luni, 13 octombrie 2014

Completare la cateheza despre Lumânare, candelă şi mântuire

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                                                       PREOT IOAN
    În cadrul cultului lumânările se aprind şi se ţin în mână sau se pun în sfeşnice. La evrei, candela avea forma unui sfeşnic cu şapte braţe aşezate pe o ţeavă, pentru untdelemn, cu orificii pentru fiecare braţ. Creştinii proveniţi din evrei au adus cu ei deprinderea de a folosi lumânări şi candele în cultul creştin. „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui“ (Matei 25:1). „Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele“ (Psalm 118:105).
Când se arde candela, în faţa Sfintelor icoane, îngerul candelei, înger păzitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta şi dincolo te va întâmpina când sufletul pleacă din această lume materială. Stă deci atâtea zile cât ai ars candela în casa ta, pe care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo, tot atâtea zile te plimbi prin Rai şi ai să te îndulceşti de acele bunătăţi, chiar dacă tu nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ, şi numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te duci la locul rânduit de Dumnezeu după faptele tale din viaţă. Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore în şir, îngerul candelei îţi aduce şi sădeşte în grădina ta care o face în Rai, ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă, îţi aduce o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom dacă era ulei de măslin. Iată cum ţi-ai pregătit grădina ta în ceruri încă fiind tu în viaţă şi pe pământ. Dacă ai aprins candela şi ai plecat de acasă şi între timp candela s-a stins, primul lucru pe care îl faci, spălându-te mai întâi pe mâini, este s-o aprinzi. Îngerul nu mai pleacă, iar dacă te  iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu o aprinzi din nou. Dacă tu ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă, chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări, adică se întâmplă, cu voia lui Dumnezeu, să mori pe drumuri sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, cu lumina candelei te însoţeşte îngerul pe drumul de dincolo, se socoteşte deci că ai lumânare aprinsă şi nu mori în întuneric.
 Când aprinzi candela sau adaugi ulei, adu-ţi aminte de turcul acela care aprinde în fiecare zi candela la icoana Sfântului Nicolae (icoana o luase dintr-o Biserică creştină pe care o jufuiseră semenii săi după căderea Constantinopolului) şi de minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoţului ce îi prădase casa în lipsa sa. Este bine să dai de pomană, pentru mântuirea sufletului tău candele. Dumnezeu şi Maicuţa Domnului să vă aibă sub Sfântul Acoperământ. (Din sfaturile părintelui Nicolas, Mănăstirea Marea Meteora, Grecia).

                             De ce aprindem candela înaintea icoanelor


 În primul rând – deoarece credinţa noastră este lumină. Hristos a spus: „Eu sunt lumina lumii“ (Ioan 8: 12). Candela ne aminteşte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând – pentru a ne reaminti de virtuţile strălucitoare întrupate de Sfântul înaintea icoanei căruia aprindem candela, întrucât Sfinţii sunt numiţi „fii ai luminii“ (Ioan 12: 36; Luca 16: 8).
 În al treilea rând – pentru a ne mustra pentru faptele noastre întunecate, pentru dorinţele şi gândurile noastre viclene, pentru a ne chema pe calea luminii Evangheliei, şi astfel să fim mai râvnitori în a împlini poruncile Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre cele bune“ (Matei 5:16).
 În al patrulea rând – deoarece candela reprezintă mărunta noastră jertfă adusă Domnului, Care pe deplin S-a dat pe Sine Însuşi ca jertfă pentru noi, şi ca semn de recunoştinţă şi de iubire arzândă faţă de El, de la Care cerem în rugăciune viaţa şi sănătatea, mântuirea şi tot ceea doar nemărginita iubire cerească poate dărui.
În al cincilea rând – pentru ca îngrozirea să cuprindă duhurile cele rele care uneori se năpustesc asupra noastră chiar şi la vremea rugăciunii, răspândindu-ne gândurile de la Ziditorul nostru. Puterile cele viclene îndrăgesc întunericul şi se cutremură la vederea oricărei lumini, mai ales înaintea celei ce vine de la Dumnezeu şi de la cei bineplăcuţii ai Săi.
În al şaselea rând – pentru ca lumina să ne dezrobească din chingile iubirii de sine şi să ne înalţe către uitarea de sine. Aşa precum untdelemnul şi fitilul ard în interiorul candelei, supuse voii noastre, tot astfel şi noi să avem întotdeauna sufletele înflăcărate de iubire în toate suferinţele noastre, de-a pururi plecându-ne voii dumnezeieşti.
 În al şaptelea rând – pentru a ne învăţa că aşa precum candela nu se poate aprinde singură, fără ajutorul nostru, tot astfel, inima noastră - candela noastră lăuntrică - nu se poate aprinde fără focul harului dumnezeiesc, chiar de s-ar împodobi cu toate virtuţile. Cu adevărat, toate aceste virtuţi ale noastre se aseamănă materiei combustibile, iar focul care le aprinde vine de la Dumnezeu. În al optulea rând – pentru a ne aminti că, mai întâi de toate, Ziditorul lumii a creat lumina, şi abia după aceea toate celelalte: „Şi a zis Dumnezeu, să fie lumină: şi a fost lumină“ (Facere 1:3).
Aidoma trebuie să se petreacă şi în viaţa noastră duhovnicească, adică înainte de orice altceva lumina adevărului lui Hristos să lumineze înlăuntrul nostru. Căci de la această lumină a adevărului lui Hristos orice faptă bună a noastră răsare, se înfiripează şi creşte înăuntrul nostru (Sfântul Nicolae Velimirovici).
Fie ca Lumina lui Hristos să strălucească şi în sufletele noastre! Nu există suficient întuneric în tot universul ca să biruiască lumina unei singure candele!!!

DESPRE IUBIRE,

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


       Într-o zi, căutând mâncare pe stradă, o vrăbiuţă a fost lovită de o maşină. Nu se mai putea mişca. Privea speriată împrejur, parcă cerând ajutorul partenerului de viaţă. Şi într- adevăr acesta a înţeles că s-a întâmplat ceva rău şi că partenera sa nu mai poate zbura. A încercat să o ajute.... dar zadarnic. Apoi, deodată aceasta a lăsat capul în jos şi a murit datorită loviturii primite.

         De valoarea unei persoane ne dăm cel mai bine seama atunci când nu o mai avem prin preajmă. În acele momente, am fi în stare de orice sacrificiu pentru ea, numai să o ştim lângă noi. Când ne întâlnim cu o persoană, dar mai ales cu persoanele care ne sunt apropiate şi dragi - şi tocmai pentru că ne sunt apropiate ne purtăm fără a le acorda prea multă atenţie - ar trebui să ne gândim că acea întâlnire ar putea fi ultima.

             Se întâmplă că nu ştim să ne comportăm aşa cum ar trebui cu persoanele de lângă noi. Dar Dumnezeu, care este Iubire (1 Ioan 4:8), ne-a învăţat să ne iubim unii pe alţii (Ioan 13:34) şi nu putem să împlinim porunca iubirii dacă nu alergăm des la Izvorul Iubirii, care este Hristos Dumnezeu.
         Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea iubire pentru toţi oamenii aşa cum vrea El să-i iubim, pentru că nemincinos este Cel ce a zis: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă veţi primi“. Amin. Micile detalii sunt cele care cu adevărat contează într-o relaţie. Nu casa, maşina, proprietăţile sau banii din bancă. Astea crează un fals sentiment de fericire, care nu este totul. Mai bine fă-ţi timp să fii prieten soţului sau soţiei şi ia-ţi tot timpul necesar cu aceste mici detalii care fac diferenţa.

Treptele rugăciunii


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                         Despre rugăciune

Rugăciunea are mai multe trepte:

