Fericirea nu e in lume ci doar in Dumnezeu

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Merse Ingerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd ,
Când la deal şi când la vale , 
Pe creştini tot întrebînd
Unul zise :
- Cum pot oare
Fericit să mă numesc ?
Să îmi fie cu iertare ,
Nu vezi cât de mult trudesc ?!

Altul zise cu durere :
- Eu aş fi , dar ce să fac ,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :
- Eu am bani , ce pot să zic ?
Am destulă avuţie ,
Nu duc lipsă de nimic !
Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc ,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc .

Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi ,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii !
Nu am ce le da la masă ,
Tare mult mă chinuesc ,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc !

Când pe altul îl întreabă :
- Tu eşti fericit , ori ba ?
Dând din cap , el spune-n grabă
- Hm ! nu prea mult , măria-ta !
- Dar de ce ? Ce îţi lipseşte ?
Zise Ingerul suav ,
- Aş trăi împărăteşte ,
Dar sunt trist , că sunt bolnav !
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori , dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac !

Şi cuprins de întristare ,
Ingerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cârteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa .

Şi cu fiece răspuns ,
Pas cu pas Îl aduceau ,
Spre Golgota , în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau !

Merse Ingerul ce merse
Până când a întîlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit .

- Omule , te văd muncind
Şi esti mult prea obosit ,
Ziua toată robotind ,
Spune-mi : tu eşti fericit ?

Omul se-ndreptă de spate
Şi , privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate :
Fericit sunt pe deplin !

Ingerul sări deodată
Iscodindu-l înadins :
Casa ta ii dărăpănată ,
Focu-n vatră ţi s-a stins .
Ai copii prea mulţi , se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi ,
Nu ai bani pentru mâncare ,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc, străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar , de vrei rămâi la mine
Până mîine-n zori de zi .
Iat-acum se face seară ,
Nu-i bine să mergi pe drum ,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum .
Nu am bani , nu am avere ,
Nu am casa un palat ,
Am în schimb , o mângâiere ,
Că am sufletul curat .

Casa mea dărăpănată ,
Cu căldură te-o primi ,
Chiar de focu-i stins în vatră ,
Vom mânca ce s-o găsi .
Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi ,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii .

Să fii fericit în lume
Dacă vrei , nu e prea greu ,
Că averea mea , vezi bine ,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit ,
Are-n suflet mângîiere
Şi e-n viaţă fericit !

Am copii pe lîngă casă,
Am pământ să-l pot munci ,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi ?

Ingerul să-i spună taina
Ar fi vrut , dar ce folos ?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos !

Bucuros , el se întoarse
Şi zbură spre Cer grăbit ,
Fiindcă , în sfârşit aflase ,
Un om care-i fericit .

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor .

Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi ,
Că , din toţi , doar el primise

 Darul , de-a se mântui !

Cine are-nţelepciune
Să priceapă , n-ar fi greu :

 Fericirea nu e-n lume ,
Ci e doar în Dumnezeu !!!

Dac-am fi , din întîmplare ,
Întrebaţi şi noi cândva ,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA ?!

 

SURSA

https://www.facebook.com/ioandgrm