"Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor."
marți, 28 februarie 2017
Jos pe crucea răsturnată
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
sâmbătă, 25 februarie 2017
Gasca cu carne...de post
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Fiindca pe 27 februarie incepe Postul Pastelui mi-am adus aminte de o istorioara povestita de un calugar cand am fost in Franta la o abatie unde se fabrica bere.
la intrebarile mele despre procesul de fabricatie calugarii erau foarte respectuosi in explicatii,in consecinta L-am intrebat direct pe unul dintre ei cum de Biserica este cea care raspandeste in lume aceasta ispita.
Mi-a explicat ca acesta era modul de intretinere,se consuma o cantitate si restul se vindea.Si atunci mi-a spus cu amuzament cum in trecut unii calugarii tineau post cu carne de gasca.
Acum cand postul se apropie mi-am adus aminte de povestioara si m-am decis sa ma informez si sa o relatez si voua.
Gasca ce se credea ca se naste din copac,pe cale de consecinta este de ...post
Convingerile oamenilor in privinta lumii vii s-au tot schimbat si se mai schimba inca. De la explicatiile mistice spre cele stiintifice, progresele cunoasterii ne-au oferit o viziune tot mai corecta asupra formelor de viata ce populeaza biosfera. Dar evolutia a fost presarata cu tot felul de idei ciudate – desi perfect explicabile prin prisma nivelului de cunostinte al vremurilor cu pricina - idei care azi ne apar bizare, dar care, in urma cu un mileniu, reprezentau certitudini.
Gastele de mare
Printre multele specii de gaste salbatice din Europa, exista una care poarta, agatata de ea, o poveste dintre cele mai curioase; o legenda intemeiata pe o stranie credinta medievala, interesanta si amuzanta astazi, ca multe dintre naivele convingeri zoologice ale oamenilor Evului Mediu. Specia cu pricina este Branta leucopsis, o gasca de marime mijlocie, cu penaj alb-negru-gri, caruia ii datoreaza denumirea populara de gasca-calugarita (scuzati cacofonia, dar n-am avut cum s-a evit,bine ca am scapat ,in schimb,de Monica Columbeanu) . E o specie migratoare care cuibareste in Arctica si ierneaza in regiuni temperate vest-europene ca Scotia, Anglia, Irlanda, Olanda…
Si acum, sa trecem la problema: stiati ca aceste gaste cresc in copaci? Sigur ca nu stiati asa ceva, ba chiar vi se pare absurd (si este), dar acum 800 de ani, nimeni nu se indoia ca aceste gaste sunt “produse” de copaci . Intr-o lucrare din anul 1187 sau 1188, numita Topographia Hiberniae, autorul, Gerald din Wales (sau Giraldus Cambrensis, in latina), calugar si cronicar, descrie cu amanunte ciclul de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stia lumea pe atunci: ele nu se imperecheaza, nu depun si nu clocesc oua si nu-si fac cuib, ca alte pasari, ci cresc pe lemnul copacilor sub forma unor ciudate fapturi mici, cu corpurile acoperite de cochilii; la un moment dat al ciclului lor de dezvoltare, “cand corpul s-a acoperit cu pene”, ele cad in mare. Autorul afirma ca a vazut adesea, cu ochii lui, “mai mult de o mie” de astfel de “gaste” mititele, crescand pe cate o bucata de lemn, adusa de valuri la malul marii.
Topographia Hiberniae
Chiar asa? Si alti autori medievali au reluat povestea, in scrierile lor; au existat si unii care au respins-o (printre care Sfantul Albert cel Mare – secolul al XIII-lea – unul dintre marii invatati ai Evului Mediu) dar, una peste alta, legenda a rezistat timp de secole.Chiar si in veacul al XVI-lea, lumea parea convinsa de aceste “adevaruri” zoologice. Intr-o carte din 1552 apare o gravura care ilustreaza uluitorul ciclu de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stiau oamenii vremii.
Historiae Animalium
Si totusi, de unde pana unde?
Sa revenim la gastele Branta leucopsis. Ce-i cu cochiliile si cresterea pe lemn? Se crede ca aici s-au amestecat niste lucruri, naturalistii vremii interpretand naiv o asemanare - foarte superficiala, de altfel – dintre forma ciocului gastelor si forma cochiliei unor crustacee. Pentru ca asta e, probabil, ceea ce vazuse “cu ochii lui” calugarul Gerald – gramezi de crustacee care cresteau pe bucati de lemn aduse la mal de valurile oceanului. E drept, e vorba despre niste crustacee cu totul deosebite de racii, crabii si crevetii la care ne gandim cel mai adesea cand auzim despre crustacee. Sunt crustacee din grupul ciripedelor, care la maturitate traiesc fixate pe bucati de lemn, pietre sau cochilii de moluste ori sunt chiar parazite si care, din pricina modului de viata sedentar, si-au pierdut aspectul de crustaceu “normal”, capatand trasaturi aparte, ca expresie a adaptarii la aceasta viata aproape imobila.
Exista peste 1200 de specii de ciripede dar, mai specific, crustaceele ciripede de care e vorba in povestea cu gastele de copac apartin ordinului Pedunculata, numit astfel pentru bunul motiv ca speciile acestui ordin traiesc fixate pe substrat cu ajutorul unui peduncul, un soi de “tija” carnoasa, flexibila, care joaca un rol important in legenda noastra zoologica. Ei bine, specialistii cred ca infatisarea neobisnuita a acestor animale (care, ce-i drept, arata tare bizar; probabil 9 din 10 persoane n-ar fi stiut sa spuna exact ce sunt, desi ele sunt aparitii comune in multe regiuni ale lumii) i-a indus in eroare pe oamenii Evului Mediu . Pedunculul evoca un gat lung (ca al gastei) si se termina cu o structura rigida de forma unui cioc. Pentru oamenii medievali si nivelul lor de cunostinte privind clasificarea si anatomia animalelor, ciudata forma de viata putea fi foarte bine o gasca in formare, inca imperfect dezvoltata. Faptul ca aceste organisme se gaseau prinse pe bucati de lemn nu putea insemna altceva decat ca ele cresteau in copaci, din care se desprindeau, odata cu creanga respectiva, cazand in apa si fiind purtate de apele oceanului pana la tarm. Ciripedele au fost studiate amplu si stiintific abia la jumatatea secolului al XIX-lea de catre Darwin, care le-a consacrat cateva lucrari publicate in 1851 si 1854.
Astazi stim, cand vorbim despre ciripedele pedunculate, ca e vorba despre crustacee, ca ele trec, in cursul dezvoltarii lor, prin niste stadii larvare libere (larvele sunt mobile, inoata), ca in stadiul adult sunt sedentare, traind fixate definitiv pe substrat si hranindu-se cu plancton si ca, prin evolutie, s-au adaptat acestui mod de viata sedentar modificandu-si profund anatomia. Nu mai au “picioare” ca alte crustacee, iar carapacea s-a transformat intr-o cochilie dura, calcaroasa, alcatuita din mai multe placi. Placile adapostesc organele filtratoare, cele cu ajutorul carora ciripedele pedunculate isi procura hrana – particule si organisme marunte care plutesc in masa apei (plancton). Dar oamenii Evului Mediu nu stiau aceste lucruri, care azi pot fi citite in orice articol consacrat ciripedelor. In urma cu un mileniu, legaturile dintre diferitele grupuri de animale, sistematica, evolutia si filogenia, erau foarte putin stiute si intelese. Ciclurile de viata ale celor mai multe dintre vietuitoare nu erau cunoscute. Si atunci, faptul ca oamenii isi inchipuiau ca niste pasari pot lua nastere din lemnul copacilor si pot arata la inceput ca niste nevertebrate marine pare naiv, dar nu este inexplicabil.