1) Rugăciunea orală este cea dintâi treaptă a rugăciunii. Când ne rugăm cu limba, cu gura si cu buzele, suntem în treapta cea mai de jos a rugăciunii. Despre acest fel de rugăciune, Duhul Sfânt ne zice: „Cu glasul meu către Domnul am strigat (Psalm 141,1) si aduceti Domnului roada buzelor voastre” (Romani 10, 13; 8, 15). Dacă am fi multumiti să rămânem numai în această treaptă a rugăciunii, atunci avem pomenirea lui Dumnezeu numai în gura si pe limba noastră, iar cu mintea si cu inima ne aflăm departe de El (Isaia 29, 13). Totusi, si acest fel de rugăciune este necesar, pentru că astfel începem a ne învăta să ne rugăm. Acest fel de rugăciune, pe care Sfintii Părinti o numesc „plugăria sufletului”, este slavoslovie si rugăciune către Dumnezeu, care se face prin cântarea de psalmi de tropare, de canoane sau alte rugăciuni care se află în Ceaslov, Acatistier si alte cărti de slujbă.
Sufletul omenesc are două părti dominatoare – mintea si inima. Mintea izvorăste permanent gânduri (Creierul uman este unealta ratiunii), iar inima este unealta sentimentelor si a simtirilor.
2) A doua treaptă a rugăciunii este Rugăciunea mintii. În această treaptă a rugăciunii spunem rugăciunea cu mintea si întreaga noastră atentie este concentrată la cuvintele rugăciunii, dar în minte. Când mintea oboseste, o lăsăm să se odihnească si începem din nou să rostim rugăciunea cu buzele. După ce mintea s-a odihnit, reîncepem rugăciunea, concentrându-ne din nou toată atentia înlăuntrul mintii. Sfântul Nil ne sfătuieste: „Aminteste-ti întotdeauna de Dumnezeu si mintea îti va deveni Rai”.
3) – A treia treaptă a rugăciunii este Rugăciunea inimii. În această treaptă a rugăciunii, „Rugăciunea lui Iisus” coboară în inimă, mintea si inima fiind acum unite. Atentia este acum adunată în inimă si este cufundată din nou în cuvintele „Rugăciunii lui Iisus”, dar mai înainte de toate, înlăuntrul numelui lui Iisus, care are o adâncime nepercepută.
Rugăciunea pe care o zicem cu gura si o întelegem cu mintea si o simtim cu inima, devine sferică (ciclică) în miscarea sufletului nostru. Aceasta este rugăciunea inimii.
4) A patra treaptă a rugăciunii este Rugăciunea de sine miscătoare. Când se întăreste în inimă, rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-mă pe mine păcătosul”, de la o vreme inima se roagă fără a mai zice cuvintele rugăciunii. În timp ce atletul rugăciunii mănâncă, lucrează, vorbeste sau doarme, inima se roagă. Este ceea ce se spune în Cântarea Cântărilor (15, 2) „Eu dorm, dar inima-mi veghează”.
Cel aflat în această treaptă a rugăciunii ajunge la ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Neîncetat vă rugati” (Tesaloniceni 5, 17) Crestinul care a ajuns la rugăciunea de sine miscătoare, oriunde ar fi si orice ar face, inima lui se roagă neîncetat. Rugăciunea, când ajunge să fie de sine miscătoare, toată viata omului este o rugăciune.
Când vorbeste cu oamenii, are în taină o altă gură de foc a Duhului Sfânt din inima lui. Cu această gură el vorbeste cu Dumnezeu Aceasta este gura Duhului Sfânt, după cum o numeste Sfântul Vasile cel Mare. Un astfel de om, care a ajuns la rugăciunea de sine miscătoare, orice ar face el, inima lui se roagă. Pentru că Duhul Sfânt, când se va sălăslui în om, nu încetează din rugăciune: „Însusi Duhul se roagă pentru noi, cu suspine negrăite” (Romani 7, 28).
Petrecerea celor curati este rugăciunea neîncetată, fiindcă gândurile lor, întotdeauna sunt miscări dumnezeiesti.
5) A cincea treaptă a rugăciunii este Rugăciunea cea văzătoare. Cel care are această rugăciune ajunge să fie înalt văzător de Dumnezeu. Cu mintea lui, el poate să vadă gândurile oamenilor, duhurile rele si îngerii.
6) A sasea treaptă a rugăciunii este Rugăciunea în extaz sau în uimire. În timpul acestei rugăciuni, omul se răpeste cu mintea la Cer. Fata lui se face ca soarele si mâinile lui si degetele lui ca făcliile de foc si nu se mai află pe pământ cu mintea, ci în Cer.
7) A saptea treaptă a rugăciunii este Rugăciunea cea duhovnicească. Dumnezeiestii Părinti numesc această rugăciune vedere duhovnicească si Împărătie a cerului.
Rugăciunea duhovnicească este mai presus de hotarele rugăciunii Ea este o fire cu Dumnezeu. Despre această rugăciune spune Sfântul Apostol Pavel: „Stiu un om oarecare care acum paisprezece ani s-a răpit până la al treilea Cer si a auzit cuvinte care nu este cu putintă omului a le grăi. În trup sau în afară de trup, nu stiu. Dumnezeu stie”. În această treaptă a rugăciunii, mintea omului nu mai lucrează după a sa putere, ci este luată de puterea Duhului Sfânt si dusă în slăvile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Atunci mintea omului este dusă la descoperiri mari în Cer sau în Iad, unde vrea Duhul Sfânt să o ducă. Astfel, omul ajunge la mari descoperiri dumnezeiesti. Si când revine iar la starea lui cea dintâi, nu mai stie dacă a fost în trup sau în afară de trup, ca Sfântul Apostol Pavel. Aceasta este cea mai înaltă rugăciune, despre care spune dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul că de abia se învredniceste unul din neam în neam.
Un rugător desăvârsit trece prin toate aceste trepte de rugăciune, cu darul lui Dumnezeu. Dar a urca omul singur pe aceste trepte, nu este în puterea lui. A omului este numai vointa. Să voiască să se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se învrednici de o înaltă lucrare dumnezeiască depinde de darul lui Dumnezeu  – Ne vorbeste părintele Cleopa, vol.I. 1995 -

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Minunea ce s-a făcut de Icoana Domnului nostru Iisus Hristos

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


În cetatea Viritului locuia un creştin într-o casă, aproape de şcoala evreiască, şi avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme a vîndut casa aceea şi a cumpărat altă casă, luîndu-şi toate lucrurile afară numai de icoana Domnului, care a rămas acolo. Şi aceasta s-a făcut după rînduiala lui Dumnezeu. În acea casă unde era icoana Domnului s-a sălăşluit un evreu şi, aducîndu-şi lucrurile sale, locuia acolo, dar n-a văzut că icoana Domnului era în casă.
A doua zi s-a adunat mult popor şi împreună cu arhierei şi bătrîni au mers la casa unde era icoana Domnului. Şi intrînd înăuntru au găsit icoana pe care au scos-o afară şi au pus-o în mijlocul lor, zicînd: "Precum părinţii noştri au batjocorit pe Iisus, aşa şi noi să facem cu această icoană". Şi au început a scuipa icoana şi a lovi chipul lui Iisus Hristos de o parte şi de alta. 
 După cîtăva vreme a chemat la ospăţ pe alt evreu, prieten al său, şi, ospătînd amîndoi, evreul cel venit în vizită a privit spre peretele casei şi a văzut icoana Domnului, apoi a zis celui ce-l chemase: Cum tu, fiind evreu, ţii în casă această icoană?". Iar evreul care locuia acolo a început a se jura şi a se blestema, zicînd că pînă acum n-a văzut icoana acolo. Plecînd acel evreu, a clevetit la preoţii lor, spunînd că prietenul său are în casă icoana lui Iisus Nazarineanul. Şi toţi s-au umplut de mînie, dar au tăcut atunci pentru că se făcuse seară.
După aceea au zis: "Am auzit că părinţii noştri pe lemn L-au răstignit pe Iisus, deci să facem şi noi la fel cu această icoană". Şi luînd piroane, le-au bătut în chipul Lui, în mîinile şi picioarele Lui şi punînd în trestie un burete de oţet l-au lipit de gura Domnului. După aceasta au adus o suliţă şi au poruncit unuia ca să împungă coasta Domnului.
Cum a lovit acela cu suliţa în icoană, îndată a început a curge sînge şi apă. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi evreii care au văzut acea preamărită minune şi au umplut un vas din sîngele şi apa care au curs. Apoi au făcut sfat, zicînd: "Să aducem şchiopi, orbi şi îndrăciţi şi să-i stropim cu sîngele acesta şi de se vor vindeca toţi, vom crede şi noi în Cel răstignit, pentru că ne-a cuprins frica de minunea aceasta". Au adus mai întîi un olog din naştere şi, cum l-au stropit cu sîngele cel curs din icoana lui Iisus Hristos, îndată a sărit ologul acela şi s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta au adus nişte orbi pe care, stropindu-i cu sîngele lui Hristos, aceştia îndată au văzut. Apoi au adus o mulţime de îndrăciţi care s-au vindecat tot prin stropirea cu acel sînge. Despre aceasta s-a dus vestea în toată cetatea şi toţi au alergat să vadă minunea, aducînd pe bolnavii lor; pe cei slăbănogi şi uscaţi, pe cei care se tîrau şi toţi luau tămăduire de bolile lor. Atunci tot poporul evreiesc care era acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi, căzînd înaintea icoanei Domnului, au strigat cu lacrimi, zicînd: "Mărire Ţie, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, că faci minuni ca acestea. Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, că deşi părinţii noştri Te-au răstignit, noi credem în Tine şi primeşte-ne pe noi care credem în Tine, Stăpîne".
       Toţi evreii din cetatea aceea, bărbaţi, femei şi copii, venind la episcop, l-au rugat cu tot dinadinsul să-i lumineze cu Sfîntul Botez. Şi i-au arătat episcopului icoana Domnului precum şi sîngele şi apa care au curs din ea, spunînd toate batjocurile care au fost făcute acelei sfinte icoane. Iar episcopul, văzîndu-i că s-au pocăit cu adevărat, i-a primit cu bucurie şi, învăţîndu-i sfînta credinţă, i-a botezat pe toţi, cu femei şi copii, iar şcoala lor a făcut-o Biserică Domnului nostru Iisus Hristos.
       Atunci a fost mare bucurie în cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii care au fost tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii evrei care s-au botezat, căci au primit sfînta credinţă pentru minunea care s-a făcut de icoana Domnului. Pentru aceasta, toţi, cu credinţă şi cu dragoste, să facă închinăciune sfintelor icoane, întru cinstirea şi mărirea chipului Ipostasului lui Dumnezeu, care s-a aflat în chipul omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, I se cuvine de la toţi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

vineri, 10 octombrie 2014

,,Femeia crestina,,: A venit vremea marturisirii – NU actelor cu cip!

                        ,,Femeia crestina,,: A venit vremea marturisirii – NU actelor cu cip!:



.A venit vremea marturisirii – NU actelor cu cip!Toţi cei care ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numãrului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprezentanţii autoritãţii civile, care prezintã aceste mãsuri, ci şi pe unii clerici şi frati mireni care, poate bine intenţionati, susţin cã îndosarierea electronicã şi Acordul Schengen nu au însemnãtate teologicã şi, prin urmare, nu este îndreptãţitã o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar cã folosirea numãrului 666 nu are importanţã, deoarece acest numãr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însã cã, potrivit duhului Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Pãrinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înşealã şi rãtãcesc şi pe alţii. S-a demonstrat de cãtre oameni de ştiintã şi politicieni de marcã faptul cã Acordul Schengen şi îndosarierea electronicã ating persoana umanã, adicã chipul lui Dumnezeu şi constituie o ameninţare la adresa libertãţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranitãţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiintei noastre creştin-ortodoxe şi moralei creştine ?

