DESPRE JUDECAREA APROAPELUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea
ce  obţinem  se  poate  să ne  dea  peste  cap  reperele  emoţionale  în  aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.
Banii  care  vin  spre  noi  ne  pot  face  aroganţi  şi  zgârciţi,  cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul  către  iubire  se  îngustează când  ne  uităm  spre  ceilalţi  de  la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de  dispreţ,  de  ură şi  de  trufie,  dacă sufletul  nu  este  pregătit  să primească reuşita  sa  cu  modestia  şi  graţia  unei  flori.  Tot  ce  reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr- un  dispreţ sfidător  faţă de  cel  ce  nu  posteşte.  Atunci,  postul  devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o   relaţie   ascunsă.   O   înţelegere.   Un   secret.   Un   sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa   noastră nu   există profesori   mai   severi   decât   viciile   şi incapacităţile noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune,  orice  ţinere  de  minte  a  răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă,    simpatie,    orice    purtare    cu oamenii   care   nu   e   la   nivelul   graţiei   şi gingăşiei unui menuet de Amadeus Mozzart
... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,  orice  căutătură rea, orice
dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu...
" (Nicolae Steinhardt).