COSUL CU STRUGURI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



O femeie saraca, trecea odata pe langa o vie plina de struguri

. – Cat mi-as dori, zise femeia, sa am un ciorchine din acestia! In acea clipa, stapanul viei trecea pe acolo. Dupa ce o saluta, ii spune:

 – Doamna, ai dori cumva un ciorchine? 

Si la raspunsul ei afirmativ, s-a afundat in vie ca sa taie ciorchini. Si femeia astepta cinci minute, zece; un sfert de ceas a trecut, fara ca stapanul viei sa se intoarca. In cele din urma, i-a fost greu sa mai astepte, gandindu-se ca acela o uitase si, a dat sa plece. Dar, iata, ca in aceeasi clipa, incarcat cu un paner plin cu struguri alesi, i-a iesit inainte stapanul si i-a spus zambind:

 – Iarta-ma ca am intarziat! Dar am vrut sa iti aleg niste struguri buni. De multe ori, in rugaciunea noastra, cerem ceva de la Dumnezeu. Dar neprimind raspuns imediat, credem ca Dumnezeu ne-a uitat. Insa dupa putin timp, raspunsul vine, plin de imbelsugare si binecuvantare, cum nici nu ne-am fi putut inchipui. Si ne cuprinde atunci o rusine pentru imputinarea credintei noastre!
Asadar, Dumnezeu intarzie, fiindca vrea sa ne umple cosul cu bunatatile Sale, inainte de a-l oferi sufletului nostru, care a cerut doar un ciorchine.