miercuri, 8 octombrie 2014

O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el, venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea : " Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !" Iar el spunea : " Eu mi-am facut rugaciunea ". Dar ingerul spunea : " Nu. Mai roaga-te ". " Eu mi-am facut pravila ". Iar el spunea : " Nu stii ce spune Apostolul Pavel : Neincetat va rugati ? " Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si l-a sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea : " Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel !"
Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice :
- Ce ai frate ? Cum o mai duci ?
- Parinte, bine o duc.
Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun.
- Cum bine ? zice parintele.
- Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune !
- Si cum te scoala ?
- Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine !
- Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine !
- Dar cum, parinte ? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata n-am umilinta ca ma impietresc la inima ...
- Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici : " Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine ".
Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii !" Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. deci, asa sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula,; cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine !"
Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si i-a zis :
- Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !
- Nu ma scol !
- Pai de ce ?
- cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu !
- Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine ! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani.
Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis :
- Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii !
Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului : " Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan. Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune ".
Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.
Sa stiti ca diavolul se arata in chip de inger, sau in alt chip, sau in chipul lui Hristos, sau in chip de arhanghel, de sfinti, de ierarhi, de cuviosi. El intai te invata bine, pana i te inchini lui. Iar dupa ce te inchini lui, te duce la pierzare. Nu venea diavolul la un calugar timp ed 30 de ani si-i spunea taine mari ? Adica : " Parinte, eu sunt ingerul Domnului. Ia seama ca peste 7 -8 zile or sa-l prade pe calugarul cutare. O sa-i ia lucrurile lui si o sa le ascunda in cutare pestera. Tine minte, sa le iei de acolo si sa le aduci calugarului inapoi ". Apoi i-a indemnat diavolul pe aceia sa fure, si le-a aratat ca este inger.
Se duce " ingerul " acela in chip de calugar si zice : " Vai de mine, m-au pradat hotii, mi-au luat tot !" iar calugarul cel amagit i-a zis : " Hai ca-ti spun eu unde sunt lucrurile tale. A fost ingerul Domnului si mi-a spus unde sunt. Sunt in cutare pestera ". Le-a gasit acolo. Si a zis : " Mai, chiar ca a fost ingerul Domnului, din moment ce a stiut unde au fost puse lucrurile mele ".
Aude un batran de acestea si le spune ca aceia sunt diavoli, si cel care i-a pus sa fure, si cel care se arata in chip de inger, ca sa creada in minciunile lui si sa-i duca la pierzare pe toti. Atunci a intrebat : " De unde stii, parinte, ca ei spun adevarul ? Acestia sunt draci pitonicesti care spun viitorul, cunosc viitorul si spun ce-o sa fie peste o saptamana, peste o luna, ca sa crezi lor si apoi sa te prapadesti."
- Parinte, sunt ortodocsi care alearga la vrajitori si la cei ce deschid pravila. Se poate asa ceva ?
- Acei care deschid pravila, calugari sau preoti de mir sau maici, cine deschide pravila a cazut din dreapta credinta. Aceia se cheama ghitii, adica vrajitori cu lucruri sfinte. Cine se duce la cei care deschid pravila, 10 ani nu se pot impartasi. Iar cel ce deschide pravila, daca-i preot sau calugar, este anatema si este despartit de Biserica, pentru ca face vraji cu lucruri sfinte.
Ai vazut ca vine cate o baba ca sa te insele si sa te duca in iad : " Hai sa-ti descante baba !" Cu ghiocul, cu carti, sa-ti faca de " ursita "; ca ai sa te mariti, ca are sa te ia cutare, cutare. N-ai patit de acestea ?
Si numai vezi ca baba face cruce la descantece; si o auzi ca zice " Tatal nostru " si apoi descanta. Iar la urma zice : " Descantecul de la mine, leacul de la Maica Domnului !" Auzi ce zice sluga diavolului ? Auzi satana cum amesteca otrava cu mierea, ca sa te duca in fundul iadului ? Dar ce legatura are Maica Domnului cu descantecul babei ? Biserica condamna pe descantatori : " Cei ce cauta in bobi, cei ce cauta in cafea, cei ce cauta in carti, cei ce sting carbuni, cei ce cauta in palme, " chiromantia ", sunt opriti 7 ani de la Sfanta Impartasanie ".
Cei care sunt vrajitori, care fac de ursita, care umbla sa ia mana de la animale, aceia sunt opriti 12 ani, iar fermecatorii 25 de ani. Nu avem noi toate ? Sunt 13 feluri de vrajitorii si toate sunt date anatema de Biserica.
Voi cand veti auzi ca unul deschide cartea, sa fugiti ca de satana de el, ca acela-i ghitiu, vrajitor cu lucruri sfinte. Si baba care face cruce la descantece este tot ghitie, tot diavolul o tine, ca sa te insele pe tine. " Mai, dar n-a fi pacat ! N-a fi pacat, ca baba a zis " Tatal nostru " si a facut cruce !"
Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea si lumina cu intunericul, ca sa te duca in iad ? Ce legatura are Crucea sau Maica Domnului cu vrajitorii ? Sa nu va duceti la cei ce deschid cartile, ca va duceti in fundul iadului ! Descantatorii, vrajitorii si fermecatorii, toti sunt anatema, despartiti de Trupul lui Hristos, care este Biserica !
de asemenea sunt anatema cei care fac descantece cu tunete, cei care vrajesc cu stelele, alungatorii de nori,vrajitorii de mate, cei care vrajesc cu pasarile. Noi avem toate in randuielile Sfantului Ioan Gura de Aur.
Toti sunt fermecatori, care iau mana de la vaci cu puterea draceasca. La acesteia slujesc anumiti diavoli, numiti pitonicesti, care ghicesc viitorul, si diavoli arhiconi, care stiu Scripturile. Iar cei ce deschid cartile se cheama " ghitii ", vrajitori cu lucruri sfinte, pe limba greceasca. Grecii au esenta ortodoxiei. de la greci au luat credinta ortodoxa atatea tari si rusii, la anul 988. Au facut mileniul in anul 1988 de la increstinare.
De aceea va spun sa nu primiti in casa voastra vrajitori, tiganci cu ghiocul, cu cartile de joc; sa nu-ti vina sa-ti ghiceasca si sa te insele. Ia un ciomag si zi : " Fugi, diavole ! Pleaca din jurul casei mele !"
Sa nu va inselati, ca nici o legatura nu are lumina cu intunericul.
Ai vazut pe marele Apostol Pavel, cand a intrat in orasul Filipi. Conducatorul orasului Filipi avea o vrajitoare " ghitie ". Stiti voi ce inseamna ghitii ? Sunt diavoli pitonicesti si spun ce are sa fie maine, poimaine; ei ghicesc viitorul.
Era o fata fecioara in Filipi si a intrat un diavol in inima ei. Cand a intrat diavolul piton in inima ei, care ghiceste viitorul, ea facea mare venit stapanilor ei.
Iar cand a intrat Apostolul Pavel cu Sila in orasul Filipi, satana a cunoscut ca sunt apostoli si a inceput sa strige prin fata asta : " Acesti oameni sunt de la Dumnezeu si ne vestesc noua calea mantuirii !" Auzi cum a spus adevarul ?
Si cum facea aceasta fiica stapanita de diavoli ? Avea un scaun cu trei picioare si statea pe el; pe dedesupt intra diavolul si ea statea pana se umplea de duh pitonicesc si spunea cele viitoare - adica ce o sa fie peste un an, peste o luna -, si castiga pe stapani, ca era slujnica la stapani, si facea mare castig domnilor ei.
Dar Pavel Apostolul a spus : In numele lui Iisus Hristos, iti spun : Taci si iesi dintr-insa ! Nu-i nevoie sa ne vesteasca pe noi diavolul.
Ea a cazut pe spate si a ramas ca moarta. Si a iesit dracul acela din fiica si a ramas bolnava si a vindecat-o Pavel. S-au dus repede slugile la mai marele orasului din Filipi : " Uite, au venit doi din aceia de-ai lui Hristos, cel rastignit si gata fata dumneavoastra a murit si nu mai poate spune vrajile si ghiciturile ei !" Dar ea nu murise si numai ce a iesit dracul piton din ea.
Atunci s-au maniat stapanii si au prins pe Pavel si pe Sila si i-au bagat legati cu lanturi in temnita, cu picioarele in butuci si i-au batut. Pabel si Sila la miezul noptii s-au sculat la rugaciune, cum puteau asa legati si se inchinau. Cand se inchinau ei, s-a cutremurat temnita, s-au deschis toate usile si au cazut toate lanturile de pe ei; iar cei care pazeau temnita au scos sabia sa se junghie. Si Pavel a spus : Nimeni sa nu plece ! Nu va faceti seama ! Toti suntem aici; si au cazut lanturiel de pe toti de tinutii. Voi nu cititi Faptele Apostolilor ?
Atunci mai-marele temnicierilor din orasul Filipi, a venit si a spus : " Domnule, acei doi care i-ati bagat in temnita, care au scos diavolul din fiica dumneavoastra, s-au rugat si s-a cutremurat temnita si s-au dezlegat toti care erau inchisi in temnita. Noi era sa ne omoram, crezand ca au scapat. Iata, am vazut si pe ingerul Domnului, care a venit la cei doi Apostoli, la miezul noptii, si s-a cutremurat temnita din temelii ".
Si a venit mai-marele temnitei. Cand a vazut pe toti dezlegati, a intrebat :
- Oameni buni, cine sunteti ?
- Noi suntem apostolii lui Hristos ! Noi am scos diavolul din vrajitoarea aceea, care ghicea la oameni, ca insela toatea lumea, pentru ca avea duh pitonicesc intr-insa.
Apoi temnicerul a spus catre Pavel : Ia si ma boteaza si pe mine ca si eu cred in Dumnezeul vostru ! Atunci a crezut in Hristos mai-marele temnnitei cu sotia lui si l-a botezat pe el si casa lui. Si au dat drumul la apostoli sa predice Evanghelia in toate partile.
dar pentru ce i-a bagat pe ei in temnita ? Pentru fiica aceea din care a scos demonul cu care ghicea viitorul. Ca diavolii sunt de mai multe feluri : unii sunt vrajitori, care ajuta la vrajitorii; altii sunt pitonicesti, care ghicesc viitorul si altii sunt arhiconi, care stiu Scriptura pe de rost. Acestia se baga in oamenii eretici si la sectari si-i fac sa inteleaga Scriptura pe dos, nu asa cum trebuie.
Voi stiti ca acum la sfarsitul lumii o sa iasa inaintemergatorii lui Antihrist si au sa faca minuni si semne mari ?
Daca tu acum crezi in acesti nebuni si indraciti ! Dar cand ai sa vezi ca vine inaintea ta si din paie uscate, are sa-ti faca paine calda; si din vita uscata o sa faca sa curga vinul cel mai bun si ai sa vezi muntii ca pleaca ?
Vezi sectarii ? Sunt inaintemergatorii lui Antihrist, ca stramba credinta. Acestia care stramba dreapta credinta sunt inaintemergatorii lui Antihrist, orice secta ar fi. Paziti-va de acestia ca de foc, ca de lucrurile intunericului.

luni, 6 octombrie 2014

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE ASCULTARE...

