DESPRE VISE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


 Să vă spun ceva:

-Să nu credeţi în vise sau vedenii! Când visezi ceva deosebit, te scoli de dimineaţă, te speli pe faţă, faci rugăciune şi spui aşa:“Doamne, dacă visul care l-am avut e de la Tine, mai dă-mi-l şi în noaptea aceasta care urmează, iar dacă e de la vrăjmaşul, pe pustie să se ducă pentru că eu nu cred în el “Nu vorbeşti cu nimeni despre visul pe care l-ai avut. Dacă-ţi aminteşti în cursul zilei visul, spui în mintea ta: “Nu cred în tine decât dacă vii şi la noapte.”
Dacă visul vine şi în a doua noapte, tot nu te încrezi, ci, la fel procedezi când te trezeşti, mai ceri şi a treia oară să ţi-l arate dacă este de la Dumnezeu, pentru că a doua oară ţi-l poate da şi diavolul, însă a treia oară dacă-l ceri, fiind în numele Sfintei Treimi, diavolul nu ţi-l mai arată şi pentru că eşti botezat în numele Sfintei Treimi.
Deci, pentru visele care au fost trei nopţi la rând, la fel nu spui nimănui decât preotului. Preotul dacă are descoperire îţi interpretează imediat visul, iţi spune ce a vrut să-ţi arate, iar dacă nu, îţi spune să vii a doua zi, pentru că trebuie să pună rugăciune să-i descopere Dumnezeu lui şi el să-ţi spună matale. Aşa să procedaţi dacă vreţi să nu fiţi păcăliţi de vrăjmaşul cu visele.


   "Un pustnic petrecuse 50 de ani sihastrind in pustie, in privegheri si in infranare. Insa, odata i s-a aratat diavolul in chipul lui Hristos si i-a dat porunca sa se indeparteze de ceilalti, prin post mult mai aspru si nevointa. Nici macar la Sfintele Pasti nu venea la Biserica, ca sa nu manance impreuna cu parintii, calcand astfel postul aspru. Diavolul, indelung l-a tinut in amagire, dupa care i s-a aratat odata in chip de inger. Nefericitul pustnic i s-a inchinat ca unui inger. Diavolul i-a poruncit sa se arunce in fantana, ca sa se incredinteze ca datorita marii sale virtuti, a sfinteniei sale si a nevointelor pe care le savarsise pentru Dumnezeu, nu i se poate intampla nici-un lucru rau. Si pustnicul avand incredintare nestramutata ca visele lui sunt adevarate, a sarit in fantana. Din purtarea de grija a lui Dumnezeu fapta a fost vazuta de cativa calugari, care l-au scos cu mare greutate din fantana. Doar doua zile a mai trait pustnicul, iar in a treia a murit".
   Iata cum, increderea in vise a dus la pierzare chiar si un pustnic cu viata duhovniceasca aleasa. De aceea, inca odata va indemn sa nu credeti in vise si sa nu le povestiti altora. Amin si Aliluia!
                     Preot Ioan.


0