marți, 24 februarie 2015

INVĂTĂTURĂ DE CREDINTĂ ORTODOXĂ 2 - CE ESTE SFÂNTA SCRIPTURĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



                               Ce este Sfânta Scriptură?
           Sfânta Scriptură sau Biblia este colecţia cărtilor numite ale
Vechiului şi ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului
Sfânt, într-un răstimp de aproape 1500 ani, adică de la Moise (cca.
1400 înainte de Hr.) până la autorul Apocalipsei (cca. 100 după Hr.).
Aceste cărţi sunt comoara cea mai preţioasă de lumină şi mântuire pe
care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le păstrează ca pe un odor
de mare preţ şi le foloseşte ca pe un izvor de apă vie din care soarbe
învăţătura cea dumnezeiască.
30. De ce Sfânta Scriptură se mai numeşte şi Biblie?
               Cuvântul «Biblie» provine din limba greacă şi înseamnă
«cărţsau «carte». «Cărţile» sau «cartea» Sfintei Scripturi şi-au
păstrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atât pentru că
Sfânta Scriptură a fost scrisă o bună parte în limba greacă, cât şi
pentru că, la început, în primele veacuri ale creştinismului, învăţătura
cuprinsă în ea a fost propovăduită mai ales în limba greacă, aşa cum
arată documentele timpului, îndeosebi Sfânta Tradiţie.
Acest cuvânt, Biblie, care e cel mai întrebuinţat, atât de creştini
cât şi de necreştini, înfăţişează, deci, Sfânta Scriptură ca pe o carte în
sine, singura care de-a lungul istoriei şi-a păstrat acest nume fără alt
adaus şi pe care noi credincioşii o socotim cartea mai presus de toate
celelalte cărţi, cartea cărţilor, cartea pe care, dacă n-o putem numi cea
mai mare ca întindere, o putem, numi cea mai preţioasă, pentru
cuprinsul îi roadele ei în sufletele noastre.
31. Prin ce se deosebeşte Sfânta Scriptură
de celelalte cărţi?
             1) Sfânta Scriptură se poate citi cu cel mai mare folos de
oricine: învăţat, sau neînvăţat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde
învăţături mântuitoare şi folositoare. Ea ne învaţă să trăim cum se
cuvine, adică bine, în înţelesul cel mai înalt al acestui cuvânt. Sfânta
Scriptură nu minte şi Duhul Sfânt n-a înşelat pe slujitorii săi,
proorocii. Oamenii nu puteau cunoaşte prin firea şi prin mintea lor
lucruri aşa de mari şi de dumnezeeşti, ci numai printr-un dar, coboât
de sus asupra oamenilor sfinţi.
            2) Sfânta Scriptură are o unitate desăvârşită. Acelaşi suflu
dumnezeesc se simte la citirea tuturor cărţilor ei, deşi acestea sunt aşa
de deosebite între ele prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind dată
prin Sfântul Duh, Sfânta Scriptură cuprinde adevărul. Nimic nedrept
sau prefăcut nu se afla într-însa. Sfânta Scriptură nu se contrazice,
cum se contrazic învăţătorii şi scrierile păgâne. Dacă scrierile
Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru că toţi au vorbit
insuflaţi de un singur Duh, al lui Dumnezeu.
           3) Sfânta Scriptură are o putere covârşitoare, prin care a
prefăcut şi preface nenumarate suflete păcătoase în sfinţi. Sfântul
Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sfintei Scripturi:
«Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât
toată sabia ascuţită de amândouă părţile şi străbate până la
despărţirea sufletului şi a duhului şi a mădularelor şi a măduvei,
şi este judecător cugetelor şi gândurilor inimii» (Evrei 4:12).
Fericitul Ieronim, mare traducător şi tălcuitor al Sfintei
Scripturi, se pronunţă astfel: "Te rog spune-mi ce e mai sfânt că acest
cuvânt (al lui Dumnezeu)? Ce e mai plăcut ca această placere? Ce
mâncări, ce feluri de miere sunt mai dulci decât cunoaşterea
înţelepciunii lui Dumnezeu, decât patrunderea în locurile Sale
ascunse, decât privirea la ideea Ziditorului şi la cuvintele Stăpânului
tău..., decât ca aceste cuvinte ale Stăpânului, pline de înţelepciune
duhovnicească, să înveţe pe oameni! Aibă ceilalţi averile lor, beie din
cupe împodobite cu pietre preţioase, strălucească în stofe de mătase...,
fie neputincioşi în a-şi răpune bogăţiile prin felurite plăceri!
Desfătarea noastră să stea în a medita legea Domnului ziua şi noaptea,
a bate la uşa care nu-i deschisă, a primi pâinile Sf. Treimi şi a merge
pe valurile vieţii, având pe Domnul călăuză.
32. Sfânta Scriptură ne poate călăuzi, ea singură,
pe calea mântuirii ?
                  Sfânta Scriptură nu ne poate călăuzi, ea singură, pe calea
mântuirii, atât pentru că ea n-a fost dată omenirii de la început, cât şi
pentru că atunci când a fost dată, ea n-a fost singură autoritate în
această privinţă, ci a avut înaintea ei şi apoi odată cu ea Sf. Tradiţie, în
vatra mereu caldă a obştei religioase, sau a Bisericii. Cu mult înainte
de a începe Moise să scrie primele cărţi ale Vechiului Testament, a
existat o evlavie a obştei religioase, chiar mai veche decât acea a
Patriarhilor. Cărţile Noului Testament încep să apară după mai bine de
zece ani de la întemeierea Bisericii. Ele apar în sânul acesteia. Şi
Biserica alege cărţile insuflate încă din veacul I al erei noastre.
Biserica Ortodoxă este autoritatea hotărâtoare în această privinţă cum
şi în tălcuirea textului biblic. Ea «este stâlpul şi temelia adevărului»
(1 Timotei 3:15), ea ţine «canonul neclintit al adevărului». În ea
lucrează Duhul Sfânt pentru păstrarea neîntinată a adevărului
mântuitor. «Unde este Biserica zice Sfântul Irineu, acolo este şi
Duhul Iui Dumnezeu şi unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este
Biserica şi tot harul, iar Duhul este adevărul». Iată de ce Sfânta
Scriptură nu poate, ea singură, să ne călăuzească pe calea mântuirii, ci
numai Biserica.
33. Ce înţelegem prin «canonul» cărţilor
Sfintei Scripturi?
         Prin «canonul» cărţilor Sfintei Scripturi, întelegem totalitatea
cărţilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor cărţi.
Cuvântul «Canon» n-a avut acest înţeles de la început. El e
împrumutat din limba ebraică, prin mijlocirea celei greceşti, şi
înseamnă, printre altele, «dreptar» sau «regulă». Cu aceste două
înţelesuri îl găsim întrebuinţat şi în Noul Testament. Sfântul Apostol
Pavel, după ce dă anumite sfaturi duhovniceşti Galatenilor, adaugă:
«Şi cât vor umbla cu dreptarul acesta, pace peste ei şi milă şi peste
Israelul lui Dumnezeu» (Galateni 6:16). Se numesc, apoi,
«canoane», cu înţeles de «rânduială» hotărârile privitoare la
disciplina bisericească şi anumite părţi care intră în rânduiala slujbelor
bisericeşti. Cărţile Sfintei Scripturi cuprinzând «canonul» adică
regula de credinţă şi de viaţă, au fost numite «canoane» cu acest
înţeles, dar şi cu înţelesul de totalitate sau de listă a scrierilor care
conţin aceste rânduieli. Cuvântul «canon» are acest înţeles atât la
vechii Iudei, cât şi la primii creştini. Exista un canon al cărţilor
Vechiului Testament şi un canon al cărţilor Noului Testament.
34. Cu ce condiţii au fost primite cărţile Sfinte Scripturi în
canonul biblic?
1) Cu condiţia ca învăţătura cuprinsă în ele să fie descoperită de
Dumnezeu prin insuflare;
2) Cu condiţia ca învăţătura descoperită în ele să fie garantată
de Biserică;
Biserica garanta învăţatura aceasta pe baza vechimii şi
apostolicităţii, după regula lui Tertulian, că acel lucru e mai adevărat,
care e mai vechi, şi acel lucru e mai vechi care e de la început, şi acel
lucru e de la început care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine
ceea ce a fost sfânt în Bisericile Apostolice.
35. Care sunt cărţile Vechiului Testement?
Cărţile care intră în canonul Vechiului Testament sunt:
1. Facerea.
2. Ieşirea.
3. Leviticul.
4. Numerii.
5. Deuteronomul (a doua lege).
6. Cartea lui Iosua (Isus fiul lui Navi).
7. Cartea Judecătorilor.
8. Cartea Rut.
9. Cartea întâia a împăraţilor (sau întâia a lui Samuil).
10. Cartea a doua a împăraţilor (sau a doua a lui Samuil).
11. Cartea a treia a împăraţilor (sau întâia a Regilor).
12. Cartea a patra a împăraţilor (sau a doua a Regilor).
13. Cartea întâia Paralipomene (a Cronicilor).
14. Cartea a doua Paralipomene (a Cronicilor).
15. Cartea lui Esdra.
16. Cartea Neemia.
17. Cartea Esterei.
18. Cartea lui Iov.
19. Psaltirea.
20. Proverbele lui Solomon.
21. Eclesiastul.
22. Cântarea Cântărilor.
23. Proorocia lui Isaia.
24. Proorocia lui Ieremia.
25. Plângerile Proorocului Ieremia.
26. Proorocia lui Iezechiil.
27. Proorocia lui Daniil.
28. Proorocia lui Oseea.
29. Proorocia lui Ioil.
30. Proorocia lui Amos.
31. Proorocia lui Avdie.
32. Proorocia lui Iona.
33. Proorocia lui Miheia.
34. Proorocia lui Naum.
35. Proorocia lui Avacum.
36. Proorocia lui Sofonie.
37. Proorocia lui Agheu.
38. Proorocia lui Zaharia.
39. Proorocia lui Maleahi.
36. În afară de cărţile canonice mai sunt şi alte cărţi în
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ?
            În afară de cele 39 cărţi canonice, Sfânta Scriptura a Vechiului
Testament mai cuprinde şi alte cărţi: cele deuterocanonice, pe care
Biserica, socotindu-le folositoare şi ziditoare de suflet, le-a
recomandat spre citire catehumenilor, adică celor care se pregăteau să
primească credinţa creştină. De aceea ele au fost păstrate în Sf.
Scriptură după cărţile canonice. Ele sunt pline de înţelepciune
duhovnicească şi de aceea Biserica le foloseşte pe unele din ele, chiar
la sfintele slujbe.
Aceste cărţi sunt:
1. Cartea lui Tobit.
2. Cartea Iuditei.
5. Cartea Înţelepciunii lui Solomon.
4. Cartea Înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, numită şi
"Eclesiasticul".
5. Cartea a treia a lui Esdra (cartea a doua a lui Neemia din
canon).
6. Cartea întâia a Macabeilor.
7. Cartea a doua a Macabeilor
8. Cartea a treia a Macabeilor (este şi o a patra carte a
Macabeilor).
9. Cartea Baruh şi Scrisoarea Proorocului Ieremia.
Tot necanonice sunt socotite şi următoarele fragmente sau
bucăţi din cărţile canonice arătate mai sus:
1. Rugăciunea Regelui Manase (la sfârşitul cărţii a doua
Paralipomene sau Cronice).
2. O parte din cartea Estera (care nu e împărţită în versuri).
3. Ultimul Psalm (care urmează după Psalmul 150).
4. Cântarea celor trei tineri (din cartea lui Daniil).
5. Istoria Suzanei.
6. Bel şi balaurul.
37. Ce cuprinde canonul cărţilor Noului Testament?
Canonul Noului Testament cuprinde 27 cărţi şi anume:
1. Sfânta Evanghelie cea de la Matei.
2. Sfânta Evanghelie cea de la Marcu.
3. Sfânta Evanghelie cea de la Luca.
4. Sfânta Evanghelie cea de la Ioan.
5. Faptele Sfinţilor Apostoli.
6. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani.
7. Epistola I a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni.
8. Epistola II a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni.
9. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni.
10. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Efeseni.
11. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Filipeni.
12. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni.
13. Epistola I-a a Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni.
14. Epistola II-a a Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni.
15. Epistola I-a a Sfântului Apostol Pavel către Timotei.
16. Epistola II-a a Sfântului Apostol Pavel către Timotei.
17. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit.
18. Epistola Sfântului Apostol Pavelj către Filimon.
19. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei.
20. Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob.
21. Epistola I-a Sobornicească a Sfântului Apostol Petru.
22. Epistola II-a Sobornicească a Sfântului Apostol Petru.
23. Epistola I-a Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan.
24. Epistola II-a Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan.
25. Epistola III-a Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan.
26. Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda.
27. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.
38. Când au fost scrise cărţile Vechiului
şi Noului Testament?
Cărţile Vechiului Testament au fost scrise înainte de
Hristos, într-un răstimp de peste o mie de ani (1400-400).
Cărţile Noului Testament au fost scrise în veacul I, cele
mai multe înainte de anul 70. Numai cărţile Sfântului Ioan
Evanghelistul şi Teologul, au fost scrise între această dată şi sfârşitul
veacului I.
39. Ce înseamnă Vechiul Testament şi
ce înseamnă Noul Testament ?
                        În vorbirea obişnuită cuvântul «Testament» înseamnă
hotărârile luate de cineva în scopul de a fi respectate după moarte. Cu
acest înţeles şi pe temeiul descoperirii date prin Sfântul Apostol Pavel
în Epistola către Evrei (9:15 şi urm.), Sfinţii Părinţi au învăţat ca cele
două Testamente - cel Vechi şi cel Nou - arată voinţa lui Mesia de a
face moştenitori ai Împărăţiei veşnice pe cei ce vor crede în El.
Când e vorba despre Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi
a Noului Testament, cuvântul «Testament» mai are şi înţeles de
«legământ». El e «Legământul» dintre Dumnezeu şi om, făcut îndată
după căderea acestuia, prin făgăduinţa dată de Dumnezeu primilor
oameni, ca sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Acest legământ,
pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reînnoit faţă de Patriarhul
Avraam (Facerea 12:4), apoi a fost încheiat, în scris, pe muntele
Sinai, între Dumnezeu şi poporul evreu (Ieşirea 20). Despre acest
legământ vorbeşte Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei
(15:28). Toate scrierile care cuprind legea şi Proorocii formează
Legământul Vechi, adică Testamentul Vechi, fiindcă vorbesc despre
acel Legământ, fiindcă sunt date înainte de Hristos, şi-şi află
împlinirea şi desăvârşirea în El.
Scrierile sfinte, date după Hristos, formează Legământul nou,
adică Testamentul Nou, fiindcă vorbesc despre noua legătură făcută la
Cina cea de Taină între Dumnezeu şi oameni, «Legea cea nouă»,
adusă lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, (Matei 26:28).
Sfântul Apostol Pavel arată în chip lămurit învăţătura despre
cele două Testamente, Vorbind despre jertfa Mântuitorului, el zice:
«Şi pentru aceasta (Hristos) este mijlocitorul aşezamântului,
(Testamentului) celui nou, ca făcându-se moarte spre
răscumpărarea greşelilor ce erau în aşezământul de lege cel dintâi
să ia cei chemaţi făgăduinţa moştenirii celei veşnice. Căci unde
este diata (testament), acolo trebuie să fie moartea celui ce au făcut
diata (testamentul). Căci diata întru cei morţi este întărită, de
vreme ce încă nici o putere nu are până când este viu cel ce face
diata (testamentul). Pentru aceea nici cea dintâi, fără de sânge nu
s-a înnoit» (Evrei 9:15-18).
40. Ce înseamnă «Evanghelie»?
              «Evanghelie» înseamnă «veste bună». Cuprinsul ei a adus şi
aduce lumii vestea bună care mângăie sufletele: venirea Mântuitorului,
profeţită de Vechiul Testament, apoi învăţătura, faptele, patimile,
moartea şi slăvită Lui înviere, - toate având loc pentru mântuirea
lumii.
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.