Se afișează postările cu eticheta MANASTIRI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta MANASTIRI. Afișați toate postările

joi, 26 iulie 2012

Horăicioara, mănăstirea cea tămăduitoare

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...
Trează de mai bine de jumătate de secol, Mănăstirea Horăicioara sau Horaiţa veche stă retrasă, asemenea unui pustnic, în pădurile masivului Stânişoarei, la 900 de metri altitudine. Oameni din toate colţurile ţării o caută pentru liniştea nepământeană, pitorescul locului, slujbele tihnite şi izvorul cu apă de leac la care aleargă cei neputincioşi, dar credincioşi.
  • Pelerinii urcă muntele Stânişoarei în căutarea liniştii şi alinării sufleteşti
    Pelerinii urcă muntele Stânişoarei în căutarea liniştii şi alinării sufleteşti
Cunoscut ca schit, încă de la 1466, al Mănăstirii Horaiţa, de care a aparţinut canonic şi administrativ, în anul 2007, luna octombrie, sfântul lăcaş nemţean, din comuna Crăcăoani, este ridicat la rang de mănăstire. Părintele egumen Antim Gemănar este numit stareţ, datorită vredniciei şi implicării active în lucrările de restaurare şi renovare a bisericii, chiliilor şi a celorlalte dependinţe ale complexului monahal.
Momentan, la Horăicioara sunt trei călugări, însă numărul redus al acestora nu este un impediment în buna orânduire a vieţii monastice. Slujbele se oficiază cu sfinţenie, iar ascultările în gospodărie şi la munca câmpului sunt îndeplinite cu responsabilitate.
Pe tărâmul liniştii
10 ani s-au scurs de când ieromonahul Antim Gemănar a fost numit la frumoasa Horăicioara. Au fost ani de trudă fizică şi nevoinţă sufletească ce-au trecut aşa cum se trece frunza fagilor care înconjoară din toate părţile mănăstirea.
Chiar dacă începutul a fost mai greu, cum se întâmplă cel mai adesea, "acum, n-aş mai pleca. Fiecare fir de iarbă mă cunoaşte aici. Avem multă linişte, ceea ce ne fereşte de foarte multe ispite. Nu ne sperie singurătatea sau iarna izolarea, chiar suntem bucuroşi, şi suntem izolaţi în sensul că nu vrem noi să ieşim. Ne aprovizionăm din toamnă cu tot ce ne trebuie, în rest, suntem mai mult pentru suflet", spune stareţul.
Credincioşii urcă cu greu muntele până la mănăstire, care poate fi străbătut şi cu maşina. În ziua când am poposit la Horăicioara era duminică după-amiaza şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut grupuri, grupuri de nemţeni şi suceveni urcând muntele, asudaţi de drumul greu şi de povara ofrandelor aduse cu gândul de a fi lăsate spre pomenire la sfânta mănăstire. "Venim de câte ori putem la Horăicioara. Când ni se face dor de Măicuţa Domnului şi vrem să gustăm din apa izvorului ei, luăm copiii şi venim cu toţii. Este un loc binecuvântat, iar liniştea de aici ne face să ne găsim pacea pentru mult timp şi să lăsăm deoparte grijile", arată entuziasmată Maria Nichifor din Mălini, Suceava.
Ieromonahul Antim Gemănar spune că până ca schitul să devină mănăstire, erau puţini oamenii care îi vizitau. Acum, vin tot mai mulţi, mai ales în intervalul aprilie-octombrie. După ce dă prima zăpadă, puţini se mai încumetă să urce muntele.
Izvorul binecuvântat al Maicii Domnului
Despre izvorul binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti, părintele Gemănar zice că a fost descoperit prin minune de Maica Domnului, unor călugări, în timpul stăreţiei arhimandritului Ermoghen (1837-1877).
În urma rugăciunilor insistente ale monahilor, majoritatea bătrâni, Maica Domnului a făcut să izvorască apă dintr-o stâncă, aflată cam la 50 m depărtare de biserica mănăstirii, singura sursă de apă din împrejurimi. "Foarte multe minuni s-au întâmplat după 1990. Sunt oameni care au simţit bucuria şi binecuvântarea izvorului. Acum, depinde şi de credinţa fiecăruia, unii iau multă apă şi nu simt nimic, alţii puţină şi bună", completează stareţul, care continuă cu relatarea primei minuni făcută de izvorul cu apă vie, în anul 1877: "O femeie foarte credincioasă dintr-o localitate din apropiere, satul Cuieşti, era foarte bolnavă şi i s-a arătat Maica Domnului, a cărei icoană micuţă o avem în pridvor, şi i-a zis: "Unde mă vei găsi, acolo te vei tămădui cu apă de la izvorul meu". Femeia a început să caute la mănăstirile mari, voievodale, ca Neamţ, Sihăstria, Secu, Agapia, Văratec, Horaiţa. A ajuns şi la Horăicioara şi când a văzut icoana s-a bucurat mult şi a întrebat părinţii dacă au un izvor cu apă tămăduitoare. Părinţii nu ştiau decât de un singur izvor care le-a fost descoperit, dar nu ştiau că este tămăduitor. Femeia a mers la izvor, a băut şi s-a spălat pe faţă şi în timp ce urca sus, la biserică, să mulţumească Maicii Domnului că a găsit izvorul, a simţit că se vindecă de boala ei".
Drept mulţumire pentru binefacerile sale, a fost ales ca al doilea hram al mănăstirii praznicul "Izvorul Tămăduirii".
Secole de credinţă
Existenţa Horăicioarei în vestiţii Munţi ai Neamţului se pierde în vremuri trecute, în a doua jumătate a secolului al XV-lea (1466), după cum menţionează pisania bisericii. În anul 1480, arhimandritul Chiriac, la porunca Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, ridică, din lemn, prima biserică a acestui aşezământ monahal, cu hramul "Buna Vestire". Astăzi, locul Sfintei Mese a bisericii de la 1480 este marcat de o lespede din piatră, pusă în anul 1937 cu cheltuiala soţilor Epifanie şi Aglaia Curcut din satul Metocul Bălan, judeţul Neamţ.
Documentele istorice mai indică faptul că biserica actuală a mănăstirii a fost ridicată, din piatră, în anul 1868, de către arhimandritul Ermoghen Buhuş, devenit stareţ al mănăstirii, şi sfinţită pe 20 octombrie de arhiereul Isaia, vicar al Episcopiei Romanului. De atunci şi până astăzi, biserica şi chiliile schitului au fost supuse mai multor lucrări de restaurare şi renovare, prin grija egumenilor ce s-au succedat la conducerea schitului.
În biserică se află o icoană a Maicii Domnului, cunoscută ca făcătoare de minuni.
Catapeteasma bisericii, în stil gotic şi de dimensiuni reduse, a fost confecţionată, probabil, cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1868).

duminică, 11 martie 2012

MĂNĂSTIREA CĂMÂRZANI

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Nu am auzit de ea şi nu am văzut-o.Nici nu ai cum să ştii de multe mănăstiri care nu sunt în circuitul turistic,ci sunt retrase într-un colţ de rai, spre reculegere şi rugăciune.E o mănăstire nouă pe locul unei vechi biserici boiereşti.Ce m-a impresionat din cele câteva imagini a fost arhitectura extraordinară a bisericii.Stilul şi toata tradiţia construcţiilor bisericeşti din Bucovina sunt cu grijă păstrate şi aşezate la locul lor cu artă şi bun gust.Până o să am ocazia să merg şi eu acolo, o să vă arăt şi vouă mănăstirea cu ce am găsit pe internet( Wikipedia ).

Mănăstirea Cămârzani este o mănăstire de maici amplasată în satul Cămârzani (din comuna Vadu Moldovei), la o distanță de circa 7 kilometri de orașul Fălticeni. Aici a fost construită o biserică în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de către boierul Morțun, pe proprietatea sa.



Devenită schit după cel de-al doilea război mondial și apoi redusă la rangul de biserică parohială, a fost redeschisă în anul 1992 ca mănăstire de maici.

ISTORICUL FONDĂRII

În anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit o biserică de mir pe moșia sa din satul Cămârzani (din comuna Vadu Moldovei), în incinta conacului. Biserica construită a avut hramul Sfântului Gheorghe și era lăcaș de închinare doar pentru familia boierească. În partea de nord a bisericii se află astăzi mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale.

