Pagini

vineri, 28 aprilie 2017

Frumoasă și tristă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

La Sfânta Sărbătoare-a Învierii
Bisericile-s pline de bătrâni,
Înconvoiați de șalele durerii,
Fără copiii duși printre străini.
În partea dreaptă, capete cărunte
Formau un nor de ceață-n asfințit,
În partea stângă, băbuțe mărunte
Plângeau mirosul mirului sfințit.
Din când în când privirile-și tresaltă,
În ochii lor o boare picură,
Pe cei bătrâni și tineri, laolaltă,
Nici Învierea nu-i mai bucură.
Aici, biserica e plină de nevârstnici,
Văzându-i simți un dor sfâșietor,
Și vreți cu cei de-acasă triști și vârstnici
Să se clădeasc-al țării viitor?
Cine tot vrea să ard-a noastră stirpe?
De ce suntem atât de oropsiți?
De ce suntem tratați ca niște cârpe
Și-n lumea largă să fim împânziți?
Vremuri cumplite tranzitează lumea,
Istoria ne este inamic,
Când tancuri grele mistuie pășunea
Se pare că n-am învățat nimic...
Suntem luați cu pluta și cotiga,
Zarul etern s-a prefăcut în dado,
Când se va face țăndări mămăliga
Vom reveni din acest El Dorado.
Mai cred că dincolo de zare-albastră
O Românie Sfântă mai există,
Dar e păcat că scumpa țara noastră
Pe cât e de frumoasă e și tristă.
vdavid

marți, 25 aprilie 2017

TRECEA, HRISTOS

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                             versuri Eliana Popa
   Trecea Hristos tăcut, smerit, târând cu greu al Sau picior,
 Pe care cuiul l-a zdrobit, trecea in chip de cersetor,
Trecea Hristos tinând in mană, un colt de pâine intărit,
 Pe care doar un om al străzii din prânzul său i-a impărtit!

   Trecea Hristos si-avea in ochi, mai multe lacrimi ca atunci,
Când istovit urca Golgota... ducând povara multor cruci,
 Plângea privind la lumea asta si căutând să mai găsească,
Un strop de dragoste-ntr-un suflet... de l-ar găsi să il sporească.

   Trecea Hristos privind cu milă, privind la mine păcătosul,
 Că nu-mi văd boala cea cumplită, că-s mai lepros decât leprosul,
 Si se opri sa imi intindă, din buzunarul Hainei Sale,
Un ciob căzut dintr-o oglindă... si iarăsi se porni pe Cale.

   Si l-am luat cu stângacie..privind in el mi-a arătat,
 Cum chipul meu e plin de lepră, de lepra greului păcat,
Si-am alergat să-L prind pe Cale, pe minunatul Călător,
 Să-i spun că ciobul de oglindă, este un ciob inselător.

   Dar am căzut cuprins de frică... sunt eu lepros?.. I-adevărat!!!
Iar ciobul nu-i ciob, nici oglindă...este un dar, un diamant,
 Si Cersetorul nu-i ce pare, nu-i cersetor ci Împărat,
 E Cel ce m-a-ntâlnit pe Cale, e Doctorul Prea Minunat !

   Trecea Hristos ,descult si singur, cu haina ruptă-nfrigurat,
Era mai trist decât atunci, cand fiere si otet i-au dat,
 Căci astazi nimeni nu-i deschide, atunci cand bate-n poarta lor,
 In goana lumii pervertite, multi nu-L mai văd, multi nu-L mai vor!

   Trecea Hristos, smerit prin lume, trecea, dar cât o să mai treacă?
Cand ieri si azi si poate mâine, nu este nimeni să-L petreacă,
Când usile sunt zăvorâte... când lacrimile au secat,
Cât să mai treci prin lume, Doamne! Incă mai rabzi cat ai răbdat???

                      Preot Ioan.

luni, 24 aprilie 2017

Rugaciunea Sfantului Ioan Gura de Aur

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Rugaciunea a opta a Sfantului Ioan Gura de Aur

12 cereri dupa numarul ceasurilor zilei :

1. Doamne, primeste-ma in pocainta.
2. Doamne, nu ma lasa pe mine.
3. Doamne, nu ma duce pe mine in ispita.
4. Doamne, da-mi cuget bun.
5. Doamne, da-mi lacrimi si aduceri aminte de moarte si umilinta.
6. Doamne, da-mi cuget sa-mi marturisesc toate pacatele mele.
7. Doamne, da-mi smerenie, curatie si ascultare.
8. Doamne, da-mi rabdare, voie nebiruita si blandete.
9. Doamne, sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea.
10. Doamne, invredniceste-ma sa Te Iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate Voia Ta.
11. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de draci, de patimile trupesti, si de toate celelalte lucruri necuvioase.
12.Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si in mine pacatosul Voia Ta;
Ca BINECUVINTAT esti in veci !
Amin !

In Postul Mare este foarte util si necesar sa ne aducem aminte de toate acestea si sa nu pregetam a ne Ruga pentru ele !

sâmbătă, 22 aprilie 2017

CE ESTE MAI IMPORTANT ?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                       CE ESTE MAI IMPORTANT,
                                                               COAJA sau MIEZUL,
                                                         TRUPUL SAU SUFLETUL?


