luni, 7 ianuarie 2013

INGER SAU DEMON?


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Ce frumos mi te-ai arătat tu mie, în câtă splendoare, ce armonie de imne nemaiauzite, câtă lumină și câte culori, ce poezie îngrească, o clipă veșnică-n într-un spațiu nesfârșit. Și ce bine mă cunoști, prietene de-o viață, nici nu știu... mi-ai câștigat încrederea sau era deja a ta. Privirea ta mă-nfiorează totuși, vezi ca prin mine dar parcă nu în mine, ai o putere, o recunosc, mă învăluie și totuși... ce-mi dorești și cine ești ? Tu știi atâtea, minte milenară, geniu al văzduhului și de-aș vorbi cu tine, câte aș mai afla... și totuși, cine ești și ce-mi dorești ? Atâtea neliniști mă cuprind în prezența ta, emoții fără număr, întâmplări și chipuri, un labirint de sensuri și idei, o operă a vieții sau poate că-i a morții, în care tu pari cheia... și totuși, cine ești și ce-mi dorești ?

Se păstrează încă din secolul al doilea (traduse în limba română) scrierile Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, în care acesta descrie multele vicleșuguri ale diavolului: vorbeau din statui și alte obiecte, ajutau pe oamenii care se închinau lor sau le purtau însemnele, spuneau ce se petrece la distanţă, auzeau de izbucnirea unor războaie planificate în secret și le zvoneau, tălmăceau cum va fi vremea, deduceau cu aproximaţie viitorul, sporeau avuţiile celor ce li se închinau, provocau boli, necazuri și dureri pe care tot ei le tămăduiau, ofereau succese în diverse activităţi ale oamenilor, inventau religii și sisteme de gândire pentru cei ce-i ascultau și nenumărate alte viclenii ușor de imaginat. Fiind o lume vădit păgână, vremea Sfinţilor Apostoli - vremea de început și dinaintea creștinismului, îngerii căzuți sau diavolii făceau multe fapte care-i amăgeau pe oameni pentru că nu era cine să le poată sta împotrivă. Scopul minunilor lor era ca să li se ofere închinare, cinstire, venerare: „Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti.»” (Matei 4, 9-10)
Odată ce Dumnezeu S-a descoperit pe Sine, atât cât se poate omului în trup să înțeleagă, în creștinism, Sfântul Apostol Ioan ne avertizează: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu” (I Ioan 4,1-3). Sfântul Apostol Pavel de asemenea: „Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii.” (II Cor 11, 14-15)Acum satana și slujitorii lui, lucrează mult mai rafinat și nu se dau pe faţă prea ușor dintr-un motiv foarte simplu, au un dușman zdrobitor de eficient: Iisus Hristos și toţi cei care apelează la El. Practic, nu este drac să stea lângă noi ori de câte ori strigăm:„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul !” sau „Maica Domnului, ajută-mă !” sau însemnarea corectă cu Sfânta Cruce de Viață-dătătoare, alături orice alte rugăciuni izvorâte dintr-o inimă iubitoare de adevăr.
Învăţătura mistică despre discernerea și vederea duhurilor este păstrată nealterată numai în ortodoxie cum de altfel este și firesc, fiind creștinismul primar. Creștinismul ortodox este singurul care ia aminte, învaţă pe credincioși și pune în lucrare modul corect prin care să interacţionăm cu lumea duhovnicească nevăzută, într-o primă fază, de ochii trupului. Aceste învățături sunt detaliat prezentate în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii. Una din strategiile dracilor și slujitorilor lui este să ne tragă nepregătiţi în planul duhovnicesc, spiritual, nevăzut, pentru ca astfel să se joace cu noi și să ne manipuleze după bunul plac. Aceasta se petrece de obicei prin tot felul de teorii prin care lumea nevăzută este prezentată alterat, cum este, spre exemplu, acum la modă, bioenergia și credința în extra-tereștrii.
Sunt nenumărate exemple în Sfânta Tradiţie de„deconspirare” a îngerilor căzuţi, iată unul din ele: „Un frate de mănăstire zicea că i s-a arătat într-o noapte diavolul, în chip de înger luminat şi i-a zis: «Eu sunt Arhanghelul Gavriil si sunt trimis la tine să-ti aduc veste bună !». Iar fratele i-a răspuns: «Vezi, poate eşti trimis la altul, pentru că eu sunt om păcătos şi nu sunt vrednic să văd înger al luminii». Zicând acestea, a pierit îndată vicleanul şi s-a făcut nevăzut.” (Patericul Egiptean)
Din cauza lipsei învăţăturii despre discernerea duhurilor, sunt vehiculate în prezent un număr crescând învăţături care mai de care mai fantasmagorice, mai inedite sau mai banale, prin care nu se face altceva decât deschiderea voluntară a omului către lucrarea duhurilor căzute. Din crezarea acestora au apărut de ceva vreme tot soiul de secte „creștine” sau păgâne în urma unor „viziuni”, „voci”, „posesii”, „discuţii cu spiritele morţilor” și așa mai departe.
Pentru a nu cădea în capcană și a fi plăcuți Lui Dumnezeu, pe calea mântuirii, este necesar, mai ales în vremurile noastre, să cunoaștem învățătura despre discernerea duhurilor iar pentru aceasta trebuie să aflăm mai întâi câte ceva despre Îngerul Păzitor.
Sfinţii Îngeri sunt ai Lui Hristos (Mt. 16, 27), ei au văzut marea taină a ortodoxiei: „Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.” (I Tim. 3, 16) Prin urmare un înger adevărat ţine o credinţă adevărată: creștinismul; nu orice „creștinism”, ci creștinismul primar. De altfel, cu tentă ironică faţă de oamenii slabi la minte, dar ca să sublinieze credinţa îngerilor adevăraţi ca fiind credinţa Bisericii primare, Sfântul Apostol Pavel spune: „dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema !”(Gal. 1, 8) Deci este foarte simplu: un înger adevărat nu poate propovădui altceva decât învăţătura creștină, în forma primară, el nu o va modifica niciodată, nu va învăţa niciodată ceva contrar ei și niciodată nu o va relativiza sau a accepta alta în paralel cu ea. Cu toate acestea, Dumnezeu trimite și lucrează prin îngeri păzitori și între oameni și popoare necreștine, nedesăvârșiți în cunoașterea Sa.
Îngerul decide când, cum, în ce vreme, în ce măsură ne ajută și ne apără și toate cele pe care le face pentru mântuirea noastră. Nu decidem noi prin „relaxare”, „meditaţie”, „puterea minţii”, „rezonanţă”, „mantre” sau tot soiul de metode inventate de mintea omenească, ce să facă el și eventual dacă să ni se arate. Cei care iau aminte la asemenea învăţături și învăţători, să ia aminte la dumnezeieasca scriptură care zice: „Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească.” (Col. 2, 18)
Vederea nestingherită și permanentă a îngerilor și duhurilor în general este un dar al unei înalte stări duhovnicești de curăţie interioară după îndelungată asceză creștină. Sfântul Ignatie Briancianinov în Experienţe Ascetice ne explică cum această stare apare după etapa de profundă pocăinţă, cu toate că și mai inainte de această etapă este posibil, în situaţii exceptionale, să ni se arate într-un chip mai trupesc, astfel ca să nu fim omorâți de o așa mare slavă pe care ei o poartă și care nu poate fi văzută deplin de omul în necurăție. Sfântul Isaac Sirul ne arată calea cea mai sigură pentru a ne feri de înșelare, subliniind că este un semn de smerenie plăcut Domnului și sfinţilor săi îngeri să nu primim gânduri, arătări, vise, și vedenii ci să le ignorăm chiar de am crede că sunt de la El. Tot el ne spune că: „mai de folos ne este să plângem un ceas pentru păcatele noastre decât să vedem îngeri, să înviem morţi cu rugăciunea sau să facem minuni” (Filocalia X).
Cea mai bună pildă de smerenie și discernere este Maica Domnului: când i s-a arătat Arhanghelul Gavriil la Bunavestire, nu s-a grăbit să creadă îngerului sau celor spuse ci s-a întrebat în sine: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta ?” (Lc. 1, 29) A fost acolo un întreg proces de rugăciune, smerenie, cercetare și încredinţare dumnezeiască. Abia într-un târziu a dat răspunsul: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău !” (Lc. 1, 38)Samuel abia a treia oară i-a răspuns Domnului la chemarea Sa, și asta după sfatul preotului Eli.
Să urmăm dar căile bătătorite ale Sfintei Tradiţii și înţelepciunea milenară a văzătorilor de Dumnezeu Sfinţi ai Bisericii !

SURSA



parinteleiacob.info@gmail.com
www.facebook.com/parintele.iacob.ionescu
www.scribd.com/iacobionescu
www.hristosainviat.ro
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.