luni, 10 februarie 2014

DESPRE P R O S T I T U Ţ I E

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

               CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI 
          FAŢA ASCUNSĂ A   PROSTITUŢIEI LEGALIZATE

 Motto: Aceia care promovează prostituţia ca pe un drept de a dispune liber de propriul trup, nu ar aplica niciodată acest principiu familiei sau prietenilor lor. 

         Acest material a fost realizat de Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei, grup alcătuit din profesori universitari, medici, avocaţi, teologi, studenţi, membri ai Comisiei de Bioetică a Patriarhiei Române, ai Centrului de Studii Teologice Aplicate, ai ASCOR (Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi din România) şi ai Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti ca răspuns la proiectul de lege privind legalizarea prostituţiei în România. Bucureşti – 2002 
            APEL CĂTRE OAMENII POLITICI ROMÂNI 
Prostituţia constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea fiinţei umane, la eşecul civilizaţiei. Întreaga propagandă mediatică realizată în favoarea legalizării prostituţiei se sprijină pa argumente false. Motivele invocate ascund de fapt importante interese de ordin financiar sau de altă natură (trafic de influenţă, corupţie, etc.) ale structurilor de tip mafiot. 
 Legiferarea instituţiei bordelului constituie una dintre cele mai perfide şi eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat, a intereselor sale fundamentale pe care v-aţi angajat în faţa cetăţenilor să le apăraţi.
 Votarea unei asemenea legi nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupţie sau de trădare a intereselor unei naţiuni. Din cercetările realizate în statele lumii în care prostituţia a fost legalizată rezultă următoarele realităţi zguduitoare: 
1. Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (în special SIDA) şi nu la reducerea lor. O publicitate mincinoasă se face bordelului legalizat şi prin promovarea de către stat a ideii că astfel se elimină riscul contaminării cu boli sexuale, în special SIDA. O eroare ucigaşă, căci prostituatele nu pot fi depistate medical ca bolnave în timpul perioadei de incubaţie a virusului, perioadă în care ea poate transmite virusul SIDA. 
2. Bordelul constituie în întreaga lume un adevărat focar de infecţie pentru organismul social. În zona amplasării sale infracţionalitatea creşte până la 1000 %. 
3. Legalizarea prostituţiei reprezintă cea mai persuasivă şi perspicace propagandă, care se poate face acestui fenomen, deoarece astfel prostituţia este adusă în sfera normalităţii, prin recunoaşterea de către stat a profesiunii de prostituată.
 4. Legalizarea prostituţiei nu numai că NU limitează prostituţia ilegală, ci duce la dezvoltarea fenomenului, oferindu-i acoperire legală. Bordelurile vor deveni, aşa cum s-a întâmplat deja în ţările occidentale, principalele locuri pentru traficul de droguri, pentru spălarea banilor, pentru traficul de femei - o uriaşă afacere coordonată de lumea interlopă în corelaţie cu politicienii corupţi.
 5. Legalizarea bordelurilor nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile.
 6. Traficul de femei nu va fi stopat, ci cu siguranţă mărit. Prin faptul că România este una dintre ţările cele mai sărace din Europa, existând aşadar un număr crescut de fete care pot ajunge să-şi vândă trupul pe sume de nimic, se va dezvolta în România un important turism sexual, ţara noastră devenind astfel o Thailandă a Europei. 
 7. Prostituţia nu este o meserie care să poată asigura o viaţă normală unei femei. Pentru femeile implicate în prostituţie, în general fete sărace, fără educaţie şi fără prea multe mijloace de existenţă, bordelul reprezintă o groapă comună. 
8. Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică şi somatică, le desocializează şi, prin stigmatul societăţii, le fac incapabile de a intra într-o viaţă normală, o viaţă de familie pe care şi-o doreşte orice om. 
9. Prin legiferarea prostituţiei ca profesiune se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalităţi masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numai prin prisma sexului.
 10. Legalizarea prostituţiei nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unităţii acesteia, fapt confirmat de situaţia din ţările occidentale în care rata divorţurilor a ajuns la 70%. Însăşi instituţia bordelului se află în conflict de interese sau în opoziţie cu familia. Statul Român este pe punctul de a recunoaşte o „profesiune“ care conduce la destrămarea familiei, la contaminarea populaţiei cu o boală mortală (SIDA), precum şi la omorârea celor contaminaţi.

 CONSECINŢE ALE LEGALIZĂRII BORDELURILOR SAU                  FAŢA ASCUNSĂ A PROSTITUŢIEI LEGALIZATE 

         Pentru legalizarea unui fenomen care prin natura sa este ilicit, cum este cazul prostituţiei, există în general o strategie tipică, pusă în aplicare de către cei care sunt interesaţi să o facă. Această strategie are la bază dezinformarea populaţiei şi a factorilor responsabili în legalizarea fenomenului, crearea unei presiuni mediatice favorabile legalizării fenomenului şi, desigur, coruperea sau  şantajarea unor persoane - cheie din diferite comisii, prin care proiectul de lege trebuie să treacă. Cei care susţin legalizarea prostituţiei în România afirmă că, în acest mod se va putea controla acest fenomen, trecându-l din ilicit în legalitate, că se va oferi prostituatelor siguranţa desfăşurării activităţii protejate de abuzurile peştilor şi clienţilor şi, de asemenea se va stopa procesul transmiterii bolilor sexuale (SIDA etc.). Vom arăta în cele ce urmează că motivele invocate de cei care susţin legalizarea prostituţiei în societatea românească sunt complet nefondate, ele nefiind sprijinite de o cercetare realistă a fenomenului ci doar de o persuasivă campanie de dezinformare.

 Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor cu                                transmitere sexuală şi nu la reducerea lor

        Iepurele scos din joben al legalizării prostituţiei este sănătatea. Artizanii acestui cinic număr vor să dea iluzia că legalizarea prostituţiei va aduce îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate. Nimic mai fals: nimeni nu îl va putea opri pe un client infectat de o boală cu transmitere sexuală (BTS) să vină la bordel. El poate să aibă sifilis, gonoreea ori chiar SIDA. Nimeni nu îl va întreba despre acestea. Plăteşte şi o femeie devine a lui. Raţiunea ei de a fi este acum satisfacerea poftelor clientului. Nu contează cât de josnice sunt acestea, nu contează că este vorba de perversiuni inimaginabile. Nu îi va putea spune acestuia că prezervativul, este SINGURUL mijloc de prevenire a transmiterii BTS-urilor, are o siguranţă de 85-95%, dacă este folosit corect şi că în urma contactului ei (protejat) cu zece clienţi bolnavi are toate şansele să se îmbolnăvească. Un prezervativ rupt echivalează cu lipsa lui şi de aceea clientul trebuie să fie foarte atent. Acum clientul ei este stăpânul ei. Ea nu are dreptul să spună acestea, pe el nu asta îl interesează. 

