marți, 9 decembrie 2014

ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
 
O,minunată pereche binecuvântată de Dumnezeu, astăzi s-a dezlegat nerodirea voastră căci Porumbiţa Cea cuvântătoare în pântecele Anei începe să se arate purtând mlădiţa vestitoare a încetării potopului întristării. Bucuraţi-vă, Sfinţilor Ioachim şi Ana, căci în lume veţi aduce Pământul binecuvântat din Care va răsări Spicul mântuirii, Cel Ce hrăneşte sufletele noastre. O, Sfinţilor, rugaţi-vă să se dezlege astăzi şi blestemul nerodirii minţii noastre, ca să se zămislească şi în inimile noastre gândul cel luminat al pocăinţei.
O, Maica Cuvântului, Ceea Ce ai izvorât ca o binecuvântare din pântecele sterp mai înainte al maicii Tale, pe noi, cei învechiţi în păcate ne înnoieşte cu lacrimile pocăinţei şi aşează în inimile noastre gândul îndreptării, ca să moştenim binecuvântarea dumnezeiască. Zugrăveşte şi în inimile noastre bucuria minunii zămislirii Tale şi ajută-ne a ne face şi noi născători ai pruncilor înţelegători ai virtuţilor spre mântuirea sufletelor noastre, ca să Te lăudăm neîncetat.

Astăzi,să privim înţelegător cu ochii minţii spre patul ce se aşterne în pântecele fericitei Ana, în aşteptarea Împăratului tuturor. Astăzi să încununăm cu laude minunata zămislire a Celei Ce fără ispită bărbătească va purta în pântece pe Cel de pe scaunul heruvimilor. Astăzi, toată făptura se bucură de minunata prăznuire a zămislirii drepţilor. Astăzi, Scara Vieţii se zideşte în pântecele mai înainte pustiit de nerodire. Astăzi, Turnul Adevărului se arată pe pământ, ca să ridice înălţimea vederii noastre la tainele dumnezeieşti. Astăzi, Cortul slavei vesteşte bucurie la toată lumea, pregătindu-Se spre a odihni pe Cel Neîncăput în cer şi pe pământ. Astăzi, Chivotul tuturor darurilor este aşezat în cămara pântecelui, aşteptând a fi dăruit celor sărăciţi de patimi. Astăzi, Oglinda desăvârşirii se închipuie spre a purta frumuseţea Chipului dumnezeiesc. Astăzi, Ioachim saltă întru strigăt de bucurie, căci din el a răsărit cea Binecuvântată, Care a ridicat blestemul nerodirii maicii sale. Ana se veseleşte, purtând ca pe o comoară în pântecele ei Rodul lacrimilor şi al rugăciunilor stăruitoare. Cu gând umilit să ne apropiem şi noi de masa bucuriei duhovniceşti întinsă de drepţii părinţi, strigându-le cu veselie: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Ioachim şi Ana, cei dintâi între părinţi, căci v-aţi învrednicit astăzi, după vestirea îngerului, a lua Cununa nădejdii voastre ! PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, Cea Care s-a făcut Palat înfrumuseţat al Preasfintei Treimi, vine astăzi să fie primită în cămara smerită a pântecelui femeiesc, chemată fiind de rugăciunile drepţilor, cărora le va răspunde cu glasul său copilăresc, mărturisind darul mântuirii adus neamului omenesc. Pe Aceasta cu bucurie să o întâmpinăm la poarta inimii, pentru a binevoi a intra şi în cămara inimii noastre, spre a fi ospătată cu cântări de laudă şi adăpată din pahaul plin de nectarul iubirii curate.


TROPAR

Legăturile nerodirii fost-au sfărâmate de puterea rugăciunii,
Căci drepţii au biruit prin credinţă toată neputinţa firii,
Să săltăm şi noi cu bucurie, văzând Palatul Cuvântului zidindu-se,
Să fericim pe dumnezeieştii părinţi care au văzut Darul iubirii zămislindu-se.

CONDAC

Astăzi toată lumea prăznuieşte zămislirea cea minunată,
Căci Rodul rugăciunii S-a arătat spre bucurie binecuvântată,
Scara Cuvântului în pântecele Anei se zideşte spre mântuire,
Şi gândul nostru se înalţă la Ceea Ce a zămislit mai presus de fire.

ICOS

Astăzi s-a dezlegat blestemul nerodirii prin rugăciunea drepţilor părinţi,
Astăzi în pântecele Anei se zămisleşte Cununa cetelor de Sfinţi,
Astăzi vedem cu ochii credinţei Nădejdea mântuirii noastre,
Astăzi să ne veselim cu îngerii de Sălaşul darurilor luminoase.

Bucură-te, Sfântă Ana, pământul mântuirii,
Vasul cel purtător al mirului iubirii,
Pecete nestricată a binecuvântării Treimii,
Leagăn al Duhului purtând Rodul iubirii,
Întărire pe temelia credinţei stăruitoare,
Pom al Raiului odihnind Rod de luminare,
Mare în care pluteşte Corabia mântuirii,
 Fântână adâncă ce tăinuieşte Apa înţelepciunii,
 Palatul întru care S-a odihnit Palatul Vieţii,
Sălăşluirea Celei Ce a dezlegat blestemul morţii.

                      ZĂMISLIREA COMORII MÂNTUIRII NOASTRE ÎN   PÂNTECELE                  NEAMULUI   OMENESC

Astăzi răsăritul mântuirii noastre se aşează în cerul pântecelui,
Astăzi nerodirea celei îndurerate s-a dezlegat prin cuvântul îngerului,
Astăzi cetele creştinilor saltă văzând raza iubirii dumnezeieşti venind pe pământ,
Astăzi Ioachim şi Ana se veselesc căci au văzut plinirea cerescului legământ.

Lacrimile Sfintei Ana s-au şters şi în locul lor a răsărit roua bucuriei,
Mâhnirea lui Ioachim s-a risipit, căci vede zămislit rodul vredniciei,
O nouă minune a înfricoşat chipul pământului ce avea să poartă o cerească taină,
Cea mai presus de îngeri se naşte în mijlocul oamenilor dintr-o credincioasă maică.

Suspinul Evei a fost răpit de plinirea nădejdii bucuriei celei mântuitoare,
Fecioara se naşte pe pământ ca să răsplătească celui ce a adus lumii întunecare.
Adam saltă privind din pântecele iadului cum odrăsleşte pântecele sterp al Anei,
Din care se va înălţa Floarea cea tainică a mântuirii ce va purta pe Împăratul slavei.

 David se bucură văzând plinirea cuvintelor încredinţate de Duhul Sfânt,
Şi îngerii se veselesc şi vor vedea pe Cel neapropiat că ia omenesc trup.
Astăzi Cartea tainelor dumnezeieşti este aşezată în pântecele Anei ca pe o masă
Şi sub mângâierea Duhului îşi va umple filele cu cuvinte din taina cerească.

Astăzi într-un pântece omenesc se aşează Cerul însufleţit pe care va răsări Soarele dreptăţii,
Şi pe care stelele Sfinţilor îl împodobesc, ca pe o cunună iubitoare dăruită Maicii Vieţii.
Calea Sfinţilor a deschis această Fecioară, făcându-se pod al Cuvântului,
Căci pe acesta S-a pogorât la noi Cel Ce se aşează în corabia gândului.

Ca în Sfânta Sfintelor a vieţuit Rodul cel dulce în pântecele mai înainte sterp,
Căci încă de atunci razele Duhului o mângâiau, ca să crească precum o floare în chip înţelept.
Cum Cea Care a încăput pe Cel Necuprins a vieţuit într-un pântece femeiesc ?
Cum Maica Împăratului Cerului a răsărit dintr-un loc smerit şi omenesc ?

Pântecele Anei, ce era ca un pământ neroditor, a odrăslit acum pe Floarea fecioriei,
Care în chip minunat va purta în pântecele Ei pe Stăpânitorul veşniciei.
Începutul bucuriei astăzi lumii se vesteşte prin zămislirea Preacuratei Stăpâne,
Blestemul lui Adam se risipeşte, căci în lume s-a arătat Raza veşnicei cunune.

Ca Ceea Ce ai fost zămislită în pântece mai înainte neroditor,
Zămisleşte şi rodul credinţei în inima mea prin gândul luminător.
Rugăciunea drepţilor a străbătut cerurile şi a făcut să picure Rodul mântuirii în pământul pântecelui,
Fă să plouuă şi în inima mea plină de spinii patimilor roadele înţelegătoare ale înţelepciunii Cuvântului.

Chipul Anei s-a luminat şi pântecele ce era sterp a săltat,
Căci s-a învrednicit să adăpostească pe Maica Marelui Împărat.
Chipul meu cel întunecat de norul ispitelor îl luminează,
 Dezlegând nerodirea inimii mele în care furtuna răutăţii se aşează.

Porţile pântecelui Anei se deschid ca să primească pe Cea Care ne-a deschis porţile mântuirii,
Pe Cea Care a păstrat încuiate porţile fecioriei şi prin care a trecut în chip neştiut Împăratul iubirii.
Deschide şi porţile inimii mele încuiate cu cheia păcatelor, celor ce închid uşa înţelegerii minţii,
Şi din ocara patimilor mă slobozeşte, ca ceea ce ai descuiat cămara neştiinţei, eliberând pe toţi Sfinţii.

Astăzi rădăcina mântuirii noastre a răsărit dintr-un pământ neroditor,
 Dar care adăpat cu ploaia rugăciunii, a odrsălit rodul mântuitor.
În cămara pântecelui Anei s-a zămislit Fecioara, sfinţită drept Cămară a Cuvântului,
Începătura mântuirii noastre se arată pe pământ şi aduce bucurie gândului.

În leagănul pântecelui Anei este aşezată Cea Care a urcat toate înălţimile cereşti
Şi încă în loc smerit afându-se este legănată de Duhul cu mişcări îngereşti.
În pântecele Anei saltă Rodul mângâiat de cântările cele dumnezeieşti,
Vestind muzica mântuirii ce va trâmbiţa în toate laturile pământeşti.

În peştera smerită a pântecelui vine Cea Care se va face prealuminat Palat împărătesc,
În loc de lapte cu Duhul Sfânt este hrănită Cea Care a hrănit pe Hrănitorul neamului omenesc,
Toată rânduiala alcătuirii trupului omenesc urmează Cea Care a născut pe Ziditorul făpturii,
 Şi Cea mai presus de îngeri cu fecioria se supune legilor cu care a fost legată zămislirea omenirii.

Cea Care a purtat pe Cel Necreat urmează rânduiala smerită a naşterii neamului omenesc,
Şi suflarea dumnezeiască o acoperă pe Cea îmbrăcată în veşmântul trupesc.
Raza Treimii O ocroteşte aşezându-se deasupra peşterii pântecelui femeiesc,
Cu somn dulce se încununează Cea Care va trezi pe Adam din somnul păcatului trupesc.

Ca într-o casă omenească stă în pântecele Anei Cea Care s-a făcut Casă a Cuvântului sfinţită de Duhul Sfânt,
Cea mai cuprinzătoare decât cerurile este încăpută într-un sălaş pământesc şi smerit,
Floarea ce a purtat nectarul Cuvântului răsare din pământul adăpat cu lacrimile umilinţei,
Prin aceste lacrimi s-a şters zapisul greşelilor noastre şi a răsărit Rodul credinţei.
Pământul roditor din care S-a înălţat Spicul vieţii a răsărit din pântece neroditor,
Casa cea însufleţită a Cuvântului a fost întemeiată spre a fi tuturor lăcaş mântuitor.

Toţi află scăpare la Tine, bătând la poarta rugăciunii cu suspinuri smerite,
Şi află odihnă, fiind hrăniţi din vasul milostivirii Tale celei nemărginite.
Cea Care a lucrat ogorul mântuirii noastre răsare din pământ ce era neroditor,
Dar care udat cu lacrimile rugăciunii se face de multă roadă primitor.
Cea Care s-a suit mai presus de ceruri se înalţă din adâncul pântecelui smerit,
Urcând toate treptele scării rugăciunii, continuând lucrarea părinţilor în chip mărit.

Maica Rugăciunii a fost zămislită în pământul rugăciunii lucrat de ai săi părinţi,
Urmând să primească Spicul darurilor, care împărtăşeşte slavă celor smeriţi.
Tulpina cea înaltă răsare din pământul rugăciunii ca să nască Floarea darurilor,
Pe Hristos, Cel Care a sfinţit-o cu mireasma cea tainică a tuturor harurilor.

Ioachim şi Ana pregătesc ospăţi îngeresc şi saltă de veselie,
Căci ochii lor înlăcrimaţi au văzut Darul dat spre veşncie.
Ocara lui Ioachim s-a ridicat, privind spre rodul mântuirii,
Şi Ana îşi odihneşte gândul simţind în pântece darul iubirii.

Îngerii se veselesc, văzând cum sămânţa cea curată s-a sădit spre veşnică creştere,
Ajungând pe scara darurilor şi nevoinţelor mai presus de a îngerilor mergere.
Şi neîncetat se împodobeşte cu noi învăluiri de lumină,
Cea Care de pe pământ a răsărit, dobândind a cerurilor cunună.

Drepţii se bucură şi încununarea vieţii lor curate se arată la apusul vieţii,
Mergând curând în lăcaşurile odihnei să-şi ia răsplata la răsăritul dimineţii,
Şi toţi într-un gând iubitor laudă pe Cea Care S-a făcut poartă a mântuirii tuturor,
Slăvind zămilirea Ei, prin care în lume s-a adus darul cel nemuritor.

Bucură-Te, Sămânţă a Cuvântului aruncată în pământul pântecelui Anei,
Bucuria cea tainică a îngerilor, încununată cu florile veşnice ale laudei,
Casă a slavei dumnezeieşti, zidită pe temelia casei omeneşti,
 Făclia Cuvântului care nu a vătămat pântecele prin străluciri cereşti,
Rugul cel nears ce a ieşit din cuptorul pântecelui femeiesc,
Pomul mântuirii noastre cu rădăcinile înfipte în pământul neamului omenesc,
Scara cea dumnezeiască care s-a sprijinit mai întâi pe casa pântecelui,
Cheia mântuirii răsărită din adâncul binecuvântat al trupului,
Munte înălţat de pe piatra trupului omenesc spre cerurile slăvite,
Cununa cântărilor îngereşti, întâmpinată cu gânduri smerite,
Porfiră ţesută de Duhul în pântecele dezlegat de nerodire,
Poartă a Cuvântului zidită pe pământ spre a oamenilor mântuire,
Comoara cea ascunsă sub acoperământul curat al pântecelui,
Sălaş al Dumnezeirii ce a binevoit să răsară casa trupului,
Vas al sfinţeniei care a umplut pântecele Anei de binecuvântare,
Mirul Cuvântului ce aduce minţilor cerească luminare,
Odihnă sub cerul pântecelui împodobit de cântări îngereşti,
Dezlegarea blestemului omenirii prin arătarea celor dumnezeieşti,
Vieţuire în pântecele legănat de adierile Duhului Sfânt,
Aşteptarea cea dorită ce ne împreunează cu Cerescul Cuvânt.

 
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.