Gasca de post
Legenda gastelor-calugarite care se nasc din copaci, din mare sau de unde o fi fost, in orice caz nu ca toate pasarile – cum credea lumea in Evul Mediu – a fost utilizata in mod remarcabil de practic de unii calugari isteti din vremea aceea. Profitand de ciudatenia legata de gastele-calugarite, acestia au declarat ca, de vreme ce e vorba despre niste pasari care nu erau chiar ca toate pasarile, gastele respective nu trebuiau incluse printre pasarile pe care un calugar n-avea voie sa le manance in post. Regulile postului catolic interziceau consumul carnii, dar o gasca nascuta in copac si crescuta in mare, o pasare care nu iese din ou, ca oricare alta, nu-i chiar pasare, adica nu-i chiar carne, nu-i asa? Deci, s-o mancam! Cam asta era justificarea calugarilor cand se indopau cu friptura de gasca salbatica taman in postul Pastelui.
Dar erau si destui oameni luminati (printre ei, chiar Giraldus Cambrensis) care, chiar daca nu stiau zoologie, isi dadeau seama foarte bine ca, indiferent de cum ar fi venit pe lume, gasca respectiva era, la maturitate, o pasare ca toate pasarile si deci nu se cuvenea sa fie socotita mancare de post. Ca sa puna capat discutiilor, in 1215 papa Inocentiu al III-lea a interzis categoric consumul carnii gastelor-calugarite in perioadele de post, aducand ca argument faptul ca, in ciuda “modului lor de inmultire neobisnuit”, felul lor de viata era asemanator cu al ratelor si gastelor obisnuite, deci era logic sa fie considerate ca fiind inrudite cu aceste pasari. Gata cu friptura de gasca in post!
Si, incet-incet, oamenii au aflat ceea ce era de aflat despre gastele-calugarite, despre felul lor de viata si s-au lamurit ca e vorba despre pasari ca toate pasarile si nimic altceva sau altfel. Mai tarziu, au aflat si despre ciudatele crustacee ciripede, asezandu-le la locul potrivit in clasificarea animalelor si lamurind legaturile lor cu alte specii. Religiile si bisericile Europei au trecut prin mari prefaceri in ultimul mileniu, iar din importanta dezbatere asupra fripturii de gasca de post a mai ramas doar o poveste distractiva.
Fiindca pe 27 februarie incepe Postul Pastelui mi-am adus aminte de o istorioara povestita de un calugar cand am fost in Franta la o abatie unde se fabrica bere.
la intrebarile mele despre procesul de fabricatie calugarii erau foarte respectuosi in explicatii,in consecinta L-am intrebat direct pe unul dintre ei cum de Biserica este cea care raspandeste in lume aceasta ispita.
Mi-a explicat ca acesta era modul de intretinere,se consuma o cantitate si restul se vindea.Si atunci mi-a spus cu amuzament cum in trecut unii calugarii tineau post cu carne de gasca.
Acum cand postul se apropie mi-am adus aminte de povestioara si m-am decis sa ma informez si sa o relatez si voua.
Gasca ce se credea ca se naste din copac,pe cale de consecinta este de ...post
Convingerile oamenilor in privinta lumii vii s-au tot schimbat si se mai schimba inca. De la explicatiile mistice spre cele stiintifice, progresele cunoasterii ne-au oferit o viziune tot mai corecta asupra formelor de viata ce populeaza biosfera. Dar evolutia a fost presarata cu tot felul de idei ciudate – desi perfect explicabile prin prisma nivelului de cunostinte al vremurilor cu pricina - idei care azi ne apar bizare, dar care, in urma cu un mileniu, reprezentau certitudini.
Gastele de mare
Printre multele specii de gaste salbatice din Europa, exista una care poarta, agatata de ea, o poveste dintre cele mai curioase; o legenda intemeiata pe o stranie credinta medievala, interesanta si amuzanta astazi, ca multe dintre naivele convingeri zoologice ale oamenilor Evului Mediu. Specia cu pricina este Branta leucopsis, o gasca de marime mijlocie, cu penaj alb-negru-gri, caruia ii datoreaza denumirea populara de gasca-calugarita (scuzati cacofonia, dar n-am avut cum s-a evit,bine ca am scapat ,in schimb,de Monica Columbeanu) . E o specie migratoare care cuibareste in Arctica si ierneaza in regiuni temperate vest-europene ca Scotia, Anglia, Irlanda, Olanda…
Si acum, sa trecem la problema: stiati ca aceste gaste cresc in copaci? Sigur ca nu stiati asa ceva, ba chiar vi se pare absurd (si este), dar acum 800 de ani, nimeni nu se indoia ca aceste gaste sunt “produse” de copaci . Intr-o lucrare din anul 1187 sau 1188, numita Topographia Hiberniae, autorul, Gerald din Wales (sau Giraldus Cambrensis, in latina), calugar si cronicar, descrie cu amanunte ciclul de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stia lumea pe atunci: ele nu se imperecheaza, nu depun si nu clocesc oua si nu-si fac cuib, ca alte pasari, ci cresc pe lemnul copacilor sub forma unor ciudate fapturi mici, cu corpurile acoperite de cochilii; la un moment dat al ciclului lor de dezvoltare, “cand corpul s-a acoperit cu pene”, ele cad in mare. Autorul afirma ca a vazut adesea, cu ochii lui, “mai mult de o mie” de astfel de “gaste” mititele, crescand pe cate o bucata de lemn, adusa de valuri la malul marii.
Topographia Hiberniae
Chiar asa? Si alti autori medievali au reluat povestea, in scrierile lor; au existat si unii care au respins-o (printre care Sfantul Albert cel Mare – secolul al XIII-lea – unul dintre marii invatati ai Evului Mediu) dar, una peste alta, legenda a rezistat timp de secole.Chiar si in veacul al XVI-lea, lumea parea convinsa de aceste “adevaruri” zoologice. Intr-o carte din 1552 apare o gravura care ilustreaza uluitorul ciclu de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stiau oamenii vremii.
Historiae Animalium
Si totusi, de unde pana unde?
Sa revenim la gastele Branta leucopsis. Ce-i cu cochiliile si cresterea pe lemn? Se crede ca aici s-au amestecat niste lucruri, naturalistii vremii interpretand naiv o asemanare - foarte superficiala, de altfel – dintre forma ciocului gastelor si forma cochiliei unor crustacee. Pentru ca asta e, probabil, ceea ce vazuse “cu ochii lui” calugarul Gerald – gramezi de crustacee care cresteau pe bucati de lemn aduse la mal de valurile oceanului. E drept, e vorba despre niste crustacee cu totul deosebite de racii, crabii si crevetii la care ne gandim cel mai adesea cand auzim despre crustacee. Sunt crustacee din grupul ciripedelor, care la maturitate traiesc fixate pe bucati de lemn, pietre sau cochilii de moluste ori sunt chiar parazite si care, din pricina modului de viata sedentar, si-au pierdut aspectul de crustaceu “normal”, capatand trasaturi aparte, ca expresie a adaptarii la aceasta viata aproape imobila.
Exista peste 1200 de specii de ciripede dar, mai specific, crustaceele ciripede de care e vorba in povestea cu gastele de copac apartin ordinului Pedunculata, numit astfel pentru bunul motiv ca speciile acestui ordin traiesc fixate pe substrat cu ajutorul unui peduncul, un soi de “tija” carnoasa, flexibila, care joaca un rol important in legenda noastra zoologica. Ei bine, specialistii cred ca infatisarea neobisnuita a acestor animale (care, ce-i drept, arata tare bizar; probabil 9 din 10 persoane n-ar fi stiut sa spuna exact ce sunt, desi ele sunt aparitii comune in multe regiuni ale lumii) i-a indus in eroare pe oamenii Evului Mediu . Pedunculul evoca un gat lung (ca al gastei) si se termina cu o structura rigida de forma unui cioc. Pentru oamenii medievali si nivelul lor de cunostinte privind clasificarea si anatomia animalelor, ciudata forma de viata putea fi foarte bine o gasca in formare, inca imperfect dezvoltata. Faptul ca aceste organisme se gaseau prinse pe bucati de lemn nu putea insemna altceva decat ca ele cresteau in copaci, din care se desprindeau, odata cu creanga respectiva, cazand in apa si fiind purtate de apele oceanului pana la tarm. Ciripedele au fost studiate amplu si stiintific abia la jumatatea secolului al XIX-lea de catre Darwin, care le-a consacrat cateva lucrari publicate in 1851 si 1854.
