Cuvânt către creştinii ortodocşi – „Despre pronia divină“

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                    Pronie (purtarea de grijă a lui Dumnezeu)

Într-o zi, un om a murmurat: „Doamne, vorbeşte-mi!“ şi un copac şi-a fremătat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a întrebat mai tare:

„Doamne, de ce nu-mi vorbeşti?“ şi un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul său şi a spus: „Doamne, lasă-mă să Te văd!“ şi o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a început să strige: „Doamne, fă o minune!“ Şi în clipa aceea s-a născut un copil, dar el nu a ştiut. Disperat, omul striga mai tare:
„Atinge-mă, Doamne, şi arată-mi ca eşti lângă mine!“ Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborât şi l-a atins, dar omul a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
.
Ai grijă să nu pierzi o binecuvântare doar pentru că nu îţi apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste .

      Fericirea este  înţelepciunea de a te bucura de tot ceea ce-ţi dăruieşte Dumnezeu!


                                                    La icoana Ta

                                                                    (Zorica Laţcu - Maica Teodosia Laţcu)

La icoana Ta Prea Sfântă,

 Îţi sărut piciorul Sfânt, 

Sufletu-mi cu dor împlântă 

 Ce-a sfinţit acest pământ, 

Un mănunchi de sărutări 

 Ca într-a vieţii cale,

Pentr-a Tale îndurări.

 Să merg pe urmele Tale.

Tivul hainei Ţi-l sărut,

 Şi la urmă îndrăznind,
Eu, făptura cea de lut,

 Către mâna Ta mă-ntind


Ca slăvitul Tău veşmânt 

 Ca Tu să mă duci de mână
Să-mi fie acoperământ.

 Către Fiul Tău Stăpână!

Iar apoi, ca o pecete,

 Buza mea pe îndelete
Se apleacă în tăcere
Pe faţa Ta cu durere
Ca să-nveţe de la Tine,
Taina tăcerii depline.