marți, 12 noiembrie 2013

Despre O.Z.N.-uri

  CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE O.Z.N-uri


 Moto: Să nu tratăm cu uşurinţă fenomenul O.Z.N.; a ne juca cu el este ca şi cum ne-am juca cu magia neagră. Acest fenomen îi seduce mai ales pe nevrotici, pe creduli, pe imaturi şi pe cei necredincioşi. El poate duce la schizofrenie paranoică, la demonomanie şi chiar la SINUCIDERE. Cea mai uşoară curiozitate la adresa fenomenului O.Z.N. se poate transforma într-o OBSESIE DISTRUCTIVĂ (John Keel – O.Z.N. – Operaţiunea Calului Troian).

                                                                                                                   Preot Ioan

                                                              Iubiţi credincioşi,
 O.Z.N. înseamnă Obiecte Zburătoare Neidentificate (în limba engleză U.F.O.). În lumea noastră atee şi materialistă pătrund tot mai evident forţele demonice, care caută să-l ducă pe omul contemporan în rătăcire şi să-l supună influenţei lor. Pentru a-i răpi omului credinţa şi nădejdea în Hristos, totul s-a făcut în mod metodic, desfăşurându-se după un scenariu întocmit şi regizat dinainte, credinţa în existenţa O.Z.Nurilor fiind una dintre capcanele iadului. Mulţi oameni ai zilelor noastre, cel mai grav chiar elevi şi studenţi, cred sincer în existenţa unor civilizaţii extraterestre şi caută să stabilească un contact cu acestea, recepţionând cu un interes şi o atenţie deosebită comunicările despre O.Z.N.-uri şi extratereştri. Deoarece unii au ajuns chiar să „se închine“ O.Z.N-urilor ne punem serioase semne de întrebare: Ce sunt de fapt O.Z.N.-urile? CE TREBUIE SĂ CREDEM NOI CREŞTINII DESPRE FENOMENUL O.Z.N.? 
                                                             
                                                                Biblia ce spune???
 În Facerea (1:1) citim: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. Prin urmare, la început a fost făcut „cerul“ prin care Sfinţii Părinţi (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Ioan Gură de Aur ş.a.m.d.) înţeleg crearea lumii îngereşti nevăzute, a duhurilor imateriale şi abia după aceea crearea pământului, a lumii materiale. După cum vedem foarte clar, în Biblie nu există nici măcar o aluzie la existenţa altor civilizaţii extraterestre. Dacă ar fi existat alte lumi şi alte fiinţe vii şi ne-ar fi fost de folos să ştim, cu siguranţă că Dumnezeu ne-ar fi descoperit acest lucru.

                   Ce dovezi aduc astronomii şi arheologii, adepţi ai fenomenului O.Z.N. ???

Unii astronomi, adepţi ai fenomenului O.Z.N., spun că din moment ce numai în galaxia noastră, Calea Lactee, sunt cel puţin 10% planete asemănătoare Soarelui, atunci ar trebui să existe un număr imens de sisteme solare, ca cel din care face parte Pământul, deci ar putea să existe şi alte lumi locuite, cu viaţă. Fără dovezi, acestea rămân simple supoziţii! La un moment dat omenirea credea că pe Lună, apoi că pe Marte, se află viaţă şi fiinţe vii. Ori, omul a ajuns şi pe Lună (personal) şi pe Marte (prin sateliţi), dar nu s-a găsit nici un semn de viaţă. Unii arheologi, adepţi ai O.Z.N-urilor aduc argumente la fel de neîntemeiate ca şi astronomii. Ei vin să demonstreze existenţa unor civilizaţii extraterestre, plecând de la misterioasele construcţii antice. Este vorba de piramidele din Egipt, de uriaşele statui antropomorfe din Insula Paştelui, de grandioasele construcţii din Mexic, Peru, Liban ş.a. Adepţii O.Z.N-urilor spun că oamenii nu au avut nici puterea, nici inteligenţa şi nici tehnologia cu ajutorul cărora să poată realiza astfel de construcţii. Ei afirmă că oamenii ar fi putut să realizeze toate acestea decât dacă ar fi primit ajutor şi informaţii de la alte civilizaţii avansate, adică de la extratereştrii. Însă chiar ei se contrazic pentru că tot dovezile arheologice au arătat cum erau construite piramidele din Egipt sau alte construcţii impunătoare.
 În primul rând, nicăieri nu se amintea de vreo influenţă sau de vreun ajutor extraterestru.
 În al doilea rând, cercetătorii au demonstrat că omul preistoric avea o putere net superioară nouă. Dumnezeu ne-a descoperit foarte clar în Biblie cum erau înălţate construcţiile mari: de exemplu în  Paralipomena 2:1-10, vedem că Solomon, urmând sfatul lui Dumnezeu, s-a folosit de 80.000 de pietrari la cariere, 70.000 de muncitori cărăuşi, 3.600 de supraveghetori, 10.000 de dulgheri ş.a. Planul acestor grandioase opere era descoperit de Dumnezeu oamenilor în Biblie: spre exemplu lui Noe îi arată cum să-şi construiască arca (Facerea 6:14-22); lui Solomon, cum să construiască Templul (3 Regi 6:1-2); lui David planul Templului (1Paralipomena 28:11-20); lui Moise cum să facă Cortul Mărturiei (Ieşirea 25: 26-27) ş.a. NU SE MENŢIONEAZĂ NICĂIERI DE VREUN AJUTOR SAU DE O ASISTENŢĂ DIN PARTEA EXTRATEREŞTRILOR.
În al treilea rând trebuie să luăm în calcul şi informaţia din Biblie (Facerea 6: 1- 4) unde ni se aminteşte de uriaşii care o vreme au stăpânit pământul. Fie că erau mari de statură, fie că aveau doar o putere foarte mare, uriaşii ar fi putut să ridice construcţii care azi uimesc pe toată lumea. Câţiva arheologi care cred în existenţa O.Z.N-urilor, au afirmat că unele construcţii stranii par a fi mai degrabă piste de aterizare pentru navele extraterestre. Aşa ar fi platforma de piatră de la Baalbeck. Şi acum îi întrebăm noi: „CE NEVOIE AVEAU O.Z.N-URILE DE PISTE DE ATERIZARE DIN MOMENT CE, AŞA CUM SUNT DESCRISE, ACESTE VEHICULE PUTEAU ATERIZA ÎN ORICE LOC?“
Aşadar nici această ipoteză nu are un suport logic.
              Ce dovezi aduc din Biblie adepţii fenomenului O.Z.N.??? 
Există o categorie de adepţi ai fenomenului O.Z.N. care răstălmăcesc Biblia în sprijinul ideilor lor. Aceste idei au făcut să apară unele grupuri religioase în sânul cărora se crede în dumnezei-extratereştri, în paradise aflate pe alte planete. Amintim: Frăţia Cosmică, Iso-Zen, Grupul Apel, Mişcarea Raeliană sau Star Trek, grupare care are ca punct de plecare Despre O.Z.N.-uri 4 al credinţei lor filmul cu acelaşi nume. Iniţiatorul Mişcării Raeliene, Claude Vorilhon zis Rael, învaţă pe adepţii săi să creadă, pe baza Bibliei (după cum susţine el), că Iisus şi Maria sunt extratereştrii care au adus mesaje pe pământ, că Noe a construit arca, de fapt un tip de O.Z.N., după planul extratereştrilor, că Sfinţii Enoh şi Ilie au fost răpiţi la cer de extratereştri, că Mântuitorul când S-a înălţat la cer a fost „teleportat“ pe un O.Z.N., că de fapt Chivotul Legii este o staţie de emisie - recepţie interplanetară prin care Moise primea mesaje de la extratereştri, şi că „Noul Ierusalim“, ce va veni la sfârşitul lumii, este o uriaşă navă extraterestră.
 Îmi povestea o doamnă din comuna Floreşti, de lângă Craiova, despre tatăl dumneaei care a murit cu câţiva ani în urmă. A fost botezat creştin-ortodox, iar mama lui era o femeie foarte credincioasă, însă după ce el a citit multă literatură ştiinţificofantastică (SF) a ajuns să spună că nu mai crede în existenţa lui Dumnezeu însă crede în existenţa O.Z.N-urilor şi a extratereştrilor. Spunea că sfinţii pictaţi în icoane sunt extratereştrii, iar aureola sfinţilor este de fapt o cască de cosmonaut. Nu ştia să spună cine i-a creat pe extratereştrii, dar
susţinea că omul a fost adus din spaţiu, de către extratereştrii care au colonizat pământul. Este lesne de înţeles că într-o asemenea amăgire fiind, n-a mers nici o dată la Biserică în Duminici şi în sărbătorile mari. Nu a postit, nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit nici o dată în viaţă. Întrebarea noastră este: „Cum a murit el, cu faţa sau cu spatele la Iisus Hristos Dumnezeu???“ - A murit cu spatele la El! Dumnezeu nu iartă în veac două păcate: sinuciderea şi ateismul (Marcu 3:28-29). 

