BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Un copil privind la cruce se - ' ntreba nelămurit,
Cine sunt aceea care trupul tău au schingiuit !
Cine sunt? Și cum arată? I - am spus : Oameni, fel de fel,
Însă nu știa sărmanul că -l va schingiui și el !
Nu i -am spus ,am vrut să crească, cu încredere în sine,
Să gândească că în lume va umbla doar printre bine.
N - avea rost să - i amărăsc inimioara de atunci,
O să crească, și - o să - 'ncalce şi el sfintele porunci !
Va veni la cruce atuncea cu mâinile împreunate,
Să Te roage să ierți Doamne, zilele lui, numărate!
Și să - i dai promisiunea, când aprinde sfesnice ,
Că va primii drept răsplată darul vieții veșnice !
Și copil am fost și eu, și am întrebat la fel,
Și am spus că niciodată nu -l voi supăra pe El !
Și - am promis! Că nici o dată nu-i voi nesecotii vrerea,
Dar l - am supărat adesea și mi - a trecut cu vederea !
Pentru asta ni se - arată chipul veșnic întristat,
Duhul sfânt din vina noastră din icoane -i tulburat !
Numai pruncii îi văd fața pururea surâzătoare,
Când aduc la iconițe, puritatea lor, și - o floare !
Și adeseori iți spune un copil privind la El,
"-Mamă, tată , ai văzut? Îmi zâmbește Dumnezeu ! "
-Am văzut ! Oftezi în tine, Dar e foarte mult deatunci !
Și iți pare rău că Tatăl nu ne - a lăsat veșnic prunci !
Un copil privind la cruce, se întreabă uneori,
De ce Doamne -'n floarea vieții, ți - a fost hărăzit să mori ?
Și -i atât de greu a-i spune, foarte greu de înțeles,
Pentru viața omenirii, singur moartea ți - ai ales !
Ai răbdat înverșunarea, hula, biciul și minciuna,
Și - ai să rabzi Iisuse sfinte, cât sunt soarele și luna !
Cât vor fi pe pământ oameni, și - n cer stele -or răsări,
Chinul tău și lăcrimarea Domnul meu, nu vor sfărşi !
Pentru pruncul ce va creşte, pentru cei ce au crescut,
Te vei face luntre Doamne, teacă , pod, și pururi scut !
Pentru ei îngădui multe, pentru zâmbetul senin,
Te împărtășești Iisuse, te frângi pâine, trup și vin!
Autor
Ciabrun Marusia
Un copil privind la cruce se - ' ntreba nelămurit,
Cine sunt aceea care trupul tău au schingiuit !
Cine sunt? Și cum arată? I - am spus : Oameni, fel de fel,
Însă nu știa sărmanul că -l va schingiui și el !
Nu i -am spus ,am vrut să crească, cu încredere în sine,
Să gândească că în lume va umbla doar printre bine.
N - avea rost să - i amărăsc inimioara de atunci,
O să crească, și - o să - 'ncalce şi el sfintele porunci !
Va veni la cruce atuncea cu mâinile împreunate,
Să Te roage să ierți Doamne, zilele lui, numărate!
Și să - i dai promisiunea, când aprinde sfesnice ,
Că va primii drept răsplată darul vieții veșnice !
Și copil am fost și eu, și am întrebat la fel,
Și am spus că niciodată nu -l voi supăra pe El !
Și - am promis! Că nici o dată nu-i voi nesecotii vrerea,
Dar l - am supărat adesea și mi - a trecut cu vederea !
Pentru asta ni se - arată chipul veșnic întristat,
Duhul sfânt din vina noastră din icoane -i tulburat !
Numai pruncii îi văd fața pururea surâzătoare,
Când aduc la iconițe, puritatea lor, și - o floare !
Și adeseori iți spune un copil privind la El,
"-Mamă, tată , ai văzut? Îmi zâmbește Dumnezeu ! "
-Am văzut ! Oftezi în tine, Dar e foarte mult deatunci !
Și iți pare rău că Tatăl nu ne - a lăsat veșnic prunci !
Un copil privind la cruce, se întreabă uneori,
De ce Doamne -'n floarea vieții, ți - a fost hărăzit să mori ?
Și -i atât de greu a-i spune, foarte greu de înțeles,
Pentru viața omenirii, singur moartea ți - ai ales !
Ai răbdat înverșunarea, hula, biciul și minciuna,
Și - ai să rabzi Iisuse sfinte, cât sunt soarele și luna !
Cât vor fi pe pământ oameni, și - n cer stele -or răsări,
Chinul tău și lăcrimarea Domnul meu, nu vor sfărşi !
Pentru pruncul ce va creşte, pentru cei ce au crescut,
Te vei face luntre Doamne, teacă , pod, și pururi scut !
Pentru ei îngădui multe, pentru zâmbetul senin,
Te împărtășești Iisuse, te frângi pâine, trup și vin!
Autor
Ciabrun Marusia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DOAMNE IARTA PACATELE MELE ...SI ALE NEAMULUI MEU....