Cele două cizme

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

          Din timpul marelui război de pe frontul italian un ofiţer îmi

spunea o întâmplare cu mult folos sufletesc. Oştile austro-ungare

stăteau într-un loc, faţă în faţă cu oştile italiene; între ele fiind

numai o mică distanţă. Soldaţii austro-ungari se gândiră să facă o

glumă de batjocură la adresa italienilor. Cum Italia, pe hartă, are

forma unei cizme, soldaţii luară o cizmă şi umplând-o cu fel de fel

de murdării, o aruncară în tranşeele italienilor. La asta italienii

răspunseră cu un gest foarte potrivit şi frumos. Luând şi ei o cizmă

nouă, o umplură cu portocale, smochine, lămâi şi alte bunătăţi, care

se fac în ţara cea dulce a Italiei. Legară apoi de cizmă o notă, pe

care era scris: „Fiecare dă ce poate şi ce are“ – şi o aruncară în

tranşeele austro-ungare, de unde li se aruncase batjocura. Îşi poate

închipui oricine ce efect a avut acest potrivit răspuns. Batjocoritorii

rămaseră jenaţi şi ruşinaţi şi desigur că n-au mai aruncat cu

murdării în tranşeele italienilor.

              Pilda italienilor ne poate fi de învăţătură şi nouă tuturor

creştinilor. Ce bine ar fi dacă şi creştinii tot aşa ar răspunde la

batjocurile şi hulele ce vin asupra lor! Când li se aruncă câte o

„cizmă” de batjocuri şi hule, ei să răspundă cu altă cizmă plină de

roadele cele dulci ale dragostei şi iertării creştine, dânduli-se şi

prin aceasta celorlalţi să înţeleagă, că „fiecare dă ce poate şi ce

are“. În acest înţeles zicea şi Mântuitorul să aruncăm cu pâine, ca

răspuns celor ce aruncă după noi cu pietre. Aceasta nu e numai

răbdare, ci e şi o biruinţă a Sfintei Evanghelii. Pe cel rău cu nimic

nu-l poţi aduce la Mântuitorul decât aruncând după el – ca răspuns

la gunoaiele lui – cu pâinea cea dulce a dragostei evanghelice