                                                         Care este istoria O.Z.N.-urilor 

Părintele Rodion în cartea sa „Oameni şi demoni“ ne spune că O.Z.N-urile erau cunoscute încă din antichitate. Astfel, în limba sanscrită Despre O.Z.N.-uri 5 (limba Indiei vechi), cuvântul „BHASH“, care înseamnă „DEMON“, avea totodată şi sensul de „CEL CE LICĂREŞTE“, adică, probabil, demonii deseori îşi făceau apariţia sub formă de obiecte luminoase (în interpretare contemporană-O.Z.N.). În vechiul manuscris sanscrit ,,Sanaranghana Suthadara“ citim următoarea descriere a O.Z.N-urilor: ,,Luânduşi zborul, carul se prefăcea de îndată într-un mărgăritar pe cer“. În eposul indian vechi „Maşinile zburătoare aveau forma unei sfere şi se mişcau prin văzduh“. Descrierea expediţiilor lui Alexandru Macedon (marele cuceritor macedonean) conţine mărturii despre prezenţa unor O.Z.N-uri care-i însoţeau oştirile. Astfel, în timpul trecerii armatelor lui peste Tigru şi Eufrat s-a făcut un înscris despre observarea unui obiect zburător, a unuia din acelea cărora Aristotel le-a dat denumirea de,„discuri zburătoare“. În vremurile înfloririi creştinismului, mărturiile despre fenomenele O.Z.N. dispar. Mai târziu, comunicări despre O.Z.N-uri apar în anii celui de-al doilea război mondial.
„Mahabharata“ putem citi chiar despre unele amănunte tehnice ale O.Z.N
- urilor:

                                 Atmosfera stiintifico - fantastica (Science - fiction)

 Acest gen de literatură îşi are începuturile în secolul al XIX-lea, unii preferând să-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combină misteriosul cu ocultul. Alţii o consideră precursoare a literaturii ştiinţifico-fantastice pe soţia lui, scriitoarea Hary Wollstonecraft Shelley. Povestirea ştiinţificofantastică tipică avea să apară însă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea , o dată cu Jules Verne şi H. G. Wells. Filme ca Odisea Spaţială 2001, Războiul stelelor, Întâlnire de gradul III, Star Treck (distribuite şi pe postul nostru naţional de televiziune), au captivat atenţia şi imaginaţia maselor. Însă, să avem mare grijă!
 În  aceste filme ştiinţifico-fantastice, religia este fie cu totul absentă, fie prezentată în mod accidental sau artificial. Dumnezeu, atunci când este menţionat, este prezentat ca o putere vagă şi lipsită de contur, iar nu ca o Fiinţă personală (de exemplu „forţa“ din „Războiul stelelor“ este o energie cosmică care are atât un aspect pozitiv cât şi unul negativ).

 Fascinaţia crescândă a omului contemporan faţă de temele ştiinţifico-fantastice este o reflectare directă a pierderii valorilor religioase tradiţionale

 Într-adevăr, în centrul universului S.F. nu se mai situează Dumnezeu, ci omul, dar nu omul aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, ci „supraomul“, care de cele mai multe ori provine din alte galaxii. Astfel, într-o foarte populară serie de cărţi („Chariots of the Gods“ - „Carele zeilor“; „Gods from outher space“ - „Zeii din spaţiul cosmic“) se aduc aşa-zise dovezi ale prezenţei fiinţelor „extraterestre“ sau ale unor ,„zei“ în preistorie. Cercetători de prestigiu din Rusia speculează că distrugerea Sodomei şi Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, că în urmă cu multe secole Pământul a fost vizitat de fiinţe „extraterestre“, că Iisus Hristos poate să fi fost un astfel de „cosmonaut“ şi că astăzi este posibil să ne aflăm în pragul unei „a doua veniri“ a acestor fiinţe inteligente din spaţiul extraterestru. Cercetători la fel de reputaţi din lumea occidentală încearcă de mulţi ani, prin intermediul telescoapelor radio, să intre în legătură cu aceste „inteligenţe extraterestre“. 
Literatura Ştiinţifico - Fantastică are idei în opoziţie diametrală cu învăţătura creştin - ortodoxă şi în concordanţă cu unele şcoli filosofice orientale.
Iată câteva din caracteristicile acestor fiinţe „supraevoluate“ ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a apărea, de a dispărea, deplasarea cu viteze ce depăşesc mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei voinţe...