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE ASCULTARE...: FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE .... ...
                                              
                                                                                       Preot Ioan
                       Moto: „NU CUNOSC SUFLET MAI VICLEAN CA

                       ACELA CARE VORBEŞTE UN PREOT DE RĂU“
                                              (Sfântul Ioan Gură de Aur) .
            OMUL este „coroana creaţiei“: („Micşoratu-l-ai pe dânsul cu
puţin faţă de îngeri...“ Psalm 8:5). El este o mulţime în mii, în
milioane, în miliarde de fiinţe asemănătoare şi totuşi deosebite, fiecare
având chipul şi sufletul său cu însuşiri unice. Omul nu este numai cel
material şi văzut, ci şi cel lăuntric, mai ales lăuntric, cel tainic, cel care
nu se descoperă nimănui, cel pe care-l cunoaşte bine numai
Dumnezeu. Mai ales acesta este omul. Acolo este taina omului, în
acel necunoscut. Aceasta face din om o lume de contraste, de
contradicţii, un complex de însuşiri şi tendinţe, un microcosmos în
macrocosmos. Nu există mai multe taine în lumea ce ne înconjoară
decât în lumea omului, în sufletul lui, în fiinţa lui interioară şi
nemărturisită, în ceea ce au depus acolo generaţii de înaintaşi buni şi
răi, mediul, educaţia, credinţa sau necredinţa lui, oamenii şi
împrejurările din afară.
Cu acest material dificil, variabil, inegal, greu de cunoscut şi de
mânuit lucrează preotul. Cu omul se ocupă într-un fel, o anumită
perioadă de timp, pedagogul, medicul, ofiţerul, judecătorul,
funcţionarul de stat, dar cu toţi oamenii, în tot timpul şi în tot felul se
ocupă numai preotul. Pe toţi ceilalţi, omul îi interesează în parte, în
anumite momente şi scopuri ale vieţii; pe preot îl interesează în toate
momentele vieţii lui şi în toate laturile fiinţei lui, în ceea ce are omul
cunoscut şi mai ales necunoscut. Din fericire, lucrul preotului este
uşurat în această latură grea a misiunii sale spirituale prin lumina
proiectată de sus asupra sufletului omenesc. Necunoscutul care este
omul a fost descoperit de Iisus Hristos. Omul nu putea fi descoperit şi
cunoscut decât de sus. Văzut de jos, el este ceea ce l-au socotit
oamenii: un animal, un instrument de muncă, o marfă, un sclav, un
prizonier, un neputincios, o trestie bătută de vânt, iarbă ce se usucă,
floare ce se veştejeşte. Privit de sus, omul apare în realitatea sa
spirituală, de esenţă divină, ca făptură făcută după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu.
                                   CE ESTE PREOTUL ?
Preotul este un mijlocitor între om şi Dumnezeu prin Sfintele
Taine şi Ierurgiile pe care le săvârşeşte. Preoţia creştină este de
origine divină, căci începutul şi puterea ei slujitoare vin, prin Sfinţii
Apostoli, de la Mântuitorul Însuşi, Care este izvorul sfinţeniei şi al
preoţiei creştine, iar existenţa ei se poate constata neîntreruptă de la
întemeierea Bisericii, în tot cursul istoriei creştine, până astăzi. Din
preoţia lui Hristos ia naştere preoţia divină a Apostolilor, pe care El,
Arhiereul ceresc, le-a transmis-o direct şi personal după Înviere,
zicând: „Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi
iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (Ioan 20: 21-23).
„Dacă oamenii ar vedea în ce slavă slujeşte preotul, atunci
la această vedere ar cădea la pământ. Dacă preotul însuşi s-ar
vedea în ce slavă cerească stă şi săvârşeşte slujirea sa), ar deveni
un mare nevoitor (ascet), ca să nu întristeze cu nimic Duhul
Sfânt care viază în el“ (Sfântul Siluan Athonitul, „Între iadul
deznădejdii şi iadul smereniei“).
                 CE ESTE PREOTUL ( PĂRINTELE) DUHOVNIC ?
                  Preotul duhovnic este acel preot la care ne spovedim (ne
mărturisim păcatele). Iată ce ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul
despre spovedanie:
„Într-o zi săpam în grădină, să plantez nişte răsaduri de
roşii. În acel timp a venit cineva la mine şi m-a întrebat: „Ce
faceţi Părinte?“. „Ce să fac?“ îi spun. „Îmi spovedesc grădina“.
„Bine Părinte, dar şi grădina are nevoie de spovedanie?“.
„Desigur că are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică
scot pietrele, pirul, spinii, buruienile..., face legume alese, iar
dacă nu fac acest lucru, roşiile sunt palide şi slabe“.
Duhovnicul este cel care ne dă binecuvântarea de Împărtăşanie,
la care alergăm pentru un sfat părintesc în orice moment greu al vieţii,
este o „călăuză spirituală“ în drumul nostru către Iisus Hristos, este cel
fără de care nu ne putem mântui. Sfântul Siluan Athonitul spune:
„Fiecare duhovnic are putere dumnezeiască din moment ce poartă
epitrahil“. Metania pe care o pui duhovnicului e lucru mare. Când
eşti unit cu duhovnicul te inundă harul. Dumnezeu te mântuieşte prin
rugăciunile duhovnicului. Sfântul Siluan Athonitul îi îndemna pe
oameni spunându-le:
«Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte că duhovnicul
îşi săvârşeşte slujirea sa în Duhul Sfânt şi de aceea trebuie să
avem evlavie faţă de el. Să mă credeţi fraţilor, că dacă s-ar
întâmpla cuiva să moară de faţă cu duhovnicul său şi cel ce
moare i-ar spune: „Părinte Sfinţite, dă-mi binecuvântare să-L
văd pe Domnul în Împărăţia Cerurilor“, iar duhovnicul i-ar
spune: „Du-te fiule, şi vezi pe Domnul!“, va fi după
binecuvântarea duhovnicului».
Pe cât de unit eşti cu duhovnicul, pe atâta de mult har primeşti,
asemenea fierului care dacă este băgat în foc, se face şi el foc, şi pe cât
îl îndepărtezi de foc, cu atât se răceşte. Fără părinte duhovnic ne
rătăcim (spiritual). Unii au rătăcit din neştiinţă, alţii din încrederea
prea mare în propriile puteri de a înţelege cele spre Dumnezeu, câţiva
din râvna de a înţelege pe Dumnezeu fără Dumnezeu, iar o parte au
rătăcit din trufia minţii lor.
Duhovnicia are două aspecte: cel sacramental-liturgic (oficiază
Sfintele Taine) şi cel pedagogic pastoral (face din credincioşii săi, fii
adoptivi). În zilele noastre se vorbeşte frecvent de doctor de familie,
de avocat de familie şi foarte rar sau aproape niciodată, de preot de
familie. Este nevoie şi de ceilalţi doi, dar cel mai important este
PREOTUL DE FAMILIE.  

                                              De avocat este nevoie doar în cazul unui
proces la tribunal, de doctor, doar în cazul în care ne îmbolnăvim, dar
de preot nu ne putem lipsi pe tot parcursul vieţii, de la leagăn până la
mormânt, fiindcă fără Sfintele Taine pe care numai el le poate săvârşi
(Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtăşanie, Cununie, Maslu), nu ne
putem mântui. Duhovnicul mai este numit şi „arbitrul disciplinei“.
Părinte
CUVÂNTUL PĂRINTE are o evoluţie interesantă atât în
Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, exprimând raportul
dintre învăţător şi ucenic. Învăţătorul este „părintele“ şi ucenicul
este „fiul“. În primele secole calificativul de părinte s-a folosit mai
ales pentru episcop. A trecut asupra scriitorilor bisericeşti şi apoi
asupra preoţilor şi diaconilor. PĂRINTE DUHOVNICESC înseamnă
că preotul este înzestrat cu Duhul Sfânt, însufleţit de Duhul Sfânt,
ale cărui virtuţi sunt numite duhovniceşti fiindcă sunt „roade ale
Duhului Sfânt“ (Galateni 5:22), iar viaţa credinciosului care primeşte
o educaţie duhovnicească, are un sens ziditor, duhovnicesc, centrul
fiinţei lui fiind luminat de viaţa în Hristos.

