
 
Noi, ca urmasi ai lui Adam, mostenim o natura omeneasca pacatoasa. 
Nu aceasta a fost natura daruita de Dumnezeu primilor oameni. 
Precizam ca din cauza despartirii omului de Dumnezeu, natura  omeneasca a fost infestata de pacat. Murim nu pentru ca am pacatuit in  Adam, ci pentru ca mostenim o natura omeneasca imbolnavita. 
Nu am luat parte la pacatul lui Adam, dar ne impartasim de  pacatul stramosesc, deoarece Adam este parintele neamului omenesc. Avand  in vedere ca noi nu ne putem alege existenta, trebuie sa acceptam  aceasta natura imbolnavita. Acest lucru nu inseamna ca Dumnezeu este  nedrept. Ar fi fost nedrept daca am fi primit o astfel de natura direct  de la El. Insa, noi primim existenta prin mijlocirea lui Adam. Iar  acestuia, Dumnezeu i-a dat o natura curata. 
Sunt persoane care sustin ca Dumnezeu e nedrept sa ne lase sa  murim din cauza pacatului lui Adam. Aceste persoane sustin ca ar fi fost  drept ca Dumnezeu sa daruiasca fiecarui om, in mod separat, o natura  curata, asa cum a fost cea a lui Adam. Dar acest lucru ar fi insemnat  sa-l aduca pe om ca pe o entitate singuratica, detasata de comunitate. 
Am facut aceste precizari pentru a intelege mai usor tema pusa in discutie: mostenim sau nu pacatele parintilor? 
Dupa cum nu mostenim vina lui Adam, tot astfel, trebuie sa  afirmam ca nu mostenim nici pacatele parintilor. Mitropolitul Antonie al  Surojului afirma: "Fiecare generatie mosteneste de la toate cele  dinainte (in particular copiii de la parintii lor si de la inaintasii  cei mai apropiati) caracteristici ale mintii, inimii, vointei,  particularitati ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Daca  parintii au rezolvat in ei insisi o anumita problema, ei le transmit  copiilor o omenitate mai slefuita. Daca ei nu vor fi in stare sa o  rezolve, generatia urmatoare se va lovi de ea mai devreme sau mai  tarziu. Si eu am intalnit oameni care-mi spuneau: "Am cutare sau cutare  ispita, apare in mine cutare sau cutare problema. De unde si pana unde?"  Si, "sapand" in trecutul lor, reuseam sa gasesc de cateva ori la  stramosii si la parintii lui aceeasi problema nerezolvata”. 
Parintii nu transmit copiilor pacatele personale, ci  inclinatiile spre patimi. In acest sens, Sfantul Paisie Velicikovski  marturiseste: "Diavolii sunt ocupati tot timpul cu noi; sunt ca niste  paznici, care ne urmaresc inclinatiile si dorintele. Daca observa vreo  inclinatie la noi, ne indeamna spre patima corespunzatoare ei,  aruncandu-ne plase ca sa ne prinda cat mai strans.” 
Nu trebuie sa fim chinuiti de gandul ca avem parte de o  mostenire grea. Sfantul Paisie Aghioritul spunea: "Chiar daca in om ar  exista vreo mostenire pacatoasa, ea nu poate rezista in fata harului lui  Dumnezeu”. 
Adrian Cocosila