TOATE ACESTE CARACTERISTICI NU SE OBŢIN PRIN NIMIC ALTCEVA DECÂT PRIN PRACTICI SATANISTE ŞI VRĂJITOREŞTI TIPICE.
                                                   Apariţii ale O.Z.N. - urilor 
Iată numai câteva exemple: prima reperare a unui O.Z.N. s-a înregistrat în S.U.A. în 1947 şi a fost preluată şi difuzată în mass-media americană. Kenet Arnold, un comis voiajor care îşi pilota la acea oră propriul avion, a văzut 9 obiecte în formă de disc, asemenea unor „farfurii“. În aceeaşi lună avusese loc un val O.Z.N. şi în Ungaria. Un al doilea val s-a manifestat în 1948 cu apariţii în America şi Franţa. În S.U.A. nişte piloţi aflaţi în misiune noaptea la bordul unui avion DC-3 au văzut o navă în zbor în formă de torpilă cu două
rânduri de „hublouri“ înconjurată de un soi de aură albăstruie, emiţând o coadă de flăcări portocalii. Anul 1954 a fost anul cu cel mai mare val O.Z.N. internaţional de până atunci. Franţa a fost copleşită de asemenea apariţii. Tot atunci au apărut şi caracteristicile tipice ale întâlnirilor de mai târziu: aterizări O.Z.N., fascicule luminoase dinspre O.Z.N. spre privitor, oprirea motorului maşinii, mici fiinţe îmbrăcate în costume de scafandri, tulburări fizice şi psihice grave ale martorilor oculari.



                                    Cele şase tipuri de întâlnire cu extratereştri
 Părintele Serafim Rose în „Ortodoxia şi Religia viitorului“ (pag.131-142) vorbeşte despre şase tipuri de apariţii extraterestre:

 1. În primul tip intră O.Z.N-urile observate sub forma „luminiţelor nocturne“ ce parcă se joacă pe cer .
 2. În al doilea tip sunt cuprinse „discurile diurne“, adică O.Z.N-uri observate ziua, care au formă de „farfurii Despre O.Z.N.-uri 8 zburătoare“ cilindrice sau circulare. Acestea apar ca nave sofisticate, cu aspect metalic, foarte uşor manevrabile şi silenţioase.
 3. Cel de-al treilea tip sunt O.Z.N-urile detectate de radar. Aceste prime trei categorii de apariţii petrecute în general noaptea sunt, în unele cazuri, confirmate de avioanele de recunoaştere. Foarte curios, unele O.Z.N-uri au fost descrise de martori ca având capacitatea de a se contopi, de a se divide, de a apărea şi dispărea, caracteristici care arată că aceste O.Z.N-uri, dacă sunt obiecte fizice reale, sfidează prin modul lor de zbor legile fizice terestre
. 4. În cel de-al patrulea tip intră aşa-zisele „întâlniri de gradul întâi“. Aceste apariţii au loc noaptea şi în locuri pustii.
5. În cel de-al cincelea tip intră „întâlnirile de gradul al II-lea“ care au ca
specific faptul că O.Z.N-urile lasă urme pe sol, iar efectul psihic asupra privitorului este violent şi durabil. Au loc frecvent noaptea în secţiunile mai puţin circulate ale şoselelor.
6. Cel de-al şaselea tip este cel mai bizar, se numesc „întâlniri de gradul al III-lea“, pentru că în ele apar şi „fiinţe vii“, aşa numiţii ocupanţi, „omuleţi“, „humanoizi“ sau „creaturi“. În seara şi noaptea de 21 august 1955, locuitorii unei ferme, 4 adulţi şi 7 copii, au avut o întâlnire prelungită cu humanoizii. Fiul cel mai mare al acestei familii (adolescent) a văzut un obiect zburător „aterizând“ în spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, însă o oră mai târziu „un omuleţ“ ce emitea o „lumină ciudată“ se apropia de casă. Au mai fost văzuţi şi alţi „omuleţi“. Se apropiau de casă
din direcţia cea mai întunecoasă şi niciodată când luminile erau aprinse. Aceşti omuleţi prezintă caracteristici cu totul ciudate: capete foarte mari care fie nu au ochi deloc, fie îi au aşezaţi la mare distanţă unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc şi cu o fantă în loc de gură. Cea mai recentă carte a doctorului Jaques Vallée despre O.Z.N-uri, „The invisible college“, observă că ideea existenţei unei forme de„inteligenţă extraterestră“ a devenit la modă atât printre oamenii de ştiinţă, elevi, studenţi, cât şi în cercul celor care ghicesc norocul (astrologii zilelor noastre). Doctorul Vallée spune că:

 „IDEEA UNOR VIZITATORI DIN SPAŢIUL EXTRATERESTRU A DEVENIT MARELE MIT SAU SUPERBUL NEADEVĂR AL ZILELOR NOASTRE“ .