                                    Ascultarea de preotul duhovnic

                           ASCULTAREA DE DUHOVNIC este esenţială pentru
dobândirea Duhului Sfânt. Ascultarea este opusul anarhiei, acea
anarhie care l-a dus pe Lucifer la răzvrătire, la dezordine, la
indisciplină. Când nu facem ascultare la părintele duhovnic, domnul
anarhiei (diavolul) găseşte uşa sufletului deschisă. Ieşind din ascultare,
ieşim implicit din comuniunea cu părintele duhovnic şi în acelaşi timp
de sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Trebuie să stăm în „căruţa
ascultării !“ Nu se poate fără ascultare, fără sfat, nu se poate să nu
asculţi de nimeni. Chiar şi Dumnezeu Cel în Treime slăvit s-a sfătuit:
„Să facem om...“ (Facerea 1:26). Avem ca model de ascultare
absolută pe Domnul Nostru Iisus Hristos care conform voii lui
Dumnezeu - Tatăl, s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat, a pătimit,
a murit şi a înviat pentru a împăca cerul cu pământul, pe
Dumnezeu cu neamul omenesc. Sfântul Apostol Pavel a ascultat
de Anania, şi prin el i s-a spus şi i s-a rânduit cele ce avea de făcut
(Fapte Apostolilor 9), deşi putea să-i spună Mântuitorul în mod direct.
Cele spuse până acum sunt confirmate şi de cuvintele Sfântului
Grigorie Sinaitul:
„Ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică, scară cerească,
suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta
nepătimirii, suire şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate
poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar
sufletul, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte
şi îl aşează în visterie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca
să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină“.
Citind în Pateric observăm că atunci când era vorba de ascultarea
călugărilor, aceasta lua la unii părinţi forme aparent absurde. Dar prin
absurditatea poruncilor se urmărea tocmai deprinderea cu disciplina.
Când părinţii din Sfintele Mănăstiri porunceau novicilor (începători
în viaţa călugărească) să sădească plante, morcovi, varză, de pildă, cu
rădăcina în sus, ei testau nu raţiunea, ci disciplina. Vrând să ne
îmbogăţim sufleteşte să cercetăm şi cuvintele părintelui Efrem
Katounakiotul care este astăzi unul din cei mai apreciaţi duhovnici
aghioriţi. În vârstă de aproape 80 de ani, a fost unul dintre cei 7
ucenici de chilie ai cunoscutului părinte Gheron Iosif Isihastul. Dacă
ceilalţi ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat, fiecare, conducerea unei
mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a preferat isihia, rămânând retras
în pustia Katounakiei unde vieţuieşte cu trei ucenici. Redăm mai jos,
în traducere, câteva dintre sfaturile sale:
Ascultarea faţă de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea
va aduce harul, iar cea mai mică neascultare îl va alunga.
Duhovnicul este, oarecum, în locul lui Dumnezeu. Orice spune
duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Să-l ai pe duhovnic ca pe
„chipul lui Dumnezeu“. Toate patimile, puţin câte puţin, se
vindecă prin ascultare. Nu mântuieşte nici preoţia, nici postul, nici
asceza, ci doar ascultarea de duhovnic. Ascultarea face minuni:
ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos dă
rugăciunea. Nu ne mântuieşte rugăciunea, ci ascultarea de
duhovnic ne mântuieşte.
Un demonizat a intrat în ascultare la doi bătrâni şi prin
ascultarea lui s-a vindecat. Mi-a povestit el însuşi cum vedea
demonul înaintea lui şi când zicea o dată rugăciunea lui Iisus,
demonul se tulbura. Când zicea rugăciunea a doua oară,
demonul începea să tremure. A treia oară când zicea
rugăciunea, demonul dispărea.
Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, eşti pentru rai. Să ştiţi că
diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă. El fuge de
noi când vede Harul lui Dumnezeu pe care îl avem datorită ascultării
de duhovnic. Cel care face ascultare nu se teme - oarecum - de
Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fă ce vrei: rugăciune, post, asceză, etc.
- nu mântuiesc. Numai ascultarea mântuieşte. Cel care face ascultare
se aseamănă cu Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte şi
încă moarte pe Cruce. Duhovnicul poate să cadă. Cel care face
ascultare nu cade niciodată. Duhovnicul va da socoteală înaintea lui
Dumnezeu pentru dânsul, dar cel care face ascultare nu.
Prin duhovnic vorbeşte Hristos. Se poate oare să cadă cineva
câtă vreme se aseamănă în ascultare cu Hristos? Chiar dacă porunca
duhovnicului e rătăcită, Dumnezeu, pentru ascultare, o va
întoarce în folos sufletesc. Pe duhovnicul tău, aşadar, să-l vezi ca pe
Hristos. Să nu-l întristezi. L-ai întristat pe duhovnic, L-ai întristat pe
Dumnezeu.
                    Ştii ce canon se primeşte dacă-l forţezi, dacă-l obligi pe
duhovnic să facă ceva? E cu adevărat înfricoşător. Cel ce face
ascultare e ca o hârtie albă. Nu are nimic scris pe ea care să fie luat de
diavol. Cât valorează duhovnicul cu frică de Dumnezeu, nu valorează
întreaga lume, nu valorează tot Sfântul Munte Athos. Faci
ascultare la duhovnic? La Dumnezeu şi la Maica Domnului faci
ascultare. Iar Hristos, Care a făcut desăvârşită ascultare la Tatăl
Ceresc te primeşte, te aude, te face asemănător Lui. De aceea, cel ce
face ascultare va avea o dublă cunună în viaţa veşnică. Dacă te
trimite duhovnicul undeva şi te duci, eşti în ascultare. Îl odihneşti
pe duhovnic? Îl odihneşti pe Dumnezeu.
Demonizatul care a făcut desăvârşită ascultare la cei doi
bătrâni şi care s-a tămăduit prin ascultarea sa, mi-a spus cum îi
şopteau demonii: «Pleacă de la bătrânii la care eşti şi coboară
pe ţărm, pe stânci. Bătrânii aceştia mănâncă, dorm, se roagă
prea puţin. Ca să ieşim din tine trebuie multă rugăciune şi
post». Şi desigur ziceau adevărul, însă era o cursă a diavolilor
pentru a-l scoate de sub ascultare. Mai târziu, siliţi de puterea
lui Dumnezeu, diavolii au mărturisit: «Dacă reuşeam să te
scoatem de la bătrâni şi să te facem să cobori pe stânci, spre
ţărm, te-am fi aruncat încet-încet în deznădejde şi te-am fi făcut
să sari în mare, adică să te sinucizi». Prin ascultarea lui a învins
demonii şi s-a vindecat. Numai diavolul ştie ce e duhovnicul, ce
înseamnă duhovnicul, ce înseamnă ascultarea de duhovnic!
Făcându-mi eu odată voia şi plantând pomi, toţi s-au uscat.
Cei pe care i-am plantat cu binecuvântarea părintelui meu
duhovnic s-au prins.
Nu trebuie să tolerezi să-l judece cineva pe duhovnicul tău.
Să te opui, să te împotriveşti când auzi că se spune ceva împotriva
duhovnicului tău. Aşa e corect şi aşa trebuie să faci.
O întâmplare asemănătoare cu cea în care acel călugăr a zis:
„am duhovnic“ şi prin aceasta au dispărut dracii i s-a întâmplat şi
tatălui părintelui Amfilohie.
Părinte Amfilohie şi-a adus tatăl la Sfântul Munte, l-a
făcut călugăr şi-l îngrijea. Ca să vezi, copilul şi-a făcut tatăl
călugăr!... Când tatăl lui trăgea să moară, părintele Amfilohie a
intrat în camera muribundului şi văzându-l foarte tulburat îl
întreabă: «- De ce eşti, tată, atâta de tulburat?» «- Au venit
diavolii înspăimântându-mă, că-mi vor lua sufletul ». Iar
părintele Amfilohie i-a spus: - Nu-ţi fie frică pentru că nu-ţi pot
face nimic, pentru că eşti sub ascultare. Dacă mai vin la tine să
le zici: «Ce aveţi cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultător».
Au venit din nou demonii în ziua următoare cu mult zgomot, cu
săbii, cu topoare, speriindu-l că-l vor lua. Imediat ce le-a spus
că are duhovnic, demonii s-au făcut nevăzuţi.
Numai diavolul ştie ce putere are duhovnicul, ce putere are
cuvântul duhovnicului. A zis duhovnicul? Du-te! Să te duci fără să
te temi de ceva! Ai făcut ascultare, mergi în Rai, nu ai făcut,
mergi în Iad. Chiar dacă te-ai împărtăşi de zece ori pe zi, ai face
rugăciunea minţii neîncetat, privegheri sau posturi, toate acestea nu
valorează nimic fără ascultare. Adam a făcut neascultare şi a căzut din
har!
ASCULTAREA DE DUHOVNIC = VIAŢĂ (sufletească).
NEASCULTAREA DE DUHOVNIC = MOARTE (sufletească)
Ai făcut ascultare, ai făcut totul. Eu nu spun că celelalte nu
ne folosesc, însă sunt pe planul doi.
Nu-i acelaşi lucru să judeci un străin, cu a-l judeca pe
duhovnicul tău. Vai ţie! Este ca şi cum L-ai fi judecat pe Însuşi
Dumnezeu. Singurul om pe care l-am iubit şi singurul om de care m
am temut a fost părintele Iosif. Duhovnicul poate să-ţi spună un
cuvânt mândru sau sucit. Tu fă-ţi ascultarea ta, fă ascultare
desăvârşită. Gura duhovnicului ce zice? Să fii binecuvântat... fă
ascultarea care ţi-a poruncit-o şi vei fi binecuvântat de Dumnezeu!
Construieşte pe smerenie! Dacă a zis duhovnicul: Fii
binecuvântat! De nimic să nu te îngrijeşti de vreme ce faci
ascultare. Te vei mântui, o să mergi în Rai.
Un diacon i-a zis duhovnicului: «Părinte vreau să merg să
fac baie în mare pentru sănătate». «Nu te du copile pentru
cutare sau cutare motiv». «Ba mă duc să fac baie». Şi se duse...
Făcu baie şi în timp ce se scălda un rechin l-a omorât. Mai
târziu i-a scos marea trupul sfâşiat la mal. Unde s-a dus sufletul
lui? DESIGUR, LA OSÂNDĂ, PENTRU CĂ A MURIT ÎN
NEASCULTARE.
Ascultarea aduce lumină în suflet, lacrimi şi rugăciune. Dacă nai
ascultare, chiar dacă le ai pe acestea, le vei pierde. Cât de mult îl
cinsteşti şi îl iubeşti pe duhovnic, atât de mult primeşti.
Harul ascultării îl înconjoară pe cel ascultător ca o flacără şi de
aceea nu-l poate prinde diavolul. Dacă lipseşte această flacără,
diavolul ne va tulbura. Teologia este rezultatul rugăciunii iar
rugăciunea este rezultatul ascultării. Când faci ascultare, o să găseşti şi
rugăciune, şi teologie. Când însă nu faci ascultare nu găseşti nimic.
Primul lucru, sau mai bine spus rădăcina, este ascultarea. Ai făcut
ascultare? O să găseşti rugăciunea. Se poate să o găseşti acum sau o
găseşti mâine, dar o vei găsi sigur.
Întrebare: Şi dacă duhovnicul dă o poruncă greşită?
Răspuns: Niciodată nu ajungi tu rău, pentru că la mijloc este
ascultarea.
Cu cât ai în suflet mai mult devotament, mai multă abnegaţie,
iubire şi credinţă, cu atât nu ai împotriviri lăuntrice. Când însă ai ceva
cu duhovnicul tău, să ştii că nu eşti una cu el, că nu-l iubeşti şi n-ai
credinţă în el. Cu cât ai mai multă credinţă în sfaturile duhovnicului,
cu atât ai mai puţină grijă.
Să fii devotat duhovnicului. Când te uneşti cu duhovnicul tău, e
zelul cel mai bun. Când vezi faţa duhovnicului ca pe a lui Hristos,
totul merge bine. Când vezi greşeli la duhovnic, e vai de tine! Puterea
ascultării se vede şi din următoarea întâmplare:
Era într-o marţi, spre seară şi mi-au venit nişte gânduri
contra duhovnicului meu, părintele Iosif, pentru că ne-a pus să
semnăm o scrisoare. Avea şi dreptate, după cum s-a dovedit
ulterior. Sâmbătă merg la slujbă cu părintele. Cum mă vede îmi
zice: «Părinte, ai ceva contra mea, ceva te separă de mine, ai
ceva înlăuntru. Nu te despărţi de duhovnic, nu te rupe de
mine!» Eu uitasem că l-am judecat, uitasem gândurile.
         «Părinte, zic, nu-mi amintesc să am un gând care să mă separe
   de sfinţia ta». «Şi totuşi ai ceva care te separă de mine. Cum team
văzut, am ştiut. A ştiut sufletul meu că ai ceva gânduri care
te separă de mine». «Părinte, nu-mi amintesc nimic!». «Să
încerci să-ţi aminteşti!». După ce am terminat Sfânta Liturghie
am plecat. Mergând spre chilia mea, şi urmărind ce gânduri
am avut în aceste zile, mi-am amintit de judecata pe care i-am
făcut-o în legătură cu scrisoarea. M-am întors la părintele
duhovnic şi i-am cerut iertare cu lacrimi. Rugăciunea
izvorăşte din ascultare, nu ascultarea din rugăciune.
Fă ascultare acum şi în continuare va veni harul:
                 «Cel ce face ascultare va ieşi bine numai şi numai pentru
                   ascultare!  
                                   NU ARE IMPORTANŢĂ CINE ESTE
                                                DUHOVNICUL.
 Ce i-a folosit lui Iuda că L-a avut pe Hristos?
Nimic! Ce i-a folosit lui Adam că l-a avut „stareţ“ pe
Dumnezeu şi că era în Rai? Nimic! Nu s-a folosit de Rai, căci a
făcut neascultare. Cu nimic nu l-a împiedicat de la sfinţenie pe
marele Agachie faptul că duhovnicul său era poruncitor şi
aprig la mânie? Cu nimic!»
Părintele Iosif spunea: „Nici preoţia, nici Sfânta Împărtăşanie,
nici rugăciunea minţii, nici postul, nici privegherea nu mântuiesc
fără ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavol! Căci
împlinind cineva voia altuia şi nu pe a sa, înfăptuieşte nu numai
lepădarea de sufletul său, ci şi răstignirea faţă de toată lumea. Cel ce
contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se
smereşte până la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta
face lucrul lui Dumnezeu (Ioan 6:28), asemănându-se Fiului lui
Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său până la moarte,
şi încă moarte pe cruce(Filipeni 2:4-11).
Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Să faci ce spune
duhovnicul fără să analizezi, fără să cercetezi şi fără să
murmuri.
Într-o zi am asistat la o discuţie foarte interesantă, între doi
consăteni pe tema preotului duhovnic. Unul dintre ei, foarte
credincios, care avea părinte duhovnic, l-a întrebat pe vecinul său:
„Măi nea Marine, te-aş întreba şi eu ceva numai să nu te superi pe
mine. În postul Crăciunului care tocmai a trecut, te-ai spovedit şi te-ai
împărtăşit şi dumneata după rânduiala Sfintei Biserici?“ Iar el a zis:
„Nu m-am spovedit niciodată în viaţa mea şi nici nu vreau să mă
spovedesc, pentru că preotul nostru este un păcătos“. Nea Marine, să
ştii că lucrurile nu stau chiar aşa. În primul rând aş vrea să-ţi spun că
pentru dumneata Crăciunul nu a fost Crăciun, ci doar grijă pentru
pântece, adică ai mâncat o fripturică de porc, puţin şorici, sărmăluţe cu
smântână, o ţuică fiartă, un pahar cu vin... dar atât. Fecioara Maria
născându-L pe Hristos, L-a născut în acelaşi timp şi în sufletele
noastre. Numai că El fiind Preasfânt şi Preacurat, nu vine într-un
suflet nespovedit (murdar de păcate) şi neîmpărtăşit. Şi apoi o fi
preotul păcătos, că prea spui cu foc, dar eu am citit în Biblie acolo
unde scrie: „Toţi greşim în multe chipuri“ (Iacov 3:2). Cuvântul
acesta „Toţi“, se referă şi la credincioşi şi la preoţi. Cât despre
păcatele preotului n-ar trebui să vorbim, pentru că Cel care i-a dat
preoţia Acela îl va şi judeca, nu noi. Aş vrea să te întreb ceva:„Dacă îţi
trebuie o adeverinţă de la primărie şi primarul este un desfrânat, chiar
îl găseşti mort de beat, înjurând şi drăcuind, dacă-ţi pune ştampila şi
semnează este valabilă acea adeverinţă?“ Cum să nu fie valabilă, ce
are una cu alta? Vezi nea Marine, tot aşa-i şi cu preotul: Nu contează
vrednicia sau nevrednicia lui, pentru că păcatele nu ţi le iartă
preotul, ci HRISTOS PRIN PREOT ÎN DUHUL SFÂNT! Preotul
este cel care săvârşeşte Sfintele Taine şi, câtă vreme nu se leapădă de
ortodoxie, oricât de păcătos ar fi nu pierde harul. Deci pe părintele
meu duhovnic te rog să nu-l mai judeci, căci are cine. Ca la armată,
dacă a greşit ceva va da socoteală în faţa celui mai mare, iar cel mai
mare este Însuşi Iisus Hristos. Şi mai ştiu un cuvânt de învăţătură de
la Sfântul Nectarie: „La orice preot vino smerit şi vei primi însutit, dar
dacă vii cu mândrie să-l judeci pe preot, nu vei primi nimic de la
Dumnezeu“. Sfântul apostol Petru îi îndemna pe creştini aşa: „...fiilor
duhovniceşti , supuneţi-vă preoţilor“ (1 Petru 5:5), iar când au venit
la Iisus Hristos cei 10 leproşi şi L-au rugat să aibă milă de ei, El le-a
spus: „DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR“ (Luca 17 :
14).

