Catedrala Mitropolitana din Timisoara

Situata in centrul orasului Timisoara, la incrucisarea celor mai importante artere de circulatie, catedrala Mitropolitana cu hramul "Trei Ierarhi", impresioneaza prin dimensiunile ei, prin gratia liniilor cat si prin invelisul de tigla smaltuita care straluceste de departe in razele soarelui. Catedrala ortodoxa, veritabil simbol al orasului, a fost construita intre 1936 si 1940 dupa planul arhitectului Ioan Troianescu, fiind declarata monument de arta pentru arhitectura, pictura si sculptura ei.

Constructia propriu-zisa a catedralei a inceput in anul 1936 prin sfintirea pietrei de temelie de catre episcopul Andrei Magieru al Aradului. Au fost necesari cinci ani de munca intensa pana la ridicarea tuturor lucrarilor de arhitectura, suprafata construita cuprinzand 1.542 m, iar volumul in jur de 50.000 mc, capacitatea fiind estimata la aproximativ 5.000 de credinciosi. O atentie speciala merita cele sapte clopote al caror sunet impresioneaza prin rezonanta neobisnuita care se aude pe tot cuprinsul orasului.

In toamna anului 1946, dupa zece ani de efort, noul lacas al Domnului, impodobit cu cele mai bune si mai alese opere astepta solemnitatea tarnosirii si incredintarii cultului pentru care a fost destinat. A fost aleasa ziua de 6 octombrie 1946 ca zi a marelui praznic al ortodocsilor din Banat. La aceasta mare procesiune a participat insusi patriarhul Nicodim Munteanu, Regele Mihai I-ul, alaturi de intreg episcopatul Mitropoliei Ardealului si reprezentanti din toate colturile pamantului romanesc. Toate finisajele, picturile interioare si exterioare s-au terminat insa abia in 1956 din cauza celui de-al doilea razboi mondial.

Stilul arhitectural al catedralei imbina traditia religioasa romana cu cea bizantina-moldoveneasca. Stilul, cu firide sub stresini, cu bolte instelate in interior, cu discuri lacuite intr-o multitudine de culori, poate fi gasit in manastiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului XIV. Catedrala are nu mai putin de 11 turle din care turnul principal are 83,7 metri. Constructia are o lungime de 63m si o latime de 32.

Din piata catedralei se ajunge in pridvorul deschis pe o scara de beton cu douasprezece trepte. Pridvorul deschis este sustinut de sase coloane mari din marmura asezate pe un soclu patrat. Intrarea in pridvorul inchis se face prin trei usi masive in doua canaturi frumos sculptate, atat pe fata exterioara, cat si pe cea interioara. Mai are usi pentru intrare si in partile laterale (sud si nord), de asemenea sculptate. Pe pridvor se afla turnul-clopotnita in forma patrata, cu cate cinci ferestre pe fiecare fata. Clopotele, melodios armonizate de compozitorul Sabin Dragoi, au o greutate de 8000 kg. Din pridvorul inchis, care este foarte larg, se intra in pronaos tot prin trei usi sculptate, dotate cu geamuri in partea superioara. Boltile din pronaos sunt sustinute de cinci coloane din marmura, de forma octogonala, cu capiteluri sculptate.

In pronaos, pe partea dreapta, sunt asezate, inca din anul 1956, moastele Sf. Iosif cel Nou de la Partos, fost Mitropolit al Timisoarei, in secolul al XVII-lea. Iconostasul impresioneaza printr-o sculptura realizata de Stefan Gajo. Sculptura mobilierului este opera lui Traian Novac. Picturile interioare si exterioare au fost executate de pictorul Atanasie Demian. Intre anii 2003-2006 pictura catedralei mitropolitane a fost restaurata, redandu-i-se stralucirea originala.

Inca din anul 1962 din initiativa mitropolitului Nicolae al Banatului, s-a hotarat organizarea unei colectii care sa cuprinda arta religioasa veche din Banat, adapostita in subsolul din incinta catedralei. Muzeul detine 3.000 de carti bisericesti rare, peste 800 de icoane si picturi, peste 130 de obiecte bisericesti, 10 artifacte de metal pretios, 10 vesminte, un templu, etc. Aici se gasesc manuscripte romanesti timpurii precum "Noul Testament de la Balgrad" din 1648 sau "Cazania lui Varlaam" din 1643. Partea de subsol dinspre altar cuprinde necropola mitropolitilor Banatului. Primul mitropolit inhumat aici a fost Vasile Lazarescu (1947-1961).