 Cercetători de mare prestigiu sunt de acord în a considera că O.Z.Nurile nu pot fi socotite nicidecum „nave spaţiale“, ci ele ţin în mod clar de domeniul parafizic sau ocult. De ce atât de multe O.Z.N-uri aterizează atât de des pe mijlocul şoselelor? De ce aceste aparate atât de sofisticate care demonstrează o tehnologie atât de avansată, au nevoie atât de des să fie reparate? De ce este nevoie ca „omuleţii“ să ia atât de des probe de Doctorul Vallée spune că ideea cu „vizitatorii din spaţiul cosmic“ este o pură diversiune. De fapt, noi nu avem de-a face cu valuri succesive de O.Z.N-uri, ci cu un sistem de control al convingerilor şi credinţelor indivizilor. Doctorul Vallée remarcă similaritatea dintre întâlnirile extraterestre şi diferite ritualuri oculte de iniţiere. Toate acestea indică în opinia lui trecerea „la o nouă formă de religie“. Înţelegem aşadar că întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea.
sol (pe parcursul a 25 de ani) şi să testeze un număr atât de mare de oameni?
 ABANDONÂND CREDINŢA ÎN IISUS HRISTOS, UNII OAMENI ÎŞI CAUTĂ „MÂNTUITORI“ ÎN SPAŢIUL EXTRATERESTRU
 Iată ce scrie cercetătorul John Keel în „UFOS, Operation Trojan Horse“:
„În esenţa lor, O.Z.N-urile sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri şi de fantome, al cărei univers mintal este straniu şi aberant. Apariţiile O.Z.N. par a fi pe de-a-ntregul forme minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea“.
 Într-o bibliografie recentă a fenomenelor O.Z.N. (Lynn G. Catoe „UFOS and related Despre O.Z.N.-uri 10 subjects“) sunt notate în prima pagină următoarele: „Multe dintre rapoartele asupra O.Z.N-urilor, care se publică în prezent în presa de mare audienţă, relatează incidente care sunt izbitor de asemănătoare fenomenelor de posedare demonică, psihică sau de alt fel. Cei mai mulţi cercetători ai fenomenului O.Z.N. caută de acum explicaţia lui în sfera demonologicului şi a ocultului“. Şi iată, ca dovadă, ce ne istoriseşte un ofiţer de poliţie din California care, începând cu iunie 1996, a avut dese întâlniri cu „omuleţii“: „Devenisem complet obsedat de O.Z.N-uri. Eram convins că ceva măreţ mi se va întâmpla în curând. Am renunţat la lecturile zilnice din Biblie,

 NU M-AM MAI GÂNDIT LA DUMNEZEU, DAR ÎN SCHIMB AM ÎNCERCAT SĂ CITESC CU ÎNVERŞUNARE TOATE CĂRŢILE DESPRE O.Z.N-URI CARE ÎMI CĂDEAU ÎN MÂNĂ...

Vegheam nopţile aşteptând în zadar să mai primesc vreun semn, încercând să comunic mental cu ceea ce eu credeam că sunt fiinţe extraterestre; aproape că mă rugam ca ei să-mi apară în faţă sau să intre într-un fel în legătură cu mine“. Dacă acest fenomen O.Z.N. intrigă foarte mult pe cercetători, el este cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate ortodoxă şi Vieţile Sfinţilor. Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre. Viaţa Sfântului Martin Milostivul (+397) Episcop de Tours, menţionat în proloage (13 februarie), conţine un exemplu interesant de acţiune demonică. Aceasta, prin puterea ei de a manipula obiecte „fizice“ se potriveşte perfect cu momente similare din cadrul „întâlnirilor de gradul al III-lea“:
 Un anume Anatolie se face monah lângă mănăstirea Sfântului Martin, dar din falsă smerenie devine victima înşelăciunii diavoleşti. I se pare că stă de vorbă cu „îngerii“, iar ca să-l încredinţeze de „sfinţenia“ sa, aceştia au promis să-i dăruiască „o mantie strălucitoare din cer“ ca semn al „puterii dumnezeieşti“ ce sălăşluia deja în el. „Deci, într-una din nopţi, pe la miezul nopţii, se făcu zgomot mare de paşi ce parcă jucau, şi de murmure ca de voci în schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumină. Apoi se aşternu liniştea, iar cel înşelat ieşi din chilia sa purtând „straiul cel dumnezeiesc“. Cineva a adus o lumânare şi toţi fraţii au cercetat cu atenţie haina. Era peste măsură de moale şi de lucioasă, dar la vedere şi la pipăit părea o haină şi nimic mai mult. În zori, duhovnicul vru să-şi ia ucenicul pentru a-l duce la Sfântul Martin, însă acesta refuză, iar când fraţii îl traseră cu de-a sila, haina cu pricina se făcu nevăzută în mâinile lor. Deci, când a auzit că va ajunge înaintea feţei Sfântului Martin, diavolul n-a mai putut să-şi ţină până la capăt înşelăciunea sau să şi-o ascundă. Semnificaţia fenomenului O.Z.N. Au fost date la iveală fotografii cu aşa-zişi omuleţi capturaţi din O.Z.N.-urile prăbuşite. Fotografia de mai sus provine din Germania (2 iulie 1947) şi, ca şi toate celelalte, s-a dovedit a fi UN FALS GROSOLAN. Ea a fost organizată ca O PǍCǍLEALǍ DE 1 APRILIE.
 1. În primul rând, fenomenele extraterestre nu constituie decât unul din fenomenele paranormale. Cei care au citit Biblia ştiu că Satana a fost „dezlegat din închisoarea lui“ în care a fost ţinut prin harul Bisericii lui Hristos. El a ieşit acum să „amăgească neamurile“ (Apocalipsa 20:7-8).  Poate că niciodată, de la începuturile creştinismului, puterile demonice nu s-au manifestat atât de evident ca în zilele noastre. 
2. În al doilea rând, O.Z.N- urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultimă oră, prin care diavolul îşi câştigă adepţi pentru sfera lui ocultă.

 ÎN SECOLUL TRECUT, DE EXEMPLU, ERA NECESARĂ PARTICIPAREA LA ŞEDINŢE DE SPIRITISM PENTRU A INTRA ÎN CONTACT CU DEMONII, PE CÂND ASTĂZI PRIVIREA SPRE CER ESTE SUFICIENTĂ ÎN ACEST SCOP AMĂGITOR.
 3. În al treilea rând „mesajul“ adus de O.Z.N-uri este de natură să pregătească lumea pentru apariţia lui Antihrist-„mântuitorul“ lumii apostaziate (lepădate de credinţă), care soseşte pentru a stăpââni lumea. Poate că vor sosi chiar în văzduh, pentru a imita mai bine venirea Mântuitorului (Matei 24:30; Fapte 1:11). Se poate ca „vizitatorii extratereştri“ să aterizeze în locuri publice pentru a declanşa o închinare „cosmică“ în faţa stăpânului lor. Sau poate că „focul pogorât din cer“ (Apocalipsa 13:13) nu va fi decât o parte a marelui spectacol demonic rezervat vremurilor din urmă. Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „cel care se nevoieşte cu rugăciunea, să nu privească des în văzduh, căci întracolo se află sălaşul duhurilor rele, care lucrează mari şi felurite înşelăciuni“ (Filocalia - cele trei feluri de pază). Nimeni n-a auzit de vreun extraterestru care să facă minuni pentru neamul omenesc: să vindece paralitici, slăbănogi, să dea vedere celor orbi, să plouă cu mană cerească, să facă să izvorască apă din piatră, să despartă apele mării în două, să învieze morţi şi cu atât mai mult să-şi dea viaţa în chinuri ce nu pot fi descrise în cuvinte pentru a spăla păcatele neamului omenesc. Unii oameni care „pururea rătăcesc cu inima şi căile Domnului nu le-au cunoscut“ (Evrei 3:10), au uitat că: „Orice casă e zidită de cineva, iar ziditorul a toate este Dumnezeu“ (Evrei 3:4). şi atunci, ştiind că scopul vieţii noastre creştineşti este mântuirea, după cum ne-o spune Însuşi Mântuitorul în casa vameşului Zaheu („Am venit să caut şi să mântuiesc pe cel pierdut“ - Luca 19:10), „Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mântuire“ (Evrei 2:3). Suntem foarte interesaţi de aceste năluciri diavoleşti (extratereştri şi O.Z.N-uri), când ar trebui să Despre O.Z.N.-uri 13 ştim că:
 „ÎNSUŞI SATANA SE PREFACE ÎN ÎNGER AL LUMINII“ (2 Corinteni 11:14);
 „Să nu ne învârtoşăm inimile noastre ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie“ (Evrei 3:8), pentru „Ca nu cumva să nu intrăm în odihna Lui“ (Evrei 3:11). Să ne uităm în stânga şi în dreapta dar să ne uităm şi în sus (să ne înălţăm cu sufletul la Dumnezeu). În secolele de demult, creştinii erau mai circumspecţi cu privire la fenomenele noi şi străine, cunoscând dinainte înşelăciunile diavolilor. În epoca noastră, a „luminilor“, oamenii sunt mai însetaţi de minuni ca niciodată. Ne apropiem de timpurile când „calea“ va fi larg deschisă pentru o mulţime de false minuni, pentru că oamenii consideră că diavolul este un personaj imaginar, de basm. Sfântul Ignatie Briancianinov însemna groaznica viziune a unui modest fierar rus dintr-un sat de lângă Petersburg, care a avut loc în zorii epocii noastre marcate de necredinţe şi revoluţii: „el văzu odată, în plină amiază, mulţime de diavoli în chip omenesc şezând pe crengile copacilor din pădure, îmbrăcaţi în haine ciudate, cu tichii ascuţite, care cântau acompaniaţi de instrumente parcă vrăjitoreşti, un cântec plin de groază: „VREMEA NOASTRĂ A SOSIT, FACĂ-SE VOIA NOASTRĂ!
                                       Completare la cateheza Despre O.Z.N. -uri
 Vaticanul are o „divizie“ de astronomi aşa cum dispune şi de o armată proprie, iar cititorii în stele catolici sunt conduşi de un şef, iezuit, fireşte, care, recent (vezi ziarul din 15 mai 2008), ne-a oferit o porţie amară, nu de ateism, ci de satanism sadea. Acest aşa numit călugărsavant, Jose Gabriel Funes, a declarat sus şi tare că extratereştrii sunt nişte făpturi ale lui Dumnezeu (lucru adevărat, la urma urmei, fiindcă diavolii sunt îngeri creaţi de Dumnezeu şi căzuţi din mândrie), dar că şi aceştia sunt „fraţi ai noştri“. Cum ne-ar sta să spunem: „Fratele meu, diavolul?“ Aţi spune aşa ceva? Uite că domnul Funes o declară şi încă la televiziune! Poate ştie el ceva, vreun secret. Cea mai mare drăcovenie afirmată de acest nou Galileo Galilei sună aşa: „Este posibil să crezi în Dumnezeu şi în extratereştri. 
Creştinii pot admite existenţa altor lumi şi a altor forme de viaţă, chiar mai evoluate decât noi, pământenii, fără să pună sub semnul întrebării credinţa în Creaţie, Întrupare sau Mântuire“. Aici amestecul este grav: să crezi în Dumnezeu şi în Satana simultan. Ne încredinţează şi Sfânta Scriptură că nu se poate sluji la doi domni, dar meşterul astronom susţine că se poate sluji, extratereştrii (a se citi limpede, dracii) fiind fraţii şi stăpânii lui, în care crede, bineînţeles. Creştinii care admit existenţa extratereştrilor, fiinţelor superioare şi a O.Z.N.-urilor, nu sunt creştini vi ufologi, atei, antihrişti. Funes astronomul este şi el un antihrist, pentru că îl scoate mincinos pe Domnul nostru Iisus Hristos Care, ştim că spune că este „Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14:6)“. Atunci când se adresează ucenicilor Săi, dar şi ascultătorilor diverşi El foloseşte sintagma: „Adevărat vă spun vouă...“, pentru a elimina orice fel de îndoială asupra vestirilor Sale. În Sfintele Evanghelii Domnul Hristos ne-a spus clar că există lumea aceasta în care noi trăim şi lumea de dincolo, nevăzută, a duhurilor. De alte lumi în universul creat nu a amintit niciodată nimic, doar că diavolii locuiesc în văzduhuri. Meşterul Funes îl scoate mincinos pe Domnul Iisus Hristos afirmând că există şi alte lumi, superioare celei omeneşti. Sigur că lumea duhovnicească ne este superioară, dar nu la aceasta se referă savantul, ci la populaţi intergalactice, aşa după cum ne spală creierii propaganda ufologică. Dumnezeu e Tatăl Adevărului şi nu ne-ar minţi chiar dacă ar fi vorba de o mare taină, însă domnul Funes, frate cu tatăl minciunii, ne comunică fără echivoc că Dumnezeu a făcut şi alte lumi, paralele cu noi, superioare nouă, la care suntem chemaţi să ne închinăm. Adică, altfel spus, prin opera lui Dumnezeu, suntem chemaţi să ne închinăm la alţi dumnezei, călcând porunca întâi. Sfinţii Părinţi ne învaţă că acestea sunt apariţii demonice, dar slujitorii satanei de pe pământ, ce mai mulţi savanţi, academicieni, condeieri, politicieni, încearcă să-l ascundă pe diavolul sub masca „extratereştrilor“, din drac devine fiinţă bună, superioară, supratehnologizată. Acum Vaticanul, prin divizia de oameni de ştiinţă stelară, ia în braţe această minciună sfruntată a vremurilor post-moderne şi îi dă credibilitate, căutându-i un strai... teologic. Vedeţi, mai bine îl scot mincinos pe Dumnezeu, decât pe dracul. (Revista „Credinţa Ortodoxă“, nr. 5, mai 2008, revistă de cultură, atitudine şi spiritualitate a Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului).
                                 Doctorul Jacques Valée despre O.Z.N. –uri
Doctorul Jacques Valée observa că O.Z.N.-urile ajută la crearea unei noi forme de credinţă - o aşteptare a unui contact real cu O.Z.N.-urile a unei mari părţi din colectivitate.
 La rândul ei, această aşteptare face ca milioane de oameni să spere în iminenta realizare a unui vis de secole: salvarea de sus, predarea în faţa unei puteri mai mari, a unor navigatori înţelepţi din cosmos. Vorbind despre contactele cu „vizitatorii“, doctorul Valée constată că experienţa unei întâlniri mai apropiate cu un O.Z.N. este o grea încercare fizică şi mentală. Trauma are efecte care depăşesc cu mult ceea ce îşi aminteşte martorul ocular. Apar noi tipuri de comportament şi sunt favorizate noi tipuri de convingeri. Consecinţele sociale, politice şi religioase ale experienţei sunt enorme dacă sunt analizate nu în zilele sau săptămânile care urmează contactului, ci după trecerea unei generaţii.
                                               Efecte ale credinţei în O.Z.N. -uri 
Campania de promovare a O.Z.N.-urilor a dus la o creştere masivă a numărului de oameni care cred că extratereştrii există, că ne vizitează, că ne vor ajuta să mergem pe o cale mai bună. Unul dintre primele efecte ale unei astfel de credinţe este deplasarea „obiectului“ credinţei: de la Dumnezeu la aceşti mesageri ai „salvării“. Şi este mult mai uşor să crezi în extratereştri decât în Dumnezeu; parcă Dumnezeu Se tot ascunde, în timp ce extratereştrii ies din ce în ce mai mult la iveală. Automat apare îndoiala: din moment ce extratereştrii ne învaţă că vremea închinării la Hristos a trecut, avem oare motive să-i credem?
                                                               Iată câteva întrebări:
 ● Dacă Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel Ce ştie tot trecutul si tot viitorul lumii, ar fi ştiut că oamenii vor fi ajutaţi în progresul material de către fiinţe extraterestre, atunci El, Care ne-a iubit atât de mult încât a murit pe cruce pentru păcatele noastre, ar fi ascuns această taină ucenicilor Săi? Dacă a profeţit cum va fi la sfârşitul lumii, de ce nu le-ar fi spus şi despre „marele contact“?
  ● Dacă planeta noastră a fost „vizitată“ încă dinainte de Întruparea lui Hristos, de ce aceşti vizitatori misterioşi nu au venit să se închine Fiului lui Dumnezeu, în faţa căruia se închină toate Puterile Cereşti şi toată făptura?
 ● Cum de există referiri la fiinţele venite din cer în atâtea scrieri păgâne, iar în scrierile Sfinţilor Părinţi nu găsim nicio referire?
 ● Oare de ce au evitat „vizitatorii“ să îşi facă apariţia în Bizanţul primului mileniu creştin? Dac ar fi apărut, cu siguranţă natura lor ar fi fost precizată în câteva canoane ale Sfintelor Sinoade.
● Dacă au fost iniţiate contactele cu O.Z.N.-urile abia în al doilea mileniu al erei noastre, (şi deci acestea nu ar fi putut fi observate cu secole în urmă de către Sfinţii Părinţi), atunci de ce aceşti „mesageri cosmici“ au ales ca persoane de contact oameni cu un nivel spiritual obişnuit? De ce nu au luat legătura cu Părinţii făcători de minuni care duc viaţă de sfinţenie în vremurile noastre? Iată câteva posibile răspunsuri:
 ● Hristos nu a profeţit despre venirea unor „mesageri extratereştri“ rânduiţi să ajute omenirea deoarece astfel de mesageri nu există. După învăţătura Bisericii, asupra omenirii veghează doar Dumnezeul cel în Treime lăudat, Maica Domnului şi toţi îngerii şi sfinţii.
„Vizitatorii“ nu puteau să I se închine lui Hristos, pentru că pe draci îi arde puterea Sa dumnezeiască.
 ● Ei nu s-au arătat în vremurile Sfinţilor Părinţi, deoarece nu lea îngăduit Dumnezeu (rătăcirea contemporană este pe măsura păcătoşeniei noastre). Dacă ar fi apărut atunci, astăzi cu siguranţă cărţile de teologie ar fi conţinut, la capitolul despre demoni, precizări interesante despre O.Z.N.-uri.
 ● „Extratereştrii“ nu au luat contact cu sfinţii vremurilor noastre - cum ar fi Sfântul Siluan Athonitul sau Sfântul Ioan Maximovici, pentru că aceştia ar fi văzut prin darul lui Dumnezeu că „vizitatorii“ sunt demoni.
● Extratereştrii au preferat oameni de contact lipsiţi de darul deosebirii duhurilor, oameni care nu erau capabili să înţeleagă cinele stă înainte. Dar chiar dacă „extratereştrii“ s-au ferit să apară înaintea Părinţilor din vremurile noastre, aceştia nu s-au ferit să mărturisească într-un glas că fenomenul O.Z.N. nu este altceva decât o modernă înfăţişare a diavolului.
Părintele Serafim Rose spunea că „o evaluare justă a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsă decât din interiorul revelaţiei si al experienţei creştine, fiind accesibilă doar creştinului credincios care trăieşte real si cu smerenie pe aceste coordonate. Cercetătorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia că ele sunt identice cu fenomenele numite demonice; dar numai creştinul - si anume cel ortodox, care este instruit şi luminat de 2000 de ani de experienţă patristică a luptei cu demonii - este capabil să înţeleagă semnificaţia adâncă a acestei concluzii“.