Bibliografie: Biblia E.I.B.M., Bucureşti,1994; Consilier editorial Preot Nicolae Tănase,
Ascultarea de duhovnic, Ediţie îngrijită de Mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil,
Editura Credinţa Strămoşească, 2002; Ioan Mircea, Dicţionar al Noului
Testament,E.I.B.M.,1995; Arhimandrit Serafim Man, Livada Duhovnicească, Editura
Arhiepescopiei Ortodoxe Române a Vadului şi Feleacului, Cluj-Napoca, 1990; Pr. Prof. Dr.
Ene Branişte, Dicţionar Enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezana
Caransebeş, 2001; Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei,
Editura Deisis, Sibiu, 2001;Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţă Duhovnicească, Editura
Evanghelismos, Bucureşti, 2003.


                  Completare la cateheza despre ascultare

Cu toţii când ne gândim la ascultare, ne gândim mai întâi la
procesul simplu de „a face ceea ce ni se spune“. Probabil aceasta este
cea mai simplă definiţie a ascultării. Este greu să ne imaginăm
întreaga responsabilitate a creşterii copiilor fără a ne gândi imediat la
ascultare. Această idee universală a ascultării este un lucru pe care îl
asociem şi procesului educaţional. Există şi o latură negativă a
ascultării. Ca exemplu avem înaintea noastră mărturia unei societăţi
care în numele ascultării, a justificat genocidul şi violenţa de proporţii
incredibile: Germania nazistă. Aşa spuneau naziştii: Am ascultat
ordinele.
La ce foloseşte ascultarea? Sufletul se simte eliberat de povară
dacă o preia altcineva, în armată, în familie, în mănăstire. Un
duhovnic bun este un învăţător bun. Fără un duhovnic bun ne suflă
„vântul“ şi ne poartă unde vrea el. „Ascultarea este mai bună decât
jertfa“ (1 Regi 15:22). „Căci nesupunerea este un păcat la fel cu
vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli“
(1 Regi15:23).
                         Avva Moise spunea unui tânăr care se pregătea să
îmbrăţişeze viaţa monahală: Vino, fiule şi gustă viaţa fericită a
ascultării. În ascultare vei găsi smerenie, tărie, bucurie, răbdare şi
îngăduinţă. Din ea se naşte căinţa şi înfloreşte iubirea. Ea ajută pe
ucenicul bun să păzească toate poruncile divine toată viaţa sa.
Sfântul Antonie cel Mare zice că Ascultarea, împreună cu
înfrânarea, supun chiar şi animalele sălbatice.
Avva Iperchie mai numea ascultarea cea mai nepreţuită
comoară a călugărului. Cel ce o dobândeşte, să fie sigur că rugăciunea
lui va fi întotdeauna ascultată şi că va fi prezent cu trupul în faţa
tronului Celui care a fost ascultător până la moarte.
Avva Ruf spunea că o slavă mai mare îl aşteaptă pe
călugărul care împlineşte ascultare faţă de Părintele duhovnicesc,
decât pe eremitul care trăieşte după propria lui voinţă în singurătatea
deşertului.
Avva Iosif Tebeul spunea că trei lucruri sunt în special bine
plăcute lui Dumnezeu: boala îndurată cu răbdare, munca făcută fără a
se aştepta plată, ci pur şi simplu din dragoste pentru El, şi ascultarea
arătată părintelui duhovnicesc în totală negare de sine. Aceasta din
urmă faptă este minunat încununată.
Avva Pimen dădea următorul sfat: Să nu te înşeli gândind că
te poţi îndruma singur în cele spirituale. Supune-te unui Părinte
duhovnic cu experienţă şi lasă-l pe el să te îndrume în toate lucrurile.
Un alt Părinte dădea acest sfat celui care se hotăra să urmeze viaţa de
ascultare: Fii, frate,ca o cămilă. Ducându-ţi defectele, lasă-ţi
îndrumătorul duhovnicesc, care ştie mai bine decât tine, să-ţi arate
calea spre Dumnezeu.
Sfântul Pamvo a fost consultat de patru putnici care au venit
de departe. Primul era mare postitor, al doilea sărac cu desăvârşire, al
treilea se dăruise slujirii celor bătrâni şi infirmi, iar al patrulea
petrecuse douăzeci de ani în ascultare faţă de un Părinte duhovnic
bătrân. Ascultându-le virtuţile, Sfântul le-a zis aceste cuvinte: Acesta
din urmă v-a depăşit pe toţi, deoarece voi ceilalţi, tot ceea ce faceţi,
faceţi potrivit voinţelor voastre. Însă, întrucât el îşi jertfeşte zilnic
propria voinţă, fără îndoială inima îi sângerează. Din această cauză
călugării care se află în ascultare sunt număraţi printre mărturisitorii
credinţei.
Într-o zi, în timp ce se ruga, unul dintre marii Bătrâni din
vechime a intrat în starea de extaz şi s-a urcat cu duhul în lumea
cerească. Acolo a văzut patru clase distincte de drepţi. În prima se
aflau cei care au suferit boli trupeşti în timpul vieţii şi au îndurat
fără a se plânge, mulţumindu-i lui Dumnezeu. În a doua se aflau toţi
cei care au pus în practică virtutea iubirii şi au mângâiat în toate
chipurile pe semenii lor. În a treia erau cuprinşi eremiţii şi
anahoreţii, care au îndurat suferinţe şi greutăţi nespuse. Cea de-a
patra clasă era compusă din toţi cei care au trăit în ascultare.
Aceştia îi depăşeau în slavă pe toţi ceilalţi. Ca semn distinct al
rangului superior, ei purtau manşete de aur curat. „Cum se face că
aceştia, cei mai mici, sunt mai cinstiţi decât ceilalţi“, l-a întrebat
Bătrânul pe Îngerul care îl însoţea. Îngerul i-a spus: „Deoarece
ceilalţi, au trăit potrivit propriei lor voinţe, pe când aceştia şi-au
jertfit zilnic voinţa din dragoste faţă de Dumnezeu, răstignindu-se
neîncetat“.
Doi fraţi au părăsit lumea din dragoste faţă de Hristos şi au
îmbrăţişat viaţa monahală. Unul a devenit eremit ( eremit înseamnă
pustnic, sihastru, călugăr care s-a retras într-un loc pustiu). Celălalt a
ales jugul sigur al supunerii pentru a-şi mântui sufletul şi a devenit
exemplu de ascultare. El îndeplinea cu dragă inimă şi cu bucurie tot
ceea ce ceilalţi îi cereau şi din această pricină era iubit şi cinstit de toţi.
Odată, eremitul a dorit să pună la încercare ascultarea fratelui său,
pentru a vedea dacă ceea ce se spunea despre el este adevărat. Aşadar,
într-o zi, el şi-a luat fratele la plimbare şi în mod voit la dus la un râu,
care era plin cu crocodili. „Aruncă-te în apă şi treci în partea
cealaltă“, i-a poruncit fratele, în timp ce se apropiau de râu, sigur
fiind că nu va face acest lucru niciodată, deoarece crocodilii l-ar fi
mâncat.
Cu toate acestea, fratele ascultător, fără nici o îndoială în mintea
sa, s-a aruncat în râu şi a trecut pe malul celălalt. Nimic rău nu i s-a
întâmplat. Fiarele îmblânzindu-se i-au lins picioarele. Eremitul a văzut
toate acestea şi s-a minunat. În timp ce mergeau spre mănăstire, cei
doi au dat peste un cadavru dezvelit. Eremitul a zis: „să luăm o
bucată de pânză şi să-l acoperim“. „Oare nu ar trebui să ne rugăm“,
a răspuns călugărul ascultător. „Poate Dumnezeu îl va învia“.
Amândoi s-au aşezat la rugăciune şi, într-adevăr Bărbatul răposat a
înviat. Eremitul îşi atribuia acest lucru sieşi: „Fără îndoială, marea
mea nevoinţă a săvârşit această minune“, gândea el.
Cu toate acestea, în timp ce se apropiau de mănăstire, Stareţul,
care era un Sfânt şi căruia Dumnezeu îi arătase toate aceste întâmplări,
nu a pierdut nici o clipă pentru a-l scoate pe eremit din amăgire: „De
ce ţi-ai supus fratele la o astfel de primejdie, i-a spus cu reproş,
eremitului. Şi ia aminte că, datorită virtuţii ascultării sale, bărbatul
a fost înviat“. Eremitul şi-a recunoscut greşeala şi a cerut iertare de la
Dumnezeu şi de la fratele său.
Un călugăr tânăr s-a dus să caute sfat la un anume Părinte
duhovnic. „Îmi îndeplinesc toate îndatoririle monahale, i-a spus el
Părintelui şi încă cu prisosinţă. Cu toate acestea sufletul meu nu are
odihnă. Nu primesc nici o mângâiere de la Dumnezeu“. „Tu trăieşti
după placul voii tale, acesta este motivul a tot ce ţi se întâmplă“, i-a
explicat Părintele. „Atunci ce trebuie să fac, Avva, pentru a-mi găsi
odihna sufletului?“ „Mergi la un Părinte şi lasă-l să te îndrume
după cunoştinţa lui. Atunci sufletul tău va afla mângâiere“. Tânărul
a luat aminte la sfatul acelui Părinte, iar sufletul său şi-a găsit liniştea.
Avva Marcu, eremitul, dă aceste sfat folositor tinerilor care
doresc să păşească pe calea ascultării: Să nu deveniţi ucenicii celui
care obişnuieşte să se laude pe sine, ca nu cumva, în loc să învăţaţi
ascultarea, să învăţaţi mândria.
                     Sfântul Antonie cel Mare a spus odată:
„Am cunoscut călugări, mândria deşertului, care după trudă