         Siguranţa medicalizării sau minciuna necontaminării 

       Medicalizarea femeilor nu exclude în nici un fel posibilitatea acestora de a se îmbolnăvi atâta timp cât clienţii nu sunt şi, în mod  practic, nu pot fi supuşi controlului medical. Studiile arată că indiferent dacă sunt sau nu într-un bordel legalizat, riscurile îmbolnăvirii pentru femeile care se prostituează sunt aceleaşi. Departamentul de Epidemiologie, Biostatistică şi Medicină al Universităţii din Washington a demonstrat într-o cercetare din anul 2000 că mai mult de 50% din prostituate aflate în studiu s-au pozitivat HIV în primele 6 luni de „înrolare şi 73% în primele 12 luni.
       Acest studiu demonstrează o dată în plus, rolul nefast al caselor de prostituţie şi faptul că ele reprezintă adevărate focare de infecţie pentru bolile cu transmitere sexuală. În timp ce în America de Nord şi Europa majoritatea bolnavilor atinşi de SIDA sunt homosexuali, în Africa 80% din bolnavi sunt heterosexuali având ca factori de risc principali raporturi sexuale cu prostituate şi antecedente BTS (boli cu transmitere sexuală). Un studiu efectuat în Nairobi arată că 66% HIV prevalenţă la prostituatele sărace şi 31% HIV prevalenţă la prostituatele „de lux“. Într-un studiu prospectiv făcut în Africa, în 30 de luni de monitorizare, incidenţa cumulativă a HIV seroconversiei a fost de 67%. Prevalenţa HIV-1 este foarte mare când prostituţia se asociază cu abuzul de droguri, astfel într-un studiu făcut în Italia, 10 din 14 prostituate toxicomane şi din altul făcut în Elveţia, 14 din 18 erau pozitive. În sudul Floridei 41% din prostituatele analizate erau HIV pozitive. În New York şi New Jersey mai multe studii făcute pe diferite categorii de prostituate arătau următoarele procente: 
► 31% HIV - pozitive la neutilizatoarele de droguri intravenoase; ► 58% HIV - pozitive la utilizatoarele de droguri intravenoase;
 ► 84% HIV - pozitive la utilizatoarele de droguri altele decât intravenoase. Într-un studiu multicentric făcut în SUA s-au găsit valori de până la 57% prostituate HIV pozitive. Pe de altă parte, şi pentru bărbaţii care sunt clienţi ai bordelurilor legalizate riscurile îmbolnăvirii sunt foarte mari. Departamentul de Microbiologie şi Boli Infecţioase al „Women' s and Children Health Network“ din Victoria - Australia, şiau propus să cerceteze riscul la care sunt dispuşi clienţii caselor de prostituţie. Pentru aceasta a analizat 291 de bărbaţi - clienţi într-o perioadă de 7 zile prin extragerea acidului nucleic din lichidul seminal (preluat din prezervative). S-a testat „polymerase chain reaction“ 6 pentru prezenţa Chlamydiei trachomatis şi s-a găsit în 6% din cazuri, Neisseria gonorrhoeae 16% din cazuri, Trichomonas vaginalis 1% din cazuri, HSV (herpes simplex virus) 8% din cazuri, HIV 1% din cazuri. În orice caz 26% din cazuri erau pozitive pentru una sau mai multe infecţii şi în 5% din cazuri sau găsit mai mult de 1 (un) agent patogen. Se arată astfel că chiar dacă bordelul funcţionează normal, chiar dacă bărbatul foloseşte prezervativul, riscurile contaminării sunt suficient de mari.          Vom prezenta în continuare câteva din cauzele pentru care medicalizarea prostituatelor nu constituie o garanţie a necontaminării cu B.T.S. (boli cu transmitere sexuală): multe din bolile cu transmitere sexuală nu se pot identifica încă din momentul apariţiei lor, astfel, în cazul bolii SIDA, se cunoaşte că anticorpii pe care-i pune în evidenţă controlul medical (pozitivare serologică) apar la 6- 8 săptămâni după infecţie, adică după ce persoana afectată începe să-şi contamineze clienţii. Pe tot parcursul perioadei de incubaţie, din sângele pacientului şi din ţesuturile sale pot fi izolate virusurile HIV sau componente specifice din structura lor. Pentru sifilis pozitivarea serologică este de 40 de zile de la contaminare, timp în care virusul poate fi transmis bărbaţilor cu care prostituata întreţine relaţii sexuale înainte să-i fie depistată boala. Acelaşi lucru se poate spune despre majoritatea bolilor cu transmitere sexuală cunoscute (aproximativ 15), adică bolnavul poate contamina pe cei cu care se află în contact, fără ca boala să fie detectabilă prin analize medicale, pe toată perioada de incubaţie a virusului respectiv. 
Între două controale medicale, prostituata se poate contamina şi transmite boala unui sau mai multor clienţi, deoarece controalele medicale nu se pot realiza după fiecare act sexual şi nici măcar zilnic, în timp ce o prostituată poate avea relaţii sexuale cu câteva zeci de bărbaţi în fiecare zi.
 Astfel, probabilitatea de a se îmbolnăvi şi de a transmite boala mai departe în intervalul dintre cele două controale este foarte mare
. Igienizarea defectuoasă poate conduce la transmiterea unei boli chiar şi în situaţia în care femeia nu suferă de boala respectivă.
       Cine poate garanta că o femeie epuizată fizic şi sufleteşte, de multe ori violată în urma unei relaţii cu clientul precedent, va mai avea dispoziţia sau chiar puterea să se igienizeze corespunzător pentru a preîntâmpina transmiterea unei boli următorului client. 
      Medicalizarea este de asemenea foarte relativă, deoarece datorită riscurilor mari de îmbolnăvire a femeilor care se prostituează, pentru un patron de bordel ar fi nerentabil îndepărtarea femeii bolnave care îi poate aduce un profit foarte mare. 
De aceea, ca peste tot în lume, cei care fac controalele medicale vor trebui să mai închidă ochii, ajutaţi de banii patronilor. 
Este mai rentabil să cumperi un doctor decât să pierzi o uriaşă sursă de câştig. Pentru posibilele reclamaţii ale clienţilor un patron nu-şi face prea multe griji. Câţi bărbaţi contaminaţi cu o boală cu transmisie sexuală ar putea face un proces public pentru că o fost contaminat de o prostituată într-un bordel, aceasta mai cu seamă în situaţia în care bărbatul în cauză ar avea o familie sau o poziţie socială semnificativă? Chiar şi în situaţia unor reclamaţii, banii patronului, care în general este implicat şi în alte afaceri murdare (diverse infracţiuni, droguri, trafic cu femei, trafic de influenţă) vor fi suficienţi pentru a muşamaliza într-un fel sau în altul afacerea. Pe de altă parte, o astfel de prostituată care trebuie în cele din urmă să părăsească bordelul legal constituit în urma unui scandal sau pentru că este prea bolnavă, nu va primi concediu de boală, ci va fi trecută în reţeaua ilegală a prostituţiei, care se găseşte aproape întotdeauna în spatele celei legale. Singura diferenţă va fi tariful.
      Legalizarea bordelurilor va determina o răspândire a B.T.S. cu mult mai mare în societate românească, chiar dacă în cadrul prostituţiei legalizate factorii de risc în contaminarea bolilor cu transmisiune sexuală (B.T.S.) sunt puţin mai mici decât în cadrul prostituţiei ilegale
       Mult mai mulţi bărbaţi tineri, adolescenţi sau vârstnici, familişti vor ceda tentaţiilor de a merge la bordel.
Bordelurile aflate sub acoperire legală vor oferi imaginea unei mari securităţi a clientului atât din punct de vedere a siguranţei personale, cât şi al necontaminării (siguranţa medicalizării) oamenilor care în condiţiile ilegalităţii nu ar fi avut curajul, siguranţa sau chiar îndrăzneala să o facă. Nu mai vorbim de tânăra generaţie pentru care o atât de ispititoare ofertă a societăţii va deveni o soluţie pentru diferite situaţii de crize existenţiale.        Crescând semnificativ ponderea clienţilor, adică a bărbaţilor din societate care apelează la serviciile prostituţiei, crescând de asemenea numărul relaţiilor sexuale ale aceluiaşi bărbat cu femei din diferite bordeluri, factorii de risc pentru îmbolnăvirea corpului social vor creşte de câteva ori, în raport cu  situaţia actuală
   În noua situaţie este mult mai probabil ca B.T.S.-ul să ajungă în familii aduse femeilor de către soţii lor, familii care astăzi nu cunosc o asemenea plagă. Consecinţele directe: femeile riscă să devină infertile, iar stabilitatea unei astfel de familii să fie ameninţată (în ţările unde prostituţia este legalizată, rata divorţului este de până la 70%, aflându-se în creştere). Vom prezenta, în continuare, un fragment din studiul: 
„EFECTELE PROSTITUŢIEI ASUPRA SĂNĂTĂŢII“ realizat de Janice G. Raymond, director executiv al Coaliţiei împotriva traficului cu femei.
      Infecţiile cu HIV/SIDA, Chlamydia, Gonorrhea, virusul herpetic, virusurile din genul Papilloma şi sifilis sunt alarmant de frecvente la femeile care se prostituează. Peste 75% dintre femeile care au participat la studiul Minneapolis au contractat boli cu transmitere sexuală (B.T.S.). Problemele ginecologice în general, iar în particular durerile pelviene cronice şi bolile inflamatorii pelviene (BIP), afectează prostituatele; 31% dintre cele intervievate au experimentat cel puţin un episod de BIP, ce se numără printre cele mai severe boli, alături de infecţiile B.T.S. Repetarea episoadelor de B.T.S. poate creşte riscul cancerului cervical.
       În ţările în curs de dezvoltare (este vorba de ţările în care gradul de sărăcie a populaţiei fiind foarte ridicat, piaţa cu femei sortite prostituţiei este foarte mare), s-a estimat că 70% din infertilitatea feminină e cauzată de B.T.S. ce pot fi retransmise soţiilor sau partenerelor. Infertilitatea este larg răspândită prin intermediul bărbaţilor care au relaţii sexuale de tip comercial şi aduc acasă infecţiile cu B.T.S. Prostituatele au fost învinuite pentru epidemia cu B.T.S., dar, de fapt, studiile confirmă că bărbaţii care au relaţii sexuale comerciale sunt cei care transmit boala de la o prostituată la alta şi apoi la soţiile şi prietenele lor. Ca într-un cerc vicios, infertilitatea duce la divorţ şi în anumite cazuri, fosta soţie, care era fidelă, recurge la prostituţie pentru a supravieţui. Grupurile anti-SIDA au pus accentul pe „actul sexual protejat“, promovând folosirea prezervativelor. Atât în contextul ţărilor în curs de dezvoltare, cât şi în cazul celor industrializate, campaniile actuale pentru controlul răspândirii HIV/SIDA prin promovarea actului sexual protejat, eşuează în nedreptăţile ce au loc între femeile care sunt cumpărate pentru sex şi bărbaţii care plătesc pentru aceasta (dacă clientul nu 
 respectă folosirea prezervativului, femeia nu poate să i se opună, ea fiind cumpărată şi ca atare posedată pe o perioadă de timp determinată). Dacă programele anti-SIDA sunt serioase privind eradicarea SIDA, atunci trebuie să lupte împotriva industriei sexului.
     Femeile care se prostituează sunt ţinta atacurilor, în loc să se problematizeze răul pe care îl provoacă industria sexului în viaţa societăţii. 
     Nicio acţiune nu va stabiliza mai mult industria sexului decât legitimizarea prostituţiei printr-un sistem de asistenţă medicală. Din perspectivă medicală este de neconceput faptul că medicalizarea femeilor va reduce infecţia şi daunele fără o medicalizare concomitentă a bărbaţilor. Această medicalizare a femeilor, care se vrea a fi o protecţie a bărbaţilor consumatori, nu reuşeşte să protejeze nici bărbaţii nici femeile. 
     Ca şi în cazul altor forme de violenţă împotriva femeii, eliminarea problemelor de sănătate generate de prostituţie este determinată de tratarea cauzelor acestor efecte. Pentru a trata consecinţele prostituţiei asupra sănătăţii, comunitatea internaţională pentru drepturile omului trebuie să înţeleagă faptul că prostituţia dăunează femeilor şi că adiţional nevoilor de asistenţă medicală, femeia trebuie întreţinută cu mijloace economice, sociale şi psihologice pentru a părăsi prostituţia. Atât timp cât prostituţia este acceptată ca violenţă împotriva femeii şi ca violare a drepturilor omului, consecinţele asupra sănătăţii nu vor fi îndepărtate adecvat. CONCLUZII: Studiul de mai sus pune în evidenţă faptul că eradicarea B.T.S. nu se poate face decât luptând împotriva industriei sexului, nu legalizându-l. Se arată cu claritate că aşa-zisa medicalizare a femeilor care se prostituează în bordelurile legalizate nu garantează în niciun fel protecţia împotriva contaminării cu B.T.S. Că medicalizarea va ajunge să rezolve problema B.T.S. ajunge să fie doar o lozincă a campaniei de dezinformare condusă de patronii din lumea afacerilor cu sex necesare ca populaţia să accepte legalizarea bordelurilor