Astazi stim, cand vorbim despre ciripedele pedunculate, ca e vorba despre crustacee, ca ele trec, in cursul dezvoltarii lor, prin niste stadii larvare libere (larvele sunt mobile, inoata), ca in stadiul adult sunt sedentare, traind fixate definitiv pe substrat si hranindu-se cu plancton si ca, prin evolutie, s-au adaptat acestui mod de viata sedentar modificandu-si profund anatomia. Nu mai au “picioare” ca alte crustacee, iar carapacea s-a transformat intr-o cochilie dura, calcaroasa, alcatuita din mai multe placi. Placile adapostesc organele filtratoare, cele cu ajutorul carora ciripedele pedunculate isi procura hrana – particule si organisme marunte care plutesc in masa apei (plancton). Dar oamenii Evului Mediu nu stiau aceste lucruri, care azi pot fi citite in orice articol consacrat ciripedelor. In urma cu un mileniu, legaturile dintre diferitele grupuri de animale, sistematica, evolutia si filogenia, erau foarte putin stiute si intelese. Ciclurile de viata ale celor mai multe dintre vietuitoare nu erau cunoscute. Si atunci, faptul ca oamenii isi inchipuiau ca niste pasari pot lua nastere din lemnul copacilor si pot arata la inceput ca niste nevertebrate marine pare naiv, dar nu este inexplicabil.
Gasca de post
Legenda gastelor-calugarite care se nasc din copaci, din mare sau de unde o fi fost, in orice caz nu ca toate pasarile – cum credea lumea in Evul Mediu – a fost utilizata in mod remarcabil de practic de unii calugari isteti din vremea aceea. Profitand de ciudatenia legata de gastele-calugarite, acestia au declarat ca, de vreme ce e vorba despre niste pasari care nu erau chiar ca toate pasarile, gastele respective nu trebuiau incluse printre pasarile pe care un calugar n-avea voie sa le manance in post. Regulile postului catolic interziceau consumul carnii, dar o gasca nascuta in copac si crescuta in mare, o pasare care nu iese din ou, ca oricare alta, nu-i chiar pasare, adica nu-i chiar carne, nu-i asa? Deci, s-o mancam! Cam asta era justificarea calugarilor cand se indopau cu friptura de gasca salbatica taman in postul Pastelui.
Dar erau si destui oameni luminati (printre ei, chiar Giraldus Cambrensis) care, chiar daca nu stiau zoologie, isi dadeau seama foarte bine ca, indiferent de cum ar fi venit pe lume, gasca respectiva era, la maturitate, o pasare ca toate pasarile si deci nu se cuvenea sa fie socotita mancare de post. Ca sa puna capat discutiilor, in 1215 papa Inocentiu al III-lea a interzis categoric consumul carnii gastelor-calugarite in perioadele de post, aducand ca argument faptul ca, in ciuda “modului lor de inmultire neobisnuit”, felul lor de viata era asemanator cu al ratelor si gastelor obisnuite, deci era logic sa fie considerate ca fiind inrudite cu aceste pasari. Gata cu friptura de gasca in post!
Si, incet-incet, oamenii au aflat ceea ce era de aflat despre gastele-calugarite, despre felul lor de viata si s-au lamurit ca e vorba despre pasari ca toate pasarile si nimic altceva sau altfel. Mai tarziu, au aflat si despre ciudatele crustacee ciripede, asezandu-le la locul potrivit in clasificarea animalelor si lamurind legaturile lor cu alte specii. Religiile si bisericile Europei au trecut prin mari prefaceri in ultimul mileniu, iar din importanta dezbatere asupra fripturii de gasca de post a mai ramas doar o poveste distractiva.
joi, 23 februarie 2017
PROOROCUL MOISE
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Michelangelo Buonarroti (1475-1564) este considerat a fi drept cel mai mare si mai genial sculptor din lume. Una din cele mai celebre scupturi ale sale este statuia lui Moise. Numai ca dupa cum bine vedeti, Moise are coarne in cap. Coarne se pun doar la diavoli, iar in Biblie nu sunt pomenite "coarnele lui Moise". De ce l-a sculptat asa? Pentru ca termenul KEREN din limba ebraica se poate traduce cu RAZE sau COARNE. Si Michelangelo, in mod gresit a tradus, din greșeala: Coarne in loc de Raze (adica binecuvantarea lui Dumnezeu, raze de Lumina Sfanta).
PROOROCIREA
Dumnezeu, fagaduinta catre Moise a facut, Ca o mare BINECUVANTARE, sa timita pe pamant, Un PROOROC sa li se nasca si in gura Lui va pune, Vorbele-i pecetluite, ce le va zidi in lume.
Legea Noua o va scrie, nu cu slova scrisa-n piatra, Ci cu litera cea vie, scrisa-n inima curata, Invoiala de iertare si uitare de pacate, Celor care Lui urmeaza, le da viata far' de moarte.
Iata-n tine, Israele, se va naste Craiul Pacii, Si-n Lumina Lui vei merge, cum au spus-o toti proorocii, Catre tine se indreapta Soarele adevarat, Cel ce e Iisus Hristosul, Fiul Celui Prea Inalt.
Imparat drept se va naste, dar sarac in tine intra, Si in fata Lui noroade si multime se perinda, Caci Prea Inaltul prin Fecioara, catre lume L-a chemat, Ca acei ce-s orbi sa vada si sa iasa din pacat.
Pe acei ce zac in bezna, in Lumina sa-i ridice, Si durerea sa le-o poarte, lanturile sa le strice, Iar in loc ca sa il iubeasca, dusmanit va fi de ei, Rastignit si pus pe Crucea, faurita de iudei.
Dar samanta ce-o arunca in pamantul plin de spini, Si calcata de multime si scuipata cu venin, Va rodi cu roada multa, foc din miezul ei sa curga, Seva Dragostei si Mila pe pamant sa se rasfranga.
Preot Ioan.
Michelangelo Buonarroti (1475-1564) este considerat a fi drept cel mai mare si mai genial sculptor din lume. Una din cele mai celebre scupturi ale sale este statuia lui Moise. Numai ca dupa cum bine vedeti, Moise are coarne in cap. Coarne se pun doar la diavoli, iar in Biblie nu sunt pomenite "coarnele lui Moise". De ce l-a sculptat asa? Pentru ca termenul KEREN din limba ebraica se poate traduce cu RAZE sau COARNE. Si Michelangelo, in mod gresit a tradus, din greșeala: Coarne in loc de Raze (adica binecuvantarea lui Dumnezeu, raze de Lumina Sfanta).
PROOROCIREA
Dumnezeu, fagaduinta catre Moise a facut, Ca o mare BINECUVANTARE, sa timita pe pamant, Un PROOROC sa li se nasca si in gura Lui va pune, Vorbele-i pecetluite, ce le va zidi in lume.
Legea Noua o va scrie, nu cu slova scrisa-n piatra, Ci cu litera cea vie, scrisa-n inima curata, Invoiala de iertare si uitare de pacate, Celor care Lui urmeaza, le da viata far' de moarte.
Iata-n tine, Israele, se va naste Craiul Pacii, Si-n Lumina Lui vei merge, cum au spus-o toti proorocii, Catre tine se indreapta Soarele adevarat, Cel ce e Iisus Hristosul, Fiul Celui Prea Inalt.
Imparat drept se va naste, dar sarac in tine intra, Si in fata Lui noroade si multime se perinda, Caci Prea Inaltul prin Fecioara, catre lume L-a chemat, Ca acei ce-s orbi sa vada si sa iasa din pacat.
Pe acei ce zac in bezna, in Lumina sa-i ridice, Si durerea sa le-o poarte, lanturile sa le strice, Iar in loc ca sa il iubeasca, dusmanit va fi de ei, Rastignit si pus pe Crucea, faurita de iudei.
Dar samanta ce-o arunca in pamantul plin de spini, Si calcata de multime si scuipata cu venin, Va rodi cu roada multa, foc din miezul ei sa curga, Seva Dragostei si Mila pe pamant sa se rasfranga.