uriaşă şi nevoinţe ascetice au căzut în păcat şi şi-au pierdut
minţile. Cauza căderii lor a fost încrederea pe care au dobândit-o
în ei înşişi şi în faptele lor. Aceşti călugări nefericiţi au uitat
sfatul înţelept al Scripturilor: Întreabă pe tatăl tău şi-ţi va da de
ştire, întreabă pe bătrâni, şi-ţi vor spune“.
                  Sfântul Antonie cel Mare altă dată a zis:
„Un ucenic bun trebuie să spună Părintelui său duhovnic câţi
paşi face şi câţi stropi de apă a băut, ca nu cumva să greşească în
aceste lucruri“.
Ucenicul unui bătrân Părinte a găsit un loc frumos, departe în
deşert, care era ideal pentru o sihăstrie. Îngăduie-mi, Avva, i-a zis el
bătrânului Părinte, să merg şi să stau acolo, întrucât nădăjduiesc că
dobândesc mult în acel loc. Nu locul este cel ce oferă ştig unui om,
i-a răspuns părintele cel înţelept, ci modul în care trăieşte. Un tânăr are
nevoie mai întâi de toate de ascultare pentru a creşte în virtute.
Avva Moise cel negru era de aceeaşi părere. Un călugăr începător,
spunea el, care nu a învăţat ascultarea şi smerenia, dar posteşte şi se
nevoieşte de unul singur, nu e de aşteptat să facă vreun progres. Un
astfel de călugăr nu are nici cea mai mică idee despre ce înseamnă a fi
călugăr.
Virtutea pe care un călugăr o dobândeşte de unul singur, spune Avva
Theona, nu trebuie să se aştepte să rămână mult timp la el.
Dumnezeu, ia harul Său de la el, deoarece El ştie că monahul se va
rătăci încrezându-se numai în sine. Virtutea permanentă se găseşte în
acei ucenici binecuvântaţi care s-au dăruit trup şi suflet părintelui lor
duhovnicesc. Se spune despre Avva Ioan cel Şchiop că, înainte de a
deveni sihastru, a petrecut mulţi ani în ascultare faţă de un bătrân
părinte din Thebaida. Îndată ce a venit la mănăstire, pentru a-l încerca,
Avva l-a luat cu sine. După ce au mers cale de vreo douăsprezece
ceasuri departe de coliba lor, au sosit la un loc uscat. Bătrânul i-a luat
toiagul, l-a înfipt în pământ, şi i-a poruncit tânărului Ioan să meargă în
fiecare zi cu o găleată de apă să ude locul. Tânărul a îndeplinit cu
dăruire porunca Părintelui său. După trei ani, băţul de lemn uscat a
înmugurit şi apoi a făcut nuci. Atunci bătrânul Părinte le-a cules şi le-a
adus în Biserică Duminica. După Sfânta Liturghie el le-a împărţit
eremiţilor, zicându-le: „Veniţi, fraţilor şi gustaţi din roadele
ascultării“.
Un Părinte avea un ucenic atât de ascultător încât el împlinea
cuvântul de îndată şi exact ceea ce Părintele îi spunea să facă. Într-o
zi, Avva, pentru a-l încerca, i-a spus să ia cartea din care se citea în
Sfânta Biserică şi să o arunce în cuptorul care ardea. Fără să ezite,
ucenicul a făcut ceea ce i-a cerut Avva. Însă, datorită ascultării sale, în
clipa în care cartea a fost aruncată în foc, focul s-a stins. Timp de
doisprezece ani, Avva Ammoi a fost chinuit de o boală. În tot acest
timp, Ioan, ucenicul său ascultător, a stat alături de el ca o făclie
aprinsă şi i-a slujit în toate felurile. Avva era sever şi nu i-a spus
niciodată un cuvânt de apreciere ucenicului său, nici cel puţin
„Domnul, să te miluiască. Însă în ultimele clipe, când toţi fraţii
asceţi s-au adunat în jurul lui, Avva Ammoi, cu mare emoţie, a luat în
mâinile sale tremurânde mâinile ucenicului, le-a sărutat şi a şoptit:
Fiul meu, poţi fi sigur că te-ai mântuit prin buna ta ascultare. Apoi s-a
întors către fraţi şi, arătând spre Ioan, le-a zis: Acesta la care priviţi
este înger, nu om.
Călugării aflaţi în ascultare, zicea Avva Isidor, sunt datori să-i
iubească pe Părinţii lor duhovnici ca pe taţii lor şi să se teamă de ei ca
de stăpâni. Ei nu trebuie să treacă cu vederea frica din pricina
dragostei, nici să păteze dragostea cu frică. Ioan, ucenicul lui Avva
Pavel, era un exemplu de ascultare. Părinţii istorisesc următoarea
întâmplare în legătură cu el:
Nu departe de coliba lor se afla o peşteră în care o hienă îşi făcuse
culcuş. Într-o zi, Avva Pavel a văzut că în jurul peşterii crescuse
nişte ceapă sălbatică şi l-a trimis pe Ioan să o culeagă pentru a o
găti. „Ce să fac, Avva, dacă se întâmplă ca hiena să iasă în
afară“, a întrebat tânărul monah. „Leag-o şi adu-o aici“, a zis
Avva în glumă. Ucenicul s-a dus să îndeplinească porunca
Părintelui. Însă, cum se aşteptase, animalul fioros a ieşit şi l-a
atacat pe neaşteptate. Tânărul nu numai că nu a arătat laşitate, ci sa
năpustit să lege fiara. Şi s-a întâmplat un lucru ciudat: în loc
monahului să-i fie teamă, fiara s-a înfricoşat şi a fugit în deşert
spre a se salva. Ioan a început să fugă după ea şi să strige:
„Opreşte-te acum! Avva mi-a poruncit să te leg“. Într-un târziu,
după mult efort, el a prins hiena, a legat-o şi a adus-o Avvei Pavel.
Între timp Avva începuse să se neliniştească, văzând că ucenicul
său întârzie, a ieşit în întâmpinarea lui. În depărtarea l-a văzut pe
acesta târând după el fiara legată şi s-a minunat de tăria ascultării
lui. Cu toate acestea faţă de Ioan el nu s-a arătat surprins deloc.
Dimpotrivă, pentru a-l smeri, a strigat, cu prefăcută asprime:
„Prostule, de ce mi-ai adus aici acest câine jigărit?“ Apoi, el a
dezlegat fiara şi a lăsat-o să se întoarcă la peştera ei.
Avva Siluan era stareţ al unei mici mănăstiri de pe vârful
muntelui Sinai, unde se aflau în total doar zece călugări. Întrei ei, un
călugăr tânăr, care era dintr-o familie de aristocraţi şi care jertfise totul
din dragoste pentru Hristos, se distingea datorită absolutei sale
ascultări. Datorită virtuţilor sale tânărul era iubit de Avva Siluan. Cu
toate acestea, ceilalţi călugări erau invidioşi pe Marcu, căci aşa se
numea tânărul cel bun, şi s-au plâns Părinţilor din Sinai că Avva
Siluan are faţă de acesta o consideraţie specială. În consecinţă Părinţii
au mers să-l cerceteze pe Avva Siluan. Veniţi le-a zis Bătrânul Sfânt
cu smerenie, să vă convingeţi voi înşivă de ce Marcu se deosebeşte de
toţi ceilalţi. El i-a luat şi au făcut înconjurul întregii mănăstiri. S-au
oprit la fiecare chilie, au bătut la uşă şi l-au chemat pe fiecare frate
după nume. Dinlăuntrul chiliei se auzea o voce: „Acum, imediat,
Avva“. Însă nimeni nu ieşea. Apoi la scurtă vreme se auzea: „Nu pot
ieşi în această clipă sunt ocupat.“ La o altă chilie li s-a răspuns:
aşteaptă o clipă, Avva, îndată ce termin mănunchiul de trestii pe
care-l împletesc“.
În cele din urmă au ajuns la chilia lui Marcu. Auzind vocea
bătrânului, ucenicul ascultător s-a grăbit să iasă imediat. Avva Siluan
a găsit motiv să-l trimită undeva, după care s-a întors către părinţi şi
le-a zis: unde sunt ceilalţi călugări pe care i-am chemat?“ Nici unul
nu a ieşit, doar acest copil binecuvântat al ascultării. Apoi au intrat în
chilia lui Marcu. El picta şi lăsase neterminată o linioară doar pentru a
răspunde chemării Părintelui său. Atunci Părinţii au zis lui Avva
Siluan: Într-adevăr el este demn de dragostea ta. Din această zi el va
avea cinstea şi respectul nostru, căci Dumnezeu îl iubeşte şi îl
oblăduieşte. Cu altă ocazie Părinţii mergeau prin deşert cu Avva
Siluan. Nu departe în spatele lor venea şi Marcu împreună cu ceilalţi
fraţi. Avva Siluan, pentru a le arăta celorlalţi Părinţi absoluta ascultare
a ucenicului său, l-a chemat pe Marcu lângă el şi, arătându-i un şarpe
care se târa la mică distanţă înaintea lor, i-a zis: Fiule, vezi acest
bivol? „Da, Avva“, i-a răspuns el. „Îi vezi coarnele, par a fi de două
ori mai mari?“ „Da, Avva,“ a zis Marcu, care vedea doar cu ochii
Părintelui Siluan. Astfel, încă o dată, Părinţii din Sinai au avut ocazia
de a se minuna de ucenicul devotat.
Ucenicul unui Părinte pătimea mult din pricina dorinţelor
trupeşti şi nemaiputând să reziste, s-a întors în lume şi a găsit o femeie
cu care să se căsătorească. Avva, era nemângâiat din na căderii fratelui
şi îl implora pe Dumnezeu să-l ocrotească, ca nu cumva acesta să-şi
piardă fecioria pentru care luase vot când a devenit călugăr.
Dumnezeu a auzit rugăciunea slujitorului Său şi a încuviinţat că
tânărul să moară, fără a se pângări, în ziua în care căsătoria fusese
fixată.
 (Arhiepiescopul Chrysostomos al Etnei şi Episcopul Ambrozie al
Methonei, Ascultarea în tradiţia patristică ortodoxă, Editura Vremea
XXI, Bucureşti, 2004).