Statul care legalizează prostituţia - factor principal în transmiterea                                               bolii SIDA 

     Motivul principal în legalizarea prostituţiei, vânturat adesea prin mass-media românească chiar şi de către factori de răspundere din domeniul sănătăţii, este siguranţa medicalizării prostituatelor. Se afirmă că prin controalele medicale regulate se poate elimina riscul contaminării cu boli sexuale, în special SIDA. Aceasta este o uriaşă minciună, care va avea drept consecinţă înmulţirea clienţilor bordelurilor legalizate, ca unele ce sunt sigure în privinţa necontaminării. Se minte cu bună ştiinţă, deoarece şi în condiţiile ideale a unor controale medicale temeinice (prin periodicitate şi precizia diagnosticului), relaţiile sexuale cu oricare prostituată poate duce la contaminarea cu SIDA. 

Aceasta deoarece perioada de incubaţie a virusului SIDA este între 6 şi 8 săptămâni, timp în care femeia care se prostituează poate transmite virusul fără ca ea să fie depistată ca bolnavă. Astfel, în orice moment oricare femeie dintr-un bordel legalizat poate fi bolnavă de SIDA sau sifilis (boli a căror perioadă de incubaţie este foarte mare), deci, poate fi factor de transmitere a acestor boli. 

Aceasta se întâmplă în condiţiile în care statul recunoaşte serviciile prostituţiei prin legiferarea lor şi prin promovarea ideii că bordelurile elimină riscurile contaminării cu SIDA. Legalizarea bordelului devine astfel o propagandă a prostituţiei (prin asigurările pe care statul le dă), a unui serviciu care prin natura lui aduce îmbolnăvire cu SIDA a unei părţi a populaţiei. Prin această campanie de publicitate, făcută de anumiţi oameni politici şi de organele mediatice, ponderea bărbaţilor din societate care apelează la serviciile prostituţiei va creşte, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru. Statul român este pe punctul de a recunoaşte o „profesiune“ care conduce la destrămarea familiei, la contaminarea populaţiei cu o boală mortală (SIDA), precum şi la omorârea celor contaminaţi. Materialul care urmează conţine un fragment al studiului „Argumente medicale împotriva prostituţiei“ . Pentru această broşură, am reţinut doar capitolul referitor la boli venerice, cel legat de proliferarea bolii SIDA precum şi concluziile acestui studiu.  
          Argumente medicale împotriva legiferării prostituţiei
 (Dr. Pavel Chirilă, asistent social Andreea Bandoiu, asistent social Bianca Rotaru) 
      Bolile venerice constituie un capitol important în patologia umană. Astăzi sunt cunoscute în limbajul medical ca B.T.S.; S.T.D. (Sexual Transmissible Diseases); M.T.S. (maladies sexuallement transmissibles). Lista bolilor cu transmitere sexuală: HIV, sifilis, gonoreea, uretritele nespecifice, bolile inflamatorii pelvine, infecţii genitale, sindrom Reiter, Lymfogranulomatoza veneriană, sancroid, candidoza, tricomoniaza, herpesul genital, condolomatoza genitală, parazitoza (păduchi pelvieni), scabia. Există câteva motive pentru care bolile cu transmitere sexuală sunt greu de stăpânit prin mijloace profilactice şi curative şi continuă să aibă o largă răspândire în populaţie pentru că: 
1. mulţi agenţi patogeni care cauzează aceste boli sunt neadaptaţi şi vulnerabili factorilor externi, dar perfect adaptaţi cavităţilor genitale şi transmit infecţii prin contact intim; agenţii patogeni ai acestor boli cauzează frecvent sindroame clinice asimptomatice sau oligosimptomatice pentru unii indivizi, dar transmisibile şi simptomatice pentru alţii, ceea ce derutează în luarea unei decizii terapeutice; 
2. perioada de latenţă este pentru unele boli foarte lungă înainte de declanşarea simptomelor; 
3. promiscuitatea este cauza importantă a răspândirii acestor boli. Prin perversiunile sexuale practicate - poarta de intrare şi răspândire - se poate extinde la toate emonctoriile;
 4. pacienţii care suferă de o boală cu transmitere sexuală, devin vulnerabili pentru toate celelalte B.T.S. şi pentru alte afecţiuni (cancer al organelor sexuale). 
Prostituţia - factor major în epidemiologia HIV şi a altor B.T.S.     Incubaţia. SIDA: 3-6 săptămâni până la apariţia unui sindrom HIV acut (doar 50% din infectaţi) care este nespecific, semănând cu o banală infecţie virală. 

     Perioada de latenţă   care urmează este de circa 10 ani.

Pozitivarea serologică: 4-8 săptămâni după infecţie.  

  Contagiozitatea:  : persoana infectată este contagioasă şi poate transmite boala în perioada incubaţiei înainte de apariţia simptomelor şi de pozitivarea reacţiilor serologice.