Experienţa duhovnicească bimilenară a Bisericii Ortodoxe este cea care face posibilă punerea unui verdict. Un lung război între atleţii lui Hristos şi mesagerii întunericului au dus la stabilirea unui întreg arsenal de înşelăciuni diavoleşti. Sfinţii, pe care diavolul încercă să îi amăgească în fel şi chip, i-au văzut tehnica de luptă şi au explicat-o în scrieri duhovniceşti de nepreţuit.
 Vedem că în lumea catolică şi în cea protestantă există câţiva pseudo-teologi care au căzut în cursa întinsă prin O.Z.N.-uri şi studiază aşa-numita „exoteologie“ - teologie a spaţiului cosmic, încercând să facă tot felul de clasificări între speciile extraterestre care ne-au contactat.
 Din perspectiva celor care se adapă din izvorul viu al Sfintei Tradiţii o astfel de cercetare nu poate fi decât greşită: căci „vizitatorii“ sunt de o singură specie, de o singură rasă: sunt demoni. Apare o grea piatră de poticnire pentru unii credincioşi. Unii „vizitatori“ au vorbit cu oamenii, au fost pipăiţi, alţii se pare că au fost studiaţi vreme îndelungată de diferite comisii ale guvernului american.
Doar dracii nu au trupuri; atunci cum au fost posibile astfel de studii? La această întrebare, Vieţile Sfinţilor oferă o sumedenie de cazuri în care intervenţia diavolilor a avut loc şi în plan fizic (cele mai cunoscute aflându-se în Viaţa Sfântului Antonie cel Mare şi în Viaţa Sfântului Mucenic Ciprian, care din vrăjitor a devenit vas ales al lui Hristos).
 Ni se pare firesc ca astfel de întâmplări să pară incredibile, dar, pentru cei credincioşi, ele sunt cât se poate de reale. Aici este piatra de poticnire: cine nu crede că lupta diavolilor împotriva sfinţilor a fost exact aşa cum este descrisă de Vieţile Sfinţilor nu poate să creadă că „extratereştrii“ care fac lucruri similare sunt draci. Cine nu vrea să ţină seama de experienţa Bisericii Ortodoxe nu poate să se mai considere fiu al acestei Biserici şi nici nu îi poate înţelege învăţăturile. În planul duhovnicesc o demonstraţie logică nu are cum să fie definitivă: întotdeauna credinţa este chemată să spună ultimul cuvânt.
                                                     Întâmplare adevărată
 „Timp de cinci ani am fost profesor de liceu, străbătând cărările vieţii prin întunericul desfrâului şi înflăcărându-m de filosofia deşartă după firea lumii, iar nu după Hristos. Şi poate că aş fi pierit cu desăvârşire dacă nu m-ar fi reţinut întrucâtva faptul că trăiam împreună cu evlavioasa mea mamă şi cu o soră care îşi petrecea viaţa cu multă luare-aminte, într-o neîntinată feciorie... Într-o bună zi, plimbându-mă pe strada principală, m-am întâlnit şi am făcut cunoştinţă cu un tânăr frumos, care se dădea drept francez. Veni într-o bună zi la mine, poftindu-mă să mergem într-una din familiile mai sus pomenite şi, pentru ca să mă înduplece mai uşor, a început să îmi vorbească despre veselia şi buna dispoziţie care te întâmpină de cum păşeşti pragul acelei case. Dar, după ce îmi spuse aceste cuvinte, la un moment dat începu să mă roage stăruitor să ieşim afară din cabinetul în care ne aflam si să stăm în salon. Rugămintea lui mi se păru ciudată, şi după ce i-am spus că am băgat de seamă de mai multe ori neplăcerea lui de a sta în odaia mea de lucru, l-am întrebat care e cauza. Apoi l-am reţinut în cabinetul meu şi din altă pricină: salonul se afla lângă camera mamei şi surorii mele, unde n-ar fi fost frumos să vorbim despre felurite deşertăciuni. El îşi menţinea totuşi dorinţa prin diferite şiretlicuri. În cele din urmă, îmi spuse deschis următoarele: - Pe raftul din faţă se află printre cărţi o Evanghelie. Eu cinstesc atât de mult această carte, încât îmi vine greu să vorbesc în faţa ei despre lucrurile noastre pline de atâtea chestii neserioase... Te rog, duo de aici, şi atunci vom vorbi în toată libertatea. Uşuratic cum eram, am surâs când am auzit aceste cuvinte, am luat apoi Evanghelia din raft şi iam zis: - Trebuia să-mi fi spus mai demult. Şi punându-i-o în mâini am bâiguit: - Uite, pune-o singur în cealaltă cameră!... Dar, minune, de-abia m-am atins de el cu Evanghelia şi, în aceeaşi clipă, tânărul se cutremură şi se făcu nevăzut. Întâmplarea m-a uimit atât de puternic, încât, de spaimă, m-am prăbuşit în nesimţire pe podea“. Mărturia de faţă dovedeşte cât se poate de clar că diavolii pot lua înfăţişare omenească, ti putem înţelege că nu le este greu să ia nici înfăţişare de fiare (cum citim în Vieţile Sfinţilor), si nici de extratereştri. „Povestea aceasta este bună de adormit copiii...“, ar putea spune cineva. „De vină nu este cel care a scris-o, ci cei care au crezut cele scrise...“ Este adevărat că această mărturie poate fi considerată mincinoasă, sau poate fi apreciată drept rod al unei imaginaţii bolnăvicioase. Dar creştinii ortodocşi ştiu că Pelerinul rus este una dintre cele mai importante cărţi duhovniceşti şi nu se îndoiesc de învăţăturile şi întâmplările descrise în ea.
                                                      Părintele Cleopa 
„Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Făcusem Miezonoptica şi eram pe la sfârşitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am ieşit să văd ce se aude, dar când am deschis uşa la bordei am văzut afară o lumină mare şi în lumină, o maşină de alamă cu multe roţi (un clasic O.Z.N. -n.n.) Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi şi pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: „Ce cauţi aici?“ (acesta a fost momentul cel mai important: în loc să intre în dialog cu extraterestrul, cum ar fi făcut alţii, părintele şi-a dat seama că se află în faţa unei curse diavoleşti -n.n.) Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfinţii Părinţi. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbură de brad în bordei. Şi când am văzut aşa, am intrat repede înăuntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în braţe şi numai atât am zis: „Doamne Iisuse, nu mă lăsa!Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la uşă! Şi când m-am uitat din nou afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era o râpă mare unde a căzut acel duh necurat. Dar cum a căzut? Când a ajuns la râpă, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu  maşină şi pe urmă a căzut şi s-a făcut un zgomot mare de mi-au ţiuit urechile până a doua zi la ora unu“.
                                       DE CE NU PLÂNG EXTRATEREŞTII?
 Deşi ne înconjoară sute sau mii de oameni, deşi avem acces nelimitat până într-un colţ nelimitat al Terrei, ne apasă totuşi o durere surdă ce ne amărăşte fiinţa până în încheieturile ei cele mai tainice. Şi chiar dacă nu ne dăm seama, absolut toate sufletele noastre plâng. Majoritatea de durere, altele de tristeţe, şi mult prea puţine de fericire, căci toate sunt apăsate de singurătate, de dorul după Dumnezeu. Pământul are şi el un ocean tainic, zămislit şi întreţinut doar cu lacrimile sufletelor celor ce au trăit, trăiesc şi vor mai trăi printre noi. Lacrimi ale raiului sau ale dorului de rai. Lacrimi de sfinţi sau de păcătoşi. De ce nu plâng extratereştrii? Pentru a arăta acest lucru vom pleca mai întâi de la întrebarea:
                                                      CE SUNT EXTRATEREŞTII? 
Unul din marii teologii spune că ,,extratereştrii sunt o clară proiecţie în afară a subconştientului uman aflat sub influenţă demonică“. Cum se întâmplă aceasta? Subconştientul acumulează toate datele, toate informaţiile ce ajung în contact cu fiinţa umană în decursul existenţei. Şi nu face decât să le reverse în afara sa într-o formă brută, atunci când se iveşte o ocazie propice. Acum intervine cel ce nu a plâns nici măcar o dată, adică diavolul, care are mână liberă asupra subconştientului şi imaginaţiei noastre tocmai pentru că noi am pierdut legătura cu Adevărul, cu Dumnezeu.
                                     DE CE NU PLÂNG EXTRATEREŞTII? 
Pentru că diavolul nu ştie să plângă şi nici nu ar putea căci nu are inimă şi suflet ca să-i fie dor. Lui doar îi este poftă de ceva. O poftă neostoită în veci. Şi tocmai lui îi aparţine această perfidă ideologie, care vrea să-l înveţe pe om să fie dumnezeu, însă fără ajutorul lui Dumnezeu. Şi îi pune înainte fiinţe din alte galaxii venite în scopuri strict umanitare: să-l cunoască, să-l ajute a se perfecţiona şi să-l umple de puteri paranormale. Şi-i dă senzaţia că le are! Ce nu a putut până atunci, devine astăzi un miracol posibil. Ce se cuvenea să primească în mod real de la Dumnezeu, acum primeşte în mod mincinos de la diavol. Cu ce  preţ? Omul îşi pierde şi el inima. Devine de o mândrie inimaginabilă. Rece, calculat, perfid... Nu caută să fie mângâiat şi nu mai mângâie. Nu caută să fie iertat şi să ierte. Nu caută să plângă şi să fie plâns. Extratereştrii nu ne cer să plângem sau să regretăm ceva. Aşa se face că îi preferăm pe ei. Însă, cel mai dureros este faptul că cei ce admit existenţa OZN-urilor, cei ce sunt într-o continuă aşteptare a lor, cei ce aşteaptă sau chiar au avut experienţe de genul întâlnirii unor ,,extratereştri“ toţi aceştia pur şi simplu nu mai pot crede în Dumnezeu. Au o credinţă demonică în spirite îndrumătoare şi speranţa că ele vor salva oamenii de la distrugerea ce va veni asupra pământului.
                                                Iubiţi credincioşi, 
Trăim la capătul unei perioade înspăimântătoare de triumf demonic în care „umanoizi“ siniştri (noile forme de năluciri diavoleşti) se arată la mii de oameni şi pun stăpânire, prin apariţiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat. De ce s-a îndepărtat?  NEŞTIINŢA, UITAREA ŞI IGNORANŢA 
sunt trei mari uriaşi care ne duc la iad. Harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat de la ei pentru că nu merg în fiecare Duminică la Biserică, nu postesc cel puţin Miercurea şi Vinerea, nu se roagă dimineaţa, nu se roagă seara, nu iau dimineaţa anafură şi aghiasmă mică pe nemâncate, nu aprind candela în casă, nu şiau făcut sfeştanie la casă, nu s-au spovedit şi nu s-au mai împărtăşit de foarte mulţi ani... Creştinul ortodox trebuie să ştie că O.Z.N-urile sunt semn că trebuie să calce cu mai multă hotărâre, trezvie şi băgare de seamă pe calea mântuirii. El nu are motive să creadă că există „fiinţe evoluate“ pe alte planete; în schimb el ştie că există într-adevăr în Univers şi alte „inteligenţe avansate“ în afară de el. Acestea sunt de două feluri: îngerii şi diavolii. Tot el mai ştie că din cauza iubirii de sine şi a slăbiciunii sale, înclină cu uşurinţă spre greşeală, crezând în „basme“. Creştinul ortodox trebuie să ţină strâns şi cu hotărâre de rânduielile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi, pe care i le pune la îndemână Biserica lui Hristos spre aşi mântui sufletul. Un astfel de creştin ortodox are posibilitatea să reziste înşelăciunilor religiei viitorului, care nu este altceva decât religia luiAntihrist, în orice formă i s-ar prezenta ea, şi să nu uite că după cuvântul Sfintei Scripturi există numai:
 UN DOMN, (IISUS HRISTOS) O CREDINŢĂ (CREŞTIN-ORTODOXĂ) ŞI UN BOTEZ (CEL PRIMIT LA 40 DE ZILE DE LA NAŞTERE) (Efeseni 4:5)
. BIBLIOGRAFIE: Biblia E. I. B. M. 1993; http//:www.rufon.org/articol/8/; „Ortodoxia şi religia viitorului“, Ieromonah Serafim Rose; „Oameni şi Demoni“, Părintele Rodion; Preot Gabriel Sorescu, „Apologetica iubirii“; Jenny Randles, „Înconjuraţi de O.Z.N-uri“. UN DOMN O CREDINŢĂ UN BOTEZ
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.