marți, 31 ianuarie 2017

INVĂTĂTURA DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

41. Ce înseamnă «Apostol»?
Cuvântul «Apostol» înseamnă «trimis». El priveşte în primul
rând pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimişi la propovăduire
de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru, Andrei,
Iacob, Ioan, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Filip,
Iuda fratele lui Iacob, Simon Zilotul şi Iuda Iscarioteanul (Faptele
Apostolilor 1:13). Acesta din urmă, după trădarea şi moartea
Mântuitorului a fost înlocuit cu Matia (Fapte 1:16, 19; I, 23-26).
«Apostol», în înţelesul plin al cuvântului este şi Sfântul Pavel, chemat
în chip minunat pe drumul Damascului. «Apostoli» sunt şi cei
şaptezeci, a căror misiune e descrisă pe larg la Sf. Evanghelist Luca
(10:1-24), apoi cei trecuţi de Sfântul Apostol Pavel în lista celor
învredniciţi de darurile duhovniceşti (1 Corinteni 12:28), cei notaţi în
Scrierile Părinţilor Apostolici şi, în înţeles mai mai larg, mulţi din cei
care, mai târziu, au contribuit la creştinarea popoarelor păgâne.
42. Avem dovezi din Sfânta Scriptură despre insuflarea
dumnezeiască a cărţilor Vechiului şi Noului Testament?
Avem dovezi limpezi despre insuflarea dumnezeiască a Sfintei
Scripturi. (Vezi: Despre V. T. Ieşirea 4:12; II Împăraţi 23:2; Isaia 6:
1-8, 8:1 ; Avacum 2:2 şi altele). Iisus Hristos numeşte Vechiul
Testament cuvântul lui Dumnezeu (Marcu 7:13). El e descoperirea
neamurilor (Luca 2:32; Evrei 1:1-2). El descoperă pe Dumnezeu.
(Matei 11:27; Ioan 17:6-8; I Ioan 5:20). Evanghelia e revelaţia lui
Dumnezeu (1 Corinteni 2:9-10, 11:25; 15:3 ; Galateni 1:11-12;
Efeseni 1:17).
Astfe l, Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că «Toată Scriptura
este de Dumnezeu insuflată şi de folos spre învăţătură, spre
mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea spre dreptate»
(2 Timotei 3:16). Sfântul Apostol Petru ne arată, la rându-i, ca «nu
prin voia oamenilor s-a făcut cândva proorocie, ci purtându-se de
Duhul Sfânt au grăit oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu» (2 Petru
1:21). Insuflarea dă Sfintei Scripturi autoritate dumnezeiască. Este
ceea ce întăreşte Mântuitorul când zice despre Legea Vechiului
Testament: «Amin zic vouă: până ce va trece cerul şi pământul, o
iotă sau o cirtă nu vă trece din Lege, până ce vor fi toate» (Matei
5:18). Cărţile Noului Testament s-au bucurat de darul Duhului Sfânt
25
pe care l-au primit autorii lor, adică Sfinţii Apostoli şi Ucenicii lor. În
clipa arătării către Apostoli, după înviere, Mântuitorul le spune:
«Luaţi Duh Sfânt» (Ioan 20:22), iar în momentul despărţirii de
aceiaşi Apostoli, El le porunceşte: «Mergând, învăţaţi toate
neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh» (Matei 28:19); «Ca nu voi sunteţi cei ce grăiţi, ci
Duhul Tatălui vostru este carele grăieşte întru voi» (Matei 10:20);
«Mângăietorul, Duhul cel Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl întru
numele Meu, acela va va învăţa pe voi toate şi va aduce aminte
toate cele ce am grăit» (Ioan 14:26).
43. Avem şi alte dovezi despre însuflarea Sfintei Scripturi?
Avem dovezile păstrate de Sfânta Tradiţie. În adevăr, mulţi
Părinţi şi Scriitori bisericeşti dau mărturie despre insuflarea Sfintei
Scripturi. Astfel, Sfântul Irineu spune că Scriptura e desăvârşită
fiindcă e insuflată de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu, Gura
Domnului, Duhului Sfânt, a rostit cuprinsul Sfintei Scripturi, declară
şi Clement Alexandrinul.
44. Ce este însuflarea dumnezeiască?
Insuflarea dumnezeiască este lucrarea lui Dumnezeu care pune
în mişcare priceperea şi voinţa scriitorului, după măsura şi puterea de
întelegere a omului, prin care se face însuflarea, Atenagora spune ca
Duhul Sfânt se serveşte de Gura Proorocilor ca de un organ, aşa cum
flautistul suflă într-un flaut. Sfântul Ipolit lamureşte că Proorocii
vorbeau numai puşi în mişcare de Cuvântul (Logosul), care se unea cu
ei şi care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, îi făcea să
vestească lucrurile voite de Dumnezeu. Insuflarea ne-o arătă limpede
Sfântul Teofil al Antiohiei, în lămurirea pe care o dă în această
privinţă: «Profeţii care istorisesc facerea lumii n-au fost de faţă
atunci, dar era de fata intelepciunea lui Dumnezeu, cea care era in
El si Cuvantul cel Sfânt al Său, care e veşnic, ca El». Acest Cuvânt
fiind Duhul lui Dumnezeu, începutul, înţelepciunea şi Puterea Celui
Prea înalt, a coborât asupra Profeţilor şi, prin ei, a vorbit despre
facerea lumii şi despre toate celelalte. Cuvântul lui Dumnezeu s-a
folosit de Moise ca de un organ. În marea Sa înţelepciune, Dumnezeu
vorbeşte prin oameni, asemenea oamenilor, spre a se face înţeles.
26
45. Sfânta Scriptură se poate înţelege uşor?
Nu. Sfânta Scriptură se înţelege greu, întâi din pricina vechimii,
a mulţimii scriitorilor şi a deosebirii de timp şi de cuprins a cărţilor ei,
apoi din pricina felului mai presus de fire al Descoperirii ei. De altfel,
ea însăşi mărturiseşte că tălcuirea ei nu e lucru uşor. La întrebarea pe
care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia,
dacă înţelege ce citeşte, cel întrebat răspunde: «Cum voi putea, de nu
mă va povăţui cineva?» (Faptele Apostolilor 8:31), Sfântul Apostol
Petru scrie astfel despre Epistolele Sfântului Apostol Pavel: «În ele
sunt unele lucruri anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi
neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor
pierzare» (2 Petru 3:16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118, sunt
nu numai o laudă sinceră a Legii Domnului, ci şi o rugăciune
neîntreruptă, pentru dobândirea adevăratei ei înţelegeri.
Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti au arătat, în repetate rânduri
greutăţile întâmpinate pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. Origen
spune că înţelesul Scripturii nu se descoperă de la început cititorilor,
mai ales celor necunoscători în lucrurile dumnezeeşti, sau care sunt
necredincioşi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindcă înţelesul
Scripturii e un lucru supraomenesc. Puţinătatea înţelegerii noastre nu
poate pătrunde strălucirea dogmelor. Aceasta e una din cauzele
principale ale căderii în erezie. Fericitul Augustin ne recomandă ca
părţile neînţelese din Scriptură să le apropiem de altele, care sunt
limpezi, spre a le pătrunde unele prin altele. Sfântul Ioan Damaschin
ne îndeamnă ca: «dacă citim odată, de două ori, şi nu înţelegem ce
citim, să nu ne trandavim, ci să stăruim, să medităm, sa întrebăm.
Căci spune Scriptura: «întreabă pe tatăl tău şi-ţi va vesti şi pe
bătrânii tăi şi-ţi vor spune» (Deuteronom 32:7). Cunoştinţa nu este
a tuturor».
46. Cum trebuie talmăcită sau înţeleasă Sfânta Scriptură?
Sfânta Scriptură cuprinde trei înţelesuri:
1. înţelesul după literă, obştesc, sau istoric:
2. înţelesul mai înaintat sau sufletesc;
3. înţelesul duhovnicesc.
Origen, care e izvoditorul acestor trei trepte ale tălmăcirii
Sfintei Scripturi, susţine ca înţelesul cărţilor însuflate se împarte după,
27
cele trei feluri de credincioşi aflători în Biserică; cei simpli, cei
înaintaţi şi cei desăvârşiţi. Cei simpli să-şi întărească (sufletul) ca din
trupul Scripturii (numim acest înţeles după litera, obştesc şi istoric);
dacă însă unii au început să înainteze ceva şi pot să privească un lucru
mai pe larg, să-şi întărească (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei
care sunt desăvârşiţi şi asemenea celora despre care Apostolul zice:
«Însă noi grăim înţelepciunea întru cei desăvârşiţi; iar nu
înţelepciunea veacutui acestuia, nici a domnilor veacului acestuia
care sunt pieritori, ci grăim înţelepciunea lui Dumnezeu întru
taină, cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de
veci spre slava noastră (1 Corinteni 2:6-7), aceea sa se întărească
din însăşi legea duhovnicească, care cuprinde umbra bunurilor
viitoare». Acelaşi Origen declară că înţelesul duhovnicesc este cel
mai înalt şi trebuie pus înaintea celui material sau istoric. Tălcuirea
dreapta a Sfintei Scripturi e însă aceea, care ţine seamă de toate cele
trei înţelesuri, şi le foloseşte potrivit cu ideile, perssoanele şi faptele
biblice cum au făcut cei mai mulţi din Sfinţii Părinţi. Sfântul Ioan
Gură de Aur zice: «Să nu citiţi literile în chip simplu, ci să cercetaţi
ideile. Dacă cineva se Opreşte numai asupra cuvintelor şi nu
cercetează nimic mai mult decât cele scrise, multe greşeli va
săvârşi».
47. Ce se cere pentru tălcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi?
Tălcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi cere:
1. O viata curată şi bogată în virtuţi;
2. Cunoaşterea voii dumnezeeşti prin studiu îndelungat şi smerit
al Descoperirii dumnezeieşti;
3. Cunoaşterea învăţăturii Bisericii şi a Sfintei Tradiţii.
În privinţa curăţiei vieţii, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune:
«Cunoştinţă întocmai a cuvintelor Duhului se descoperă numai
celor vrednici de Duhul, adică numai acelora care printr-o
îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu-şi mintea de
funinginea patimilor, primesc cunostinţa celor dumnezeeşti, care
se întipăreşte şi se aşează în ei, de la prima atingere, asemenea
unei fete într-o oglindă curată şi stravezie».
Viaţa potrivită Duhului duce la cunoaşterea voiei dumnezeieşti
arătată în Sfânta Scriptură. Duhul din noi recunoaşte Duhul din Sf.
28
Scriptură, cum observă Mâtuitorul însuşi: «De va voi cineva să facă
voia lui (Dumnezeu), va cunoaşte despre învăţătura aceasta, dacă
de la Dumnezeu, sau dacă de la mine grăiesc» (Ioan 7:17).
Se cuvine să citim Sfânta Scriptură cu smerenie, ca pe Cuvântul
lui Dumnezeu, cerându-I mai înainte ajutorul ca s-o înţelegem şi
având dorinţa caldă de a ne lumina fiinţa prin cuprinsul ei. Atunci
când, din pricina puţinătăţii înţelegerii noastre, nu pricepem anumite
învăţături din ea, să rugăm pe preot să ne tălmăcească acele învăţături.
Cunoaşterea adâncă a învăţăturii Bisericii şi a Tradiţiei
îmbogăţeşte duhul tălcuirii celei adevărate. O învăţătură (temeinică)
ajută mult la înţelegerea dreaptă a Sfintei Scripturi. Lipsa de temeinică
şi adâncă înţelegere a Bibliei precum şi lipsa de strânsă legătura cu
Sfânta Tradiţie, duce la eresuri şi rătăciri, aspru mustrate de însuşi
Mântuitorul, când zice: «Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu» (Matei 22:2).
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.