    Mortalitate. În anul 2001 s-au constatat în lume 3,5 milioane de decese cauzate de boala SIDA din care 2,4 milioane de bărbaţi şi 1,1 milioane femei. În anul 1990 SIDA a fost principala cauză de deces pentru bărbaţi şi femei cu vârstele de la 25 la 44 de ani în câteva oraşe din Statele Unite. 
                                            Concluzii 
1. Statisticile demonstrează că legalizarea prostituţiei nu reduce numărul de cazuri de boli cu transmitere sexuală.

 2. Studiile de sănătate publică demonstrează că în ţările unde prostituţia este legiferată există tot timpul o reţea paralelă de prostituţie neoficială, adică nesupravegheată prin mijloace legale. 

3. Contagiozitatea precoce, mult mai înainte de primele semne clinice şi de pozitivarea serologică, simptomatologie săracă (în cazul HIV) sau atipică (în cazul sifilisului) face ca B.T.S. (bolile cu transmitere sexuală) să se transmită fără control şi înainte de a se depista bolile prostituatelor.

 4. Datele statistice şi fiziopatologice demonstrează că transmiterea se face de 80 de ori mai uşor de la femeie la bărbat decât invers, ceea ce dovedeşte că o casă de prostituţie este un focar de infecţie greu de stăpânit. 

5. Datele prezentate mai sus demonstrează că B.T.S. se asociază fatalmente între ele şi favorizează un procent mai mare de cancere genitale. 

6. Majoritatea prostituatelor recurg după înrolare în bordel şi la droguri, ceea ce creşte considerabil prevalenţa HIV
.
 7. Toate statisticile demonstrează că B.T.S. (bolile cu transmitere sexuală) sunt mai mult frecvente la prostituate comparativ cu populaţia generală. 

8. Studiile prospective demonstrează că există o curbă ascendentă privind prevalenţa B.T.S. în casele de prostituţie.

 9. Prin însuşi profilul imoral al practicării prostituţiei, de regulă la angajare vin femei cu o bogată patologie genitală. Este imposibil de selectat la angajare femei imorale, dar sănătoase din punct de vedere genital.

 10. Documentarea medicală pe internet relevă pentru anul 2000 un număr de 64 de studii făcute pe loturi de prostituate. Toate aceste studii demonstrează patologia crescândă a prostituatelor.

             Impactul legiferării prostituţiei asupra comunităţilor 

    Bordelul reprezintă în întreaga lume un adevărat focar de infecţie pentru organismul social. Cercetările făcute în diferite zone ale lumii arată că legalizarea bordelurilor conduce la creşterea fenomenului infracţional în zona în care este amplasat bordelul până la 1000% (o mie la sută!), în funcţie de natura infracţiunii. Astfel, se observă creşterea incidenţei abuzurilor sexuale, violuri, molestări, omucidere, insulte, ameninţare fizică, spargere cu furt de maşină. Fenomenul infracţional este atât de agresiv şi de complex prin complicitatea factorilor care concură la realizarea lui, încât Poliţia nu-i poate face faţă atunci când doreşte şi nu este şi ea implicată sau coruptă, căci sumele de bani puse în joc sunt uriaşe, iar traficul de influenţă merge până la oamenii politici. Iată doar două exemple: 
    Ţinutul studiat: Tucson, Arizona, 1 mai 1990. Constatări:    Poliţia a reperat o mare varietate a comportamentului sexual ilegal în cadrul tuturor „afacerilor cu sex“. În principiu, în cadrul fiecăreia dintre aceste activităţi, angajaţii au fost arestaţi pentru prostituţie sau spectacole obscene cu caracter sexual. Dansatorii erau, de obicei, prostituaţi, pe care, cu un anumit preţ, clienţii îi puteau privi dând reprezentaţii live ale actului sexual. În cuprinsul câtorva afaceri,  clienţilor li se permitea să intre în cabine cu dansatorii şi erau încurajaţi să se dezbrace şi să se masturbeze. Au fost găsiţi dansatori minori, cea mai tânără fiind o fată de 15 ani. (Amănuntele prezentate de organele de poliţie în continuarea cercetării nu pot fi redate, datorită monstruozităţii sau scârbei pe care o provoacă faptele consumate).
Ţinutul studiat:
 Whitter, California, 9 ianuarie 1978.
 Schimbarea locuinţelor: 
   După 1973, 57% din gospodăriile familiale din aria de desfăşurarea a „afacerilor cu sex“ şi-au schimbat reşedinţele, în comparaţie cu numai 1% pentru ariile în care nu se desfăşurau aceste activităţi. Locuitorii se plângeau de zgomot excesiv, de existenţa materialului pornografic răspândit prin preajmă şi de numeroşi infractori cu mobil sexual (cum ar fi exhibiţioniştii), dând frâu liber frustrărilor lor în perimetrul învecinat. Delicte: Consiliul Orăşenesc a analizat două arii cu reşedinţe de-a lungul perioadei 1979- 1983. În spaţiul în care se desfăşurau „afaceri cu sex“, infracţiunile au crescut cu 102 % (întregul oraş avea înainte o creştere a numărului infracţiunilor de numai 8,3 %). Anumite delicte s-au înmulţit brusc, foarte puternic (vătămare cu premeditare - până la 700%, toate genurile de acte constând în insulte şi ameninţări fizice - până la 387%, prostituţia până la 300%). Toate tipurile de jaf (mic, mare de automobile) s-au înmulţit cu peste 120%.

   Legalizarea bordelurilor nu elimină prostituţia ilegală, ci duce la                                    dezvoltarea ei

      Deseori în mass-media românească au fost semnalate sechestrări, violuri, ucideri de prostituate. Descrise cu lux de amănunte, acestea au reuşit să arate mizeria morală şi fizică în care trăiesc majoritatea prostituatelor. Cu dibăcie, diverse centre de influenţă încearcă să inducă ideea că soluţia tuturor problemelor generate de prostituţie este legalizarea acesteia şi nu combaterea ei prin diverse moduri. Legalizarea bordelurilor nu elimină prostituţia şi traficul de femei, ci doar duce la dezvoltarea fenomenului prostituţiei dându-i-se acestuia o acoperire legală. La umbra bordelurilor prostituţia ilegală va prolifera. Însăşi activitatea din incinta bordelurilor va avea un caracter ilicit, plecând de la evitarea plăţii impozitelor, exploatarea violentă a femeilor de către peşti şi clienţi, până la realizarea unor materiale  compromiţătoare pentru oamenii influenţi, care pot fi folosite în acţiuni de şantaj. Vom reda în cele ce urmează, câteva concluzii ale studiului Schimbări în societăţile postcomuniste aflate în perioada de tranziţie, studiu realizat în anul 1998 de Donna M. Hughes, coordonatoare în educaţie şi cercetare a Coaliţiei împotriva traficului cu femei, o organizaţie non-guvernamentală care a elaborat o nouă „Convenţia Statelor Unite împotriva exploatării sexuale“.

     Legalizarea - falsul mod de a rezolva problema prostituţiei 

      Prostituţia foloseşte mii de fete şi femei şi obţine profituri enorme pentru crima organizată din ţările post-comuniste. În plus, în fiecare an, câteva sute de mii de femei sunt comercializate ilicit pentru prostituţie, din ţările europene în centrele industriei sexului de pretutindeni din această lume. Metodele folosite sunt extrem de opresive şi incompatibile cu standardul mondial al drepturilor omului. Comerţul cu sex este o formă de sclavie contemporană şi toate resursele anunţă dezvoltarea şi expansiunea sa în secolul al XXI-lea. Prostituţia este o formă gravă a discriminării sexuale. Legalizarea acestei violenţe asupra femeilor pune restricţii asupra libertăţii acestora şi a drepturilor lor de cetăţene. Dacă femeilor li se permite să devină obiecte legale de uz, ele capătă o cetăţenie de rangul doi. Democraţia este, astfel, subminată. Corpurile şi emoţiile femeilor trebuie să le aparţină lor însele. Acestea nu trebuie să fie vândute sau cumpărate. Industria sexului urmăreşte şi utilizează femei tinere, de obicei sub 25 de ani, adesea fete până la 20 de ani. Dacă un stat permite prostituţiei să prospere, o anumită parte a fiecărei generaţii de femei tinere se va pierde. Prostituţia produce grave vătămări ale trupului şi ale minţii. Femeile care supravieţuiesc bătăilor, violurilor, bolilor cu transmitere sexuală, drogurilor, alcoolului şi abuzului emoţional, ies bolnave din sistemul prostituţiei, traumatizate şi, adesea mult mai sărace decât au intrat. Monstruozitatea comerţului cu sex se întinde de-a lungul întregii lumi, dar singura cale de a acţiona este dezvăluirea violenţei şi a exploatării aşa cum sunt ele şi crearea unor remedii corespunzătoare. Legalizarea va folosi numai traficanţilor şi peştilor şi vor fi compromise şi femeile în mod individual şi statul femeilor, pe o 16 perioadă lungă. Cum spunea o supravieţuitoare a sistemului prostituţiei: „LEGALIZAREA NU VA PUNE CAPĂT ABUZULUI, VA FACE ABUZUL LEGAL“ 