           De ce avem nevoie de un Părinte duhovnic?

              Trăim într-o lume caracterizată de un profund analfabetism în
gospodărirea vieţii lăuntrice; însă ne străduim, după putinţe, să ne
sfinţim. De vreme ce experienţa creştină nu este una simplistă, avem
nevoie de un îndrumător care să cunoască frumuseţile şi capcanele
urcuşului duhovnicesc şi care să ne fie călăuză pe potecile credinţei.
El este cel care ne trezeşte când rătăcim confuzi printre dărâmăturile
fiinţei şi arată unde este Răsăritul. Duhovnicul ne reaminteşte câte
frumuseţi ratăm alergând să frecventăm păcatul; el ne învaţă cum să
creştem în desăvârşirea pe care o presupune îndumnezeirea. Şi tot
Părintele duhovnicesc este intermediarul prin care Împărăţia lui
Dumnezeu începe întru noi (Luca 17:21); pentru că el ne dă
binecuvântarea pentru a ne împărtăşi cu Trupul tainic al lui Hristos.
Trebuie ştiut că nu putem găsi un duhovnic potrivit decât atunci
când suntem pregătiţi să-l ascultăm. Dacă e adevărat că ne confruntăm
cu o criză de îndrumători veritabili, este la fel de adevărat faptul că
există puţini ucenici dispuşi să îi asume ca Părinţi.
                                     Amin şi Aleluia
Un călugăr scrisese pe peretele dinspre răsărit al chiliei sale
următoarele cuvinte: Amin şi Aleluia. Un om, mergând pentru sfat la
acest călugăr şi văzând cele două cuvinte, l-a întrebat: „Părinte, ce
înseamnă aceste cuvinte şi de ce le-ai scris pe perete?“ „Fiule,
aceste două cuvinte cuprind în ele toată taina fericirii. Amin
înseamnă aşa să fie, iar aleluia înseamnă slavă lui Dumnezeu“.
Cum pe faţa pelerinului încă se citea uimirea a adăugat părintele:
„Când spunem amin, ne predăm voii lui Dumnezeu, căci zicem;
aşa să fie Doamne, cum voieşti Tu! Când spunem aleluia, zicem de
fapt: slavă Ţie, Doamne, pentru tot ce-mi dai! Prin acceptarea
tuturor lucrurilor ce ni le trimite Dumnezeu ne arătăm smerenia
şi ascultarea, iar prin mulţumirea pentru toate cele îngăduite de
Dumnezeu, spre bucurie sau întristare, ne arătăm încrederea în
Creatorul nostru. Acesta este secretul mântuirii, în ascultarea
desăvârşită faţă de Dumnezeu, prin preotul duhovnic şi în
supunerea voinţei noastre, cu mulţumire, la voia şi mila Lui“.
Eva prin neascultare a adus blestemul iar prin Naşterea
Mântuitorului din Maica Domnului a venit binecuvântarea.
                Rugăciune pentru părintele duhovonic
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Care pe desfrânată şi pe
tâlhar i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău,
duhovnicul meu, Ioan preotul, ales de tine să poarte povara păcatelor
mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara întregii lumii în faţa Tatălui
ceresc.
Iartă-i toate greşalele lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare, ca
să pun început bun de pocăinţă, eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă
şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi
sufletească şi de slăbiciunea firii căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii
văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele
mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi
mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi
purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte
luminată şi pricepere sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul
Luminii.
Bine sporeşte în el, Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în
zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Amin
Împărate ceresc, Mângâietorule, deschide slava cerului şi plouă
peste duhovnicul meu, Ioan preotul, belşug de har şi bogată milă.
Pogoară-te asupra lui, odihneşte în el pururea şi revarsă peste el
mulţimea îndurărilor tale. Amin.
Maica Domnului, acoperă cu atotputernicul Tău acoperământ pe
robul tău, duhovnicul meu, Ioan preotul, şi roagă-te Bunului
Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată
ispita trupească şi sufletească, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate
deplină dăruieşte-i. Amin.
Cuvioase Părinte Siluan, roagă-te Domnului să miluiască şi să
mântuiască pe duhovnicul meu, Ioan preotul, pentru rugăciunile tale.
Cuvioase Părinte Arsenie cel Mare, roagă-te Domnului miluiască
şi să mântuiască pe duhovnicul meu, Ioan preotul, pentru rugăciunile
tale.
Cele 9 cete îngereşti, Sfinţilor români, mucenici şi muceniţe,
cuvioşi şi cuvioase, preacuvioşi părinţi ai noştri care-i pomenim
astăzi, împreună cu toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu să miluiască şi
să mântuiască pe duhovnicul meu (N) pentru rugăciunile voastre.
Amin.
                          La ce foloseşte ascultarea?

Sufletul se simte eliberat de povară dacă o preia altcineva, în
armată, în familie, în mănăstire. Un duhovnic bun este un învăţător
bun. Fără un duhovnic bun ne suflă „vântul“ şi ne poartă unde
vrea el. Preotul este indirect în slujba oamenilor, dar de fapt în slujba
cerului, este omul lui Dumnezeu (O antropos Teu) cum îl numeşte
Sfânta Scriptură (1 Timotei 6:11).
Dintre toate vredniciile omeneşti, cea mai înaltă este aceea da a
sluji lui Dumnezeu ca preot. Puterea preoţilor din Noul Testament
diferă esenţial de puterea preoţilor din Vechiul Testament. Preoţii
evrei aveau puterea de a curăţi trupul de lepră, pe când preoţii creştini
curăţesc lepra sufletului adică păcatele.
„Ascultarea este mai bună decât jertfa“ (1 Regi 15:22). „Căci
nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este
la fel cu închinarea la idoli“ (1 Regi 15:23).

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină