Se afișează postările cu eticheta Sfaturi duhovniceşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sfaturi duhovniceşti. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 martie 2020

A te ridica şi a sta înaintea lui Dumnezeu


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Gândeşte-te că fiecare silabă, fiecare suflare pe care o slobozi topeşte păcatul tău precum focul ceara. Trăieşte taina aceasta cu cutremur şi bucurie, şi aşa rosteşte cuvintele sfinte, cuvintele izbăvitoare.

Da, prietene, da! După ce termini păcatul de săvârşit, ridică-te, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, şi zi: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul. Cel ce m-ai zidit, Doamne, miluieşte-mă. Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă”. Aceste cuvinte sunt destule ca să ne împăcăm cu Dumnezeu, să trecem din robi în fii, ca să-L putem numi apoi tată. După aceea, zi cu nădejde, ca un izbăvit, „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”. Când zici cuvintele acestea, gândeşte-te la darul botezului căruia ai fost făcut părtaş şi la toate binefacerile pe care le-a făcut Dumnezeu cu tine şi le face necontenit, pe care le ştii şi pe care nu le ştii, şi în această bucurie şi mulţumire adaugă şi bucuria, şi mulţumirea pe care ai şi început să o ai, potenţial, prin aceste cuvinte, căci în timp ce vorbeşti, cu taină negrăită, Dumnezeu iartă păcatul tău.

Gândeşte-te că fiecare silabă, fiecare suflare pe care o slobozi topeşte păcatul tău precum focul ceara. Trăieşte taina aceasta cu cutremur şi bucurie şi aşa rosteşte cuvintele sfinte, cuvintele izbăvitoare. Apoi zi „Împărate ceresc”, în aceeaşi stare, trăind pe inima ta împlinirea cuvintelor pe care le rosteşti, iar când ai zis „şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”, crede că atunci Domnul te-a mântuit, că dacă nu vei crede nu poţi să rosteşti mai departe „Tatăl nostru”, că numai cei izbăviţi numesc pe Dumnezeu „tată”, iar ceilalţi nu pot, că li se socoate lor întru păcat.

joi, 31 octombrie 2019

Teologia Iubirii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Bărbatul este destinat să ducă greul luptelor vieţii şi să slujească altarului. El pune plinătatea forţelor spirituale ale personalităţii sale în independenţă faţă de devenirile existenţei, împotrivindu-se dominaţiei stihiilor trecătoare.

Femeia este predestinată iubirii. Destinul ei nu este mai puţin încărcat de slavă. Ea nu se împotriveşte, ci imprimă unei stări trecătoare eternitatea sa. Ea este aleasă să fie preoteasă în creaţie. Punând în iubire plinătatea înzestrărilor sale, ea îşi leagă toate speranţele de iubire. De aceea ea este mai strâns legată de toate tainele vieţii.

Înţelegerea Tainei Căsătoriei e mai aproape de inima femeii.

Îmbrăcată în frumuseţea regăsită a asemănării cu Dumnezeu, ca un cristal învăluit de lumina soarelui, femeia are în creştinism mişcările sufletului îndreptate din lumea văzută spre lumea nevăzută, spre tainic, spre Dumnezeu.
În iubirea femeii este prefigurată unirea pământului cu cerul. Ursita femeii este mai ales aceea de a-L căuta şi afla pe Hristos în Taina Căsătoriei. Gustând din dulceaţa binefacerilor divine, pe care numai experienţa trăită poate să le descopere, ea se ridică spre Dumnezeu ca mireasă şi se dăruieşte lui Dumnezeu până la jertfirea de sine. În acest sacrificiu este cuprinsă atât iubirea mirelui său cât şi naşterea de prunci. De fapt, aceasta este şi temelia “Cetăţii lui Dumnezeu”, a cărei piatră unghiulară e Taina Nunţii.

Afinitatea cosmică pe care fiinţa femeii o are cu elementul ceresc, prin care se descoperă sensul divin al căsătoriei creştine, reiese din faptul ca ea este ultima creatură zidită de mâinile lui Dumnezeu, între îngeri şi femeie se cuprinde tot universul.

Prin femeie, creaţiunea este chemată la desăvârşire şi înveşnicire. Ea nu apare pe ultima treaptă a existenţei ca un cast decor al cosmosului şi nici ca un fragment de realitate prin care se plineşte o lacună a creaţiei.

Bărbatul a fost chemat să fie colaborator cu Atotţiitorul în creaţie. El e factorul dinamic al dezvoltării şi spiritualizării progresive a creaţiunii. Lumea are pe bărbat drept capul ei, centrul ei ontologic. Femeia însă, după Sfântul Apostol Pavel, e “slava bărbatului” (I Cor. XI, 7).

În puritatea sa luminoasă dintâi, ea este ca o oglindă care reflectă chipul bărbatului, îl descoperă lui însuşi, iar prin acest lucru îl predispune unirii cu Dumnezeu.

În acest fel, ajutorul pe care îl acordă bărbatului este acela de a se înţelege pe sine, de a-şi realiza în lume destinul propriu, dar în acelaşi timp şi de a-şi realiza împreună un destin comun specific vieţii creştine.

Printr-o supremă încordare şi activitate creatoare, care presupune o întrepătrundere cu harul divin, omul trebuie să devină făuritorul unităţii făpturii.

Femeia rămâne puterea receptivă a elementului divin.

Vocaţia cea dintâi a Creaţiunii, care constă în “unirea naturii create cu energia dumnezeiască necreată” e rânduită în planul providenţial a se împlini prin femeie.

Ea va mărturisii în lume, prin faptul că rămâne o icoană a paradisului ce nu poate fi dat uitării: ultimul act în timp al iubirii divine creatoare, dar mai mult decât atât, va reflecta şi va împărtăşi această iubire în universul nou, spiritual, pe care îl creează împreună cu bărbatul în Căsătorie.

Adevărul şi frumuseţea căsătoriei – Teologia Iubirii, Pr.Ilie Moldovan

Despre Radiestezie...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


《Un tânăr credincios a fost chemat de un prieten de-al său la o întâlnire a radiesteziştilor. Auzind că acolo se vorbeşte foarte frumos despre Hristos şi despre puterea dumnezeiască, a crezut că îi este de folos să se apuce de radiestezie. El postea foarte mult şi se ruga în fiecare zi din Psaltire, dar în inima lui era mândrie, şi pentru aceasta Dumnezeu l-a lăsat să cadă în rătăcire. Nu după multă vreme diavolul i-a dat puteri vindecătoare, ba chiar îi descoperea anumite lucruri despre trecutul oamenilor pe care îi întâlnea. El era convins că a sporit în sfinţenie. Pentru că ştia că părintele său duhovnic spunea că radiestezia este vrăjitorie, o vreme i-a ascuns că s-a apucat să înveţe această tehnică. La un moment dat s-a gândit că ar fi mai bine să dobândească puteri foarte mari şi că, după ce le va dobândi, îi va fi mult mai uşor să îşi convingă duhovnicul că ceea ce face este bine. Odată s-a dus la căpătâiul unui muribund. Până să apuce să trateze bolnavul, acesta a răsuflat profund, ca şi cum şi-ar fi dat sufletul. Faţa i s-a relaxat. Crezând că bolnavul a murit, fără să îi ia pulsul, tânărul radiestezist şi-a spus: - E momentul să fac prima înviere din morţi. A început să se roage şi să se concentreze. După câteva minute, bolnavul a deschis ochii. Radiestezistul era convins că îl înviase. A ieşit imediat pe uşă, convins că era la măsura la care îşi putea convinge duhovnicul de harismele sale. A alergat la biserică şi a văzut că părintele spovedea. Atunci când i-a venit rândul, din strana în care stătea a ţâşnit spre preot. Dar acesta nici nu l-a lăsat să deschidă gura:
- Ce e cu tine, frate, te-a biruit patima desfrâului?
Tânărul, revoltat, a rămas pur şi simplu uimit de întrebarea care îi fusese pusă. Aşa că părintele a repetat întrebarea:
- Ce-i cu tine, te-a biruit patima desfrâului?
- Nu, părinte, Doamne fereşte. Am venit să vă spun că am înviat un mort.
- Tu, frate? Tu nu te-ai înviat nici pe tine, ce să mai vorbim de altul. Bolnavul de la spital adormise, nu murise.
- Cum de ştiţi despre el, dar despre mine nu ştiţi? - Ce să ştiu, că nu ai căzut în patima desfrâului? Asta ştiu, dar mai ştiu că ai căzut într-o patimă şi mai mare, în cea a rătăcirii. Tânărul era descumpănit. Ştia că părintele său nu avea darul vederii cu duhul. Dar totuşi ştia ce i se întâmplase, deşi nu fusese la spital.
- De ce spuneţi asta, părinte?
- Ţi-am spus doar că radiesteziştii sunt vrăjitori. Nu m-ai ascultat, ci ai căutat să mă convingi chiar şi pe mine că îi judec greşit, nu-i aşa?
- Da, părinte, dar nici nu ştiţi câte semne minunate sunt acolo, câte vindecări, câte apariţii minunate, câte minuni la tot pasul. Nu sunt acestea semne că Dumnezeu e cu ei?
- Nu, frate, sunt semne că, într-adevăr, acolo există ceva. Dar puterea lor este putere drăcească. Ştii de ce te-am întrebat dacă ai căzut în desfrâu?
- Nu.
- Te-am întrebat ca să văd în ochii tăi mirarea pe care am văzut-o: „Cum, părintele mă cunoaşte atât de puţin încât îşi poate imagina că am căzut?”. Dar îţi spun: dacă mergeai pe drumul lor, încet-încet te-ar fi convins că nu e nici un păcat să te culci cu fata pe care o iubeşti, dacă între voi e armonie.
- Nu mi-au spus aşa ceva.
- Nu ţi-au spus pentru că le era frică să nu te piardă. Vezi tu, toate grupările eretice au mare grijă să nu îşi piardă clienţii. Şi cum îşi dau seama că cineva este sensibil faţă de o anumită problemă, încearcă să nu i-o prezinte prea direct. Oricum, nu desfrâul este principala vină a radiesteziştilor, ci faptul că sunt vrăjitori. Dumnezeu nu a lăsat Bisericii nici o şcoală specială de vindecări cu bioenergie. Tehnicile lor, pe cât sunt de eficiente, pe atât sunt de pierzătoare pentru suflete. Cine merge la ei, merge la vrăjitori.
Îţi voi da să citeşti o carte care te va convinge de acest adevăr. Te va convinge că marile daruri spirituale pe care le-ai dobândit sunt diavoleşti.
- Nu imi vine sa cred parinte.
- Ştiu. Şi mai ştiu că dacă nu aş fi apucat să îţi spun că bolnavul nu murise, şansele de a te convinge că eşti în înşelare ar fi fost minime.
- De unde aţi ştiut?
- Nu contează, contează doar faptul că trebuie să îţi dai seama cât de tare ai căzut şi să încerci să te ridici. Când vrei, te aştept la spovedanie.
- Vreau să mă spovedesc chiar acum.
- Nu chiar acum, mai stai vreo jumătate de oră, gândeşte-te bine la înşelarea în care ai căzut, roagă-L pe Dumnezeu să te ierte şi apoi vino la spovedanie. Încă nu îţi dai seama de greşeala ta. Scopul nu este ca eu să îţi dau dezlegare şi tu peste două luni să alergi la cine ştie ce altă grupare eretică, unde o să găseşti cine ştie ce mari daruri spirituale. Scopul este să înţelegi că, rupându-te de Biserică, te rupi de mântuire. Eu nu plec, spovedesc până diseară, aşa că te pot spovedi oricând. Tânărul era trist. Se alesese praful de toate harismele lui.
După ce tânărul a ieşit în curtea bisericii, părintele a sunat imediat pe cineva:
- Alo, sărut-mâna, părintele Andrei sunt. Cu părintele Tihon se poate? După câteva clipe, părintele Tihon a venit la telefon:
- Mii de mulţumiri, părinte Tihon, părintele Andrei sunt. A venit radiestezistul la mine, aşa cum v-a descoperit Dumnezeu. O să fie bine, îl aduc pe drumul cel bun. Mii de mulţumiri.
- Nu îmi mulţumiţi mie, că nu am nici un merit. Dacă nu mi-ar fi descoperit Dumnezeu căderea tânărului, nu v-aş fi putut ajuta cu nimic. Vă rog însă să nu mai spuneţi şi altora despre asta, ca să nu se facă vâlvă.
- Sigur, părinte, cum spuneţi. Sărut-mâna… 》
(Din Patericul mirenilor)
                                                                                                         Sursa foto: Oana Nechifor
sursa:
https://www.facebook.com/iulian.mazilu.7

sâmbătă, 26 octombrie 2019

CINE VA PUTEA SĂ SPUNĂ LA INFRICOSATA JUDECATĂ CĂ N-A STIUT

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia,temându-se că vor avea necazuri,că vor fi daţi afară de la serviciu,că işi vor pierde averea şi libertatea.Dar Domnul Hristos ne spune,că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.Dacă nu mărturisim,ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare,chinuitoare în focul cel veşnic.

                 Pentru că DE MOARTEA TRUPEASCA,DE JUDECATA SI VESNICIE NU PUTEM SCAPA.Teama de această moarte trupească este o mare greşeală.Murim în câteva clipe,dar ce urmează este mai important.

Cum ne ia moartea?  Unde ne duce?

Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns,cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos,şi „cu atât mai mult,pentru orice cuvânt ucigător de suflet”,spune părintele Arsenie Papacioc.DACA MARTURISIM SUNTEM VII DUHOVNICESTE SI-N ACEASTA VIATA SI IN VIATA VESNICA.Iar DACA NU MARTURISIM,este o suferinţă teribilă,SE INDEPARTEAZA HARUL DUHULUI SFANT DE LA NOI SI SUNTEM MORTI DUHOVNICESTE IN ACESTA VIATA,iar după Judecata Înfricoşată,vom merge în chinurile cele veşnice.

Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut?

Dacă n-a ştiut,de ce n-a întrebat,de ce nu s-a informat?Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat,am citit şi am aflat în această viaţă?Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire.Dar iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică pentru cei care,în viaţa aceasta,nu se tem de păcat şi se ruşinează să mărturisească.Ne spune Domnul Hristos:"Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele,în neamul acesta desfrânat şi păcătos,şi Fiul Omului Se va ruşina de el,când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 38).„

                Luaţi aminte,voi toţi,care aveţi credinţă:nu vă bizuiţi prea mult pe mila lui Dumnezeu!Cu adevărat,MILA LUI DUMNEZEU SE REVARSA NUMAI IN VIATA ACEASTA PESTE HULITORII CARE NU SE CAIESC,iar la înfricoşata Judecată,DREPTATEA VA LUA LOCUL MILEI Luaţi aminte,voi toţi,cei care,cu fiecare zi,vă apropiaţi tot mai mult de moartea pe care n-o puteţi ocoli!Lu­aţi aminte,întipăriţi-vă în inimă aceste cuvinte.Nu le-a spus un vrăjmaş al vostru,ci Prietenul cel mai Bun.Aceleaşi buze Care,pe Cruce,au dat iertare duşmanilor,tot ele au rostit aceste cuvinte gro­zave,grozave,dar drepte.DE CEL CE SE RUSINEAZA DE HRISTOS IN ACEASTA LUME,SI HRISTOS SE VA RUSINA INAINTEA SFINTILOR INGERI.Cu ce ai să te mândreşti,omule,dacă lui Hristos Îi va fi ruşine cu tineDacă ţi-e ruşine de Viaţă,înseamnă că te mândreşti cu moartea;Dacă ţi-e ruşine de Adevăr,înseamnă că te mândreşti cu minciuna;Dacă ţi-e ruşine cu Mila,te mândreşti cu facerea de rău;Dacă ţi-e ruşine cu Dreptatea,te mândreşti cu nedreptatea.Dacă ţi-e ruşine cu Patima de pe Cruce,înseamnă că te mândreşti cu închinarea la lume;Dacă ţi-e ruşine de Nemurire,te mândreşti cu stricăciunea şi cu mormântul!Atunci,în faţa cui te vei ruşina de Hristos?În faţa unuia mai bun ca Hristos?Nu;pentru că nu există cineva mai bun ca Hristos.Atunci de bunăseamă te ruşinezi de Hristos,faţă de cineva mai mic decât Hristos.Îţi este ruşine de părintele tău în faţa unui şoarece,sau se ruşinează fiica de mama ei în faţa unei vulpi?Cum să te ruşinezi de Cel Bun în faţa celui rău,de Cel Preacurat în faţa celui necurat,de Cel Atotputernic în faţa neputinciosului,de Cel Înţelept în faţa nebunului?

DE CE SA TE RUSINEZI CU DOMNUL SLAVEI IN FATA UNUI NEAM CURVAR SI PACATOS?

Doar pentru că neamul acesta îţi joacă mereu înaintea ochilor,pe când Domnul nu Se vede?Pu­ţin,doar puţin mai este şi Hristos va apărea în slavă pe nori de îngeri,iar neamul acesta va dispărea dinaintea picioarelor Lui,ca praful pe care-l spulberă vântul.Cu adevărat,cu adevărat ai să te ruşinezi atunci,nu de Împăratul Slavei,ci de tine însuţi, omule;dar atunci nu-ţi va mai folosi la nimic ruşinea.Mai bine să-ţi fie ruşine acum,câtă vreme ruşinea îţi mai e bună la ceva!Să-ţi fie ruşine de toate înaintea lui Hristos,iar nu de Hristos înaintea tuturor”
.„De ce spune Domnul:de Mine şi de cuvintele Mele?Cine se ruşi­nează de Mine înseamnă:cine se îndoieşte de Dumnezeirea Mea,şi de Întruparea Mea din Preacurata Fecioară,de suferinţele Mele pe Cruce,şi de Învierea Mea,şi cine se ruşinează de puterea Mea pe pământ şi de dragostea Mea pentru păcătoşiCine se ruşinează de cuvintele Mele înseamnă: cui îi e ruşine de Evanghelie şi tăgădu­ieşte învăţătura Mea,sau cine îmi răstălmăceşte vorbele şi aduce,prin erezie,neodihnă şi lupte între credincioşi,sau cine se poartă cu obrăznicie faţă de dezvăluirile şi învăţăturile Mele,înlocuindu-le cu învăţături străine,sau cine le ascunde şi le trece sub tăcere în faţa puternicilor acestei lumi,acela se ruşinează de Mine şi se teme pentru sine însuşi.Cuvintele lui Hristos sunt testament dătă­tor de viaţă,aşa cum sunt şi Patimile Sale,şi Trupul şi Sângele Său.Domnul nu-Şi desparte Cuvintele de Sine Însuşi,nu le dă mai puţi­nă însemnătate.Cuvântul Lui nu poate fi rupt de El.Cuvântul are tot atâta putere cât şi Persoana,pentru aceea le spune ucenicilor:Acum voi sunteţi curaţi,pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3).
Hristos a curăţat prin Cuvântul Său suflete,a vindecat bolnavi,a izgonit duhurile rele,a înviat morţi.Cuvântul Lui e ziditor,curăţitor,de viaţă dătător.De ce atunci să ne pară străin lucru,când ni se spune în Evanghelie:şi Cuvântul era la Dumnezeu (Ioan 1,1)?”„Mântuitorul numeşte neamul acesta desfrânat într-un înţeles mai larg,tot aşa cum profeţii din vechime numeau desfrânare în­chinarea la alţi dumnezei (Iezechiel 23, 37).Oricine îşi lasă soţia şi îşi ia altă femeie este curvar;şi cine uită de Dumnezeul Cel Viu şi se închină lumii,este şi acela curvar.Cine lasă credinţa în Domnul ca să creadă în oameni,cine lasă iubirea lui Dumnezeu ca să iu­bească lucruri şi oameni,acela săvârşeşte desfrânare.

Pe scurt,ORICE PACAT,CARE DESPARTE SUFLETUL DE DUMNEZEU,LEGANDU-L DE VREUN LUCRU OARECARE,SAU DE VREUN OM,POATE FI NUMIT PE BUNA DREPTATE DESFRANARE,pentru că poartă toate însemnele preacurviei.Aşadar,cine se ruşinează de Hristos Domnul,Mirele inimii,în faţa unui ast­fel de neam desfrânat,e ca o mireasă care se ruşinează de mirele ei înaintea unei adunări de neruşinaţi.DOMNUL NU VORBESTE DE UN NEAM PACATOS,CI DE UN NEAM DESFRANAT SI PĂCĂTOS.

De ce?
Ca să osândească şi mai mult desfrânarea.Sub cuvântul „desfrânare” se înţe­leg aici cele mai grele,cele mai înveninate,cele mai aducătoare de moarte păcate,care-l întorc cel mai adesea pe om,de la urmarea lui Hristos, de la lepădarea de sine, de la cruce şi de la naşterea din nou”.Iar pe cei care prigonesc pe mărturisitori,îi aşteaptă Judecata Înfricoşată,pentru că Dumnezeu răzbună moartea Sfinţilor Săi (Fac.4,11;Ps.78,11;Mt.23,35;Apoc.6,9-10;19,2).

Pr. Daniel de la Rarău

joi, 25 iulie 2019

Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.

Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Doamne. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și îi învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă! Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.

Ieromonah Hrisostom Filipescu

joi, 9 mai 2019

De multe ori diavolul doarme şi noi îl provocăm”.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



„De multe ori aud şi eu pe unii oameni spunând că diavolul este de vină atunci când ei se chinuiesc, în timp ce ei sunt vinovaţi pentru că nu înfruntă corect lucrurile. Apoi ispititorul, ispititor este. Ne poate împiedica de la rău? El îşi face treaba lui. Să nu-l încărcăm pe ispititor chiar cu toate.
Un ucenic care trăia la o Colibă cu stareţul lui, când a rămas pentru puţin timp singur, a luat un ou, l-a pus pe o cheie - era dintre acele chei mari şi vechi - a aprins o lumânare şi a pus-o sub cheie ca să se coacă oul. Stareţul intră pe neaşteptate şi-l vede. “Ce faci acolo?”, îl întreabă. “Părinte, diavolul m-a pus să coc oul pe cheie”, îi răspunse ucenicul său. Atunci se auzi o voce sălbatică (a diavolului): “Măiestria aceasta nici eu nu am ştiut-o; de la el am învăţat-o!”.

De multe ori diavolul doarme şi noi îl provocăm”.

miercuri, 2 ianuarie 2019

Certarea demonului

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Această certare e bine să o zică tot creştinul de trei ori în viaţa sa. Să o repete numai atunci cînd diavolul l-a îndrumat la vreun rău sau îl necăjeşte cu ceva. Dacă un creştin în viaţă n-a certat niciodată pe demon, la Ziua Judecăţii, demonul iese în faţa Domnului cu cartea şi zice: „A trăit în lume în fapte bune, dar pe mine nu m-a certat niciodată, dragostea între mine şi el nu e stricată.”

Să te certe puterea Sfintei Treimi!
Să te certe Preasfînta Nascătoare de Dumnezeu!
Să te certe toţi Sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti, pe tine diavole al întunericului! Să piei tu, cu toată puterea, meşteşugurile şi stăpînirea ta din tot cuprinsul meu, să piei tu, diavole, cu a ta putere şi stăpînire de la toţi pe care eu i-am dat ţie în zilele vieţii mele cînd ei m-au supărat cu anumite supărări şi eu nu i-am iertat, căci eu îi iert în clipa aceasta pe toţi cîţi am dat la rău în viaţa mea, iert pe toţi cîţi am blestemat în zilele vieţii mele şi iert pe toţi cu cîţi m-am certat!
Îi iert pe toţi, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin!
Iar pe tine, diavole, te cert şi te blestem, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin!

Să se întoarcă aceste hule şi această boală asupra capului tău, satano, şi să vină asupra ta toate hulele acestea, vicleanule diavole şi duhule necurate, şi tu să dai socoteală de ele înaintea Dreptului Judecător, căci eu nu le primesc, ci mă închin Domnului Dumnezeului meu totdeauna, şi-L slăvesc, şi-L mărturisesc ca pe Mîntuitorul şi Împăratul meu, iar pe tine să te mustre Dumnezeul oştirilor cereşti şi eu te cert în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.

Amin ! ÎNAPOIA MEA SATANO !

joi, 15 noiembrie 2018

Sunt creștin cam căldicel:

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Ferească Dumnezeu de asa crestin...

"Sunt creştin dar citesc horoscopul;"
"Sunt creştin dar sunt şi un pic francmason;"
"Sunt creştin dar mai fur din când în când;" 
"Sunt creştin dar în loc să-mi fac rugăciunile fac yoga, rostesc mantre"
"Sunt creştin dar fac pranoterapie şi reiki, radiestezie"
"Sunt creştin dar căsătoriile h0m0xesuale sunt ok;"
"Sunt creştin dar Biblia a fost scrisă acum câteva mii de ani şi trebuie îmbunătăţită;"
"Sunt creştin dar nu mă spovedesc niciodată că popii sunt mai păcătoşi decât mine;"
"Sunt creştin dar sărbătoresc Halloween-ul;"
"Sunt creştin şi sunt mai bun decât tine;"
"Sunt creştin dar diavolul nu există;"
"Sunt creştin dar port talismane să mă ferească de deochi;"
"Sunt creştin dar popii spun numai tâmpenii;"
"Sunt creştin dar dacă mă doare capul mă duc să-mi stingă bețe de chibrit pt deochi"
"Sunt creştin dar să nu-mi treacă mâţa neagră prin faţă;"
"Sunt creştin dar chiar există reîncarnare;"
"Sunt creştin dar animalele sunt mai importante decât oamenii;"
"Sunt creştin dar dreptul la avort ţine de demnitatea femeii;"
"Sunt creştin dar fumez iarbă;"
"Sunt creştin dar îi critic pe toţi;"
"Sunt creştin dar un weekend fără beţie nu prea are sens;"
"Sunt creştin dar nu înţeleg de ce Dumnezeu nu-i căsăpeşte pe cei răi;"
"Sunt creştin dar nu am vreme de pierdut cu biserica"
"Sunt creştin dar cele zece porunci sunt depăşite; nu mai suntem în Evul Mediu;"
"Sunt creştin dar, dacă Hristos s-ar fi născut în zilele noastre, altcumva ar fi văzut lucrurile;"
"Sunt creştin dar eu aduc de mâncare în casă, nu Dumnezeu;"
"Sunt creştin: am un bunic preot şi o mătuşă călugăriţă;"
"Sunt creştin: cred că trebuie să existe o forţă superioară care ne îndrumă paşii;"
"Sunt creştin că doar e bine să creadă omul în ceva;"
Eduard Fartan

sâmbătă, 7 iulie 2018

Pasii Pelerinului

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                              Fericiti cei curați cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu ! (3)

Opriți-vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu”. Acest „opriți-vă” înseamnă liniștirea din partea grijilor vieții, pe cât este cu putință. Fiindcă multele griji vatămă precum tuberculoza. Tuberculoza îl strică încet, încet pe om și îl duce la moarte. Tot astfel și grija cea multă a vieții strică încet, încet pe om și ajunge la moarte cu totul bolnav sufletește.

Acestea sunt foarte cunoscute părinților pustnici, fiindcă niciun pustnic nu a plecat din lume în pustie curat. Nu au coborât din Cer. Toți din lume au plecat plini de patimi și de neputințe și au mers în pustie să se nevoiască. Însă cu ajutorul liniștirii, a rugăciunii și a comunicării cu Dumnezeu, încet, încet s-au izbăvit de împătimirea ce au adus-o din lume și au ajuns la o relație strânsă cu Ziditorul. Și strânsă nu înseamnă nimic altceva, decât că L-au cunoscut în taină pe Dumnezeu. De aceea, la simpla auzire a Numelui lui Dumnezeu le curgeau din ochii lor lacrimi, lacrimi de dragoste. Dacă un mirean păcătos, când aude numele unei persoane iubite, se schimbă în chip pătimaș înlăuntrul său, gândiți-vă, oamenii lui Dumnezeu, care L-au iubit într-o măsură mare, la ce stare de fericire și dumnezeiască dragoste ajung odată cu pomenirea dumnezeiescului Nume.

Avem pe Sfânta Irina Hrisovalantou, care în ciuda faptului că era femeie și firea ei era mai slabă față de cea bărbătească, a ajuns însă să întreacă pe mulți asceți în sporirea duhovnicească. Această Sfântă prin nevoință și-a curățit sufletul și trupul, iar atunci când își ridica mâinile la rugăciune, toată noaptea ieșea din sine. Unde se afla? Duhul Sfânt îi răpea mintea și inima și o unea cu Dumnezeu. Iar în vremea acestei uniri primea daruri dumnezeiești. De aceea, nu obosea deloc. Închisă în chilia ei toată noaptea nu filosofa, nu citea, nu făcea nimic altceva, decât se ruga.

Într-o zi, așa cum era dăruită rugăciunii și contemplării lui Dumnezeu, cu mâinile înălțate la Cer și simțea că nimic în jurul ei nu există în afară de Dumnezeu, diavolul, care o pizmuia mult, i-a dat foc ca să o ardă. O monahie, care a observat aceasta, a apucat să stingă focul. În vremea acestei stingeri a focului a scuturat-o ca să-și vină în sine. Atunci ea i-a spus: „Fiică, un mare rău mi-ai făcut! Căci prin faptul că m-ai scăpat din foc, m-ai lipsit de cununa pe care în acea clipă îngerul mi-o punea pe cap!”. Gândiți-vă, câte vedenii îngerești, câte răpiri ale minții în cealaltă lume a primit în vremea comunicării ei cu Dumnezeu, astfel încât să ajungă să fie încununată de dumnezeiescul înger!

Așadar, atunci când ne liniștim, când dăm deoparte grijile ce nu sunt urgente, când ne închidem în chilia noastră și ne dedăm rugăciunii, în funcție de cât de smerită va fi rugăciunea noastră, vom primi și dumnezeiescul har. Avem atâtea griji, atâtea supărări, atâtea ispite. Nu ne împiedică nimic să ne depărtăm pentru câteva minute și să ridicăm mâinile noastre către Dumnezeu. Este cu neputință să nu primim încredințare lăuntrică. Dumnezeu iubește foarte mult rugăciunea unui copil mic. Cu simplitatea și nerăutatea cu care un copil vorbește cu mama sa și îi cere unele lucruri, cu acest fel de rugăciune putem să devenim și noi plăcuți lui Dumnezeu. Căci dacă nu devenim ca și pruncii – nu cu mintea, ci cu nerăutatea – nu vom putea intra în Împărăția Sa. Orice ai face unui copilaș, după câteva clipe poate să te îmbrățișeze, să te sărute, poate să-ți arate zâmbetul nerăutății, privirea cea curată. Tot astfel trebuie să fie și creștinul, ca să poată cunoaște pe Dumnezeu prin dragostea Lui. Această izbândă o aduce rugăciunea. Căci atunci când cineva se roagă și primește Duhul lui Dumnezeu înlăuntrul său, în vremea ispitei îl înfruntă pe aproapele său cu nerăutate.

De multe ori simțim răutate și împătimire, avem gânduri și nu putem să-l privim pe celălalt. Aceasta înseamnă că nu suntem în rugăciune. Dacă ne cercetăm pe noi înșine, în fiecare cădere a noastră, vom vedea că ceea ce ni s-a întâmplat am pătimit, deoarece mai înainte de cădere nu ne aflam în rugăciune. De ce Apostolul Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos? S-a lepădat de El, fiindcă nu se afla în rugăciune. De aceea, spune Domnul: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită”[5]. Așadar, sprijinul creștinului este rugăciunea. Aceasta limpezește lucrurile și astfel putem să pășim cu ușurință pe calea noastră. Dimpotrivă, atunci când cineva nu se roagă, este ca și cum ar avea multe piedici înaintea sa; se încurcă, cade, se lovește, se rănește și moare.

Părinții niptici ne-au predat această mică, dar atât de puternică rugăciune, ca să o lucrăm. De îndată ce ne trezim și se deschid ochii noștri, de îndată ce pornim spre lucrul nostru, spre școală, spre biserică, spre oricare destinație, gura să înceapă invocarea verbală și aceasta va aduce încet, încet rugăciunea minții. Gura va da minții rugăciunea și apoi aceasta nu va mai trebui să se roage astfel. Fie de mergem, fie de lucrăm, fie mâncăm, fie bem, mintea noastră să se roage. Iar când mintea va dobândi rugăciunea, o va face proprietatea sa și o va lucra cu ușurință înlăuntrul său, apoi o va trage, o va absorbi, o va atrage și inima. Iar când inima o va stăpâni, atunci acest om cunoaște cu simțirea sufletului ce înseamnă „Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este”[6].

Nu este nevoie de rugăciuni teologice. Această mică rugăciune, care este atotputernică, are în ea puterea înnoitoare, ce poate răsturna, opri și înlătura pe diavol cu toate piedicile. Avem pilda lui David, care cu o simplă praștie, cu o piatră l-a doborât pe Goliat, care era foarte înarmat și împlătoșat.

Tot astfel și Numele lui Hristos se pornește ca o praștie dumnezeiască împotriva gândurilor rele, ce ne provoacă mereu pe noi toți, ca să ne curățească și să-L aducă pe Dumnezeu întreg în inima noastră. Se înscăunează Hristos întreg în inimă. Și atunci nu există nicio neliniște în omul lăuntric, fiindcă împărățește pacea lui Dumnezeu, care este pregustarea Împărăției Cerurilor. Desigur, această pace a rugăciunii minții nu are nicio legătură cu pacea ce o simțim atunci când nu avem gânduri sau nu avem vreo patimă să ne neliniștească. Aceasta este altceva. Este harismă a Sfântului Duh.

Ca să ajungă omul în acest punct, și anume ca rugăciunea minții să-i devină proprietatea inimii lui, nu este izbândă de o zi sau un an, ci este nevoie de strădania multor ani. Însă acela care va ajunge la această stare a inimii este cel mai fericit om de pe pământ. Și spun părinții că din neam în neam se ridică și un astfel de om al rugăciunii.

Acestea sunt lucruri care au legătură cu oamenii care trăiesc departe de lume, fiindcă în lume nu este ușor să fie dată această stare, de vreme ce nu există posibilitățile și condițiile necesare. Cu toate acestea, creștinismul poate și în lume să se nevoiască. Și dacă nu reușește să rodească cele 100, poate reuși cele 30, lucru ce nu este puțin pentru cineva care trăiește în zgomotul lumii.

De aceea, să nădăjduim; să ne silim pentru cele 30 și tot vom fi fericiți. Există bărbați și femei, tineri și tinere, care ne nevoiesc în lume cu această rugăciune și au izbândit multe. Te minunezi de multe ori când intri într-o casă și vezi o creștină lucrând Rugăciunea și spunând mereu „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Și te gândești: pe câți nu i-a întrecut această femeie! Sunt și altele care lucrează astfel. Însă la lucrul lor cântă, ascultă cântece, se gândesc la lucruri păcătoase și altele. Câtă diferență este între o astfel de creștină și celelalte!

Când Arhanghelul Gavriil, îngerul trimis de Dumnezeu, a venit la Maica Domnului să binevestească zămislirea lui Hristos, a găsit-o cu cartea în mâini, cu Sfânta Scriptură. Oare astăzi îngerul nostru păzitor ne vede ținând mâini Sfânta Scriptură, cercetând Legea lui Dumnezeu, sau ne vede citind altceva, ceva care este foarte vătămător?

Ceea ce are importanță este că timpul trece, anii, lunile, zilele, ceasurile, minutele trec, încet, încet se strânge funia, se strânge și diavolul și își face treaba lui. Ne fură timpul prețios, alipindu-ne de lucrurile deșarte ale lumii și ne ia pământul de sub picioare. Și vine clipa când cădem și spunem: „Dar cum a fugit pământul de sub picioarele mele?”. Pământul acesta care fuge este timpul care trece și noi ne preocupăm de lucruri care nu au nicio legătură cu „un singur lucru trebuiește”.

Părinții noștri ne învață că omul poate deveni cu puțină osteneală fericit din punct de vedere duhovnicesc și bogat în Harul lui Dumnezeu; este de ajuns să urmeze practic metoda trezviei. Atenția necurmată asupra gândurilor care vin și pleacă, neîncetata rugăciune, neîntrerupta pomenire a morții, a judecății, a iadului și a Raiului; toate acestea alcătuiesc trezvia.

Când cineva prin rugăciune ia aminte la gânduri și mai ales la imaginații, peste puțin simte folosul mare și mai ales ușurarea de gândurile necurate și pătimașe. Și atunci devine fericit duhovnicește. Dacă însă cu nepăsare primește atacul și cedarea, chiar și în privința unui singur gând, pătimește naufragiul duhovnicesc și devine sufletește și trupește necurat.

Să luăm aminte la noi înșine, să ne silim cât mai mult, să ne nevoim cât mai corect cu trezvia. Să nu ne lăsăm mintea goală de dumnezeieștile înțelesuri și de studiul duhovnicesc, fiindcă diavolul pândește și se străduiește cu orice chip să provoace mintea noastră, să ne aducă gânduri necurate și să ne facă vase ale sale. Dimpotrivă, în lipsa gândurilor, sufletul se liniștește, se găsește pe sine însuși și apoi vede cu simțirea inimii pe Dumnezeu.

Lupta împotriva demonilor nu este ușoară. Aceștia zi și noapte întind curse și să silesc să ne robească păcatului. Strădania noastră față de strădania demonilor este nimic, iar dacă nu ne acoperă în chip minunat Harul lui Dumnezeu, suntem pierduți.

De aceea, trebuie să ne trezim – și eu, primul – și să înțelegem că trebuie să ne nevoim. Să ne ajutăm pe noi înșine și să dăm minții lucrare cu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, ca să ne sfințim și să ne apropiem cât mai mult de Dumnezeu. Amin.

sursa facebooc
Pasii Pelerinului 

miercuri, 7 februarie 2018

Destăinuirea unei doctoriţe

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



                                                       Cuvânt către creştinii ortodocşi – 

Pentru sănătatea dumneavoastră sufletească evitaţi...
să citiţi cărţi sectante, cărţi despre paranormal, yoga,
reîncarnare, budism, vrăjitorie, bioenergie, radiestezie...
Exemplu: această carte
cuprinde învăţături adventiste
fiind semnată de aşa-zisa
profeteasă a lor: Ellen G. White
            Atunci când cumpărăm un produs din comerţ suntem atenţi la
ingredientele din care este făcut şi la termenul de valabilitate. În ceea
ce priveşte cărţile, titlul s-ar parea că este cel care ne poate
convinge, dar…. să vedem şi cine este autorul (autoarea) şi dacă
acea carte are binecuvântarea unui episcop sau a unui mitropolit
crestin ortodox…
          Omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, este mereu însetat
de cunoaştere. Atât cunoaşterea mediului încojurător, cât mai ales
cunoaşterea de sine, înţelegerea propriilor sentimente şi
comportamente. Singura cunoaştere care ne este de folos şi chiar
necesară este cunoaşterea lui Dumnezeu – «Aceasta este viaţa
veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi
pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis» (Ioan 17:3). Pentru oamenii
care nu obişnuiesc să vină la Biserică este foarte greu să poată
discerne în care cărţi sunt strecurate minciuni şi amăgiri, neştiind că
«însuşi satana se preface în înger al luminii» (2 Corinteni 11:14).
                             Astfel oamenii cad din neştiinţă în necredinţă.
Astfel de cărţi, care în aparenţă ne ajută să dobândim noi
cunoştinţe, sunt cele pe care le întâlnim în general (şi nu numai) vara,
pe la tarabele unor oameni care, spun ei, vor să ne ia tensiunea şi să ne
vândă cărţi referitoare la îmbunătăţirea stării noastre de sănătate.
Numai că alături de aceste cărţi, se găsesc adesea alte cărţi, cu specific
religios, mai précis, cu un conţinut sectant, gen «Cugetări de pe
Muntele Fericirilor», «Calea către Hristos» (Ellen G. White). Nu ne
putem scuza cu neştiinţa noastră, pentru că din moment ce suntem
botezaţi în credinţa ortodoxă, suntem datori să o şi cunoaştem. Faptul
că ne numim creştin-ortodocşi poate fi asemănat cu numirea noastră
într-o funcţie. De exemplu, cel care este medic pediatru, cunoaşte tot
ce ţine de bolile şi tratamentul specific copiilor. Dacă acel medic nu ar
avea cunoştinţe de pediatrie, el degeaba s-ar numi medic pediatru. Aşa
este şi cu noi, cei ce ne numim creştini ortodocşi. Dacă doar ne numim
ortodocşi, dar nu vrem să cunoaştem şi să trăim Ortodoxia, degeaba ne
numim! Şi se împlineşte cu noi cuvântul: «Ştiu faptele tale, că ai
nume, că trăieşti, dar eşti mort» (Apocalipsa 3:1). «Căci numele lui
Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri», precum
este scris» (Romani 2:24).
                   Mesajul conţine de pe net adrese şi sfaturi despre plante şi
boli, dar vă spun că doar prima parte cu plantele e bună, a doua e cu
medium, paranormali, spiritisme etc. Aceste practici nu sunt acceptate
de Biserica ortodoxă, căci nu au legătură cu Dumnezeu, ci dimpotrivă,
încearcă să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu, amăgindu-l.
Cunosc în Craiova persoane care şi-au început distrugerea vieţii
cu aceste cărţi paranormale, chipurile să se cunoască pe sine, lumea
etc. Am avut şi pacienţi care au schimbat câteva religii, părăsind,
evident, Ortodoxia. Plecând de la yoga, arte marţiale, budism,
confucianism, hinduism, acum au ajuns la adventişti! Cunosc un astfel
de caz în Craiova, soţul profesoarei mele de atelier de la Liceul
Nicolae Bălcescu (Carol acum). Fata lor este căsătorită cu un catolic
în Italia, crede mult în psihologi, tratamente naturiste, nicidecum în
puterea lui Dumnezeu (deşi este ortodoxă), băiatul lor este dirijorul
fanfarei militare din Bucureşti, tratat de mulţi ani la psihiatrie, ba cu
atac de panică, ba cu tulburări de somn, nu se duce la Biserică, nu mai
respectă rânduiala ortodoxă, deşi mama lor este extrem de religioasă,
ţine toată rânduiala ortodoxă cu mare precizie. Familia a mai avut un
copil care a murit micuţ de difterie consultat de zeci de medici fără
să-i pună corect un diagnostic. Asta a făcut-o pe profesoară să se
trateze nişte ani de zile la psihiatrie fără rezultat, dar treptat s-a
apropiat de Biserică şi a început să vină la acatiste, Sfânta Liturghie,
spovedanie, împărtăşanie, sfeştania casei etc. Soţul ei este profesor de
muzică, mama lui evanghelistă înnăscută cu rude sectante în
Germania, tatăl lui ateu român.
          Profesorul de muzică despre care scriu este un om mândru, a citit
mult despre religie, muzică (el a făcut la conservator şi vioară, pian,
chitară), filozofie, paranormale, tarot, astrologie, filozofii orientale,
kabala, medium. De câte ori erau în Craiova discuţii, seminarii
ortodoxe, întâlniri cu mari duhovnici el era în sală şi punea tot felul de
întrebări cu mare ură şi sete de răzbunare, dar mai ales cu mândrie să
arate că el are mereu dreptate, că ştie tot. Era extrem de viclean, mereu
avea ascunzişurile lui; soţia îi găsea pietre, cristale, obiecte, talismane,
cărţi sectare, casete. S-a spovedit la mulţi preoţi buni, renumiţi în
Craiova şi de pe la mănăstiri, dar ei au zis că nu-l pot întoarce, nu-i
pot scoate din cap ideea de reîncarnare în special.
Am înţeles că aduna deseori la curtea lui şi la catedrală grupuri
de tineri cu care avea discuţii în care critica biserica ortodoxă, preoţii,
învăţătura creştină în general, hulea pe Maica Domnului, moaştele nu
mai vorbim (când mergea la marile sărbători unde se scoteau
Moaştele Sfinţilor înnebunea pur şi simplu, ţipa în Biserică, se
smucea, încerca să-i îndepărteze şi pe alţii de acolo)!
Eu, cum lucrez cu omul, văd şi simt când ceva nu e în regulă. A
venit şi la mine la ORL cu nişte probleme respiratorii pentru că
făcuse o alergie la praf, mucegai de la desenele, picturile, cărţile,
antichităţile lui. Bineînţeles că nu a ascultat, a făcut ce a vrut din
reţetă şi explicaţii, la fel şi cu reţetele altor medici. În toamnă a
început să ia tratament pentru demenţa Alzheimer pentru că aşa i-a zis
un medic (la tomograf îi ieşise început de atrofie corticală). Dar s-a
întâmplat ceva inexplicabil: de pe 24 decembrie nu a mai mâncat şi
băut aproape nimic, a început să slăbească îngozitor, deşi el săracul
striga ca fiara după mâncare, cerea cele mai rare şi sofisticate
mâncăruri, mâncăruri pe care le făcea le făcea soţia la tinereţe. A ajuns
prin martie la 35-37 kg, eu l-am văzut de 2 ori atunci. Aşa slab şi
neputincios avea totuşi momente de furie, o bătea, scotea mâinile de
sub pătură şi o lovea rău, îi reproşa vechi păcate din tinereţe cu un
rânjet şi o voce înveninate.
                       Au venit de atunci mulţi vizitatori, profesori, cunoştinţe,
doctoriţe, preoţii care l-au spovedit şi împărtăşit, au făcut 9 slujbe de
Sfântul Maslu. Toţi au zis că este perfect lucid, ştie, îşi aminteşte tot.
A venit un călugar cu maicile la rugăciune şi i-au făcut dezlegări. A
doua zi s-a pus în fotoliu şi dintr-o dată n-a mai respirat, s-a învineţit,
a murit. Doamna s-a speriat, a ţipat, l-a stropit cu aghiasmă de la
Iordan şi s-a întors la viaţă (deşi mulţi au certat-o că l-a întors). De
atunci mănâncă în disperare, face o mizerie pe aşternuturi, le şi rupe,
strigă la fel mai ales noaptea, dar doamna zice că a început să
vorbească direct cu necuratul, îi zice pe nume. De multe ori el zicea că
vede un om în spatele ei, că vede un copil (în timpul slujbelor), certa
preoţii, îi ameninţa că-l tulbură, scotea şi la ei pumnii, dar se fereau să
nu-l lovească.
            Eu i-am zis mereu să aleagă pe ce cale rămâne; dacă vrea viaţa
să asculte, să mănânce, să se scoale, să revină la viaţă sau dacă vrea să
moară să se spovedească bine şi corect, să nu mai ascundă cu viclenie
multe şi să aştepte când îl ia Domnul. El zicea că n-a făcut rău la
nimeni, că n-a invidiat pe nimeni, că n-a furat etc. (Doamna zice că nu
este aşa, că are multe păcate nemărturisite).
Când era tânără ea mergea la mănăstirea Cernica, iar părintele
Argatu i-a spus: «Ce să-ţi fac, dacă te-ai măritat cu fiul unei
sectante!». Pe soacra ei a reuşit părintele Gherontie din Craiova să o
întoarcă la ortodoxie la 98 ani, înainte să moară, dar când a murit au
venit evangheliştii ei şi au îngropat-o la cimitirul lor fără preot
ortodox, fără cruce, fără lumânare, apoi doamna i-a făcut cruce şi
sectanţii au venit şi au spart-o şi au dat-o jos.
                  Pe socrul ei, la 102 ani, înainte de moarte tot părintele
Gherontie l-a întors din ateu în ortodox, dar toate tulburările l-au lovit
şi pe profesor care a început să preia şi din vechile idei ale părinţilor.
Când era încă rău, slăbit, nemâncat, gata de moarte, a apărut un
sectant evanghelist, mare profesor universitar ca să mai discute cu
profesorul şi de-abia l-a lăsat în pace, doamna zice că începuse discuţii
din Vechiul Testament cu Iov, etc.
               În fine, e mult de zis despre acest caz, dar concluzia e că
medicamentele nu l-au ajutat, l-au agravat, că medicina nu poate
vindeca aşa ceva, că e mai mult decât o boală organică!
Doamne ajută cu bine!

Dr. Doina Hogman, Craiova.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină