Izvorul Tamaduirii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

            In vinerea din Saptamna Luminata, crestinii ortodocsi sarbatoresc Izvorul Tamaduirii. Aceasta sarbatoare ne aduce aminte de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecuta cu un orb. Inainte de a fi imparat, Leon cel mare a gasit intr-o padure un orb, care i-a cerut apa. La indemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului sa bea apa dintr-un izvor, iar orbul s-a vindecat de orbirea sa.

Pentru a multumi Maicii Domnului, cand a ajuns imparat, Leon cel Mare a ridicat in apropierea izvorului o biserica unde s-au savarsit apoi multe minuni. Aceasta Biserica, situata in vechiul cartier Vlaherne, se mai vede si astazi in Istanbul.

Icoana pictata de Arsenie Boca

Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii s-a generalizat in Biserica Ortodoxa in timpul secolelor V - VI.

In toate bisericile si manastirile ortodoxe, dupa oficierea Sfintei Liturghii, se savarseste slujba de sfintire a apei, dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

Izvoare tamaduitoare la noi in tara

Maica Domnului a daruit si poporului roman izvoare tamaduitoare. Unul din acestea se afla la Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, la mai putin de 5 km de municipiul Ploiesti. Potrivit Traditiei, episcopul sirian care a adus icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului in aceasta manastire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru ca a luat icoana din locul in care se afla, iar a doua zi, in locul in care s-a rugat, a aparut un izvor tamaduitor.

Un alt izvor cu apa vindecatoare se afla la Manastirea Dervent. Traditia spune ca acest izvor a tasnit din locul in care Apostolul Andrei a impuns piatra cu toiagul.

Izvorul Tamaduirii de la manastirea Dervent

Alt loc binecuvantat cu apa tamaduitoare este izvorul de la Manastirea Horaicioara din judetul Neamt. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorita rugaciunilor monahilor catre Maica Domnului de a le darui un izvor mai aproape de manastire. El izvoraste de sub muntele Feriga si se afla la 50 m de biserica manastirii.

Nu trebuie uitate izvorul de la Manastirea Cetatuia Negru Voda, din judetul Arges si cel de la Biserica Greaca din Braila, descoperit in anul 1863, in vremea efectuarii unor lucrari de constructie la sfantul lacas.
Nu pot cuprinde si aduce aminte tot ce am vizitat,asa ca apelez la un ghid cu manastirile si bisericile ce adapostesc sau au ca hram-Izvorul Tamaduirii

În ţara nostră sunt mai multe izvoare considerate făcătoare de minuni şi tămăduitoare:

• Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbata de Sus, com. Voila, jud. Braşov – izvor şi fântână tămăduitoare;
• Mănăstirea Bucium, sat Bucium, com. Şinca, jud. Braşov – izvor tămăduitor (sub care se zice că sunt moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul)
• Mănăstirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Cărpineţ, jud. Bihor – izvorul “Izbuc”
• Mănăstirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (Haţeg), com. Prislop, jud. Hunedoara – izvor tămăduitor (tot aici se află şi mormântul părintelui Arsenie Boca)
• Mănăstirea Râmeţ, com. Râmeţ, jud. Alba – izvor tămăduitor în paraclis

Izvorul Tamaduirii din manastirea Ghighiu

• Schitul Posaga, com. Posaga, jud. Alba – izvor tămăduitor
• Schitul Călugăra, com. Ciclova Montană (Oraviţa) – izvor tămăduitor în biserică
• Mănăstirea Izvorul Miron, sat Româneşti, com. Tomeşti, jud. Timiş – izvor tămăduitor cu ape termale
• Mănăstirea Săraca, com. Şemlacu Mic, jud. Timiş – izvor tămăduitor
• Schitul Vasiova, oraşul Bocşa, jud. Caraş Severin – izvor tămăduitor în capelă
• Schitul Valiug de pe Muntele Semenic, jud. Caraş Severin – lac sfânt
• Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud. Olt – izvor tămăduitor
• Schitul Pătrunsa, com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor
• Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (Izvorul Frumos)
• Mănăstirea Bistriţa, com. Costeşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor ce picură în peştera Sf. Grigorie (Vânturariţa), Galeria Asceţilor
• Mănăstirea Frăsinei, com. Muereasca, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (al Sf. Calinic)
• Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoeneşti, jud. Vâlcea – izvor cu ape sulfuroase, tămăduitor în Vinerea de după Paşte
• Schitul Horăicioara, com. Crăcaoani, jud. Neamţ – izvor tămăduitor

• Fântâna din satul Smeeni – apă tămăduitoare
• Biserica “Greceasca”, Brăila, jud. Brăila – izvor tămăduitor
• Mănăstirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanţa – izvor tămăduitor (al Sf. Andrei)
• Mănăstirea “Peştera Sf. Ap. Andrei” , comuna Ioan Corvin, jud. Constanţa – izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei)
• Mănăstirea “Sf. Ioan Casian”, comuna Târguşor, jud. Constanţa – izvor tămăduitor
• Mănăstirea “Sf. Maria – Techirghiol”, Techirghiol, jud. Constanţa – izvor tămăduitor
• Mănăstirea Cetăţuia, com. Cetăţeni, jud. Argeş – izvor tămăduitor în altar, ce curge de la data “Izvorului Tămăduirii” până la 15 august, “Adormirea Maicii Domnului”

• Mănăstirea Robaia, com. Muşateşti, jud. Argeş – izvor tămăduitor
• Mănăstirea Nămăieşti, lângă Câmpulung Muscel, jud. Argeş – izvor tămăduitor
• Mănăstirea Glavacioc, sat Glavacioc, com. Ştefan cel Mare, jud. Argeş – izvor tămăduitor
• Biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul şi Sf. Calinic de la Cernica – a Izvoarelor de Leac”, sat Vâlcele/Crâmpoţani, com. Merişani, jud. Argeş (DN Piteşti – Curtea de Argeş) – 7 izvoare tămăduitoare (pe locuri de putere vechi; regula “tăcerii” pe o rază de 1 km de jur împrejur)
• Fântâna din satul Prodăneşti, com. Ioneşti, jud. Argeş – apă tămăduitoare
• Fântâna din satul Glambocu (lângă Piteşti), jud. Argeş – apă tămăduitoare
• Mănăstirea Ghighiu (lânga Ploieşti) – izvor tămăduitor
• Biserica din satul Parepa-Ruşani, com. Colceag, jud. Prahova – fântână tămăduitoare (la locul unei Teofanii din 1935)
• Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti – izvor tămăduitor (la intrare)
• Biserica “Sf. Gheorghe – Mărţişor” – izvor tămăduitor (vizavi de fosta Măn. Văcăreşti)
Imformatia am preluat-o din ghidul editat de editura Sophia

Izvorul Tamaduirii in iconografie

In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale. Din bazin izvoraste apa care are darul tamaduirii bolilor sufletesti si trupesti.

Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; In. 7, 38).
Icoana „Izvorul Tamaduirii” a Maicii Domnului, vineri In Saptamana Luminata este unul din praznicele iubite de cei aflati in nevoi fizice.
Am sa insist in continuare pe originea locului din Istambul,locuri vizitate de mine.

Icoana „Izvorul Tamaduirii” Infatiseaza realitatea existentei unui izvor minunat, In apropiere de Constantinopol (Istanbul), cunoscut Inainte de sec. V. In Icoana, central, apare un potir urias din piatra, cu apa, din care rasare Preasfanta Fecioara cu Pruncul Sfant In brate. In unele variante ale icoanei, potirul are marginea de sus In forma de cruce – si, conform unelor surse, asa aveau forma vasele de botez din primele secole crestine.

