Dumnezeu este cel Care mută munţii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

         Un om dormea în coliba lui, când dintr-o dată, într-o noapte,

camera s-a umplut de Lumină şi i-a apărut Dumnezeu. Domnul i-a

cerut să facă o muncă pentru el şi i-a arătat o stâncă mare din faţa

colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate

puterile sale, ceea ce omul a şi făcut.

Mulţi ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui,

împingea din toate puterile, cu umerii proptiţi pe suprafaţa masivă şi

rece a stâncii de neclinitit. În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist şi

istovit în coliba lui, simţind că întreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai

când bărbatul era mai descurajat, diavolul a decis să-şi facă apariţia în

gândurile plicitisite ale acestuia: - De atâta timp împingi piatra şi ea

nici nu s-a clintit!

Aşa încât omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de

realizat şi că toată munca lui va fi un eşec. Aceste idei l-au deprimat şi

descurajat pe bărbat. Diavolul i-a spus: - De ce te distrugi singur

pentru asta? Petrece-ţi timpul făcând doar un efort minim şi te vei

simţi mai bine.

Bărbatul ostenit tocmai aşa îşi propusese să facă, dar înainte de asta a

decis să se roage şi să-şi spună păsul lui Domnului. - Doamne, a spus,

am muncit mult şi greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile

să fac ce mi-ai cerut. Acuma, după atâta timp, nu am reuşit să

mişc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greşit? De ce

am eşuat?

     Domnul i-a răspuns înţelegător: - Omule, când ţi-am cerut să-mi

slujeşti şi tu ai acceptat, ţi-am spus că sarcina ta era să împingi cu

toate puterile în stâncă, ceea ce ai şi făcut. Niciodată nu am spus

că aştept ca tu să o mişti. Sarcina ta era doar să împingi. Şi acum

vii la Mine obosit spunând că ai eşuat. Dar chiar asta e

realitatea??? Priveşte la tine… Braţele îţi sunt puternice şi

musculoase, spatele e vânjos şi bronzat, mâinile îţi sunt bătătorite

de atâta apăsare, picioarele ţi-au devenit solide şi puternice. Te-ai

dezvoltat mult şi capacităţile tale sunt peste ce te-ai fi putut

aştepta să ai. Adevărat, nu ai mişcat stânca. Dar vocaţia ta a fost

să Mă asculţi şi să împingi, ca să-ţi pui la încercare credinţa şi

încrederea în înţelepciunea Mea. Ceea ce ai şi făcut. Acum Eu,

prietene, voi muta stânca.

     Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendinţa să ne

folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne

cere decât simpla ascultare şi încredere în El. Cu toate că noi credem

că prin credinţă mutăm munţii, de fapt tot Dumnezeu este cel care îi

mută din loc.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” 

                          – Părintele Arsenie Boca