(Sfântul Părinte, Arsenie Boca)
🙏 Trezirea doare. Dar adormirea ucide. Omule, nu te mai amăgi! Împărăția lui Dumnezeu nu se câștigă cu jumătăți de măsură, nici cu vorbe moi, nici cu o credință de duminică. Lenea ta te va osândi mai sigur decât păcatele strigătoare, pentru că lenea omoară voința de a te ridica. Ai ajuns să trăiești fără rușine, fără frică, fără cutremur. Te-ai obișnuit cu păcatul ca și cu aerul stricat dintr-o cameră închisă: nu-l mai simți, dar te sufocă.
🙏Te spovedești, dar nu te lași. Plângi o clipă, dar revii cu plăcere la mizerie. Vrei iertare fără schimbare și pace fără război cu tine însuți. Asta nu este pocăință, ci batjocură. Dumnezeu nu Se lasă înșelat de lacrimi seci și de promisiuni mincinoase. El vede dacă ai tăiat păcatul sau doar l-ai ascuns sub haină.
🙏 Lenea ta e o boală a sufletului: nu te rogi, că e greu; nu postești, că te slăbește; nu te înfrânezi, că „așa sunt vremurile”. Minciuni! Așa sunt patimile tale. Vremurile nu păcătuiesc, omul păcătuiește. Și apoi dai vina pe lume, pe alții, pe neam, pe sistem, pe oricine, numai să nu te vezi pe tine vinovat.
🙏 Mârșăviile pe care le faci cu gândul, cu privirea, cu trupul le-ai normalizat. Grosolănia a ajuns curaj, obrăznicia – sinceritate, iar nerușinarea – libertate. Ai inversat valorile și te miri că se întunecă cerul peste tine. Când omul nu mai știe să se rușineze, Dumnezeu îl lasă în voia minții lui stricate. Și aceasta este cea mai grea pedeapsă.
🙏 Nu te mai juca cu timpul! Fiecare zi trăită în nepocăință adună foc. Nu știi când se va cere sufletul tău și nu vei avea ce arăta decât scuze. Îngerul nu va primi explicații, ci roade. Ce-ai lucrat cu patimile tale?
Ce-ai făcut cu harul primit?
🙏 Cărarea Împărăției este strâmtă, pentru că taie în carne vie. Acolo se leapădă omul de sine, nu de alții. Acolo se zdrobește voia proprie, nu porunca lui Dumnezeu. Cine nu vrea să sufere puțin aici, va suferi veșnic dincolo. Cine nu-și răstignește patimile acum, va fi răstignit de ele mai târziu.
🙏 Ridică-te! Rupe lanțurile! Taie fără milă păcatul care te trage în iad, chiar dacă te doare, chiar dacă pierzi, chiar dacă rămâi singur. Mai bine singur cu Dumnezeu decât mulțime în minciună. Pocăința nu mângâie la început, ci arde. Dar după foc vine lumina.
🙏 Nu mâine. Nu „când voi avea timp”. Acum. Căci vremea se scurtează, conștiințele se împietresc, iar Judecata nu negociază. Dumnezeu este iubire, dar nu este naiv. Este milostiv, dar nu complice. Cine nu se întoarce de bunăvoie, va fi oprit cu forța adevărului”.
Preot Ioan 🛎️.
.jpg)