Cel ce cumpără nuci, nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Si asemenea cu nenumărate lucruri din lume, crestinii ortodocsi, le caută pe cele nevăzute si nu pe cele văzute. Si Dumnezeul tău caută la tine dupa inimă.
   Prin coaja trupului, Dumnezeu, priveste in "miezul tău", in inima ta, si caută la inima ta: ,,Fiule, da-mi inima ta !", zis-a Domnul (Pilde 23:26).
   In inima, Ziditorul a pus temelia vietii. In inima viata se zămisleste, purcede, creşte si se indreaptă spre mormant şi dincolo de mormant. Oare căt pretuieste omul despre care toti spun: "E destept, dar nu are inimă!" Dumnezeu, nu va cere de la el (doar) desteptăciune, ci inima. Căci a zis Sfantul Apostol Pavel (1 Corinteni 1:25): „Cel ce este nebun al lui Dumnezeu, mai intelept decat oamenii este”.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania, București, 2010, p.7).

   "Căci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva să vadă cu ochii si să audă cu urechile SI CU INIMA SĂ INTELEAGĂ si să se intoarcă, si Eu (Dumnezeu) să-i tămăduiesc pe ei" (Matei 13:15). Si toate acestea vi le-am spus fiindcă INIMA ESTE IZVORUL CREDINTEI SI AL MÂNTUIRII.
 Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.                        

joi, 20 aprilie 2017

DOUĂ MAINI CU RĂNI DE CUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   Prea Curata Nascatoare, Maica celor in durere, In causul palmei tale, strange lacrimile mele! Strange multa mea durere si cu ea la Cer sa urci, De la Fiul Tau Prea Dulce, veste buna sa-mi aduci!
   Ieri pierdut eram pe Cale, ratacit pe-un drum gresit, Nu stiam unde ma aflu, nici de unde am venit, Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea, Ce s-a Rastignit pe Cruce, sa-mi aduca Mantuirea.
   Nu stiam ca locul asta, nu e locul meu pe veci, Rataceam prin intuneric... inotam in valuri reci, Si cand sufletu-mi, sarmanul,obosit, incet murea
Am intins Maicuta mana la Milostivirea Ta!
   Si-am simtit ca langa mine s-a oprit un Calator, Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior, Si o frunte-nsangerata, de la rana unor spini,
Impletiti intr-o cununa, ce umbrea un chip senin,
   Si-a intins cu duiosie, doua maini cu rani de cui, Si m-a tras din valul mortii si m-a strans la pieptul Lui, Si-un suvoi de apa vie, am simtit ca se revarsa, Dintr-o rana mai adanca, dintr-a Lui strapunsa coasta,
   Ma inunda si pe mine si ma spala si ma-nvie, Si-mi sadeste-n suflet pace si o Sfanta bucurie, Si m-aseaza si pe mine, sa pasesc in urma Lui, Si Golgota vietii mele cu nadejde sa o sui...
   Si-am vazut ca unde calca si ramane urma Sa, Odrasleste si se-nalta, floarea de ,,nu ma uita", Si in locul unde cad, picaturi din Sfantul Sange, Crini rasar si il imbraca cu parfumul cel mai dulce!
   Iar in urma Sa, Maicuta ii aduna si-i aseaza, In cununi preaminunate, pentru cei ce Il urmeaza, Pentru fiecare suflet ce paseste-n urma Lui, Pentru tine cel ce astazi, drumul Crucii vrei sa-l sui!
                      Preot Ioan.

luni, 17 aprilie 2017

Hristos a inviat !




BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

ZIUA INVIERII.avi



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

sâmbătă, 15 aprilie 2017

Sãptãmâna Patimilor

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare.
În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.
Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.
Lunea cea mare
“Iatã Mirele vine în miezul noptii si fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednicã este iarãsi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai mortii si afarã de Împãrãtie sã te încui; ci te desteptã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. (Troparul zilei)
În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.
De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã.
Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.
Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.
“Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã si îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã si mã mântuieste”. (Condacul zilei)
Martea cea Mare
Aceastã zi ne pregãteste pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru cã, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieti au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numeste somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeiestii Pãrinti pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit si sã fim gata sã iesim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru cã nestiutã este ziua si ceasul sfârsitului vietii.
Dacã vom sãvârsi o singurã virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom îngriji de celelalte, si mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna vesnicã, ci vom fi întorsi rusinati. Si într-adevãr nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.
“La ceasul sfârsitului, suflete, gândind si de tãierea smochinului temându-te, cu iubire de ostenealã lucreazã-l, ticãloase, priveghind si strigând: Sã nu rãmânem afarã de cãmara lui Hristos”. (Condacul zilei)
Miercurea cea Mare
În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patimã.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim si era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toti, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat si pe acela. Si într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.
“Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simtind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironositã si tânguindu-se, a adus tie mir mai înainte de îngropare…” (Casiana monahia)
Joia Cinei celei de Tainã
“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)
Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: Spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si Vânzarea si prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.
Vinerea Patimilor
În aceasta zi, se pomenesc sfintele si mântuitoarele si înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El.
Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfintilor, sfintenia însãsi; mântuitoare – pentru cã ele sunt pretul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricosãtoare – pentru cã nu poate fi ceva mai înfricosãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.
În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtesti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viatã si credinta tâlharului.
Seara sãvârsim Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.
“În mormânt, Viatã, pus ai fost, Hristoase, si s-au spãimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohodul Domnului)
Sâmbãta Mare
În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viatã vesnicã.
Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrtit prin moarte de trup si l-a dat în mâinile Tatãlui. Si-a dat si propriul Sãu sânge, pret de rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despãrtirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în întelesul unei putreziri a trupului.
Dupã-amiazã sãvârsim Liturghia Sfântului Vasile unitã cu vecernia.
“Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc întru sine sã nu gândeascã, cã Împãratul împãratilor si Domnul domnilor merge sã se junghie si sã se dea spre mâncare credinciosilor. Si merg înaintea lui cetele îngeresti cu toatã cãpetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)
de Preot Sabin Voda (Alba-Iulia)
Sursa: http://www.calauzaortodoxa.ro/

miercuri, 12 aprilie 2017

Săptămâna Patimilor - JOIA MARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Semnificatia zilei a patra (Joia Mare) din Saptamana Sfintelor Patimi
 JOI, este randuit sa praznuim patru evenimente din Saptamana Patimilor, primele doua facandu-se ziua, iar celelalte doua in noaptea de joi spre vineri:
SPALAREA PICIOARELOR UCENICILOR DE CATRE MANTUITORUL, dandu-le prin aceasta, lor si noua, pilda de smerenie. (Ioan 13, 1-17)
,,Dupa ce le-a spalat picioarele si Si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt.
Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalt voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora; Ca v-am dat voua pilda, ca precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi.”(IOAN 13,12-15)
CINA CEA DE TAINA, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi. (Matei 26, 20-30; Marcu 14, 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13)
,,Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasat sa faceti intru pomenirea Mea.
Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.”(LUCA 22,19-20)

RUGACIUNEA CEA MAI PRESUS DE FIRE, IN GRADINA GHETSIMANI. (Matei 26, 36-46; Ioan 17)

,,Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.”(IOAN 17, 17-23)

TRADAREA DOMNULUI DE CATRE IUDA (Matei 26, 47-56)

,,Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului.
Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este! Puneti mana pe El.
Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat.
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit?
Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.”(MATEI 26,47-50)
Joi este ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmand ca in Sambata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite.
"Astazi a fost spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamintul pe ape". Aceste cutremuratoare cuvinte sant rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cand acesta iese din Sfintul Altar purtand in spate Crucea lui Hristos.
Sursa internet

joi, 6 aprilie 2017

Intrarea Domnului in Ierusalim

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


     Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatãl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastrã mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunã voie, ca sã mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și învierea Ta!
         Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpãri de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mãrturisinduTe, tot așa și pe noi, care acum în aceastã zi de înainte prãznuire, purtând în mâini stâlpãri și ramuri de copaci, pãzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copii Ți-au adus Osana!, învrednicește-ne și pe noi sã Te slãvim, în psalmi și cântãri duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale, și sã dobândim, fãrã de osândã, a ne împãrtãși de bucuria, Sfintei Învierii Tale, și sã cântãm și sã proslãvim Dumnezeirea Ta, împreunã cu ce Cel fãrã de început al Tãu Pãrinte și cu Preasfântul și Bunul și de viațã Fãcãtorul Tãu Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin!

VALOAREA OMULUI..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Un mare savant persan, scriitor si matematician, Abu Abdulah Muhammad bin Musa, cunoscut ca fiind descoperitorul cifrei zero si considerat de unii a fi Părintele Algebrei, a fost intrebat     CE REPREZINTĂ 
OMUL IN ALGEBRĂ.

 Răspunsul său a fost: "Dacă  omul are bun si simt si caracter = 1. Dacă mai este si frumos = 10. Dacă mai are si bani = 100. Dacă se mai trage si dintr-un neam nobil = 1000. Insă dacă dispare simbolul bunului simt si al caracterului, adică 

1, RAMAN DOAR ZEROURILE!" 

La aceste cuvinte as mai adăuga si eu cateva: 


Dacă mai are si o CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ si este un credincios cu sufletul plin de CREDINTĂ, NĂDEJDE si DRAGOSTE; Dacă tine posturile mari si miercurea si vinerea totdeauna;
Dacă participă in fiecare duminică la Sfanta Liturghie; 

Dacă are părinte duhovnic si se spovedeste cel putin in posturile mari si ori de cate ori i-o cere constiinta; 

Dacă este milostiv cu "Lazarii lumii"; 

Dacă iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele dar, INDEOSEBI PE VRĂJMASII  lui, atunci la cifra 1 se adauga zerouri, fără număr...

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu tine in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!


                                                                                                                                              Preot Ioan.