Izvorul Tamaduirii ,manastirea Brancoveni

Langa Maica Domnului, In cateva reprezentari iconografice ale „Izvorului Tamaduirii”, apar si Sfintii Arhangheli, iar la baza potirului cu apa sunt multi oameni veniti pentru revigorare sufleteasca si trupeasca.

Asadar, se stia din vechime ca langa Poarta de Aur a Constantinopolului curge un izvor unde se Intampla minuni. Locul era pazit de Nascatoarea de Dumnezeu. Se afla Intr-o dumbrava de chiparosi, dar cu trecerea timpului apa izvorului s-a tulburat si el a cazut In uitare.

Intr-o zi, viitorul rege Leo (Leon) Marcellus, razboinicul, a trecut prin dumbrava si a Intalnit un om orb care se dezorientase. El l-a ajutat si s-a dus sa caute apa pentru orbul Insetat. A auzit o voce care i-a spus „Leon, nu cauta departe, apa e aproape”. Cu toate acestea, Leo nu a gasit izvorul prea curand

. Din nou vocea i-a zis: „Rege Leo, mergi si afla izvorul, cu care sa potolesti setea omului. Dar apoi unge ochii lui cu noroi de la izvor, si atunci veti afla cine sunt eu, care de mult timp binecuvintez acest loc. Apoi In scurt timp te voi ajuta sa ridici aici o biserica In numele meu, iar toti cei care vor veni aici, chemand numele meu cu credinta, vor primi raspuns la cererile lor, si eu Ii voi vindeca.”

Leo a facut Intocmai, iar orbul si-a recapatat vederea. El s-a Intors In Constantinopol, slavind puterea rugaciunii Maicii Domnului pentru credinciosi.

Izvorul tamaduirii din biserica cu acelasi hram din Istanbul

Evenimentul s-a petrecut In timpul Imparatului Marcian (391-457).
Dupa el, a urmat la tron Leo (Leon) Marcellus (457-473), care nu a uitat acea voce si acea vindecare, si nici acea profetie cu privire la el Insusi (ca va ajunge rege). El a ordonat ca izvorul sa fie curatat de mal, sa se construiasca terasamente pentru a-l izola de alte izvoare din apropiere, iar apa a fost captata Intr-un bazin mare, de piatra, circular. Mai sus de acesta s-a ridicat o biserica In cinstea Maicii Domnului.

Izvorul a fost numit de Imparat „datator de viata” sau „tamaduitor”. Un alt Imparat, Iustinian cel Mare (527-565), a beneficiat de harul izvorului. El suferea de edem. Intr-o noapte, a auzit o voce care i-a spus: „Rege, nu te vei Insanatosi pana cand nu vei bea din izvorul meu”. Regele nu stia despre ce izvor este vorba si a cazut In deznadejde. Pe parcursul zilei, Maica Domnului i-a vorbit iarasi si i s-a aratat: „Rege, mergi la izvorul meu, bea si vei primi sanatate, ca mai Inainte”. Bolnavul a ascultat voia Maicii Domnului, a gasit izvorul, a baut, si s-a Inzdravenit. Langa biserica ridicata de Leo (Leon), a ridicat un alt maret lacas, devenit manastire.

In sec. XV, cand Constantinopolul a cazut In mainile turcilor, biserica de la izvorul tamaduirii a fost distrusa, iar materialele de constructie folosite la ea au fost preluate pentru moscheea sultanului Baiazid. Locul bisericii a fost acoperit cu pamant si piatra, Incat nici macar urma fundatiei nu s-a mai cunoscut. Zona Invecinata s-a transformat In cimitir musulman, iar langa ruinele bisericii a fost postata o santinela, ca niciun crestin sa se mai apropie.
Treptat, interdictia s-a ridicat, iar crestinii au ridicat o noua bisericuta la izvor. Dar si aceasta a fost daramata, In 1821. S-au Incercat noi curatari ale izvorului si s-au consemnat noi minuni (zece din perioada 1824-1829).

Izvorul Tamaduirii ,manastirea DERVENT

In timpul sultanului Mahmud, ortodocsii aflati sub ocupatie au primit dreptul de a savarsi liber serviciile religioase. Atunci s-a ridicat pentru a treia oara o biserica la izvor. In 1835 ea a fost sfintita de patriarhul ecumenic Constantin, In sobor. Langa ea s-a construit si un spital, ca si o casa pentru saraci. Musulmanii au Inceput sa respecte locul si sa primeasca si ei ajutor de la „izvorul Maicii Domnului”, a carui apa ei o numesc „apa Sfintei Maria”. Ultima distrugere a bisericii s-a facut In 1955, tot de catre turci. In prezent la izvor este ridicata o mica biserica, iar izvorul lucreaza pana azi tamaduiri.
zvorul ajuta oameni din toate categoriile sociale: regi, patriarhi, dar si oameni simpli, de toate religiile. Se cunosc cazuri de vindecari In randul armenilor, catolicilor si musulmanilor.

Pe langa evenimentele relatate, legate de izvorul real, tamaduitor, Icoana prezinta Potirul cu apa cea vie – Hristos, Izvorul vietii vesnice.

Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.

sursa Marian Pios

SENSUL VIETII este INSASI VIATA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



(de Arhimandritul Pavel Papadopulos) 

,,Din esecul nostru de a nu trai profunzimea vietii noastre, se naste dorinta si alipirea pentru toate cele de la ,,periferia vietii”. Nu ne mai saturam de cele materiale! Noi nu mai respiram, ci FUMAM! Nu gustam, ci MANCAM! 

Nu vedem ce privim! Nu ne indragostim, ci NE DESFRANAM! Nu ascultam, ci TACEM cu indiferenta! 

Nu jucam hora, ci, NE CLATINAM TRUPUL! Nu ne rugam, ci SPUNEM CUVINTE! Nu lucram, ci MUNCIM! Nu ne casatorim, ci SEMNAM NISTE CONTRACTE! Nu suntem bucurosi, SUNTEM PUSI PE POANTE! Nu iubim, ci SOCIALIZAM! Nu ne pocaim, ci ,,NE MARTURISIM”. Nu ne smerim, ci JUDECAM! Vorbim despre Dumnezeu, dar, nu traim cele dumnezeiesti! Si totusi, acolo unde zici ca toate merg spre pierzare, ca ti-ai pierdut viata, vine o clipa, o scanteie, o raza de umilinta si de simtire, iar inima ta incepe sa bata din nou. 

Este atunci cand pasesti pe un drum singur, prin ploaie, fara umbrela si te desfatezi de aceasta.

  Este atunci cand vezi un om intr-o sala si spui “Doamne ajuta!” sau “Slavit sa fie Domnul”. 

Este atunci cand vezi un cunoscut si nu te multumesti cu o strangere de mana, ci il si imbratisezi. Este atunci cand saruti mainile unui bolnav de cancer. 

Este atunci cand nu te temi sa spui ,,TE IUBESC” omului de langa tine, prietenului tau, colegului tau, parintilor tai, copilului tau. Este atunci cand indraznesti sa plangi pentru greseala ta.

 Este atunci cand atentionezi cu farurile pe cei ce vin din fata, ca sa nu-i prinda radarul.

 Este atunci cand cele mici au capatat sens in viata ta si cand te-ai eliberat de cele pe care ti le inchipuiesti ca fiind mari. Profunzimea vietii, SENSUL VIETII este INSASI VIATA, iar nu cele de la periferia ei”. 

🙏 Viata, este darul cel mai de pret de la Dumnezeu, si de aceea ,,Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!”, fiindca, ,,Nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele dupa ce murim!” Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

Sărbătoare ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...... 

Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre sufletul omului: “Cea mai frumoasa sarbatoare este constiinta curata; fiindca, nu MULTIMEA celor ce se aduna in Bisericile Crestin Ortodoxe se ia in seama, ci VIRTUTILE pe care ei le practica; nu hainele acelea pretioase, ci EVLAVIA lor; nu masa imbelsugata, ci GRIJA PENTRU SUFLET, toate acestea fac la un loc ADEVARATA SARBATOARE CRESTINA.

” Sfantul Paisie Aghioritul spune asa: “Atunci cand intentiile sunt curate, omul are odihna. De aici veti putea deosebi daca orice lucrare a voastra este buna." In afara de costiinta curata trebuie sa avem si iubire, iar despre iubire, Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, zice: "Iubirea sta intr-un sentiment de raspundere fata de valoarea celuilalt, fata de mantuirea celuilalt." Iar despre mantuirea celuilalt Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "De la aproapele vine si viata, si moartea. Fiindca, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim (ne mantuim) si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim (si atunci ne osandim)."

 Si dupa ce am citit ce ne spun Sfintii Parinti despre sarbatoare, sa vedem ce ne spune marele poet George Coșbuc:

 “Si cat e de frumos in sat!

 Crestinii vin tacuti in vale, 

Si doi de se-ntalnesc in cale,

 Isi zic: Hristos a inviat! 

Si rade-atata sarbatoare”.

                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan .

DIALOGUL INVIERII:

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

- HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!

"Crezi tu, cu-ntreaga ta fiinta,
 Ca-n moartea Sa e-a ta-nviere?
Sau spui si tu, c-asa spun  toti,
Tinand ascuns-a  a ta parere,
Fiind un mort intre cei morti?

   - Dar oare cum sa cred orbeste,
 Ca pot sa mai invie mortii?
 Dac-ai murit, esti dus pe veci,
Asa cum ne e datul sortii!
Ca mai invii, sunt vorbe seci.

   - Daca nu crezi frate, crestine,
Ca pentru toti va fi-nviere,
 Atunci nu  crezi nici in Hristos!
 Credinta ta-i venin si fiere,
Si Pastile-s fara folos!

   Dar oare pentru cel ce-njura,
 Si bea  alcool si cleveteste,
 Hristos, in el, e inviat?
 O, nu ! El inca patimeste,
El inca sta crucificat!

   De crezi ca este Inviere,
 Marturiseste cu-a ta viata,
Si fi model de ucenic,
 Alfel, credinta ta semeata,
Te-juta doar sa fii nimic.

   - HRISTOS A INVIAT! - ADEVARAT A INVIAT! E un salut al bucuriei, E-o-nalta binecuvantare, Cu moartea pe  moarte calcand, E slava vietii viiitoare, Primesti iertare, doar iertand!"
   🙏 Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre cele “omorate” cu pacate!
   🙏 Bucuria mea, Iti doresc ca aceasta bucurie Sfanta a Invierii, sa-ti incalzeasca sufletul, sa-ti umple inima de iubire si sa te bucuri, AICI, SI-N VESNICIE! Amin si Aliluia!
      HRISTOS A INVIAT!
           Preot Ioan 🛎.

DOAMNE, DUMNEZEUL MEU!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Ce mare-Ti este bunatatea, 

Ce ne-o arati in fiecare zi, 

Tu esti Iubirea si Dreptatea, 

Si-n mana Ta zilnic ne tii. 

Un praf pe cumpana fantanii, 

Am fi de n-ai fi Tu cu noi, 

O frunza care cade toamna, 

Un strop de tina in noroi. 

De n-ai fi Tu, am fi ruine,

 Am fi purtati de orice vant,

 Caci numai Harul Tau ne tine, 

Tari in credinta pe pamant!"

Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza Fata Ta peste noi si ne miluieste! 
Iubi-Te-voi Doamne, VIRTUTEA mea. Domnul este INTARIREA mea si SCAPAREA mea si IZBAVITORUL meu. 

Domnul este luminarea mea şi mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa? (Psalm 26:1-2). 
HAR, MILA si PACE sufletului tau, de la Iisus Hristos, al nostru Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

CUMINTE ESTE, SA STII SA TACI!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

   Bucuria mea, nu trebuie sa privim pe nimeni “de sus”, sa nu clevetim si sa nu judecam pe nimeni, fiindca: Cine stie cat de mult il iubeste Dumnezeu pe acela pe care lumea il arata cu degetul???

Atentie mare, fiindca, o simpla vorba necugetata, fie chiar si nevinovata, spusa intr-o clipa despre cineva, trebuie sa te ostenesti ca sa scapi de urmarile ei. Si cine te poate incredinta ca esti cu adevarat iertat?
Un preot duhovnic, chiar te poate ierta de pacat, dar consecința ei o porti tu. Cat de cuminte este sa stii sa taci si sa stii sa vorbesti frumos despre altii! Sfantul Parinte Arsenie Papacioc ne invata asa: “Cat de mult se supara Domnul Iisus Hristos pe vorbele goale, vorbele in plus, vorbele rusinoase si mai ales vorbele ucigatoare. Aceasta stapanire de sine, va fi mult laudata, placuta si incununata. Vezi cat de mult se poate castiga intr-o zi cu gura inchisa?” Taaaare mult imi place cuvantul de invatatura al Sfantului Pimen cel Mare: "Daca intotdeauna si in toate ne vom invinui pe noi insine, peste tot vom afla odihna.” ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 

Sfantul Ignatie Briancianinov zice: „Pocaiti-va! Ce inseamna a te pocai?

Inseamna a-ti da seama de pacatele tale, a te mahni pentru ele, a le parasi si a nu te mai intoarce la ele. In acest chip, multi pacatosi s-au prefacut in Sfinti, multi nelegiuiti au devenit drepti”.
                                                                                                                               Preot Ioan .

TU ESTI PICTORUL VIETII TALE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Bucuria mea, Sfantul Antim zicea asa: „Bunul Dumnezeu nu inceteaza sa-i dea ganduri bune omului, spre mantuirea sufletului sau. Uneori il lumineaza, alteori ii trimite o mangaiere. In mila Lui nesfarsita, Dumnezeu se foloseste de toate caile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine. Dumnezeu il ajuta pe om, fie printr-un parinte duhovnic pe care-l face sa-l cunoasca pentru a-l indruma, fie printr-un Inger care-l lumineaza, sau un gand bun pe care i-l da”. Si atunci, pentru ca Dumnezeu este Atotbun, inseamna ca, se cuvine sa ne ostenim si noi, sa implinim Porunca iubirii, adica, sa iubim pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii nostri. Am intrebat un parinte batran: “Sfintite parinte, ce este mai important, SĂ IUBESTI sau SĂ FII IUBIT?" 

Parintele a raspuns: "Care este mai importanta pentru o pasare, aripa stanga sau aripa dreapta?". 

Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, zice: “Suntem lumina unii pentru altii. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Aceasta lumina e un sens profund, o bucurie, o odihna in daruirea reciproca." Iar Sfantul Grigorie de Nyssa spune tot atat de frumos: “Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti: SUFLETUL este panza, VIRTUTILE sunt culorile, iar IISUS HRISTOS ESTE MODELUL pe care trebuie sa-L pictam." Amin si Aliluia!

                                                                                                                             Preot Ioan .

Un gand bun -In Sfanta Sarbatoare de Florii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE.!

• 

  
  

  

  
  In Sfanta Sarbatoare de Florii
  Avand in maini crengute de maslin,
  Domnul Iisus cu ucenicii
  Intrara in orasul sfant, Ierusalim.
  
  Calare pe un mic asin
  Domnul Iisus venea la noi,
  Nu am stiut cum sa-l primim,
  C-avea ca sa ne scape din nevoi.
  
  Aceasta sarbatoare s-o cinstim
  Pe Dumnezeu sa-l preaslavim!
  Pe Fiul Lui el l-a jertfit
  Si lumea din pacat a mintuit.
  
  Sa ai in casa bucurie
  Si-n suflet tu curat sa fii
  Si lasa viata ta sa fie:
  O zi inmiresmata, de Florii!

sursa net

Cea mai sfântă săptămână a creştinilor

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Cea mai sfântă săptămână a creştinilor – Săptămâna Patimilor

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârșitul Postului Paștilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paștilor. Se mai numește și Săptămâna Mare.

Istoric

Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea  celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârșitul sec. al IV-lea d.Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: “…a început săptămâna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare”, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.

Săptămâna Patimilor

După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.

Duminica Floriilor

Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu Vecernia de sâmbătă seara, care conduce spre slujba Intrării Domnului în Ierusalim de a doua zi dimineața (Duminică). Hristos își face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la români credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vestește venirea pe pământ a Împărăției Cerurilor.

Saptamana Patimilor - Martea Mare

“Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.

Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 25, versetele 1-13)

In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci "intelepte" si cinci "neintelepte", care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine "mire", iar Apostolii poarta numele de "prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica.

In aceasta pilda, Imparatia cerurilor este asemanata cu zece fecioare, care luandu-si candelele, au iesit in intampinarea mirelui. Mentionam ca la evrei exista obiceiul ca la casatorie, mirele sa mearga in casa miresei, unde era asteptat de ea si de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospatul de nunta.

Astfel, prin cuvintele "fecioarele au iesit in intampinarea mirelui", nu trebuie sa intelegem ca fecioarele au iesit pe strada, ci doar din incaperea unde se aflau, in mod firesc alaturi de mireasa, asteptandu-l pe mire.

Mirele intarzie, iar fecioarele adorm. La miezul noptii, se vesteste sosirea lui. Fecioarele se trezesc sa-l intampine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfarsite. Fecioarele "neintelepte" (nebune) vor cere celor intelepte sa le imprumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv ca si candelele lor se pot stinge prin acest imprumut. Astfel, fecioarele nebune merg sa cumpere untdelemn. In timp ce ele lipsesc, soseste mirele. Acesta intra la nunta impreuna cu fecioarele "care erau gata de nunta" si usa se inchide. Vor ajunge si fecioarele nebune, dar vor gasi usa inchisa. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua".

            Mirele le raspunde: "Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi". Parintele Constantin Galeriu, cercetand originalul grecesc al Noului Testament a gasit interpretarea: "Nu recunosc chipul meu in voi", deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se incheie cu aceste cuvinte: "Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului".

Hristos a dorit ca prin aceasta pilda sa ne descopere importanta pregatirii in vederea judecatii de apoi. Candelele aprinse simbolizeaza faptele bune, care trebuie sa arda pana la sfarsitul lumii, adica pana la sfarsitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacara este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate imprumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfantul Serafim de Sarov sustine ca lampile goale simbolizeaza absenta darurilor Sfantului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinte puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fara sa fi facut un rau aproapelui, au pacatuit pentru ca nu s-au ingrijit de lumina din suflete.

Nu exista osanda mai grea decat aceea de a-I ramane necunoscut lui Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca somnul reprezinta moartea, iar strigarea de la miezul noptii, "Iata, mirele vine", reprezinta trambita arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemati la judecata.

In nasterea duhovniceasca, mai intai murim si mai tarziu ne bucuram de unirea cu Mirele Hristos ("Ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii" - Romani 6, 4). Vietuirea duhovniceasca este diferita de vietuirea lumeasca. De aceea, viata duhovniceasca nu incepe cu nunta, ci cu moartea.

Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi .

Pilda celor zece fecioare este un indemn la o neincetata priveghere: "De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni"

NU POVESTI ALE TALE.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




Bucuria mea, parintele Filoteos Zervakos, ne indeamna asa: ,,Invata sa faci din toata inima bucurii celorlalti, si vei vedea cata bucurie iti va darui tie Dumnezeu". 
Adevarat este, pentru ca Dumnezeu nu ramane niciodata nimanui dator: Ceea ce vom semana, aceea vom si secera.
 Sa fim BLANZI si SMERITI CU INIMA, fiindca, dupa cum zice Sfantul Ioan Scararul: ,,Dumnezeu odihneste in inimile celor blanzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli”.
Aceasta inseamna sa traim viata noastra intru Hristos, iar Sfantul Tihon de Zadonsk ne si intareste in acest sens prin cuvintele: "Cand traiesti cu Dumnezeu, gasesti fericire si in nenorocire”. 

Tot Sfantul Ioan Scararul mai zice: "Fericit este cel care a vazut un inger, dar de o suta de ori mai fericit este cel care s-a vazut pe sine”. 

Desigur ca Sfantul Ioan Scararul se refera aici la a ne vedea neputintele noastre si a recunoaste ca Fără Iisus Hristos, Nimeni nu suntem, Nimic nu putem, Nimic nu avem!

 Sfantul Arsenie cel Mare spunea ucenicilor sai: “De vorba multa m-am cait, dar de tacere niciodata!” Nu vei stapani patimile, daca nu-ti stapanesti limba. De aceea cand te intalnesti cu un prieten sau o prietena, dupa cuvantul Sfintilor Parinti: “ Nu povesti ale tale!”.

Si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea si noua macar Rabdarica, dupa cuvantul avvei Ammona din Patericul Egiptean: "Am petrecut paisprezece ani in pustia sketica (in Egipt) rugandu-ma lui Dumnezeu noapte si zi, sa-mi dea putere sa birui mania”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau si sa ai o saptamana cu mult spor in cele duhovnicesti!
                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                               Preot Ioan .

IARTA-MĂ, DOAMNE IISUSE HRISTOASE, SUNT OM SI SUNT SLAB!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE ...



Bucuria mea, dupa indemnul Mantuitorului Iisus Hristos: “Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veţi gasi odihna sufletelor voastre” (Matei 11:29), asemenea este si cuvantul Sfantului Parinte Iustin Parvu: “Cel mai adanc lucru in viata, este sa putem dobandi smerenia. Daca am dobandit smerenia, am dobandit tot Universul”. 

Da, smerenie ne trebuie dupa cum ne invata Sfantul Parinte Constantin Galeriu: “Mandria este demonica. Oricine ai fi, oricine te-ai crede, vine moartea sa-ti spună ce esti”, adica, “Pamant esti si in pamant vei merge”. Si cu toate acestea, stiind ca scopul vietii crestinesti este mantuirea sufletului, dupa invatatura Gherondei Iosif Isihastul: "Nu deznadajdui daca ai cazut, ci ridicandu-te degraba, fa metanie si spune: ”Iarta-ma, Doamne Iisuse Hristoase, sunt om si sunt slab”. Si daca toti suntem pacatosi si neputinciosi, ce rost are sa ne clevetim, sa ne judecam, sa ne invidiem, sa ne uram?!, ci dupa sfatul Sfantul Ioan de Kronstadt: “Ajutati-va unul pe celalalt, paziti-va unul pe celalalt, fiti ingaduitori unul cu celalalt, acoperindu-va unul celuilalt, cu dragoste, neputintele”. 

Si neaparat sa nu uitam porunca iubirii, despre care stareţul Efrem Filotheitul ne spune: “Iubirea nu se vede din ceea ce dai, ci, din modul cum dai. Dragostea nu este intinderea mainii, ci, daruirea inimii.

Daca stii sa te imparti pe tine insuti, atunci stii sa iubesti”. Iar dupa cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur: “Inceputul iubirii e a-l pune pe celalalt inaintea noastra”, fiindca, temelia mantuirii noastre este aproapele!

🙏 Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne mantuieste! Har, mila si pace sufletului tau, de la Iisus Hristos, Dumnezeu! 

                                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                                       Preot Ioan .