              Legalizarea bordelurilor nu elimină violenţa, ci doar                                                     legitimează abuzurile

       Clientul, care pentru o sumă de bani devine pentru un timp dat stăpân pe trupul femeii care se prostituează, va putea recurge la orice mijloc pentru a-şi satisface pofta bolnavă. Acesta recurge de multe ori la molestări sau mutilări grave ale trupului femeii. Patronul întotdeauna va închide ochii fiind plătit pentru aceasta, iar femeia nu va avea cui reclama deoarece, ca şi în cazul prostituţiei ilegale, se teme mai mult de patronul-peşte decât se încrede într-o poliţie ineficientă şi, de multe ori coruptă sau într-un act judecătoresc greoi.
      Aceasta se va întâmpla mai cu seamă în condiţiile în care femeia ce se prostituează nu prezintă credibilitate, având cel mai de jos statut social şi fiind lipsită de bani sau alte mijloace de existenţă. În războiul peştepatron (verigă a unui lanţ al traficului de influenţă) şi prostituata, de cele mai multe ori bolnavă sau singură şi epuizată, întotdeauna va birui primul. Spre exemplu în Turcia, unde prostituţia este legală, violenţa îndreptată împotriva femeilor este chiar mai mare decât în Africa de Sud, unde prostituţia este ilegală. Faptul că legalizarea prostituţiei nu reduce violenţa la care sunt supuse femeile rezultă din studiul „Efectele prostituţiei asupra sănătăţii“ realizat de Janice G. Raymond, în două regiuni ale Americii, unde prostituţia este legalizată. Janice G. Raymond, director executiv al „Coaliţiei împotriva traficului cu femei“. Vom reda în continuare un scurt fragment: Un studiu din 1994 făcut cu 68 de femei din Minneapolis/ St. Paul (unde prostituţia este legală), care s-au prostituat cel puţin 6 luni, a evidenţiat faptul că jumătate dintre ele au fost violate, iar 1/3 au suferit abuzuri fizice, de cel puţin câteva ori pe an. 23% dintre cele violate au fost bătute atât de tare, încât au suferit rupturi de oase. Două au fost bătute până au intrat în comă. Pe deasupra, 90% din relaţiile personale s-au soldat cu pierderi de sarcină, înjunghieri, pierderea cunoştinţei şi leziuni craniene. Alte efecte includ sindromul colonului iritabil, precum şi o invalidare parţială şi permanentă a acestuia. 
 Consecinţele prostituţiei asupra sănătăţii psihice, emoţionale includ traume severe, stres, depresii, anxietate, autoadministrare de medicamente cu alcool, abuz de droguri şi dezechilibre alimentare. Majoritatea celor intervievate au mărturisit că sunt dependente de droguri şi de alcool. Mai nou, prostituatele prezintă riscul automutilărilor, suicidului şi omuciderilor. 46% dintre femeile prostituate din statul Minneapolis au avut un atentat de suicid şi 19% au încercat să se rănească fizic printr-o altă metodă. 

 Traficul cu femei şi sex-turismul sau o Thailandă pentru Europa

      Dincolo de aşa-zisa protecţie a prostituatelor şi a sănătăţii clienţilor, motive invocate de artizanii legiferării bordelurilor, se evită să se aducă în discuţie unele din cele mai grave consecinţe ale legalizării prostituţiei: traficul de femei corelat cu sex-turismul.               Pentru România datele sunt insuficient cunoscute, dar, conform unor date ale Ministerului de Interne, traficul de femei şi chiar de copii pentru prostituţie a crescut îngrijorător: în anul 1996 au fost descoperite 26 de reţele de trafic de persoane în scop de prostituţie, compuse din 68 de proxeneţi şi 250 de prostituate, între care 74 minore, iar în cursul anului 1997 au fost soluţionate 49 de cauze complexe de prostituţie şi proxenetism internaţional...(gen. Pavel Abraham, Universitatea din Bucureşti). 
          Traficul de femei şi copii funcţionează în conjuncţie cu sex-turismul şi cu agenţiile de contractări matrimoniale, ambele fiind forme de prostituţie a femeilor şi a copiilor. Ţările care reglementează, legalizează prostituţia, contribuie la încurajarea prostituţiei şi deci sprijină traficul cu sex şi sex-turismul. 

                          Atentat împotriva familiei 

     Cercetările arată că relaţiile sexuale din afara familiei departe de a oferi echilibrul bărbatului, îl conduc la o stare de irascibilitate, de tensiune cu propria soţie. Raportul bărbatului cu femeia prostituată tipică pentru relaţia stăpân sclav, atâta timp cât bărbatul devine stăpân pentru o sumă de bani asupra trupului femeii care se prostituează, are urmări negative asupra mentalităţii bărbatului care prin asociaţie şi  obişnuinţă, poate să-şi piardă cel puţin respectul, dacă nu chiar mai mult, să aplice acelaşi tip de posesiune şi faţă de propria soţie. De asemenea, experimentele sexuale pe care le va avea bărbatul cu femeia ce se prostituează, relaţii perverse de cele mai multe ori, vor influenţa profund psihicul bărbatului care poate ajunge să ceară soţiei să practice acelaşi tip de relaţii sexuale perverse, umilitoare pentru femeie prin însăşi natura lor, relaţii care vor deveni izvor de tensiune şi chiar de despărţire. 

   Legalizarea prostituţiei sau sclavagismul în epoca modernă

     Atât timp cât femeile şi copiii implicaţi în practica prostituţiei sunt cumpăraţi şi vânduţi, deţinuţi contrar dorinţei lor reale şi exploataţi până la distrugerea lor biologică şi psihologică, nu putem vorbi decât de o autentică relaţie de exploatarea de tipul stăpân-sclav. Faţă de sclavagismul epocii primare, care avea în cele mai multe cazuri, reglementări privind viaţa de familie sau un anumit respect al vieţii private, intime, a sclavilor, sclavagismul modern al femeilor cumpărate pentru prostituţie constă prin excelenţă în exploatarea sexuală, în interdicţia de a avea o viaţă normală, de familie. În felul acesta sclavagismul modern este mult mai josnic, dar şi mai ipocrit în contextul unei societăţi care vorbeşte de drepturi şi echitabilitate, care afirmă libertatea persoanei şi a opţiunilor reglementând, în acelaşi timp, exploatarea sexuală ca meserie.
        Proxeneţii controlează, înrobesc, violează şi posedă femeile. Marea majoritate a copiilor şi femeilor în prostituţie au un statut de sclavi. Ei sunt cumpăraţi şi vânduţi pentru sex şi violenţă. Cumpărarea sexului şi a violenţei este proprie prostituţiei şi o caracteristică esenţială a acesteia este puterea pe care bărbaţii o deţin asupra femeilor, materializarea acestei puteri. Clientului puţin îi pasă dacă o femei consimte să se prostitueze sau a fost constrânsă să facă acest lucru. El obţine oricum ceea ce vrea. Puţin îi pasă dacă o posedă în New-York sau în Thailanda. Puţin îi pasă dacă are 12 ani sau 32. Nu are de ce să-i pese. Aceasta este ceea ce proxeneţii, clienţii şi chiar feminiştii vor să ne convingă să denumim sex, expresia sexualităţii feminine. În numele acestui sex, copiii încă imaturi sunt fotografiaţi  nuzi pentru a stimula apetitul sexual al bărbaţilor. În numele acestui sex, bărbaţi de 60 de ani ţin pe genunchi fete de numai 14 ani. 

                                    Ieşirea din prostituţie

      Acest stres datorat violenţei, umilinţei, şocurilor psihice la care sunt supuse femeile de peşti sau clienţi va distruge complet voinţa femeii, resursele fizice şi psihice, făcând-o incapabilă să se mai lupte pentru a-şi revendica vreun drept ca fiinţă umană, de a se elibera din prostituţie. Experienţa este atât de traumatizantă că femeii nu-i mai rămâne ca orizont existenţial decât să-şi cedeze trupul spre exploatare.
Au fost chestionate 475 de persoane implicate în prostituţie şi a rezultat că 90% dintre ele doresc să părăsească prostituţia, însă nu pot face lucrul acesta din următoarele motive: 

1. Teroarea la care le supune peştele-patron în cazul în care ar fugi şi care prin intermediul lumii interlope, o poate urmări, vâna sau chiar omorî.

 2. Lipsa oricărui adăpost, casă ori loc sigur.

 3. Lipsa şcolarizării, cele mai multe dintre aceste femei fiind aruncate în prostituţie la vârsta de 13-14 ani.

 4. Femeile care se prostituează, chiar în situaţia în care li s-ar oferi un loc de muncă, au nevoie mai întâi de un tratament fizic şi psihic pentru a putea fi reintegrate în viaţa normală.

 5. Este vorba de tratamente de dezintoxicare, alcool, droguri, tratarea afecţiunilor de care suferă : B.T.S., boli interne etc.

 6. Greutatea reintegrării într-o viaţă normală, după şocurile psihice pe care le-a avut, stres posttraumatic, dar şi datorită refuzului societăţii de a le asimila, de a le recunoaşte acelaşi rang de demnitate umană, acelaşi statut social. 

7. Lipsa unui sprijin afectiv, sfătuire personală sau asistenţă legală, prostituatele fiind, în general, complet singure, lipsite de cunoştinţe, de oameni care să le privească altfel decât ca pe o marfă.
 Concluzii: Femeile intrate în prostituţie sunt în majoritatea lor victimele unor abuzuri sexuale în copilărie sau mai târziu.
       Sunt constrânse să se prostitueze pentru a supravieţui economic şi, de multe 20 ori, pentru a susţine pe cineva din familie care îi cere ajutorul sau îi impune să se prostitueze. Adesea sunt victimele unor capcane sentimentale puse de oameni specializaţi în aşa ceva (peştii) sau a unor asociaţii de multe ori cu alte scopuri afişate decât prostituţia. Sunt lipsite de casă, educaţie, orizont social sau familial. Chiar dacă există femei care să spună că aleg prostituţia pentru că le place să facă sex şi vor să câştige bani din acest lucru, numărul lor este nesemnificativ.
           Ele nu şi-au dat seama încă pe deplin de efectele pe care prostituţia le va avea asupra sufletului şi trupului lor. Dispreţuite de societate, exploatate de patronii-peşti, privite ca o marfă de clienţi, bătute, chinuite peste putinţa imaginabilului, aceasta este soarta pe care trebuie să o accepte. O dată intrată în sistem, femeia care se prostituează nu mai poate da înapoi, nu-şi poate da demisia. Va fi aruncată în afara sistemului atunci când nu va mai fi bună de nimic. Prea bolnavă, uzată de mult biologic şi psihic, prea vârstnică, femeia care se prostituează va fi oricum aproape de sfârşitul vieţii sale. Un raport făcut în Canada cu privire la prostituţie şi pornografie spune că, în cazul femeilor prostituate, rata mortalităţii este de 40 de ori mai mare decât media naţională.
                         Mireasa costă 3000 de dolari
 (articol preluat din revista „Întâmplări adevărate“ nr. 16, pag. 10, din data de 25.08.2002)
       Nu mi-e ruşine să recunosc că m-am însurat cu o fată care, până nu demult timp, îşi vindea trupul. Nici faptul că am cumpărat-o cu 3000 de dolari nu mă face să roşesc. Asta este greşeala noastră a oamenilor. Ne judecăm semenii doar după aparenţe, nu încercăm să pătrundem în adâncul sufletului lor (George Dinulescu, 37 de ani, Craiova). 
       Se lăsase seara şi cum nu mă aştepta nimeni acasă, m-am hotărât să petrec puţin de unul singur. Am intrat într-un restaurant, m-am aşezat la o masă mai retrasă şi, în aşteptarea ospătarului m-am lăsat copleşit de gânduri. 
- Cu ce să vă servească băiatu'? am auzit deodată un glas de bariton lângă mine. 
 - Păi... Cu un muşchiuleţ fraged şi o omletă umflată... El m-a privit îndelung, căutând parcă să desluşească înţelesul ascuns al vorbelor mele, apoi a mustăcit într-un fel anume. - Ha, eşti şmecher, coane! Cât de fraged să fie muşchiuleţul ? Paişpe-cinşpe ani? - Auzi, domnule, eşti ospătar sau nebun? - Şi ospătar şi nebun, coane! Ştii poanta: nebunul ia dama şi i-o dă regelui. Iar rege este cine plăteşte, adică matale! Cam ce fetiţe îţi plac? Acum pricepusem că în spatele restaurantului se ascundea o afacere profitabilă: prostituţia. Ospătarul nu mi-a dat timp să respir. - Săţi aducă băiatul lista de meniu? - Da! Mi-am aprins o ţigară. Priveam în jur. Înăuntru nu erau femei, ci doar bărbaţi. Marea majoritate singuri ca şi mine. - Uite meniul, coane! Pă alese, pentru toate gusturile! - În regulă! Lasă-mă un pic, să mă hotărăsc! Am deschis meniul şi am rămas perplex: mai multe fete goale puşcă îmi zâmbeau duios. Practic era un album. Lângă poza fiecăreia era specificat numele, vârsta şi ce face. La sfârşit se aflau şi câteva liste de preţuri ale unor bucate şi băuturi. Am aleso pe Monica, de două zeci de ani, apoi omletă cu şuncă, şalău, Cabernet de Murfatlar şi cafea la nisip. Optând pentru repectivul „meniu“,fusesem urcat într-o maşină, învârtit până la ameţeală pe străduţele unui cartier şi debarcat într-un apartament destul de luxos. Şi atunci am întrebat-o: - Monica de ce faci ceea ce faci? Ai aşa multă nevoie de bani? - Toţi avem nevoie de bani, mi-a răspuns ea. - Şi n-ai vrea să faci altceva? Să începi o viaţă nouă? - De ce să încep o altă viaţă? Cui i-ar folosi? Mie? Altcuiva? Îţi spun eu, nimănui. Dacă încep o viaţă nouă, n-o să fie nici un eveniment. Doar ceva banal! O târfă care se retrage „la pensie“ înainte de vreme! - Care-i povestea ta? - Ce mai contează povestea?!... Să zicem că am fost vândută. Să zicem că sunt o marfă... Tu n-ai plătit ca să fii aici cu mine? Toţi suntem nişte mărfuri. Mintea, munca, sexul, frumuseţea... Toate sunt de vânzare. - Aşa crezi? - Aşa este! N-are rost să încerci să mă minţi şi să te minţi. Ce vrei să ştii despre mine? Că mama m-a aruncat în stradă la 12 ani, ca să fac rost de bani? Şi că tata mă bătea întruna? Că am avut şi eu vise cândva? Nu merită să mă întristez cu lucruri de-astea... A început să plângă. S-a cuibărit în braţele mele şi a plâns până a adormit. Totul este o marfă, Eşti prea contabil!... Cuvintele se învălmăşeau în mintea mea, agresândumă, ameninţându-mă, silindu-mă să devin contabil de cuvinte. Mam anesteziat şi eu cu nişte Cabernet, apoi am adormit şi eu. Dimineaţa am lăsat-o pe Monica dormind şi m-am întors la restaurantul din care pornise ciudata mea aventură. Ospătarul unsuros la post. - Salut, coane! A fost bun meniul?... Dacă nu, mai avem şi alte variante! Suntem o casă respectabilă! - Scuză-mă, cum te cheamă? - Eşti gabor, coane? Dacă ştiam... Îţi făceam reducere! - Nu-ţi fie teamă, nu sunt gabor. Altceva vreau de la tine. Să-mi spui cu cine trebuie să vorbesc ca fata asta, Monica, să rămână numai a mea. - Vrei s-o cumperi, şefu'? - Să zicem că da... - Lasă-mi un număr de mobil şi te sun eu. I-am dat numărul de telefon şi am plecat. M-a sunat pe la prânz şi m-a pus în legătură cu patronii lui care mi-au spus că „mireasa costă 3000 de dolari“. N-am mai negociat, i-am dat suma cerută. El a dat un telefon, anunţând încheierea tranzacţiei, iar eu am fost îndemnat să trec pe la apartamentul unde mă întâlnisem cu fata, ca „să-mi ridic marfa“. Când am ajuns acolo Monica era gata să mă urmeze. Avea un geamantan cu lucrurile personale şi o poşetă cu banii agonisiţi. A urcat în maşina mea şi am plecat împreună. După vreo sută de metri, am oprit şi i-am zis: - Eşti liberă. Poţi pleca unde vrei. Du-te acolo unde nu vei mai fi doar o marfă şi ia-o de la capăt. Ai bani? - Am. - Atunci, fă ceea ce crezi! - Cred că trebuie să vin cu tine! - Eşti sigură? - Unde să mă duc? Ce naiba ştiu să fac? Ce viaţă pot să încep? Vin cu tine. Mă iei? Am cugetat o clipă, apoi am fost de acord. Nu ştiam de ce făceam toate acele lucruri. Era poate o datorie faţă de fosta mea soţie Ioana care murise fiindcă fusesem prea săraci şi prea naivi. Era, poate, o datorie faţă de Ela, care mă considerase „prea contabil“ şi ratat ca bărbat. Nu ştiu... Era să cad a doua oară în greşeală. M-am purtat prosteşte cu Monica, ca un tată, având grijă de ea, trimiţând-o la o facultate particulară, distanţându-mă şi uitând să-i dăruiesc iubire. Într-o zi un partener de afaceri m-a luat peste picior: - Am auzit că ţi-ai luat pe lângă tine o târfă. Vrei să te însori cu ea? - Poate. O iubesc mult şi, de teamă să nu mă îmbolnăvească umblând cu atâţia, am luat-o acasă. Să fie doar a mea! - Eşti tâmpit! - Mersi asemenea! Într-o zi când am venit acasă era ghemuită pe scări şi  mi-a spus:- Te iubesc, George! Dacă vrei să plec, spune-mi acum. Nu mă obliga să fiu fiica ta, fiindcă nu te iubesc ca o fiică... Dacă nu poţi trece peste trecutul meu, spune-mi să plec. Eu te iubesc! Vreau să rămân lângă tine, să fiu a ta şi să fii al meu. Dacă nu vrei trimite-mă înapoi, acolo de unde m-ai luat! Au trecut de atunci doi ani. Sunt un bărbat împlinit. Am un copil cu Monica şi nu cred că fericirea noastră se va sfârşi vreodată! 

  Poate fi de acord Biserica Ortodoxă cu legalizarea prostituţiei?
(Preot prof. dr. Nicolae D. Necula, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti) 

    Opunându-se din capul locului legalizării şi, deci, proliferării fenomenului prostituţiei, punctul de vedere al Bisericii privitor la acest fenomen este cel exprimat de învăţătura şi morala creştină ortodoxă. El se fundamentează pe faptul că prostituţia este o formă denaturată a actului intim dintre bărbat şi femeie, a legăturii fireşti puse de Dumnezeu în prima pereche de oameni. 
         Prostituţia este aşezată de învăţătura creştină în rândul celor 7 păcate capitale, fiind sinonimă cu desfrânarea sau curvia, când se săvârşeşte de persoane sau parteneri necăsătoriţi, sau cu preadesfrânarea (preacurvia sau adulterul) când actul împreunării se săvârşeşte între parteneri care sunt căsătoriţi sau cel puţin unul dintre ei are acest statut. Prostituţia este păcat împotriva trupului pe care avem datoria să-l preţuim ca pe un templu al Duhului Sfânt şi să nu-l batjocorim prin desfrâu. Sfântul Apostol Pavel ne sfătuieşte: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuieşte în însăşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi dar, pe Dumnezeu în trupul şi în sufletul vostru care sunt ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6: 18-19). 
           Conform învăţăturii noastre de credinţă, bazată pe Sfânta Scriptură, omul nu are voie să facă ceea ce vrea cu trupul său, socotindu-se stăpân pe sine, sub motivul că i-ar aparţine. Această perspectivă nu este una creştină, aşa cum ne arată Sfântul Apostol Pavel: noi nu suntem ai noştri, ci ai lui Dumnezeu,  căci toţi am fost răscumpăraţi de El prin sângele sau prin jertfa lui Iisus Hristos. De aceea avem obligaţia să cinstim şi să respectăm trupul nostru împreună cu sufletul, slăvind în felul acesta pe Dumnezeu, căci trupul şi sufletul sunt ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:19). În alt loc Sfântul Apostol Pavel ne spune şi mai clar, avertizând pe cei care se apropie sau se împreună cu desfrânatele: „Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum“ (1 Corinteni 6:15). De aceea încheie sentenţios: „Nu vă amăgiţi. Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malhienii, nici sodomiţii... nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9-10). 
      Canoanele Bisericii Ortodoxe pedepsesc grav toate formele păcatului trupesc: desfrânarea, preadesfrânarea sau adulterul, incestul, concubinajul, sodomia sau homosexualitatea, lesbianismul sau perversiunile sexuale, întâlnite toate în practica prostituţiei - prescriind oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pe perioade mari de ani, din dorinţa de îndreptare a păcătosului şi de întoarcerea lui pe adevăratul drum de vieţuire creştină. Prostituţia este o formă de degradare a femeii şi a demnităţii ei, transformând-o în obiect de satisfacere a plăcerii, plasând-o mai jos decât condiţia necuvântătoarelor, ceea ce învăţătura creştină nu admite, socotind femeia egală cu bărbatul înaintea lui Dumnezeu şi a societăţii. În acest sens, sunt grăitoare cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus“ (Galateni 3:28). Faţă de această sublimă învăţătură, prostituţia poate fi socotită cea mai grea şi cea mai amară sclavie în contextul în care proxeneţii sau chiar clienţii le supun pe femeile care se prostituează la tot felul de umilinţe, la obligativitatea de a întreţine raporturi intime cu oricine, oricând şi de a accepta gama nesfârşită a perversiunilor sexuale. Mântuitorul ne învaţă, prevenindu-ne, asupra alunecării în desfrâu prin simpla intenţie: „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Prin urmare, antropologia creştină şi cea paulină în special demonstrează că prostituţia, ca desfrâu, goleşte trupul de Duhul Sfânt, căci îl preschimbă din Templu al Duhului Sfânt, şi deci al înălţării spirituale, în loc al căderii şi al morţii în viaţă fiind, adică al decesului spiritual. Aceasta este grozăvia antropologică  a prostituţiei, că provoacă decesul spiritual al persoanei, adică pierderea calităţii sale de fiinţă spirituală, înzestrată cu liber arbitru.     Aşadar, păcatul în trup al desfrânării, pe care îl presupune aşa-zisa meserie de prostituată, nu rămâne nepedepsit, dimpotrivă închide porţile Împărăţiei lui Dumnezeu. Din aceeaşi categorie fac parte concubinajul, toate formele de desfrâu şi adulter, incestul, păcatele împotriva firii (homosexualitatea şi lesbianismul), perversiunile sexuale. Le-am amintit aici pentru că, în practicarea prostituţiei, au loc aceste acte denaturate ale împreunării trupeşti. Suntem datori să spunem oamenilor adevărul: toate aceste păcate reprezintă o stare de anormalitate şi de pervertire căreia omul îi poate cădea pradă, dar nicidecum nu putem spune că este o stare firească sau un drept al omului. Răul şi păcatul nu pot fi legalizate niciodată. Oricare ar fi argumentele care pledează pentru legiferare, sunt fără temei căci răul produs de această plagă sau ciumă este imens mai mare decât câştigul sau beneficiul. Ceea ce trebuie să cultivăm noi, la tineri mai ales, este concepţia sănătoasă despre dragoste, căsătorie şi familie. De educarea şi formarea tinerei generaţii sunt răspunzători toţi factorii educaţionali: părinţii, şcoala, Biserica, societatea, statul în totalitatea lui. Neputinţa sau nepăsarea în faţa fenomenelor parazitare trebuie să ne îngrijoreze şi să ne determine la acţiuni concrete împotriva prostituţiei, homosexualităţii, drogurilor, proxenetismului, tâlhăriei, furturilor, fenomenului copiilor străzii, cerşitului, care sunt pete urâte pe obrazul unei naţiuni. Nu legalizarea, ci stoparea lor şi recuperarea celor căzuţi în acest păienjeniş este calea de urmat.

                         De ce este haos în societate??? 
Preot Ioan Mina (Revista Presa Ortodoxă, nr.9, anul 2009 )

        După 1990, în ţara noastră au existat tentative repetate de legalizare a prostituţiei, deşi studiile ştiinţifice realizate în străinătate au demonstrat statistic că legalizarea nu stopează, ci creşte acest flagel.
      În această toamnă (2009) o comisie prezidenţială a propus, din nou, legalizarea prostituţiei. Sondajul de opinie realizat cu această ocazie a arătat ca 53% dintre români sunt de acord cu acest demers. Acelaşi sondaj subliniază că o trăsătură comună a celor ce sunt de acord este că nu-i interesează problemele societăţii. 
      Am primit la redacţie mai multe scrisori pe această temă. În una dintre ele, Marius B., student la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj- Napoca, ne întrebă: Ce trebuie să facă creştinul în faţa propunerilor legislative de acest tip? Cât de mult trebuie să se implice Biserica în aceste probleme?
       Problema prostituţiei, din punct de vedere legislativ, aparţine dreptului public. Ce scop au legile dreptului public? 
     Să ocrotească interesele întregii societăţi. Mai este valabil astăzi acest lucru? 
       Astfel de propuneri sunt legi. Atât timp cât o normă, o lege, nu îndeamnă la bine, aceea nu mai este lege. Aceea este o abatere de la definiţia legii. O lege trebuie să urmărească binele obştesc, social şi moral, al unei societăţi. Când s-a abătut de la aceasta, nu mai este lege, ci fărădelege. Este o anormalitate croită după minte şi gândirea celor ce o promovează. 
    De ce este haos în societate? De ce nu se mai respectă legile?          Pentru că sunt legi care contravin moralei şi bunului mers al societăţii, bunului simţ. Nu se mai respectă, pentru că legea nu mai este lege. În zilele noastre vedem cum vârfurile societăţii spun binelui rău şi răului bine. Cel mai rămâne membrilor societăţii, celor care sunt obligaţi să respecte legile respective, care sunt obligaţi să se supună anormalităţii? Este greu, dar trebuie să facă un sigur lucru: să protesteze cum pot, să se împotrivească fiecare acolo unde este, de la locul lui din societate. Este în învăţământ, este profesor, dascăl? Să spună că este o anormalitate. Conduce o instituţie? Dacă are conştiinţă, să spună: ceea ce se propune este o anormalitate. 
       Pe lângă aceasta, cu toţii, şi mari şi mici, să ne rugăm. Acesta este, poate, lucrul care se înfăptuieşte în ziua de azi cel mai greu. Şi mai ales când este vorba să mă rog pentru binele comun, nu pentru o problemă a mea. Este greu de făcut rugăciune, căci indiferentismul, egoismul şi îndreptăţirea au crescut foarte mult. Este greu, căci aproapele nu mai este aproape; nu mă interesează ce face celălalt de lângă mine.
        Pe cei 53% dintre români care sunt de acord cu legalizarea prostituţiei nu-i mai interesează omul de lângă ei, nu-i mai interesează viaţa lui. Pentru mine, acei 53% nici nu mai cred în Dumnezeu - ceea ce este grav, foarte grav. Membrii societăţii sunt şi membrii Sfintei Biserici. 
    Ce fel de creştini ortodocşi sunt? Să spunem că trei procente din cei 53% sunt de alte confesiuni. Dar 50% sunt ortodocşi. Cum au  ajuns aceşti 50% ortodocşi să gândească în felul acesta? Este foarte îngrijorător pentru noi ca păstori, ca Biserică, faptul că fii duhovniceşti ai Sfintei Biserici Ortodoxe gândesc astfel. În concluzie, fiecare acolo unde este, prin tot ceea ce poate să facă, să facă astfel încât să nu se ajungă la aşa ceva; şi să apelăm la rugăciune, cât de mult, ca să nu se întâmple aşa ceva.
      O patimă nu se opreşte cu altă patimă şi nici alimentând-o cu altceva. O patimă se opreşte atunci când pun în locul ei virtutea. În locul răului trebuie pus binele. Mântuitorul Iisus Hristos spune clar: mătură casa, curăţ-o şi pune ceva în loc. Ce să pui în loc? Virtutea. Li se pare vă vor face curat, că vor rezolva unele probleme prin legalizarea prostituţiei, dar se întâmplă exact ca la Evanghelie: vin încă şapte duhuri mai rele ca cele dintâi care chinuie mai multe suflete şi va fi cu mult mai rău. Asta s-ar întâmpla prin legalizare.
       Cunosc tineri - căci ei sunt de multe ori cei care fac câte ceva în societate - care se tem să se avânte în această luptă. Ei, de fapt, nu mai au suport - moral, duhovnicesc, social, nu mai au pe cine să se sprijine. Ei îşi pun întrebarea: acţionez în felul acesta, ies la luptă, dar pe mine cine mă sprijină, cine îmi ia apărarea? Or, pe linie socială, administrativă sau politică, nu le ia nimeni apărarea. Câţi clerici, preoţi, stareţi de mănăstiri, ierarhi sunt care să ia apărarea unor tineri când aceştia iau o atitudine fermă împotriva unui păcat, câţi li se alătură şi merg împreună cu ei?

 Cuvântul Părintelui Visarion de la Mănăstirea Clocoviov despre                                       legiferarea prostituţiei 

       Despre această legiferare a prostituţiei părerea mea aşa este şi a lui Dumnezeu cred că tot la fel, este că se apropie timpul acela de la sfârşitul lumii, când Dumnezeu se va mânia pe lume şi o s-o piardă de pe faţa pământului. Mântuitorul Iisus Hristos spune în Biblie: „Nu va veni sfârşitul până nu va fi lepădarea de credinţă“. Aceasta nu înseamnă numaidecât că s-a lepădat omul numai de credinţă, ci că s-a apucat de rele. Iar dacă s-a apropiat timpul acela e de aşteptat ca lucrurile să meargă spre rău, nu spre bine.
       Se ştie că pentru orice lucru greşit (prostituţia, adulterul, în cazul de faţă) omul care l-a săvârşit este oprit de la Împărtăşanie 7 ani. Şi cât fac este, acolo, păcatul acesta când vor muri, trebuie să plătească. Cine aprobă păcatul acesta,  greşeşte. Sfânta Biserică îl condamnă şi el la fel, deoarece cartea spune clar: Cine se va mântui în vremurile acestea, aşa de grele, va avea mai mare plată decât cei care au fost la începutul credinţei. Păcatul acesta (prostituţia) se ştie că este o greşeală. Chiar de este o dezlegare de la stat, de la oameni, de la oricine, acesta va aduce o condamnare dumnezeiască, adică, se umple cupa mâniei lui Dumnezeu şi vine mai degrabă sfârşitul lumii.
        Pentru acest lucru spune tot în carte, că: aşa chinuri vor fi la sfârşitul lumii din cauza păcatelor, ca va fi cu neputinţă ca cineva să mai scape cu viaţă. Din cauză, însă, că mai sunt aleşi prin lumea asta rea, atunci Dumnezeu va scurta zilele şi nu va muri chiar toată lumea. Este lucru ştiut că păcatele aduc nenorocirea. Când a murit lumea de foame? Când n-a plouat? Nu când au fost comunişti, nu când a fost războiul sau altceva. Când n-a plouat! Şi atunci, noi suntem în mâna lui Dumnezeu şi de facem rău trebuie să plătim, după cum scrie în carte: De mă veţi asculta, bunătăţi din pământuri veţi mânca, iar de nu blestemuri. Acestea aduc nenorocire pe pământ, iar pentru cei care fac păcatul, focul iadului. Vor avea timp să plătească, deoarece se vor distra 10-20 de ani şi pe urmă vor sta la nesfârşit în jăratec. Acolo, in iad este timp să plătească păcatele acestea. Nu înseamnă că Dumnezeu nu are cu ce plăti (Comoara din adânc, revistă de spiritualitate creştină, Fundaţia Înălţarea Domnului, Ianuarie 2002, Interviu cu Parintele Visarion de la Clocoviov). 
BIBLIOGRAFIE: Grupul de iniţiativă pentru apărarea familiei, Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate, Tipografia Elisavaros, Bucureşti 2002
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.