Preot Ioan.
marți, 21 februarie 2017
ZODIACUL. SI HOROSCOPUL CAPCANE ale IADULUI
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Z O D I A C U L
Zodiacul are la baza conceptia pagana a predestinatiei, deci este anticrestin. Nu exista destin, NU EXISTA PREDESTINARE, exista doar PRESTIINTA LUI DUMNEZEU care stie mai inainte de veac toate, dar, care NU SE AMESTECA IN LIBERTATEA OMULUI. Iata ce spune Dumnezeu: "Iar voi sa nu ascultati pe ghicitorii vostri, pe visatorii vostri, pe vrajitorii vostri si pe ai vostri
GHICITORI IN STELE PENTRU CA ACESTIA VA PREZIC MINCIUNA" (Ieremia 27:9-10).
Crestinul ortodox are ca "dreptar de viata" - Sfanta Evanghelie, iar paganul are ca "dreptar al zilei" - zodiacul. Intre ele este diferenta ca intre Rai si Iad.
Preot Ioan.
DIALOG despre HOROSCOP
- Credeti in horoscop?
- Nuuu, horoscopul cred ca este o minciuna!
- Il cititi zilnic? - Asa, ca sa ma amuz!
- In ce zodie sunteti nascut?
- Berbec! - Si in zodiacul chinezesc?
- Sunt Sobolan!
- Astazi, aveti o zi buna?
- Dupa cele spuse la radio sunt cel mai favorizat!
- Credeti ca vi se potriveste?
- Este facut cu atata viclenie, ca se potriveste la toti!
- Stiti cumva ce Sfinti praznuim astazi in calendarul crestin ortodox?
- Habar n-am!
- Poate va amintiti despre ce s-a vorbit in Evanghelia de duminica trecuta in Biserica?
- N-am mai fost la Biserica de anul trecut de la Pasti!
- SUNTETI CRESTIN ORTODOX???
Aici, dialogul s-a terminat, capul plecat spunand totul: CRESTIN DOAR CU NUMELE!
B I B L I A si Z O D I A C U L
Este o totala incompatibilitate intre Biblie si Zodiac, respectiv intre sansa mantuirii oricarui om si "predestinatia ireversibila" in care "norocul haotic" hotarat de astrele lipsite de viata i-ar imparti pe oameni in FERICITI si NEFERICITI, fara vreun aport al lor si mai ales a lui Dumnezeu. Sunt crestini ortodocsi doar prin Sfantul Botez fiindca la Biserica nu vin duminica, nu postesc CEL PUTIN miercurea si vinerea, nu se roaga nici macar acasa, nu s-au spovedit niciodata in viata, in schimb asculta HOROSCOPUL, le place GHICITUL IN CAFEA, in CARTILE DE TAROT, talmacesc VISELE, merg la SPIRITISM sau la VRAJITOARE. Numai simpla citire a horoscopului sau aflarea zodiei este pacat impotriva Dumnezeu Duhului Sfant, pentru ca ignora cuvantul lui Dumnezeu: "Fara Mine, nimic nu puteti face" (Ioan 15:5). Deci, acesti oameni se ia dupa BASME LUMESTI: "Sa cada sub canon cei ce spun NOROCUL, cei care se numesc VRAJITORI si FACATORII de TALISMANE si GHICITORII" (Canonul 65, Sinodul Trulan, 692).
Preot Ioan.
S F A T D U H O V N I C E S C
1. Zodiacul are la baza conceptia pagana despre predestinatie, deci este ANTICRESTIN.
2. Multitudinea de zodiace si de versiuni este O DOVADA CLARA S FALSULUI.
3. Citind zodia noastra, fiecare dintre noi suntem credem tentati sa ev credem ca ni se potriveste, dar in acest fel ni se intareste credinta in EXISTENTA PREDESTINATIEI, si este pacat.
4. Pentru ca descrierea actiunilor prevestite sa se nimereasca la un grup cat mai mare de oameni, zodiacul zilnic prevede evenimente cu consecinte UNIVERSAL VALABILE.
5. Casatoriile care s-au facut dupa indicatiile zodiacului s-au dovedit a fi un esec total, fiind urmate la scurt timp de divorturi.
6. Este absurd sa gandim ca tuturor oamenilor, din toate generatiile, nascuti in aceeasi zi, li s-au intamplat exact aceleasi lucruri (dupa cum spune zodia). Acest lucru nu se verifica nici macar in cazul a doi gemeni, nascuti la interval de 1 minut unul dupa altul.
7. Nu de data nasterii conteaza tot parcursul vietii, ci de educatia primita de la parinti: "A fi om, sau mai degraba a deveni om, inseamna in primul rand A FI RELIGIOS" (Mircea Eliade).
8. Crestinii au ca "dreptar de viata" - SFANTA EVANGHELIE, iar paganii au ca "dreptar al zilei" - ZODIACUL. Intre el diferenta este ca intre RAI si IAD.
9. Exista o mare deosebire intre ASTRONOMIE (stiinta care despre legile puse de Dumnezeu in creearea Universului) si ASTROLOGIE (stiinta oculta, bazata pe conceptia pagana a predestinatiei).
Preot Ioan.
Z O D I A C U L
Zodiacul are la baza conceptia pagana a predestinatiei, deci este anticrestin. Nu exista destin, NU EXISTA PREDESTINARE, exista doar PRESTIINTA LUI DUMNEZEU care stie mai inainte de veac toate, dar, care NU SE AMESTECA IN LIBERTATEA OMULUI. Iata ce spune Dumnezeu: "Iar voi sa nu ascultati pe ghicitorii vostri, pe visatorii vostri, pe vrajitorii vostri si pe ai vostri
GHICITORI IN STELE PENTRU CA ACESTIA VA PREZIC MINCIUNA" (Ieremia 27:9-10).
Crestinul ortodox are ca "dreptar de viata" - Sfanta Evanghelie, iar paganul are ca "dreptar al zilei" - zodiacul. Intre ele este diferenta ca intre Rai si Iad.
Preot Ioan.
DIALOG despre HOROSCOP
- Credeti in horoscop?
- Nuuu, horoscopul cred ca este o minciuna!
- Il cititi zilnic? - Asa, ca sa ma amuz!
- In ce zodie sunteti nascut?
- Berbec! - Si in zodiacul chinezesc?
- Sunt Sobolan!
- Astazi, aveti o zi buna?
- Dupa cele spuse la radio sunt cel mai favorizat!
- Credeti ca vi se potriveste?
- Este facut cu atata viclenie, ca se potriveste la toti!
- Stiti cumva ce Sfinti praznuim astazi in calendarul crestin ortodox?
- Habar n-am!
- Poate va amintiti despre ce s-a vorbit in Evanghelia de duminica trecuta in Biserica?
- N-am mai fost la Biserica de anul trecut de la Pasti!
- SUNTETI CRESTIN ORTODOX???
Aici, dialogul s-a terminat, capul plecat spunand totul: CRESTIN DOAR CU NUMELE!
B I B L I A si Z O D I A C U L
Este o totala incompatibilitate intre Biblie si Zodiac, respectiv intre sansa mantuirii oricarui om si "predestinatia ireversibila" in care "norocul haotic" hotarat de astrele lipsite de viata i-ar imparti pe oameni in FERICITI si NEFERICITI, fara vreun aport al lor si mai ales a lui Dumnezeu. Sunt crestini ortodocsi doar prin Sfantul Botez fiindca la Biserica nu vin duminica, nu postesc CEL PUTIN miercurea si vinerea, nu se roaga nici macar acasa, nu s-au spovedit niciodata in viata, in schimb asculta HOROSCOPUL, le place GHICITUL IN CAFEA, in CARTILE DE TAROT, talmacesc VISELE, merg la SPIRITISM sau la VRAJITOARE. Numai simpla citire a horoscopului sau aflarea zodiei este pacat impotriva Dumnezeu Duhului Sfant, pentru ca ignora cuvantul lui Dumnezeu: "Fara Mine, nimic nu puteti face" (Ioan 15:5). Deci, acesti oameni se ia dupa BASME LUMESTI: "Sa cada sub canon cei ce spun NOROCUL, cei care se numesc VRAJITORI si FACATORII de TALISMANE si GHICITORII" (Canonul 65, Sinodul Trulan, 692).
Preot Ioan.
S F A T D U H O V N I C E S C
1. Zodiacul are la baza conceptia pagana despre predestinatie, deci este ANTICRESTIN.
2. Multitudinea de zodiace si de versiuni este O DOVADA CLARA S FALSULUI.
3. Citind zodia noastra, fiecare dintre noi suntem credem tentati sa ev credem ca ni se potriveste, dar in acest fel ni se intareste credinta in EXISTENTA PREDESTINATIEI, si este pacat.
4. Pentru ca descrierea actiunilor prevestite sa se nimereasca la un grup cat mai mare de oameni, zodiacul zilnic prevede evenimente cu consecinte UNIVERSAL VALABILE.
5. Casatoriile care s-au facut dupa indicatiile zodiacului s-au dovedit a fi un esec total, fiind urmate la scurt timp de divorturi.
6. Este absurd sa gandim ca tuturor oamenilor, din toate generatiile, nascuti in aceeasi zi, li s-au intamplat exact aceleasi lucruri (dupa cum spune zodia). Acest lucru nu se verifica nici macar in cazul a doi gemeni, nascuti la interval de 1 minut unul dupa altul.
7. Nu de data nasterii conteaza tot parcursul vietii, ci de educatia primita de la parinti: "A fi om, sau mai degraba a deveni om, inseamna in primul rand A FI RELIGIOS" (Mircea Eliade).
8. Crestinii au ca "dreptar de viata" - SFANTA EVANGHELIE, iar paganii au ca "dreptar al zilei" - ZODIACUL. Intre el diferenta este ca intre RAI si IAD.
9. Exista o mare deosebire intre ASTRONOMIE (stiinta care despre legile puse de Dumnezeu in creearea Universului) si ASTROLOGIE (stiinta oculta, bazata pe conceptia pagana a predestinatiei).
Preot Ioan.
vineri, 17 februarie 2017
H A L L O W E E N
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
CE INSEAMNĂ HALLOWEEN? Preot Ioan.
HALL - inseamnă fantome, umbre care nu mai sunt, iar WEEN - inseamnă a invinge fantomele, spiritele celor ce nu mai sunt. Halloween-ul este o veche sărbătoare pagană. Este o noapte dedicată fantomelor si vrăjitoarelor. Multi copii se imbracă in vrăjitori, fantome, monstri, pirati... bătand la usă si spunand: "Ne tratati, sau vă bantuim?"
HALLOWEEN-UL NU E AMUZAMENT
CI O "CAPCANĂ A IADULUI"!
Halloween-ul, este o veche sărbătoare pagană de origine americană, fiind dedicată fantomelor si vrăjitoarelor, care antrenează participantii intr-un scenariu simbolic si astfel copiii devin "slujitori ai diavolului". Scrie in Vechiul Testament (Iesirea 22:18), că vrăjitoarele erau omorate cu pietre: "Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca", iar acum, părintii isi lasă copiii să se imbrace in vrăjitoare, schelete de morti, să-si pună coarne in cap? Această sărbătoare il manie tare pe Dumnezeu fiindcă ne duce cu gandul la moarte, nu la viată, căci, ce amestec are LUMINA cu INTUNERICUL?
Cand copiii se deghizează si se maschează, il manie pe Dumnezeu, fiindcă este o aplecare spre hidos, spre chipul diavolului. Dragi părinti, educati-va copiii vostri in credinta crestin ortodoxă, aratandu-le primejdia ce bate la usa inimii lor, prin aceasta SARBATOARE DIABOLICA: HALLOWEEN.
Iubiti părinti, aveti mare grija cum cresteti copiii vostri, pentru ca: "DIN ACELASI LEMN SE SCOATE, ori ICOANA, ori MACIUCA!".
ORIGINEA DOVLECILOR LUMINATI...
In Irlanda, se spune că Jack, un betivan glumet l-a pacălit pe Satana să se urce intr-un copac. L-a santajat pe diavol ca nu-l lasă să se coboare dacă-l mai ispiteste cu bautură. Diavolul i-a promis că-l lasă in pace, dar, glumetul Jack a sculptat pe trunchiul copacului o cruce si l-a blocat acolo. Potrivit folclorului după ce Jack a murit, sufletul lui nu a fost primit in Rai din cauza păcatelor, dar nici in iad fiindcă l-a blocat pe diavol in copac. Diavolul i-a dat un cărbune iad cu care să-si lumineze calea prin intuneric si Jack l-a pus intr-un dovleac. Dovlecii luminati sunt simbolul Halloween-ului.
.M ĂS T I L E
Măstile sunt acoperaminte faciale in stransă legătura cu miturile, datinile si ritualurile religioase pagane fiind purtate de vrajitori, de samani, de războinici si de dansatorii rituali. Cei ce le purtau, credeau ca ele contin puteri magice impotriva răului, dar ele produceau si produc GROAZĂ celor dimprejur. PURTAREA MĂSTILOR ESTE URACIUNE INAINTEA LUI DUMNEZEU!
Preot Ioan.
CE INSEAMNĂ HALLOWEEN? Preot Ioan.
HALL - inseamnă fantome, umbre care nu mai sunt, iar WEEN - inseamnă a invinge fantomele, spiritele celor ce nu mai sunt. Halloween-ul este o veche sărbătoare pagană. Este o noapte dedicată fantomelor si vrăjitoarelor. Multi copii se imbracă in vrăjitori, fantome, monstri, pirati... bătand la usă si spunand: "Ne tratati, sau vă bantuim?"
HALLOWEEN-UL NU E AMUZAMENT
CI O "CAPCANĂ A IADULUI"!
Halloween-ul, este o veche sărbătoare pagană de origine americană, fiind dedicată fantomelor si vrăjitoarelor, care antrenează participantii intr-un scenariu simbolic si astfel copiii devin "slujitori ai diavolului". Scrie in Vechiul Testament (Iesirea 22:18), că vrăjitoarele erau omorate cu pietre: "Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca", iar acum, părintii isi lasă copiii să se imbrace in vrăjitoare, schelete de morti, să-si pună coarne in cap? Această sărbătoare il manie tare pe Dumnezeu fiindcă ne duce cu gandul la moarte, nu la viată, căci, ce amestec are LUMINA cu INTUNERICUL?
Cand copiii se deghizează si se maschează, il manie pe Dumnezeu, fiindcă este o aplecare spre hidos, spre chipul diavolului. Dragi părinti, educati-va copiii vostri in credinta crestin ortodoxă, aratandu-le primejdia ce bate la usa inimii lor, prin aceasta SARBATOARE DIABOLICA: HALLOWEEN.
Iubiti părinti, aveti mare grija cum cresteti copiii vostri, pentru ca: "DIN ACELASI LEMN SE SCOATE, ori ICOANA, ori MACIUCA!".
ORIGINEA DOVLECILOR LUMINATI...
In Irlanda, se spune că Jack, un betivan glumet l-a pacălit pe Satana să se urce intr-un copac. L-a santajat pe diavol ca nu-l lasă să se coboare dacă-l mai ispiteste cu bautură. Diavolul i-a promis că-l lasă in pace, dar, glumetul Jack a sculptat pe trunchiul copacului o cruce si l-a blocat acolo. Potrivit folclorului după ce Jack a murit, sufletul lui nu a fost primit in Rai din cauza păcatelor, dar nici in iad fiindcă l-a blocat pe diavol in copac. Diavolul i-a dat un cărbune iad cu care să-si lumineze calea prin intuneric si Jack l-a pus intr-un dovleac. Dovlecii luminati sunt simbolul Halloween-ului.
.M ĂS T I L E
Măstile sunt acoperaminte faciale in stransă legătura cu miturile, datinile si ritualurile religioase pagane fiind purtate de vrajitori, de samani, de războinici si de dansatorii rituali. Cei ce le purtau, credeau ca ele contin puteri magice impotriva răului, dar ele produceau si produc GROAZĂ celor dimprejur. PURTAREA MĂSTILOR ESTE URACIUNE INAINTEA LUI DUMNEZEU!
Preot Ioan.
miercuri, 15 februarie 2017
POCĂINTA
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
In Taina Sfintei Spovedanii, celui care isi mărturiseste păcatele i se cere: CAINTĂ si SINCERITATE. Trebuie să stim clar că: Păcatele nu le iartă preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT IN DUHUL SFANT. Căinta este părăsirea gandurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor desarte, a patimilor, a păcatelor si intoarcerea pe calea lui Hristos. Căinta este cea dintai treaptă care duce la Impărătia lui Dumnezeu. Căinta este singura cale de a bate la poarta cerului. Căinta străvederea dintr-o dată a leprei păcatului care ii roade sufletul. Este ca si cand un om avand părul negru si neprivindu-se multă vreme in oglindă, s-ar uita deodată si s-ar vedea cu părul albit.
Care este această oglindă?
Oglinda este Iisus Hristos, oglinda in care fiecare se vede asa cum este. In aceasta oglindă, fiecare se vede plin de mizerie sufletească, de lepra păcatelor. Căinta este inceputul lepădarii de voia proprie si inceputul implinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodată sinonim cu "voia proprie". Cine trăieste după voia sa, trăieste in intuneric spiritual, in nebunie, in scrasnirea dintilor.
Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, dar prin cainta sinceră a fost repus in treapta Apostolească. Căinta talharului de pe cruce ne arată putinta mantuirii fie si in ultima clipă: cea a mortii.
IAR CLIPA MORTII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VESNICIA CARE NE ASTEAPTĂ.
PORUNCA lui DUMNEZEU "FITI SFINTI, CĂ EU SUNT SFANT" (1 Petru 1:16).
Domnul Dumnezeu nu-ti dă oamenii pe care ii vrei tu, ci oamenii de care ai nevoie PENTRU A TE AJUTA (să te ridici, ori de cate ori vei cadea), PENTRU A TE RĂNI (ca să te smeresti ori de cate ori te mandresti, te trufesti, ai primit laude in sufletul tău, clevetesti, judeci...), PENTRU A TE PĂRĂSI (este o părăsire, spre indreptare, spre folos sufletesc, pornită din pedagogia divină), PENTRU A TE IUBI (fiind născut din iubire, in mod firesc simti dorinta de a iubi si de a fi iubit) si PENTRU A TE TRANSFORMA in omul care El il doreste (omul cel nou, bine plăcut lui Dumnezeu).
Preot Ioan.
VLĂSTARE DE RUGĂ
Eu sunt sămanta căzuta-ntre pietre,
Sunt goală si stearpă, robită de sete,
De setea divină a Harului Sfant,
Ce-o varsă Iubirea din cer pe pămant.
Să plouă din ceruri, Iubire si Har,
Să-mi umple tot golul cu tainicul dar,
Din mine să iasă vlăstare de rugă,
Să crească inalte, la cer să ajungă!
Din bobul de grau se naste plamada,
Ce creste si creste si umple covata,
Din sufletul meu se naste o rugă,
Ce urcă spre ceruri, tot urcă si urcă!
E ruga tacută din inima mea,
Ce naste iubirea si-aprinde o stea,
E taină divină, e taină cerească,
Ce naste iubirea si-o face să crească
DOMNUL ESTE AJUTORUL TĂU
Să va fie ZIUA, Ca O SĂRBĂTOARE,
Iar IN SUFLET, Insusi, DOMNUL SĂ COBOARE,
Să v-aducă PACE, Să v-aduca HAR,
Să va fie SPRIJIN, Să va fie FAR,
Să va fie HRANA, Să va fie MIR,
Să va dea din nou, SUFLET DE COPIL,
Si să vă soptească Cu a Sa iubire:
,,Eu sunt langă Tine, Cheamă-Mă copile !
"Domnul este ajutorul meu, si nu mă teme de ce-mi va face mie omul.
Nu mă voi teme de rău, pentru că Tu cu mine esti.
Că Tu esti Dumnezeule, intărirea mea, si Impărătia Ta este Impăratie vesnică.
Stăpanitor tare, Domn al păcii, Tată al veacului ce va să fie,
Că a Ta, a Unuia, este Impărătia si puterea si slava, impreună cu Tatăl si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
Preot Ioan.
In Taina Sfintei Spovedanii, celui care isi mărturiseste păcatele i se cere: CAINTĂ si SINCERITATE. Trebuie să stim clar că: Păcatele nu le iartă preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT IN DUHUL SFANT. Căinta este părăsirea gandurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor desarte, a patimilor, a păcatelor si intoarcerea pe calea lui Hristos. Căinta este cea dintai treaptă care duce la Impărătia lui Dumnezeu. Căinta este singura cale de a bate la poarta cerului. Căinta străvederea dintr-o dată a leprei păcatului care ii roade sufletul. Este ca si cand un om avand părul negru si neprivindu-se multă vreme in oglindă, s-ar uita deodată si s-ar vedea cu părul albit.
Care este această oglindă?
Oglinda este Iisus Hristos, oglinda in care fiecare se vede asa cum este. In aceasta oglindă, fiecare se vede plin de mizerie sufletească, de lepra păcatelor. Căinta este inceputul lepădarii de voia proprie si inceputul implinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodată sinonim cu "voia proprie". Cine trăieste după voia sa, trăieste in intuneric spiritual, in nebunie, in scrasnirea dintilor.
Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, dar prin cainta sinceră a fost repus in treapta Apostolească. Căinta talharului de pe cruce ne arată putinta mantuirii fie si in ultima clipă: cea a mortii.
PORUNCA lui DUMNEZEU "FITI SFINTI, CĂ EU SUNT SFANT" (1 Petru 1:16).
Domnul Dumnezeu nu-ti dă oamenii pe care ii vrei tu, ci oamenii de care ai nevoie PENTRU A TE AJUTA (să te ridici, ori de cate ori vei cadea), PENTRU A TE RĂNI (ca să te smeresti ori de cate ori te mandresti, te trufesti, ai primit laude in sufletul tău, clevetesti, judeci...), PENTRU A TE PĂRĂSI (este o părăsire, spre indreptare, spre folos sufletesc, pornită din pedagogia divină), PENTRU A TE IUBI (fiind născut din iubire, in mod firesc simti dorinta de a iubi si de a fi iubit) si PENTRU A TE TRANSFORMA in omul care El il doreste (omul cel nou, bine plăcut lui Dumnezeu).
Preot Ioan.
VLĂSTARE DE RUGĂ
Eu sunt sămanta căzuta-ntre pietre,
Sunt goală si stearpă, robită de sete,
De setea divină a Harului Sfant,
Ce-o varsă Iubirea din cer pe pămant.
Să plouă din ceruri, Iubire si Har,
Să-mi umple tot golul cu tainicul dar,
Din mine să iasă vlăstare de rugă,
Să crească inalte, la cer să ajungă!
Din bobul de grau se naste plamada,
Ce creste si creste si umple covata,
Din sufletul meu se naste o rugă,
Ce urcă spre ceruri, tot urcă si urcă!
E ruga tacută din inima mea,
Ce naste iubirea si-aprinde o stea,
E taină divină, e taină cerească,
Ce naste iubirea si-o face să crească
DOMNUL ESTE AJUTORUL TĂU
Să va fie ZIUA, Ca O SĂRBĂTOARE,
Iar IN SUFLET, Insusi, DOMNUL SĂ COBOARE,
Să v-aducă PACE, Să v-aduca HAR,
Să va fie SPRIJIN, Să va fie FAR,
Să va fie HRANA, Să va fie MIR,
Să va dea din nou, SUFLET DE COPIL,
Si să vă soptească Cu a Sa iubire:
,,Eu sunt langă Tine, Cheamă-Mă copile !
"Domnul este ajutorul meu, si nu mă teme de ce-mi va face mie omul.
Nu mă voi teme de rău, pentru că Tu cu mine esti.
Că Tu esti Dumnezeule, intărirea mea, si Impărătia Ta este Impăratie vesnică.
Stăpanitor tare, Domn al păcii, Tată al veacului ce va să fie,
Că a Ta, a Unuia, este Impărătia si puterea si slava, impreună cu Tatăl si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
Preot Ioan.
luni, 13 februarie 2017
INVĂTĂTURA DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Cuvânt
înainte
Nevoia unei «Cărţi de Învăţătură», care
să cuprindă pe scurt
şi pe
înţelesul tuturor adevărurile
de credinţă ale Sfintei noastre
Biserici Ortodoxe a Răsăritului, se făcuse
simţită de multă vreme, atât
de slujitorii
altarelor, cât şi de credincioşii
Bisericii noastre.
Vechea «Mărturisire Ortodoxă», operă a marelui mitropolit al
Kievului Petru Movilă (1596 - 1646), de care s-au slujit înaintaşii
noştri şi care a folosit atât de mult nenumăratelor
generaţii de
credincioşi, pentru întărirea
în credinţă, nu se mai păutea
găsi decât cu
greu. Şi «Mărturisirea Ortodoxă» a cunoscut, la noi, cea mai largă
răspândire, nu numai pentru că a constituit singurul
dreptar de
învăţătură şi de viaţă creştină, pentru marea mulţime
a credincioşilor,
ci şi pentru faptul că ea este strâns legată de trecutul Bisericii
Ortodoxe Române.
Într-adevăr, în lupta pe care Ortodoxia a dus-o în
trecut, atât
împotriva încercărilor catolicismului
de a se infiltra
prin
prozelitism în mijlocul credincioşilor
ortodocşi, cât şi
împotriva
protestantismului, care caută să falsifice adevărurile
de
credinţă ale Bisericii Ortodoxe, Sinodul
de la Iaşi, întrunit în anul
1642, a opus tuturor
acestor încercări «Mărturisirea Ortodoxă» a lui
Petru Movilă, care, cercetată şi
tradusă în greceşte la acest Sinod şi
aprobată apoi de Sinodul local din Constantinopol, la 1643, a devenit
o adevărată pavăză a Ortodoxiei împotriva atacurilor celor de altă
credinţă.
Zece sfaturi de la Ieromonahul Savatie Baştovoi 2013
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.
2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.
3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.
4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.
5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.
6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.
7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.
8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.
9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe cineva: „Vă daţi seama, omul acesta a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.
10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.
Ieromonah Savatie Baştovoi , Carte de despărşire, Ed.Cathisma, Bucureşti, 2013, p.71-75
CARTEA VIETII
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
"Viata nu-i decat o carte, cuprinzand atatea file,
Cate-n cartea-i scrisa Domnul, ale vietii tale zile,
Filele-i sunt insa albe, sa scrii numai tu pe ele,
Ori cu slove de-ntuneric, ori cu slovele de stele;
Si, cum poate fiecare, cartea vietii sa si-o scrie:
Ori in moarte se afunda, ori trai-va-n Vesnicie!".
Viata noastra pe pamant este foarte scurta:
O CLIPĂ numai si apoi urmeaza VESNICIA:
VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI.
"PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU" (Amos 4:12).
Iubiti credinciosi, viata noastra pe pamant este foarte scurta: O CLIPA numai si apoi urmeaza VESNICIA: VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI.
Asadar:
"Viata este ca si roua,
Ca un vis inselator,
Repede se ia perdeaua,
Catre veacul viitor"
. Si tunci daca tot murim la ce ne este de folos toata zdroaba (osteneala) acestei vieti?
"Cine esti, de unde vii?
Poti tu, omule sa stii?
Cine esti, ce viata ai?
Poti tu seama sa iti dai?
Tu esti MARE, tu esti MIC.
Tu esti TOT, tu esti NIMIC.
Tu esti RĂU, dar esti si BUN.
Tu 'NTELEPT si tu NEBUN".
Este adevarat ca trupul nostru va merge in pamant (implinind porunca lui Dumnezeu), dar sufletul se va intoarce la Dumnezeu care L-a dat. Scopul vietii noastre crestinesti este MANTUIREA SUFLETULUI.
De aceea, ma rog Lui Dumnezeu sa-ti dea: SANATATE, IMPLINIRE in viata, BUCURIE Sfanta, PACE Sfanta, LUMINA Sfanta si MANTUIREA SUFLETULUI. Amin!
SCRISOAREA LUI ALEXANDRU VLAHUTĂ CĂTRE FIICA SA
Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita !
Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, dar fericire nu. Nu, pentru ca nu pot fi iubiti. Fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul, iar pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti.... ATATIA CAT MERITA.
Aaaa, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul care se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa sti doar ce vrei.Si vad ca ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine imi pare ca ai inceput sa te observi. Asa, Mimilica draga, cearta-te ori de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei, si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi ,,Uitati-va la mine !", Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: ,,SĂ NU FACI VREO FAPTĂ A CAREI AMINTIRE TE-AR PUTEA FACE VREODATĂ SĂ ROSESTI". Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cincizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi! Te imbratisez cu drag!
Preot Ioan.
Cate-n cartea-i scrisa Domnul, ale vietii tale zile,
Filele-i sunt insa albe, sa scrii numai tu pe ele,
Ori cu slove de-ntuneric, ori cu slovele de stele;
Si, cum poate fiecare, cartea vietii sa si-o scrie:
Ori in moarte se afunda, ori trai-va-n Vesnicie!".
Viata noastra pe pamant este foarte scurta:
O CLIPĂ numai si apoi urmeaza VESNICIA:
VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI.
"PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU" (Amos 4:12).
Iubiti credinciosi, viata noastra pe pamant este foarte scurta: O CLIPA numai si apoi urmeaza VESNICIA: VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI.
Asadar:
"Viata este ca si roua,
Ca un vis inselator,
Repede se ia perdeaua,
Catre veacul viitor"
. Si tunci daca tot murim la ce ne este de folos toata zdroaba (osteneala) acestei vieti?
"Cine esti, de unde vii?
Poti tu, omule sa stii?
Cine esti, ce viata ai?
Poti tu seama sa iti dai?
Tu esti MARE, tu esti MIC.
Tu esti TOT, tu esti NIMIC.
Tu esti RĂU, dar esti si BUN.
Tu 'NTELEPT si tu NEBUN".
Este adevarat ca trupul nostru va merge in pamant (implinind porunca lui Dumnezeu), dar sufletul se va intoarce la Dumnezeu care L-a dat. Scopul vietii noastre crestinesti este MANTUIREA SUFLETULUI.
De aceea, ma rog Lui Dumnezeu sa-ti dea: SANATATE, IMPLINIRE in viata, BUCURIE Sfanta, PACE Sfanta, LUMINA Sfanta si MANTUIREA SUFLETULUI. Amin!
SCRISOAREA LUI ALEXANDRU VLAHUTĂ CĂTRE FIICA SA
Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita !
Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, dar fericire nu. Nu, pentru ca nu pot fi iubiti. Fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul, iar pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti.... ATATIA CAT MERITA.
Aaaa, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul care se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa sti doar ce vrei.Si vad ca ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine imi pare ca ai inceput sa te observi. Asa, Mimilica draga, cearta-te ori de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei, si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi ,,Uitati-va la mine !", Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: ,,SĂ NU FACI VREO FAPTĂ A CAREI AMINTIRE TE-AR PUTEA FACE VREODATĂ SĂ ROSESTI". Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cincizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi! Te imbratisez cu drag!
Crestinii si biserica
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Se spune că Satan a organizat o întâlnire de lucru cu toţi demonii săi. Odată ce s-au adunat toţi înaintea lui, a luat cuvântul şi le-a zis:
- Măi, băieţi! Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă la Biserică, să citească Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, şi să descopere cuvântul... Nu avem nicio putere să oprim relaţia intimă pe care o au cu Salvatorul lor. Noi ştim că odată ce se prind în legătură cu Iisus, puterea noastră asupra lor este nimicită. Din această cauză m-am tot gândit ce să facem, şi iată ce idee mi-a venit... Daţi-le voie să meargă la Biserică, să se închine Dumnezeului lor, dar furaţi-le timpul ca să nu mai aibă timp să dezvolte şi să întreţină o relaţie cu Iisus Hristos şi cu Maria, mama Lui, de care noi ne temem atât de mult. Cum vom face aceasta?
Potrivnicii creştinilor au tăcut...
- Iată cum! Ţineţi-i ocupaţi cu aspectele neesenţiale ale vieţii, inventaţi nenumărate scheme care să le ocupe mintea tot timpul.. Tentaţii, să cheltuiască, să-şi dorească mai mult, mai mult, mai mult.. Să caute să muncească cât mai mult - 10,12,14 ore pe zi, chiar şi Duminicile, pentru ca să creadă că aşa îşi pot împlini toate cele ce ţin de trebuinţele lor materiale... Trimiteţi-i în Spania, Italia şi Anglia. Cât mai departe de familiile lor. Acolo împuşcăm doi iepuri: le dăm mult de muncă şi îi lipsim, pe cei mai mulţi ortodocşi, de bisericile lor, de spovedanie şi împărtăşanie…
Împuţinaţi-le timpul pe care l-ar petrece cu copiii, cu familiile lor. Suprastimulaţi-le mintea ca să nu mai poată auzi liniştea, care le-ar putea oferi un timp de meditaţie la rostul vieţii lor şi să vadă deşertăciunea sufletelor lor.. Televizoare peste tot, dvd-uri, computere, ziare şi reviste, manele, desene animate, jocuri, lux; nu-mi pasă cum le numiţi, utilizaţi orice lucru de care se pot folosi fără oprire şi prin care putem vinde vise goale... Asta va încărca minţile lor şi va rupe orice legătură cu Hristos... Umpleţi-le vieţile cu super oferte, jocuri de noroc şi orice servicii şi produse gratuite, adică speranţe false şi iluzii...
Nu uitaţi de femeie! Ea a ştiut întotdeauna să ispitească. Folosiţi-o cât mai sumar îmbrăcată pentru a înşela ochii bărbaţilor, care vor fi şi mai slabi şi vor crede că frumuseţea trupului este importantă şi vor deveni nesatisfăcuţi de propriilor lor neveste.
Ţineţi-le pe neveste ocupate cu treburile casei, cu bucătăria, cu mofturile copiilor, cu îndatoririle faţă de soţ, de părinţi, pentru ca, odată sfârşită ziua, să nu le mai poată oferi soţilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar şi vor căuta mângâiere în altă parte.
Daţi-le pe Moş Crăciun, daţi-le brad, pentru a-i îndepărta de la adevăratul sens al Naşterii Mântuitorului, la fel şi cu Paştile, daţi-le iepuraş, să uite de Înviere şi de puterea lui Iisus Hristos asupra păcatului şi a morţii... Astfel, ei singuri îşi vor îndepărta proprii copii de la Adevăr...
În vacanţe învăţaţi-i să facă excese: discoteci, grătare, petreceri, să nu se poată linişti prea mult, ca să poată reflecta la creaţia lui Dumnezeu. Astfel, faceţi ca ei să se întoarcă la viaţa de zi cu zi şi mai obosiţi, să nu aibă timp să se încarce cu energia naturii lui Dumnezeu. Daţi-le parcuri distractive, evenimente sportive în fiecare zi, spectacole de muzică, filme.. Ţineţi-i ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi ! Umpleţi-le viaţa cu atât de multe invenţii şi cauze bune, încât să creadă că ei sunt stăpâni pe vieţile lor şi pot face "ceva".. Curând îşi vor sacrifica şi sănătatea şi familia pentru a face "ceva" cu viaţa lor... Să ştiţi băieţi că o să meargă, o să meargă.. E un plan bun. Acum plecaţi şi faceţii cum v-am spus...
Astfel, demonii au plecat pe pământ să facă totul spre a-i ţine pe oameni ocupaţi cu scopurile lor în viaţă, pentru a le împuţina timpul în care ar putea medita la viaţă şi moarte, la Judecată, la necesitatea schimbării vieţii lor şi mai ales timpul de rugăciune...
Întrebarea este: A reuşit oare satan în planul lui sau nu?!
Se spune că Satan a organizat o întâlnire de lucru cu toţi demonii săi. Odată ce s-au adunat toţi înaintea lui, a luat cuvântul şi le-a zis:
- Măi, băieţi! Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă la Biserică, să citească Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, şi să descopere cuvântul... Nu avem nicio putere să oprim relaţia intimă pe care o au cu Salvatorul lor. Noi ştim că odată ce se prind în legătură cu Iisus, puterea noastră asupra lor este nimicită. Din această cauză m-am tot gândit ce să facem, şi iată ce idee mi-a venit... Daţi-le voie să meargă la Biserică, să se închine Dumnezeului lor, dar furaţi-le timpul ca să nu mai aibă timp să dezvolte şi să întreţină o relaţie cu Iisus Hristos şi cu Maria, mama Lui, de care noi ne temem atât de mult. Cum vom face aceasta?
Potrivnicii creştinilor au tăcut...
- Iată cum! Ţineţi-i ocupaţi cu aspectele neesenţiale ale vieţii, inventaţi nenumărate scheme care să le ocupe mintea tot timpul.. Tentaţii, să cheltuiască, să-şi dorească mai mult, mai mult, mai mult.. Să caute să muncească cât mai mult - 10,12,14 ore pe zi, chiar şi Duminicile, pentru ca să creadă că aşa îşi pot împlini toate cele ce ţin de trebuinţele lor materiale... Trimiteţi-i în Spania, Italia şi Anglia. Cât mai departe de familiile lor. Acolo împuşcăm doi iepuri: le dăm mult de muncă şi îi lipsim, pe cei mai mulţi ortodocşi, de bisericile lor, de spovedanie şi împărtăşanie…
Împuţinaţi-le timpul pe care l-ar petrece cu copiii, cu familiile lor. Suprastimulaţi-le mintea ca să nu mai poată auzi liniştea, care le-ar putea oferi un timp de meditaţie la rostul vieţii lor şi să vadă deşertăciunea sufletelor lor.. Televizoare peste tot, dvd-uri, computere, ziare şi reviste, manele, desene animate, jocuri, lux; nu-mi pasă cum le numiţi, utilizaţi orice lucru de care se pot folosi fără oprire şi prin care putem vinde vise goale... Asta va încărca minţile lor şi va rupe orice legătură cu Hristos... Umpleţi-le vieţile cu super oferte, jocuri de noroc şi orice servicii şi produse gratuite, adică speranţe false şi iluzii...
Nu uitaţi de femeie! Ea a ştiut întotdeauna să ispitească. Folosiţi-o cât mai sumar îmbrăcată pentru a înşela ochii bărbaţilor, care vor fi şi mai slabi şi vor crede că frumuseţea trupului este importantă şi vor deveni nesatisfăcuţi de propriilor lor neveste.
Ţineţi-le pe neveste ocupate cu treburile casei, cu bucătăria, cu mofturile copiilor, cu îndatoririle faţă de soţ, de părinţi, pentru ca, odată sfârşită ziua, să nu le mai poată oferi soţilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar şi vor căuta mângâiere în altă parte.
Daţi-le pe Moş Crăciun, daţi-le brad, pentru a-i îndepărta de la adevăratul sens al Naşterii Mântuitorului, la fel şi cu Paştile, daţi-le iepuraş, să uite de Înviere şi de puterea lui Iisus Hristos asupra păcatului şi a morţii... Astfel, ei singuri îşi vor îndepărta proprii copii de la Adevăr...
În vacanţe învăţaţi-i să facă excese: discoteci, grătare, petreceri, să nu se poată linişti prea mult, ca să poată reflecta la creaţia lui Dumnezeu. Astfel, faceţi ca ei să se întoarcă la viaţa de zi cu zi şi mai obosiţi, să nu aibă timp să se încarce cu energia naturii lui Dumnezeu. Daţi-le parcuri distractive, evenimente sportive în fiecare zi, spectacole de muzică, filme.. Ţineţi-i ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi ! Umpleţi-le viaţa cu atât de multe invenţii şi cauze bune, încât să creadă că ei sunt stăpâni pe vieţile lor şi pot face "ceva".. Curând îşi vor sacrifica şi sănătatea şi familia pentru a face "ceva" cu viaţa lor... Să ştiţi băieţi că o să meargă, o să meargă.. E un plan bun. Acum plecaţi şi faceţii cum v-am spus...
Astfel, demonii au plecat pe pământ să facă totul spre a-i ţine pe oameni ocupaţi cu scopurile lor în viaţă, pentru a le împuţina timpul în care ar putea medita la viaţă şi moarte, la Judecată, la necesitatea schimbării vieţii lor şi mai ales timpul de rugăciune...
Întrebarea este: A reuşit oare satan în planul lui sau nu?!