După cel de-al doilea război mondial, în anul 1947, moșia boierească a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor din cel de-al doilea război mondial. Biserica a devenită filială a bisericii din Ciumulești-Gane, preot pe atunci fiind Gheorghe Baltag. La rugămintea preotului, aici a fost înființat un schit de călugări, care a aparținut din punct de vedere administrativ de mănăstirile Neamț, Slatina și Râșca. Primul egumen al schitului a fost ieromonahul Natan, căruia i-au urmat ieromonahii: Iosif Gabor, Antonie Creptone, Varnava, Damaschin, Crescent și Iliodor.

Schitul și-a încetat existența ca urmare a Decretului nr. 410/1959, biserica schitului devenind biserică de mir, afiliată din nou parohiei din Ciumulești-Gane. Ca preot a rămas protosinghelul Vichentie Bobeică, angajat pe post de paznic

REDESCHIDERE CA MĂNĂSTIRE

În anul 1992, ca urmare a strădaniilor PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și om al acestor locuri, fostul schit a fost redeschis ca mănăstire de maici. A fost construit un paraclis închinat Sfântului Mina, sfințit în același an, apoi, la 22 decembrie 1992, a avut loc sfințirea întregului complex mănăstiresc.

Începând din acea dată, s-a instalat aici primul sobor de maici, care au venit de la Mănăstirea Teodoreni din cartierul sucevean Burdujeni, împreună cu maica stareță Teodora Marinescu. Maicile au inventarul de la ultimul egumen al schitului, protosinghelul Vichentie Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici.

Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția,



câteva chilii



și paraclisul.
În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate în spiritul arhitecturii tradiționale românești. Apoi, Mănăstirii Cămârzani i-au fost retrocedate 10 din cele 12 hectare de teren, iar în perioada 1999-2000 au fost înființate mai multe ateliere: de sculptură, pictură, croitorie și tricotaj.

În anul 2000, sub îndrumarea directă a PS Gherasim Putneanul, s-a început construcția bisericii noi, în stilul tradițional moldovenesc.



Dorind să transforme mănăstirea într-un centru de spiritualitate ortodoxă și de cultură românească, PS Gherasim a pus bazele unui bogat muzeu, care adăpostește, pe lângă colecțiile arheologice, etnografice, numismatice, meșteșugărești, realizate de prof. Virginia Bârleanu și aduse aici de la școala veche din comuna Vadu Moldovei și multe icoane din lemn, obiecte de cult, cărți și veșminte liturgice.



S-a deschis și o bibliotecă, unde au fost adăpostite valoroase colecții de carte, reviste și manuscrise.

Biserica este de proporții monumentale, fiind construită din cărămidă.



Planul bisericii este dreptunghiular, iar turla are formă piramidală.





Altarul este de formă semicirculară, în părțile laterale fiind dispuse câte o nișă pentru proscomidie și pentru diaconic. Catapeteasma este un element de o mare valoare artistică, fiind înaltă până la arca prin care se susține bolta naosului și altarului. Icoanele au fost pictate în ulei pe lemn de tei. S-a construit apoi un zid de incintă prevăzut cu turn-clopotniță la intrare și mai multe corpuri de chilii.

Până în prezent s-a succedat un număr de 6 preoți duhovnici. La data de 13 mai 1999, a fost numită ca stareță monahia Maria Deac. Astăzi, viețuiesc în cadrul mănăstirii, circa 90 de maici. Hramul mănăstirii este praznicul Sfântului Gheorghe, sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie.

După ce se retrăsese la Mănăstirea Cămârzani în ultimele luni de viață, ca urmare a problemelor de sănătate, fiind bolnav de pancreatită, episcopul Gherasim Putneanul a trecut la Domnul la vârsta de 80 de ani, la data de 6 decembrie 2004. A fost înmormântat trei zile mai târziu în curtea Mănăstirii Cămârzani, potrivit dorinței proprii a episcopului, lângă mormintele familiei boierilor Morțun, ctitorii Mănăstirii.



Slujba de înmormântare a fost oficiată de către un sobor numeros de ierarhi și clerici, în frunte cu Mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, alături de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Zainea și de PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

duminică, 2 octombrie 2011

Athos, locul vrăjit "Pe Muntele Sfânt simţi foşnetul aripilor de îngeri"

Într-o lume în care femeile ne conduc prin diverse mijloace, iar noi bărbaţii ne lăsăm păcăliţi cu duioşie, iată că am găsit un loc ce ne este rezervat doar nouă. Muntele Athos. Un mister pentru femei, ca orice loc în care le este interzis accesul. De ce? Pentru că este o mare mănăstire de călugări. Viaţa la Muntele Athos este una de celibat, departe de orice tentaţie. Tentaţie poate fi baia în mare, care este interzisă. Sau privitul în oglindă, iar acestea lipsesc din toaletele de altfel extrem de curate şi care au duşuri cu apă caldă. Este un loc pentru suflet.

Muntele Athos are 2033 de metri şi pe el sunt ridicate 20 de mănăstiri
Muntele Athos are 2033 de metri şi pe el sunt ridicate 20 de mănăstiri

Portocalii şi lămâii sunt la tot pasul
Portocalii şi lămâii sunt la tot pasul
Una dintre cele mai vechi fresce de pe muntele Athos
Una dintre cele mai vechi fresce de pe muntele Athos
Aşa cum alţii se duc măcar o dată la Mecca sau la Lourdes, tot aşa orice creştin ortodox ar trebui să ajungă la Muntele Athos. Dacă ar fi să scriu, însă, un reportaj nu tocmai cuviincios, atunci ar trebui să spun că suntem reprezentaţi acolo de ceea ce grecii numesc "argaţi". Oriunde te uiţi, toţi muncesc. Fie ei călugări, fie muncitori ce folosesc dulcele grai moldovenesc. Tot moldovenii ne-au făcut celebri în 2008, când au intrat ilegal în Athos. Şi asta nu e totul: patru dintre ei erau femei! Totuşi, călugării i-au iertat. Mă rog, le-au iertat.

Athosul e un tărâm unde "şpaga" e un cuvânt dintr-o altă limbă. Pădurea se taie doar acolo unde trebuie, iar lemnele aşteaptă cuminţi pe marginea drumului să fie ridicate, nu furate. Şoselele chiar se fac. Nimeni nu-ţi flutură proiecte grandioase ce rămân pe hârtie. Vezi peste tot călugări cucernici care manevrează buldozere.

Ca să ajungi acolo îţi trebuie nu doar bani - şi, când vorbim de bani, vorbim de sume modice - îţi trebuie credinţă. 120 de permise de intrare sunt eliberate zilnic pentru doar patru zile de şedere. E bine să păstrezi permisul, ca amintire, dar şi ca să-l arăţi organelor care nu-şi dau seama din prima de unde vii. Când eşti oprit la graniţă, la cine ştie ce control rutier, îl arăţi şi, imediat, cu nedisimulată teamă, ţi se face semn respectuos să mergi mai departe, ca şi cum n-ar avea voie nimeni să te deranjeze, să nu te superi cumva!
Cu permisul în mână, e treaba ta ce faci mai departe. Mergi pe jos, ca orice pelerin, cu rucsacul în spate, ori iei un microbuz. Distanţele nu se măsoară în kilometri, ci în ore de mers. Pentru că drumurile sunt atât de întortocheate, încât distanţele nu au nicio relevanţă.
Ca să ajungi de la o mănăstire la alta cobori de pe un munte, treci prin vale, prin zeci de şuvoaie care traversează drumurile. După numărul de izvoare, după vegetaţia luxuriantă, cu maci de un roşu ireal, îţi dai seama că aici este tărâmul ales de Maica Domnului. Liniştea, icoanele, zidurile groase ale mânăstirilor şi mai ales magia locului te fac să auzi la fiecare pas foşnetul aripilor de îngeri.

strada principală
strada principală
Biroul vămii
Biroul vămii
La mănăstire eşti aşteptat cu ouzo, apă şi rahat, conform obiceiului. Desigur, nu peste tot este la fel. În unele locuri poţi fi apostrofat încă de la intrare: că nu ai voie să faci poze, că nu e deschisă biserica sau că toţi sunt la slujbă ori se odihnesc.
Aici, pe Muntele Sfânt, trăieşti, dacă eşti în stare să simţi, momentul cel mai frumos al vieţii tale. Dacă ai noroc şi sunt scoase moaştele sfinte pentru tine, atunci vei simţi energii pe care nu ai cum să le percepi în lumea "de dincolo". Am simţit acolo forţe atât de puternice, încât mi-am dat seama încă o dată că sunt doar un om, un păcătos, nimic mai mult. Au fost momente în care a trebuit să aştept minute în şir să pot vorbi din nou.
Ce e trist e că noi, cei care suntem crescuţi în spiritul că "lumea începe şi se termină cu noi", că România este tărâmul sfânt, că lumea nouă va începe cu noi, cu greu putem spune ceva acum, la peste 1000 de ani de când este viaţă monahală pe Muntele Sfînt. Din cele 20 de mănăstiri, 7 sunt greceşti, câteva ruseşti, dar niciuna românească! Avem călugări minunaţi care duc flacăra credinţei mai departe, dar o fac în cele două schituri pe care le avem şi care
ţin de mănăstiri greceşti.


Chipul Sf Ioan Botezătorul din icoană şi-a schimbat înfăţişarea în timpul unui atac al turcilor
Chipul Sf Ioan Botezătorul din icoană şi-a schimbat înfăţişarea în timpul unui atac al turcilor
Capitala Karyes este un fel de sat, cu o bancă, un magazin-două, o piaţă unde se adună pelerini şi călugări. Se vorbeşte şi româneşte. Pe un magazin scrie chiar "Român".
La schitul românesc Prodromu, care aparţine Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre, se află o icoană care şi-a schimbat înfăţişarea la vederea turcilor veniţi să prade, încruntându-se. Aceştia au început să tragă asupra ei, dar gloanţele se întorceau. Asta i-a şi pus pe fugă.
Vârful cel mai înalt are 2.033 de metri şi la poalele lui se află celălalt schit românesc, Sfântul Dumitru Valahul, pe scurt Schitul Lacul, format din mai multe chilii aşezate într-o vale care aduce cu aceea de la Moeciu. Doar că aceste chilii nu au nimic din opulenţa construcţiilor din România.
În general, porţile mănăstirilor se închid seara, la ora 20.00, şi se deschid dimineaţa la răsăritul soarelui. Viaţa este grea pentru turistul căutător de senzaţional. Cu slujbe care încep la 03.30 şi ţin trei ore. Da, da, dimineaţa la trei, când orice turist conştiincios s-ar gândi să mai stea puţin la încă un pahar. Apoi urmează masa, care nu conţine cereale sau ouă cu şuncă, ci doar nişte măsline verzi, fără ulei, pâine neagră şi orez cleios cu spanac. E departe de ideea de turism, dar prezenţa masivă a turiştilor ar duce la dispariţia totală a spiritului monahal şi ar transforma acest munte vrăjit într-un alt loc de pierzanie, de parcă n-ar fi ele destule.
Da, Athosul nu e monden. Nu se poate face shopping.
E doar un munte sfânt de peste 1000 de ani şi-aşa ar trebui să şi rămână.

miercuri, 22 iunie 2011

Manastirea MARCUS

Îngerii cresc în poiană, la Mănăstirea Mărcuş. Cu Maica Stareţă Serafima

„Văd o poiană cu îngeri. Văd loc de mănăstire”. Părintele Arsenie Boca

ManastireaMarcus
Pentru Mănăstirea Mărcuş, maica Serafima a dat tot. Cerşind prin gări şi biserici, răbdând umilinte şi cuvinte grele. Muncind până la epuizare, cot la cot cu bărbaţii.
Locul pe care s-a ridicat mănăstirea a fost numit de măicuţe Poiana Îngerilor.
Iar Nicoleta, Mihaela, Maria-Petruţa, Ana, Elena, Ştefania, Maria-Alexandra, Teodora, Andreea şi Ana-Maria sunt îngerii Mănăstirii Mărcuş.
Fetiţe orfane. Adică au fost orfane. Pentru că mamă este cine te creşte, nu cine te face. Iar Maica Stareţă Serafima este Mamă a 10 copii.

MaicaStaretaSerafima
Sunt zece fetiţe. Cele mai „mari” au 6 ani.
Maica Stareţă Serafima le-a luat de la câteva luni din pătuţurile de spital, le-a botezat, le-a vindecat rănile, le-a educat şi le-a iubit ca şi cum ar fi fost ale ei. Arareori dacă le vizitează cineva. Mamele lor naturale, deşi ştiu unde se află fetele lor, abia dacă trec pragul mănăstirii, în zi de sărbătoare, o dată sau de două ori pe an.
În 2001, Maica Serafima s-a hotărât să facă o căsuţă. Pentru copii. Abia în 2003 le-a adus aici. Se ducea foarte des la o maternitate în Braşov, iar copiii foarte micuţi, de doar câteva luni, o atrăgeau irezistibil. A făcut toate formele pentru a le lua în plasament. A primit, la final, o hârtie cu numele şi vârsta lor. 2 luni, 4 luni, 6 luni, 7 luni. Atât era trecut. Iar în dreptul prenumelui, linie. Erau atât de slabe şi de pricăjite, că abia după câteva luni de îngrijiri măicuţele au reuşit să le aducă la greutatea normală.


„Alexandra făcuse puroi la ureche, pentru că în maternitate li se lega un biberon de gât şi tot laptele din el picura pe gât şi spre ureche. Era carne vie plină cu puroi. Mamele lor le abandonaseră în spital, cu tot cu bolile lor, cu tot cu frumuseţea şi puritatea unor copii abia născuţi. Pe Alexandra şi pe Maria le-am operat la ochişor. Ţin minte că picioarele Mariei erau atât de firave, de rahitice, că nu am crezut că îşi va putea reveni vreodată şi că va putea să meargă. Le-am botezat şi Dumnezeu a vrut ca ele să trăiască” – Maica Serafima.
Fetiţele merg la grădiniţă. Pentru a le dezvolta talentul, maica stareţă le-a adus la mănăstire o profesoară cu care să lucreze după-amiaza. În sala de mese, de pe perete, zâmbesc zeci de fluturaşi, de broscuţe, de copaci sau de flori, toate pictate, colorate sau lipite de mâinile pricepute ale copilelor.


Teodora are 6 ani. A fost găsită într-un grajd şi salvată în chip miraculos de o familie care trecea pe-acolo şi care i-a auzit scâncetele. Nu cunoaşte altă casă decât mănăstirea şi nici altă mamă decât stareţa Serafima. Ana abia a trecut de 6 ani. „Eu ştiu de ce sunt aici. Barza a greşit cui m-a dat. Mama m-a aruncat în spital. Ştiţi, m-a lăsat pe drumuri. Mami de la mănăstire îmi spune că trebuie să iertăm. Sunt supărată pe mama cealaltă. N-o iubesc şi nu o iert”.
Maica stareţă şi-ar dori pentru ele o pianină, „ca să le testez talentul şi să ştiu mai departe ce să fac pentru ele”. „Aş vrea să urmeze o facultate, să ştie să discearnă ce e bine şi ce e rău, să fie pe picioarele lor. Asta ar fi cea mai mare bucurie şi satisfacţie pe care Dumnezeu mi-o poate oferi”.


Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Presedinta Asociatiei de Binefacere „Sfanta Iustina” – Maica Stareta Serafima Comsa:
Asociatia de Binefacere „Sfanta Iustina” a fost infiintata in cadrul Sfintei Manastiri Marcus din jud. Covasna, in scopul adapostirii fetitelor orfane sau abandonate de parintii lor in maternitate. Casa familiala a inceput a fi construita din anul 2001 de catre Maica Stareta Serafima, maica stareta fiind si presedinta Asociatiei de Binefacere „Sfanta Iustina”. Maica Starete Serafima urmareste integrarea treptata a acestor copii in viata sociala, scolarizarea lor pe diferite forme de invatamant, in functie de dezideratele si aptitudinile personale ale fiecareia, sustinerea lor pana la implinirea sociala si familiala, la maturitate. De asemenea, asociatia de binefacere este de acord sa se pastreze legatura cu familia natala, deci copiii pot fi vizitati oricand si pot fi scosi din aceasta institutie privata de ocrotire, daca familia poate la un moment dat oferi conditii decente de viata la domiciliu. Prin Hotararea nr. 236/2002 a Comisiei pentru Protectia Copilului din cadrul Consiliului Jud. Covasna, asociatia a obtinut autorizarea pentru desfasurarea de activitati in domeniul protectiei copilului, ceea ce a permis a deschide casa familiala cu 16 paturi, pentru care s-au rugat cu ravna tot soborul Sfintei Manastiri Marcus.

ManastireaMarcus
Prin voia Domnului, primele 10 fetite sunt in grija noastra: Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Stefania, Maria-Petruta, Nicoleta si Mihaela, Ana-Maria si Teodora – ele fiind acum bucuria si grija noastra de fiecare clipa!
In dorinta noastra de a face partasi oamenii la bucuriile noastre, va invitam sa ne vizitati si sa zaboviti in Casa micutelor noastre – Adapost dat de Dumnezeu, sa simtiti cu inima sentimente si trairi pe care poate nu le-ati mai gustat niciodata!
Aflandu-va aici printre noi, prezenta dv. va fi o dovada ca sunteti aliatii nostri, pe nevazutul si cel mai nobil front, acela al binefacerii umane-crestinesti.
In acelasi timp, poposind aici la noi, va veti afla ca intr-un sanatoriu sufletesc, restaurator de liniste, de pace, de incredere, de mangaiere, de bucurie, asa cum au simtit foarte multi oameni care vin mereu la noi tocmai in acest scop, nobil si innobilator.
Va solicitam de asemenea spijin financiar si material de care puteţi dispune,orice ajutor fiind binevenit, nevoile micutelor fiind din ce in ce mai mari.
In cazul in care sunteti de acord a va alatura binefacatorilor care sunt alaturi de noi nu doar ocazional, cea mai buna formula de ajutor este acordarea unei sume lunare fixe, in cadrul unui contract de sponsorizare, astfel incat sa ne putem baza pe intreaga perioada a anului pe venituri din care sa acoperim nevoile permanente de hrana, imbracaminte, igiena, incalzire, instruire, plata personalului etc ale fetitelor aflate in orfelinatul nostru.
Sperand ca cererea noastra va avea ecou in inimile Dumneavoastra, va asiguram ca veti fi pomeniti in randul binefacatorilor si ctitorilor orfelinatului Sfintei Manastiri Marcus.
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE PE TOTI !

ManastireaMarcus
ASOCIATIA DE BINEFACERE „SFANTA IUSTINA”
Cod Fiscal:14152220 Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus
Loc. Marcus, jud. Covasna, tel: 0267/375.651 sau 0267/375.624
Cont BCR – Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001
BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (ultimul caracter este cifra zero).
E-mail: marcus_serafima@yahoo.com ; email@manastirea-marcus.com
Telefon Maica Stareta Serafima: 0740.095.480
Com. Dobarlau, 27km NE de Brasov, 20 Km NV de Intorsura Buzaului, 22 Km de municipiul Sfantu Gheorghe, 41 km de statiune

luni, 9 mai 2011

Duhul Crasnei a dat Bisericii şase episcopi



La numai 50 km de Ploieşti, spre Braşov, prin Vălenii de Munte, pe raza comunei Izvoarele, la poalele Munţilor Ursoaia, se înalţă spre cer, din verdele crud al pădurii, Mănăstirea Crasna. Un "ochi de var" strălucitor, ce iradiază clorofila împrejurului, înnobilând credinţa neamului cu lucrarea unui duh aparte: Crasna a dat altarelor Ortodoxiei româneşti şase episcopi. Aici se învaţă continuu şi se slujeşte în taina vechilor sihaştri. Şi dacă ar trebui să aduni toată această uimire la un loc i-ai spune pur şi simplu: părintele arhimandrit Nicodim Dimulescu.

Să despici perdelele dese de ploi, forfecând aerul albastru al zorilor unei dimineţi îngheţate de mai, zdrobit de aglomeraţia îmbâcsită a oraşului, ca să poţi apuca spre neştiutele drumuri ale unei mănăstiri de dincolo de zidurile închipuitului, poate părea la prima vedere doar aventura unor gazetari exaltaţi. Dar cum închipuitul de dincolo naşte taină, chemare, nimic nu-ţi mai stă în cale ca să-l atingi.
Aşa am pornit noi la mijloc de săptămână spre Crasna. O mănăstire apropiată Bucureştilor, depărtată, retrasă însă de lumea ne-lume a oraşului. Şi după ce am străbătut câmpia şi dealurile, înşirând satele şi oraşele pe firul nevăzut al unei mătănii, am ajuns la un capăt de drum, în faţa cetăţii aparent inexpugnabile a pădurii. Aici, în acest punct, mijlocul nostru modern de deplasare s-a recunoscut învins. De aceea, doar maşina lui nea Costel, şoferul Mănăstirii Crasna, obişnuită cu noroaiele locului, ne-a luat în "spinare" şi ne-a trecut dincolo, lăsându-ne teferi şi curaţi la încălţări în pragul minunii.
Dar pentru noi întâmplarea avea să capete sens abia la întoarcere, când, ajunşi acasă, luminaţi din Lumina Învierii şi a Cuvântului cu care ne-am hrănit la Crasna, aveam să-i înţelegem rostul. Căci fără drumul acesta greu, întortocheat, plin de gropi şi noroaie, nu am fi aflat ce înseamnă bucuria de a birui încercarea şi nici nu am fi gustat din nectarul înţelepciunii. De aceea, această punte între lume şi cer, între păcat şi Rai, este necesară. Fără ea, ai putea să crezi că atingerea cerului este lină, uşoară, la îndemâna oricui şi că îndrăzneala cugetului ar fi posibilă fără nevoinţă. Fără rugăciune şi cruce.
Nemărginirea şi tăcerea care definesc Raiul
Ne-am trezit, aşadar, în Rai. Cu respirarea tăiată, goliţi de gânduri, căci nu ne venea a crede frumuseţea ce ni se înfăţişa ochilor. Şi nici nu puteam înţelege cum de se roteau norii în jurul mănăstirii, ca un inel, refuzând să verse în clipele acelea zăvoaiele de ape ridicate la cer cine ştie prin ce locuri îndepărtate. Aici, însuşi timpul se spărsese, lăsând în urmă doar lumină.
Ne-am revenit încet-încet, cu ajutorul părintelui ieromonah Nectarie Petre, stareţul Mănăstirii Crasna. Şi, în numai câteva clipe, am devenit şi noi oameni ai locului, "îmbrăcaţi" în trecutul, prezentul şi speranţa sfântului lăcaş.
Însoţiţi de părintele stareţ, ne-am închinat în cele două biserici ale mănăstirii, cea veche şi cea nouă, şi în paraclisul de vară, uluiţi, bucuroşi, impresionaţi până la tăcere de istorie, de pace şi de necuvintele sfinţilor.
Căci, ce poate fi mai convingător şi mai înălţător decât să te afli pe locul unde pe la 1745 pustnicii din scobiturile munţilor din jur au ridicat aici, în taina pădurii, schit de lemn pentru rugăciune şi jertfă lui Hristos?
Ce poate fi mai nemărginit decât nemărginirea înşăşi a Creaţiei lui Dumnezeu, pe care o poţi vedea direct, fie şi numai pe chipurile sfinţilor atât de "ai noştri", cum îi zugrăvise cândva Pârvu Mutu în lungile lui zile de tăcere, recunoscute şi aici în vechea biserică, în înfăţişarea pe care le-a eternizat-o pe la 1832-1834 Costache Eliadie din Ploieşti şi fiul său, Toma?
Cum să poţi vorbi când afli că postelnicul Constantin Potlogea, fiu de preot al locului, aşeza împreună cu fiul său, Nicolae, sub pavăza Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena temelia actualului sfânt lăcaş şi întreaga avere a familiei, la scurtă vreme după ce se călugărise cu numele de Chesarie? Şi că refuzase să i se zugrăvească chipul în tabloul votiv al bisericii, plecând la Domnul puţin înainte de 1829, în taină, fără a-şi vedea ctitoria terminată? Şi că nici mormântul nu i se cunoaşte?
Şi nici cuvinte nu ai ca să cuprinzi în ele frumuseţea iconostasului cu foiţă de aur realizat la Viena în 1853 şi pictat cinci ani mai târziu de Anghel Tănase din Ploieşti. Sau icoana Maicii Domnului zugrăvită de Irineu Protcenco.
Ai putea să spui poate ceva despre urcuşurile şi coborâşurile istorice ale lăcaşului, despre neiertătoarele cutremure, incendii, prădările nemţilor din 1917 sau ale ocnaşilor evadaţi de la Slănic din 1920, despre desfiinţarea mănăstirii în 1960, dar ţi-ar rămâne foarte puţine de spus despre ceea ce a urmat după 1967, când primăvara s-a instalat din nou la Crasna.
Zidirea de suflete şi "şcoala" de episcopi
Acolo unde se afla doar fratele Pavel să păzească ce mai rămăsese din mănăstire, astăzi părintele ieromonah Pantelimon, veneau în 1967 călugării Nicodim şi Ghedeon, care aveau să adauge la purtarea de grijă a patriarhului Justinian harul lor şi un duh nou ce au făcut din vechiul schit actuala Mănăstire Crasna. Numeroase ridicări de construcţii, reparaţii, adăugiri şi alte lucrări s-au contopit cu cealaltă lucrare, cu celălalt duh: cel al zidirii de suflete.
Despre aceasta ne-a vorbit părintele Nectarie Petre, intrat în mănăstire la 15 ani, călugărit la 20, hirotonit diacon acum 11 ani şi preot în urmă cu şase ani, stareţ din toamna anului trecut.
Despre sine vorbeşte cu reţinere, spunându-ne totuşi că la îndemnul părintelui Nicodim şi-a desăvârşit studiile la "Institutul Sfântul Seghie" din Paris, unde în prezent este şi doctorand în anul trei, pregătindu-şi o lucrare care are ca temă "Spovedania, rolul pedagogic şi sfinţitor în practica pastorală". Şi ne-a mai mărturisit un lucru aparte, esenţial, părintele: "Există ceva anume ce m-a "captat" în această mănăstire, ce mă ţine şi astăzi aici: dragostea din această obşte. Ea m-a rechemat din Franţa după şapte ani şi unde cred că voi rămâne cât va rândui Dumnezeu".
Cu dânsul am vorbit însă mai mult despre o realitate unică în lumea monahală de la noi: Mănăstirea Crasna a trimis la slujirea altarelor Ortodoxiei româneşti şase episcopi dintre cei închinoviaţi aici: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, şi PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal. "Toţi aceşti părinţi, toţi aceşti episcopi care au ieşit de aici s-au format în jurul părintelui Nicodim Dimulescu, cel care are o importanţă covârşitoare la formarea vieţuitorilor din obştea Crasnei. Acestor înalţi ierarhi se adaugă şi seria de stareţi de mănăstiri care au ucenicit tot aici: Antonie Liţă, de la Mănăstirea "Sfântul Pantelimon", din Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, Benedict Zbârnău, de la Ianculeşti, Teofil de la Balaciu, plecat la Domnul, Nicodim Burcea de la "Buna Vestire" de la Mirabella-Eclano-Italia, alături de care putem vorbi, şi de mulţi alţi părinţi duhovnici, precum Damian de la Zamfira, Sofronie de la o mănăstire din Moldova. Părintele Nicodim are o experienţă de mai mult de 60 de ani de mănăstire. A intrat la 13 ani şi jumătate la Mănăstirea Râmeţi, unde a putut cunoaşte şi a se forma, pentru ca la rându-i să formeze oameni. Lucrul acesta a rodit şi aici, în Mănăstirea Crasna, unde există 10 preoţi, patru diaconi, patru călugări şi restul până la 30 de fraţi, toţi trimişi de dânsul la studii şi desăvârşire", ne spune părintele stareţ Nectarie.
Despre cum lucrează trecutul prin prezent
Am discutat apoi despre ascultări, despre cea mai importantă dintre ele, participarea la slujbe, la rugăciune, dar şi despre "ocuparea de oameni", de pelerini. Aici, zilnic, este rânduit un părinte care primeşte oaspeţii, discută cu ei, le răspunde la frâmântări, le dă sfaturi şi le asigură o masă gratuită pe zi. "Este o tradiţie a locului rânduită de părintele Nicodim de când a venit aici, pe care o păstrăm şi cu nădejde în Dumnezeu încercăm să o ducem mai departe. Dacă reuşim să facem toate acestea datorăm puterea noastră şi legăturii cu trecutul. Această legătură aduce liniştea şi spiritualitatea locului. De aceea avem obligaţia să o ducem mai departe, chiar dacă provocările secolului în care trăim sunt mari. Însă Dumnezeu "naşte" şi formează vocaţii încă", ne-a spus părintele stareţ. Apoi ne-a vorbit despre figura luminoasă a părintelui Arsenie Praja, "pustnicul din Apuseni", prietenul şi părintele de suflet al părintelui Nicodim, care, în ultima parte a vieţii, a trăit la Crasna.
A fost acest părinte ca o lumină şi ca o dovadă că măsura sfinţeniei, la care toţi suntem chemaţi, poate fi atinsă şi în zilele noastre. Despre părintele Arsenie Praja se poate vorbi nopţi la rând. O vom face într-un articol viitor, dar nu putem să trecem acum fără a aminti că acest pustnic călătorea tot timpul desculţ, iarna topindu-i-se zăpada sub tălpi, că umbla îmbrăcat într-un cojoc toată vara, din "nebunie întru Hristos", că şi-a prevăzut sfârşitul şi că şi-a încheiat viaţa pământească într-o noapte de Înviere, rostind pe patul morţii răspuns la salutul "Hristos a înviat!", "Da. Adevărat a înviat Domnul!", după care s-a ridicat cu sufletul spre viaţa îngerească.
Mai bogaţi, mai senini şi mai încrezători
Mănăstirea Crasna nu poate fi mărturisită pe de-a-ntregul în puţinele cuvinte ale unui reportaj. Ar trebui să vorbim şi despre muzica psaltică învăţată aici, despre multe şi multe alte lucruri frumoase şi, nu spre final, despre părintele Nicodim însuşi, cu care am stat de vorbă. Dar nu putem trece peste marea sa smerenie încălcându-i rugămintea de a lăsa la o parte vorbele cuvioşiei sale. Mărturisim însă că am plecat de la Crasna mult mai bogaţi, mai senini şi mai încrezători după întâlnirea cu părintele, căci acum, mai mult ca oricând, avem încrederea că Biserica lui Hristos nu va fi niciodată învinsă. Şi că, aşa cum ne spunea şi părintele stareţ la final, ceea ce desăvârşesc călugării la Crasna este "un fel de a răspunde nevoilor cu care se confruntă Biserica astăzi, omenirea, pentru că monahul este în mănăstire şi pentru o cunoaştere mai amplă a Lucrării lui Dumnezeu, nu numai pentru posturi şi rugăciune, care sunt datorii esenţiale. Monahismul nu se opreşte. El este plămânul Bisericii care reînviorează cele pierdute sau pe care noi, oamenii trecători, le uităm". Neuitând nici noi de cele aflate la Crasna, ne retragem îndemnându-vă să căutaţi şi voi puntea dintre lume şi cer, dintre păcat şi Rai, ca să trăiţi pe viu bucuria "îmbrăcării" în duhul sfinţitor al Crasnei.

luni, 4 aprilie 2011

Templele magnifice ale Estului

Mai mult de un sfert din populatia Globului se inchina in fata religiilor estice, care includ budismul, hinduismul si taoismul. Acesti oameni se inchina in temple, care au o diversitate arhitecturala comparabila chiar cu diferentele dintre religii.

De la ruinele antice din Ankor Wat la modernul Wat Rong Khum, exista sute, daca nu mii de temple extraordinare in toata lumea, arata Neatorama.

Manastirea Cuibul Tigrului

Taktshang este cea mai cunoscuta manastire din Bhutan. Este asezat pe o stanca aflata la 3120 de metri altitudine sau 700 metri deasupra Vaii Paro.

Taktshang inseamna "Cuib de tigri", nume care urmeaza legenda conform careia Padmasambhava (Guru Rinpoche) a ajuns acolo zburand pe spatele unui tigru. Manastirea include 7 temple care pot fi vizitate. Pana acolo poti ajunge pe jos sau pe spatele unui catar.

Wat Rong Khun

Templul Wat Rong Khun din Chinang Mai, Tailanda, este deosebit fata de orice alt templu budist din lume.

Structura complet alba si extraordinar ornata este de fapt, inca in constructie. Artistul Charlermchai se asteapta sa mai dureze inca 90 de ani pana ca aceasta sa fie gata,, facand acest templu un echivalent al Sagrada Familia din Barcelona.

Ansamblul de la Prambanan

La o suta de ani dupa ce olandezii au descoperit ansamblul de la Prambanan, in Indonezia, britanicii au dat la o parte cenusa de pe el si au vazut ca nu este doar o gramada de pietre, asa cum credeau.

Astazi, imprejmuita de un zid de piatra inalt de un metru, a fost restaurat numai nucleul acestui ansamblu. Este compus din trei temple principale, trei, secundare, plus inca opt, dintre care patru dintre ele formeaza niste porti la mijlocul fiecarei laturi de zid, iar celelalte patru sunt amplasate la colturi.

Desi nu este cel mai mare templu din Indonezia (onoarea revenindu-i templului Borobudur), Prambanan recupereaza prin gratie si frumusetete ceea ce ii lipseste in dimensiune.

Pagoda Shwedagon

Pe varful unui deal din partea de nord a orasului Rangoon, capitala Birmaniei, se afla pagoda Shwedagon.

Acoperind o suprafata de 6,07 ha, pagoda este un complex de structuri stralucitoare si creaturi stranii sau familiare: grifoni, sfincsi, dragoni, lei, elefanti stralucesc in rosu si auriu, iar palmierii zvelti sunt singurele elemente naturale care odihnesc privirea in aceasta ambianta incarcata.

Shwedagon este unul din locurile sacre pentru religia budista. Pastrate cu sfintenie in inima masivei stupe de aur se afla, conform traditiei, relicve ale celor patru Buddha care s-au intruchipat pana acum pe pamant.

Templul Cerului

In partea de sud a centrului istoric din Beijing, se afla parcul si Templul Cerului - Tientan -, oaze de pace in inima vacarmului.

Templul principal - Sala Rugaciunilor pentru Recolte Imbelsugate - este cunoscut in lumea larga inca din anii '80, cand numeroase produse chinezesti il aveau pe ambalaj: un con rosu cu trei randuri de acoperisuri (conul simbolizeaza Cerul), catarat pe o terasa patrata din marmura (simbol al Pamantului).

Alte doua piese desavarsesc ansamblul in care Fiul Cerului se ruga pentru recolte si pentru iertarea pacatelor supusilor lui: Altarul Rotund, un disc de marmura in care toate elementele constitutive reprezinta multipli de 9 (cifra perfectiunii divine), si Bolta Cereasca, un mic templu in care se celebra Solstitiul de Iarna.

Acest ultim edificiu este inconjurat de o constructie circulara - Zidul Ecoului -, care se spunea ca poate transmite zeilor rugaciunile muritorilor.

Templul Chion-in

Templul Chion-in a fost construit in anul 1234 in Kyoto, in onoarea fondatorulului budismului Jodo (Pamantul Neprihanit), un preot pe nume Honen Shonin, care a postit pana a murit chiar in acest loc.

Se afla in nordul parcului Maruyama, care este de asemenea una din cele mai mari atractii turistice ale orasului.

Templul Borobudur

Templul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest (7 grade 36'29"S, 110 grade 12'14"E),de provincia Javaneza, Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume. Este construit in forma de piramida cu baza patrata de 118 m lungime.

Borobudur a fost considerat un "kumagara" (structura acoperita ) si acceptat a fi salasul lui Buddha Sakyamuni pe cand se afla in pantecele mamei sale. Ctitorii templului au vrut ca invataturile lui Buddha sa fie reprezentate vizual.

In acelasi timp s-a dorit sugerarea prezentei puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii cladirii. Intentia ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esentei cosmice si atotputernice a lui Buddha.

Numele de Borobudur provine din cuvintele in sanscrita "Vihara Buddha Uhr" si care inseamna Manastirea budista pe deal (inaltime).

Templul de aur

Gurdwara-Akal Thakat Sahib, cunoscut si sub numele de Templul de Aur. Construit in locul numit Amritsar din Punjab, India, acest templu reprezinta nucleul religiei sikhism.

Avand la baza credinta intr-un Dumnezeu si 10 GURU, Biblia Sikh, aceasta religie a fost fondata de GURU Nanak, la inceputul secolului 16 si a fost preluata de alti 9 GURU care au perfectionat perceptele ei, intr-o forma stricta si fundamnetalista care se regaseste si astazi in practica calugarilor Sikh din Templul de Aur.

Templul este construit in cea mai mare parte din marmura alba, intr-o cladire frumoasa, inalta, cu mai multe incaperi, intre care se distinge sala principala, o camera cu coloane inalte, si un altar situat central, bogat ornamentat cu pietre pretioase si bijuterii din aur masiv, in mijlocul carora se gaseste Biblia Sikh.

Orice persoana, indiferent de religie, casta, nationalitate sau sex, are acces in templu, bineinteles fara incaltari si avand capul acoperit.

Templul vishnu Srirangam

Templul Sri Ranganathaswamy (Srirangam), situat la 6 km Nord de orasul Triky este unul dintre cele mai complexe temple din India, alaturi de o succesiune de altare dedicate lui Shiva.

Inconjurat de o plantatie de palmieri, templul este construit pe o insula Kaveri si acopera o suprafata de 2.5 km 2. Inconjurat de 6 pereti rectangulari externi acest templu construit in sec 13, are 21 gopurams, cea mai inalta dintre ele masurand 73 m, si este legat de oras printr-un pod.

Trebuie sa recunoastem ca aceasta lista este incompleta. Exista multe alte temple magnifice, manastiri si locuri sacre ale religiilor estice, raspandite prin toata Asia.
ziare.com

Mănăstirea Frăsinei

    Mănăstirea Frăsinei reprezintă pentru mulţi credincioşi locul de comuniune a omului cu Dumnezeu. Retrasă între munţi şi străjuită de o parte şi de alta de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpaţi a atras, încă din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de linişte şi viaţă duhovnicească.    Nenumăraţi râvnitori după împărăţia cerurilor şi-au aflat în aceste singurătăţi rostul vieţii lor pământeşti. De la ei s-au inspirat mulţimi de ucenici, dintre care unii au îmbrăţişat viaţa călugărească, iar alţii au dus în casele şi familiile lor Duhul de viaţă sfântă al iubitorilor de Dumnezeu din această sfântă aşezare.
Prezentul istoric are menirea să arate care au fost primele atestări documentare de existenţă a acestui locaş monahicesc, importanţa lui în cadrul istoriei bisericeşti, dar şi în cadrul istoriei României. Prin întemeierea acestei mănăstiri se deschid largi posibilităţi celor din împrejurimile mănăstirii, dar şi celor din ţară, de alinare sufletească şi de a dobândi cunoştinţe de vieţuire duhovnicească.
Mănăstirea Frăsinei, ca şi toate mănăstirile din ţară, este un locaş de unitate ortodoxă, în ea vieţuind în perfectă armonie călugări din toate zonele ţării. Aici vin creştini de pretutindeni, pentru a se tămădui sufleteşte şi trupeşte şi apoi se întorc în lume cu focul sacru al unităţii credinţei strămoşeşti şi strâns legat de acesta cu al unităţii de neam. Călugării vieţuitori au fost întotdeauna modele de oameni de jertfă, care şi-au închinat viaţa venind aici, în locurile acestea retrase, pentru a se ruga atât pentru ei, cât şi pentru cei din lume.
Mănăstirea Frăsinei creşte în importanţă în mod deosebit prin ctitorul ei Sfântul Ierarh Calinic, care acum, ca şi atunci când era în viaţă, este oblăduitorul, ajutătorul, sprijinitorul atât al călugărilor, cât şi al mirenilor care au nevoie de pace şi alinare sufletească. Importantă mai este Mănăstirea Frăsinei prin regulile sale unice în ţară, făcând din ea un adevărat Athos românesc. Regulamentul Sfântului Ierarh Calinic, unic în felul lui, de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire, de a nu intra niciodată femei şi de a se face slujbă la miezul nopţii până dimineaţa este observat cu stricteţe de orice vieţuitor al mănăstirii. Duhul ctitorului pulsează şi astăzi cu tărie în toate cele ce se săvârşesc, fie la slujbele religioase, fie la ascultări şi lucrări făcute de monahi, fie la slujirea celor care vin să se roage împreună cu ei în biserică.

Putem spune că, pe drept cuvânt, Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic este Lavra românească în care se trăiesc în toată intensitatea poruncile Mântuitorului. Duhul Sfânt se revarsâ din abundenţă peste toţi aceia care locuiesc aici şi trec la cele veşnice cu nădejdea în învierea morţilor şi în viaţa fără de sfârşit. Totodată, credincioşii care vin şi se închină în această sfântă mănăstire sunt încrezători în rugăciunile părinţilor şi cunosc mângâierea lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfântului Ierarh Calinic. Aşa se face că mănăstirea noastră este atât de căutată de toţi credincioşii.

Invocăm ajutorul lui Dumnezeu, rugăciunile Maicii Domnului şi mijlocirea Sfântului Ierarh Calinic peste tot sufletul credincios care are nevoie de mila şi ajutorul lui Dumnezeu.

                                             Arhiereu Prof. Univ. Dr. IRINEU SLATINEAN

    „Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum : sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smerenie noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian.1867”

Ideea e că monahii, ca nişte oameni păcătoşi ce sunt şi ei, au vrut să se îndepărteze de ispite. Şi de aceea s-a rostit şi anunţat blestemul. Nu că femeile ar fi mai păcătoase decât bărbaţii şi din cauza asta n-ar avea voie într-un loc considerat sfânt.
Se pot face şi mănăstiri de maici pt. care să fie rostit şi anunţat blestem pt. bărbaţii care s-ar duce acolo.



Frăsinei, mânăstirea blestemată

Mănăstirea Frăsinei reprezintă pentru mulţi credincioşi locul de comuniune a omului cu Dumnezeu. Retrasă între munţi şi străjuită de o parte şi de alta de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpaţi a atras, încă din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de linişte şi viaţă duhovnicească.

Nenumăraţi râvnitori după împărăţia cerurilor şi-au aflat în aceste singurătăţi rostul vieţii lor pământeşti. De la ei s-au inspirat mulţimi de ucenici, dintre care unii au îmbrăţişat viaţa călugărească, iar alţii au dus în casele şi familiile lor Duhul de viaţă sfântă al iubitorilor de Dumnezeu din această sfântă aşezare. ( Arhiereu Prof. Univ. Dr. Irineu Slătineanul) În mânăstirea Frăsinei din comuna Muereasca, Vâlcea, nu calcă picior de femeie sau cel puţin aşa ar trebui.

Pe drumul îngust şi şerpuitor spre locaşul de cult câteva semne atenţionează: „Accesul femeilor oprit“. Cu 2 kilometri înainte de mânăstire, la „biserica de jos“, cea pentru femei, în locul în care s-a aflat odinioară piatra de legământ cu blestemul gravat în litere chirilice există azi un panou vopsit în albastru şi alb: „Acest Sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă de partea femeiasca putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea, sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub niciun chip, parte femeiască.

Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi aceasta hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867“. Femeile nu au voie să urce la sfântul lăcaş Suntem primiţi în cancelaria mânăstirii de către doi preoţi mai tineri.

Unul dintre ei ne explică politicos: „Ştiţi, noi nu vrem reclama, vrem doar să fim lăsaţi în pace. Aşa a fost rânduiala, aşa vrem să o păstrăm. Aţi venit degeaba!“ În timp ce ne pregăteam de plecare, preotul continua vorbind, însă, cu celălalt călugăr: „Ştii de femeia aceea de acum jumătate de an? A urcat de câteva ori la noi.

Era din Bucureşti. Cu câteva săptămâni înainte de nuntă a venit prietenul ei, viitorul soţ şi ne-a zis că femeia a murit. Cică au găsit-o moartă în casă“. Ascultăm şi următoarea poveste a părintelui: „Eram la biserica de jos la bucătărie, şi a venit la mine o femeie cu două fete şi au început să mă întrebe ce li s-ar putea întâmpla, dacă s-ar duce sus la mânăstire. Eu mi-am dat seama şi le-am întrebat: Aţi fost acolo? Ele nu, ca nu, dar suntem curioase... La câteva minute după ce au plecat a venit cineva la mine să mă scoată repede afară.

Acolo, maşina femeii, un Cielo roşu cu număr de Bucureşti stătea cu două roţi în râpă de mai avea un pic şi se prăbuşea. Au reuşit să scape, apoi au venit la mine, au recunoscut că au fost sus şi le-am dat dezlegare de blestem“. Fratele Vasile, un actor celebru La Mânăstirea Frăsinei şi-a găsit liniştea spirituală binecunoscutul actor Dragoş Paslaru.

Bătut în Piaţa Universităţii pentru că protesta împotriva regimului instalat după înlăturarea lui Ceauşescu, actorul Dragoş Paslaru a renunţat la viaţa lumească şi s-a călugărit, în anul 1990, la Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Valcea. Numele său „fratele Vasile". La mănăstire a lucrat la sectorul zootehnic, apoi ca bucătar, iar acum fostul actor este şeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei.

În dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, fratele Vasile are calitatea de victimă. În urmă cu câţiva ani, un poliţist l-a vizitat pentru a-i lua declaraţii. Călugărul nu şi-a acuzat călăii, iar anchetatorul a consemnat în procesul-verbal doar atat: „Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tot“. Mănăstirea Frăsinei este singura din Romania unde regulile monahale sunt identice cu cele de la Muntele Athos.

Nu se mănancă niciodată carne, slujbele au loc la miezul nopţii şi femeile nu au voie să intre.

sâmbătă, 19 martie 2011

Cele mai inedite biserici din lume (2)

Continuarea topului celor mai originale biserici, mănăstiri și structuri religioase, fără să se țină cont de religie.
26. Biserica cu un A (Madrid, Spania)
O biserică parohială la începutul străzii Alcalde Sainz de Baranda în capitala Spaniei.

27. Biserica “Mr. Eko”

Se găsește pe o insulă, în apropierea taberei în care au avut loc filmările pentru serialul “Lost”. A fost construită pentru cel de-al 3-lea sezon de către personajele, Eko și Charlie, unii dintre supraviețuitorii accidentului aviatic.

28. Biserica Grundtvigs (Copenhaga, Danemarca)
Biserica Grundtvigs se află în districtul Bispebjerg în capitala Danemarcei. Este un exemplu rar de arhitectură expresionistă. Datorită aspectului neobișnuit, biserica este una dintre cele mai cunoscute din Copenhaga.

29. Biserică Catolică (Uruguay, America de Sud)

30. Biserica Felsenkirche aka Biserica din Stâncă (Idar-Oberstein, Germania)
Este o biserică construită într-o nișă din roci naturale, ridicată deasupra caselor din Oberstein. Combinația edificiului cu peisajul muntos face ca acest loc să fie unul magic.


31. Catedrala ridicată de Don Justo însuși! (Mejorada del Campo lângă Madrid, Spania)
Justo Gallego Martinez își construiește singur propria sa catedrală în Mejorada del Campo, un oraș la 20 de km de Madrid (sub linia de zbor a aeroportului Barajas). Aceasta nu este un “model” de catedrală, iar el nu este nici arhitect, nici inginer, nici constructor. Este fermier. “Planurile nu există decât în capul meu” și s-au dezvoltat de-a lungul timpului în funcție de oportunități și de inspirație. Nici măcar nu are autorizație de construcție.
El și-a finanțat munca sa din închirierea sau vânzarea unor terenuri agricole moștenite. Donațiile de la susținători și cele de la vizitatori sunt întotdeauna binevenite.
Coloanele sunt turnate folosind tobe vechi de benzină, arcurile ferestrelor poartă mărcile anvelopelor turnate acolo, iar roțile au fost folosite ca scripeți.


32. Catedrala Maringá (Paraná, Brazilia)
Aceasta este o catedrală romano-catolică ce măsoară 124 metri în înălțime. A fost finalizată în 1972 și este cea mai înaltă biserică din America de Sud și a 16-a din întreaga lume.
Arhitectul José Augusto Bellucci s-a inspirat de la celebrul satelit sovietic, “Sputnik”,  atunci când a proiectat design-ul modern al catedralei, oferindu-i formă conică.


33. Catedrala de Sare Zipaquirá (Cundinamarca, Columbia)
Catedrala de Sare din Zipaquirá, la 49 de kilometri nord de Bogota, este o biserică sub pământ construită într-un tunel de sare în interiorul unui munte, într-o fostă mină de sare.
Pe măsură ce se coboară în biserică, se trece prin mici capele, reprezentând 14 etape ale suferinţei lui Hristos. Sanctuarul din partea de jos are trei secţiuni, reprezentând naşterea, viaţa şi moartea lui Isus.
Prima Catedrală de Sare a fost sfințită în 1954, dar problemele de structură și preocupările privind siguranța au determinat autoritățile să închidă sanctuarul. Biserica actuală s-a construit între 1991 și 1996 cu aproximativ 200 de metri mai jos față de vechiul sanctuar, folosindu-se din nou săpăturile lăsate în urmă de exploatările miniere.


34. Capela Bruder Klaus (Mechernich, Sudul Germaniei)
Capela din beton este construită pe marginea unui câmp în Mechernich, Germania, de către fermierii localității, în onoarea patronului lor, sihastrul Bruder Klaus, care a trăit în secolul al XV-lea.

35. Mânăstirea Piatra Scrisă (Județul Caraș Severin, România)
Piatra Scrisă este o mânăstire ortodoxă din județul Caraș Severin, localizată în comuna Armeniș. Începuturile Mănăstirii Piatra Scrisă sunt legate de icoana Sfintei Treimi, zugrăvită direct în piatra muntelui. Oamenii o ştiau cu mult înainte să fie construită calea ferată dintre Caransebeş şi Orşova.
La un moment dat, un tunel trebuia săpat chiar prin stânca pe care era pictată icoana. Toţi cei care o ştiau o considerau sfântă şi nu treceau prin dreptul ei fără să-şi descopere capul şi să se închine.
De aceea, când s-a auzit că va fi spulberată odată cu stânca pe care se afla, preotul şi primarul satului Armeniş au găsit înţelegere ca tunelul să fie deviat cu câţiva metri, protejând astfel locul. La câteva decenii după aceste întâmplări, lângă icoană a fost ridicată Mănăstirea Piatra Scrisă.

36. Biserica Sfântul Gheorghe (Lalibela, Etiopia)
Lalibela este un sat cunoscut în toată lumea pentru bisericile sale monolitice, având un rol important în istoria arhitecturii monumentelor săpate direct în piatră.
Biserica Sf. Gheorghe este cea mai cunoscută și ultima construită, la începutul secolului al XIII-lea, din cele unsprezece biserici din această zonă. Ea a fost denumită “a opta minune a lumii”. Este săpată în întregime în piatră, în forma unei cruci. Dimensiunea complexului este de 25mX25mX30m, iar în afara bisericii se găsește un mic bazin de botez, construit într-un șanț artificial.


37. Biserica Trendsetters (Phoenix, SUA)
Construită în 1973 de Neil Frisby. Oare, Frisby a vizitat Egiptul înainte de a o ridica?

38. Capela în Stâncă (Arizona, SUA)
Această fascinantă capelă romano-catolică este amplasată într-o stâncă de culoare roșie și are o panoramă incredibilă. Construită de Marguerite Brunswig Staude, o studentă a celebrului architect Frank Lloyd Wright, Capela Sfintei Cruci a fost finalizată în 1956 și este principala atracție turistică pentru cei care vizitează regiunea Sedona.
Unii spun că această capelă îi poate mișca și pe cei nereligioși.

39. Capela Wireman la Colegiul Eckerd (St. Petersburg, Florida, SUA)
Inspirată de lucrările arhitectului Eero Saarinen, capela a fost proiectată de o firmă extrem de apreciată în toată lumea “Perkins şi Will”. Caracteristicile cheie ale design-ului sunt forma octogonală și scaunele puse în cerc, fereastra circulară din centrul acoperișului care direcționează lumina solară în centrul sanctuarului, panourile mici de sticlă care reflectă lumina apei din exterior către interior, precum și grinzile care amintesc de contraforturile catedralelor medievale, inducând un sentiment atemporal, într-o structură contemporană.
Un copil, aflat în excursie la Colegiul Eckerd, a spus despre această capelă că este ca “un Isus-păianjen care coboară din spațiu”.

40. Capela Saint-Michel d’Aiguilhe (Le Puy-en-Velay, Franța)
Este poate una dintre cele mai remarcabile priveliști din Franța – o capelă cocoțată pe o gură de vulcan. Aceasta este stânca Aiguilhe, la marginea comunei Le Puy-en-Velay, din regiunea Haute-Loire. Capela Saint-Michel este acolo de 1048 de ani, de când episcopul Gothescalk a construit-o în 962 la reîntoarcerea lui dintr-un pelerinaj făcut la Santiago del  Compostella în Galicia (Spania). În 1955 muncitorii au găsit relicve sub altar, acestea fiind de când s-a construit capela. Până sus trebuie urcate 268 de scări, săpate și acestea în piatră.

41. Santuario Madonna delle Lacrime (Siracuza, Sicilia, Italia)
La nord de Muzeul de Arheologie din Siracuza se află o structură rotundă încă incompletă, Santuario Madonna delle Lacrime, proiectată de Enrico Castiglioni. Construcția va avea, când va fi terminată, 76 metri înălțime.  Sanctuarul stă pe locul unde în anul 1953, se spune că o statuie din ipsos, reprezentând-o pe Fecioara Maria, a plâns de câteva ori atunci când o femeie se chinuia să nască și care striga chemând-o în ajutor pe Fecioară.
Până la finalizarea clădirii, oamenii  pot veni să se roage într-o cameră temporară unde se găsesc și documente care pot dovedi miracolul Madonnei care a plâns.

42. Schit (Insula San Juan de Gaztelugatxe, Spania)
O mică biserică, care este de obicei închisă, datează din secolul al X-lea și pare că a aparținut Cavalerilor Templieri. În 1053, ea a fost donată de către Íñigo López, primul Lord de Biscay, mânăstirii San Juan de la Peña.
În 1593 schitul a fost atacat şi jefuit de Francis Drake. Printre alte incidente, acesta a luat foc de mai multe ori. În 1978 a fost distrus într-un astfel de incendiu. Doi ani mai târziu, a fost reinaugurat.
Accesul la schit se face printr-un drum îngust, care traversează podul solid de piatră, urcând 237 de scări. Conform unei legende, după urcarea obositorului colț de stâncă, ar trebui să suni dintr-un clopoțel de trei ori și să îți pui o dorință.


43. Biserica Arbore (Județul Suceava, România)
Această biserică are hramul “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Este prima biserică pictată din zona Moldovei, inclusă în patrimoniul UNESCO.  Numele ei și al comunei sunt date după numele boierului, Luca Arbore (care a trăit în timpul domniei lui Ștefan cel Mare).  Arbore a  construit-o în 1503. Ridicarea acesteia a durat cinci luni.
După 38 de ani de la ridicarea bisericii, în anul 1541, la iniţiativa Anei – sora boierului Arbore – se va realiza ansamblul de pictură exterioară şi interioară, de către meşterul moldovean Dragoş Coman din Iași. Pentru că  nu era un cleric, ci un exponent al lumii laice,  acest lucru se va vedea în spontaneitatea picturii, în transparenţa culorii, aidoma unei acuarele, în construcţia siluetelor, care au uneori gesturi şi atitudini necanonice. Prin Mănăstirea Arbore, Dragoş Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească.

44. Capela de pe Piatră (Allenspark, Colorado, SUA)
Fondatorul, monseniorul Joseph Bosetti, a fost animat ani de zile de ideea că într-o zi va construi o capelă în acest loc. În 1916, el şi doi prieteni au observat un meteorit care a căzut în timpul nopții. A doua zi în căutarea rămășițelor meteoritului, Bosetti  a dat peste o piatră mare. Frumusețea peisajului a inspirat preotul, care și-a adus aminte de cuvintele lui Isus către Petru: “Pe această Piatră, îmi voi construi Biserica.”
Jurându-și în acea zi să construiască capela, Bosetti s-a rugat aproape 20 de ani pentru a obține fonduri. De-a lungul timpului, el s-a aflat într-o continuă bătălie cu un departament al autostrăzilor din Colorado, care avea în plan să dinamiteze o bucată enormă de granit pentru a extinde o șosea. În cele din urmă, Bosetti a câştigat bătălia iar capela a putut fi construită. Ea a fost proiectată de arhitectul Jacques Benedict, din Denver.
În 1993, Papa Ioan Paul al II-lea  a vizitat capela în timpul călătoriei sale în Denver, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului şi a binecuvântat personal lăcașul.

45. Capela Cadet (Academia Forțelor Aeriene, Colorado, SUA)
Capela Cadet, finalizată în 1962, a fost proiectată de către arhitecții Walter Netsch din Skidmore și de Owings și Merrill din Chicago. Controversată iniţial pentru design-ul său, Capela Cadet a devenit un exemplu de arhitectură modernistă.

46. Biserica Sf. Augustin (Brookland, Kent, Marea Britanie)
Este o biserică din secolul al XII-lea, din lemn, iar clopotnița este separată de restul bisericii.

47. A Treia Biserică a lui Hristos (Biserică Scientologică – Washington, SUA)
Această biserică este, probabil, cea mai urâtă clădire din Washington.  Construită în 1971, ea exemplifică o formă de artă arhitecturală modernistă care ar putea foarte bine să se numească: “artă brutală”.
Departe de a fi o mişcare estetică, această “artă brutală” se concepe pe sine ca fiind o revoluţie culturală, una care înlocuieşte ornamentarea burgheză (muluri, coloane şi turle) cu fațade de beton, pentru a oferi omului nou socialist ideea de egalitate între clasele sociale.

48. Capela Thorncrown (Eureka Springs, SUA)
Chiar în afara orașului Eureka Springs în Arkansas Ozarks – el însuși un loc extraordinar de frumos –  se află această capelă mică, paşnică, non-confesională.
Proiectată de Fay E. Jones,  în 1979, finalizată în iulie 1980.


49. Biserica Birdhouse (Greer, Carolina de Sud, SUA)
Un colorat cuib de păsări, făcut în formă de biserică, stă atârnat pe gardul cuiva în Greer, Carolina de Sud. Poate că pasărea care locuiește acolo este o pasăre-preot colectând donații-semințe de la enoriașii săi, evident alte păsări.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină