Se afișează postările cu eticheta DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN. Afișați toate postările

vineri, 28 martie 2025

.CREDINTA si IUBIRE...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..



     Mai ales doua lucruri cere domnul iIsus Hristos de la noi: CREDINTA si IUBIRE. La doua intrebari trebuie sa raspundem cu totii, si raspundem nu atat cu cuvantul, ci cu VIATA, cu viata pe care o traim, pentru ca: MASURA CREDINTEI este MASURA VIETII. Cum ti-e viata, asa ti-e si credinta! DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu participi in fiecare duminica la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu te rogi lui Dumnezeu in fiecare dimineata, in fiecare seara, cand te asezi si cand te scoli de la masa. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu nu postesti dupa randuiala sau cel putin miercurea si vinerea. 

DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu ai un preot duhovnic la care sa te spovedesti CEL PUTIN in cele patru posturi mari ale anului, sau, ori de cate ori ti-o cere constiinta. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu faci fapte bune. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu minti, daca furi, daca invidiezi, daca clevetesti, daca daca judeci, daca urasti, daca esti manios, daca esti viclean, daca esti mincinos si neserios, daca faci pacate mari in trup. DEGEABA te numeri cu cei credinciosi daca nu-l iubesti pe Dumnezeu, pe aproapele tau ca pe tine insuti, dar neaparat si pe vrajmasii tai.

 CINE ARE OCHI DE VAZUT SA CITEASCA ce-am scris si CINE ARE AMINTE SA IA AMINTE, ca doar atunci va fi CUMINTE!

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan 🛎. 

joi, 27 martie 2025

CUVINTE DE FOLOS SUFLETULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...





Bucuria mea, mintea noastra trebuie sa fie indreptata cat mai mult spre Dumnezeu dupa cuvantul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Siliti-va mintea voastra la aceasta rugaciune, pana la moarte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul!” Si pentru ca toti suntem pacatosi, “Toti gresim mult” (Iacov 3:2), sa ne rugam precum Sfantul Grigorie Palama: "Doamne, lumineaza intunericul din mine!". Daca vrei sa te mantuiesti: "Dragostea, ca sa se inmulteasca, trebuie sa o daruiesti” (Sfantul Paisie Aghioritul).

 Porunca Iubirii o-mplinesti numai atunci, cand si pentru vrajmasii tai te rogi si ii iubesti: "Daca te rogi pentru vrajmasii tai, pacea va veni asupra ta. Iar cand vei iubi pe vrajmasii tai, sa stii ca un mare Har dumnezeiesc locuieste intru tine. Nu zic ca este deja un Har desavarsit, dar e de-ajuns pentru mantuire” (Sfantul Siluan Athonitul). Si mergand pe “Calea cea stramta”, o urma de bine sa lasi in fiecare zi. Tu sa faci bine si sa asteapti raul. Binele ti-l va rasplati Dumnezeu. Daca oamenii, rudele ti-ar face bine, tie ce cruce ti-ar mai ramane? Si toate sa le faci cu smerenie, dupa cuvantul Sfantului Siluan Athonitul: "Niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta, iar Maicuta Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! 

                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan


joi, 20 martie 2025

POCĂINȚĂ, SMERENIE, RUGĂCIUNE ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE......


   🙏🏽 Bucuria mea, așa zice Sfântul Apostol, Petru: "Ziua Domnului va veni ca un fur noaptea, când cerurile vor pieri cu vuet mare, stihiile, arzând, se vor desface și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui" (2: Petru 3:10). 

            Să nu uităm prima predică a Domnului Iisus Hristos: "POCĂIȚI-VĂ CĂ S-A APROPIAT ÎMPĂRĂTIA CERURILOR!" (Matei 4:17), fiindcă, atunci când va ședea Judecătorul pe scaunul Său și îngerii vor sta de față, când trâmbița va răsuna și văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându‑te la Judecată? Căci atunci răutățile tale vor sta de față și greșelile tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârșit, strigă către Judecătorul: DUMNEZEULE, MILOSTIVEȘTE-TE ‑Te SPRE MINE ȘI MĂ MILUIEȘTE! Amin!

   🙏🏽 Toți să priveghem și să întâmpinăm pe Hristos cu mulțime de untdelemn și cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce va rămâne afară în deșert va striga către Dumnezeu: MILUIEȘTE-MĂ! Amin!

   🙏🏽 În patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuiește chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule, Cel ce Te‑ai născut din Fecioară, ridică‑mă spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine. Amin!

   🙏🏽 Sălăşluindu-Se în pântecele tău Hristos, Domnul tuturor, precum a voit, mai Sfântă decât Îngerii te-a arătat pe tine, Maică Fecioară, dăruindu-ne sfinţenie şi luminare nouă celor ce strigăm:

 BINECUVÂNTAŢI TOATE LUCRURILE DOMNULUI PE DOMNUL.

                                                                                                                                 Amin!

miercuri, 19 martie 2025

PUNE, DOAMNE, INCEPUT BUN MANTUIRII NOASTRE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Bucuria mea, daca un crestin ortodox si-ar pierde sufletul in osanda iadului, atunci, ar fi cel mai mare rau posibil pentru el. Poate unii intreaba, sau se intreaba: “Ce este raul?” Sfantul Parinte, Vasile cel Mare spune asa: "Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu. O mica intoarcere de ochi, ne face sa fim sau cu lumina soarelui, sau cu umbra trupului nostru. Daca ne uitam la soare, soarele este gata sa ne lumineze; dar daca ne intoarcem spre umbra, ne cuprinde neaparat intunericul. Cand tu vorbesti in ascuns cu tine insuti, cuvintele tale sunt cercetate in cer. 

De aceea si raspunsurile iti vin de acolo.” Daca asa stau lucrurile, trebuie sa punem inceput bun in viata noastra, dupa cuvantul din Patericul Egiptean: “Odată Avva Arsenie a fost auzit de catre ucenicii, care stateau afara, strigand din chilie: Dumnezeule, nu ma parasi! Nimic bun n-am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta sa pun inceput bun mantuirii sufletului meu!” 

Cat de minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Siluan Athonitul: "Daca te obisnuiesti sa te rogi neincetat, sa iubesti pe aproapele si sa plangi in rugaciune pentru intreaga lume, atunci sufletul tau va fi atras spre rugaciune, lacrimi si iubire." Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! Sfinte Ingere pazitorul sufletului meu, acopera-ma de toate uneltirile vrajmasului diavol! Toti Sfintii, rugati-va Lui Dumnezeu si pentru mine, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii mele.


                                                                                           Amin!
                                                                                                                  Preot Ioan .

luni, 10 martie 2025

.OCHI DUHOVNICEȘTI...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..


🙏🏽 Bucuria mea, despre faptul că Împărăția lui Dumnezeu ne este foarte aproape, să vedem ce i s-a întâmplat lui Ghehazi, care era slujitorul Sfântului Elisei, marele profet din Israel (4 Regi 6:8-19). În timp ce poporul ales locuia în Dotan, regele Siriei a declarat război împotriva lui Israel. Dar poporul lui Israel a aflat din timp de planurile de război ale sibienilor și a reușit să scape fără să se lupte cu ei. Furios că cineva îi trădase planurile, regele sirian a cerut celor pe care îi suspecta ca vinovați să-și mărturisească greșeala. Unul din ei l-a informat pe rege că un profet din Israel știa tot ce vorbea regele sirian în tabără, inclusiv cele spuse de rege în dormitorul său.

 După ce a aflat unde era Elisei, regele sirian a trimis o armată numeroasă, în timpul nopții să încercuiască cetatea în care locuia profetul.
 
A doua zi de dimineață, Ghehazi s-a sculat și făcând o plimbare, s-a speriat când a văzut numărul mare de trupe care incercuiseră cetatea. A mers repede la Sfântul Elisei și i-a spus: "Vai, stăpânul meu, ce ne facem? Iar Sfântul Prooroc Elisei, i-a spus: "Nu te teme pentru că cei care sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce au înconjurat cetatea!" Apoi, el s-a rugat pentru Ghehazi și a zis: "Doamne, deschide-i ochii lui Ghehazi, ca să vadă!" Iar Domnul i-a deschis ochii și el a văzut muntele plin de cai și căruțe de foc în jurul Sfântului Prooroc Elisei. După aceea, armata îngerească a Domnului, i-a lovit pe soldații sirieni cu orbire, astfel încât au fost conduși de Sfântul Elisei în Samaria, iar milostivul Sfânt Elisei, i-a eliberat acolo.
 
Cum a putut Sfântul Elisei despre această mulțime de îngeri? 

Sfântul Prooroc Elisei avea OCHI DUHOVNICEȘTI și nu a limitat dimensiunea cerească de condițiile spațiului și timpului. El a avut darul de discernământul spiritual, ca să înteleagă că, deși cerul este oarecum departe, este în același timp și prezent. Nu este de mirare ca nu i-a fost teamă.

🙏🏽 Sfinte Proorocule Elisei, ca unul care ai îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, roagă-te și pentru noi păcătoșii sa ne dea ochi duhovnicești.


                                                                                           Amin și Aliluia!
                                                                                             Preot Ioan 🛎️.



Elisei (ebraică אֱלִישַׁע, Elisha Dumnezeu ajută, greacă: Ἐλισσαῖος, Elissaios sau Ἐλισαιέ, Elisaie, arabă: الْيَسَع‎ Elyasaʿ) este un profet din Biblia ebraică sau Vechiul Testament, venerat și în creștinism și în islam.

Succesor al profetului Ilie. Numele pare a indica ”Dumnezeu este mântuire”

duminică, 23 februarie 2025

CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE INVENȚIILE BĂBEȘTI ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...... 


   🙏🏽 Bucuria mea, a apărut o învățătură total greșită, care spune așa: "ESTE PĂCAT SĂ SPELE FEMEILE ÎN TOATE SAMBETELE, PÂNĂ LA PAȘTI!" Le-am întrebat de ce este păcat si mi-au spus cauza: PENTRU CĂ POARTĂ PĂRESIMILE! (adică, îi pomenesc pe cei adormiți din neamurile lor, în fiecare sâmbătă).

Vă întreb: CU CE LE ÎMPIEDICĂ POMENIREA MORȚILOR, SĂ SPELE RUFELE? 

Chiar se spune în popor: "MORȚII CU MORȚII și VII CU VII!" 

Așadar, bucuria mea, să știi că se spală în toate sâmbetele, fără nici-un fel de problemă, fără să fie păcat. Și apoi, cred că s-ar aduna prea multe rufe nespălate, timp de 7 sâmbete din postul Paștelui, fiindcă, duminica chiar că nu se spală, iar peste săptămâna femeile sunt la servici! 

Și atunci, când nu se spală? NU SE SPALĂ, DOAR CÂND ESTE CRUCE ROȘIE IN CALENDAR, în rest se spală totdeauna. Această scorneală, este o învățătură total greșită, o practică inventată, o teologie de șanț sau teologie băbească!

 UNDE SCRIE AȘA CEVA?

 Cine a scornit asemenea rătăcire, care, nu are ce cauta în Sfânta Biserică Ortodoxă? 

Vreți să vă spun eu? 

Bine, vă spun: O FEMEIE LENEȘĂ, a inventat așa ceva, sau, "doamnele în vârstă" (adică, BABELE).

 Și atunci, vă rog să luați aminte, să nu uitați cântarea mea și să o cântați și dumneavoastră când va fi cazul:

 DE LA BABEEE, CITIREEE! NE-ÎNȚELEPCIUNEEE! SĂ NU LUAȚI AMINTEEE!

                                                                                                                      Amin și Aliluia!
                                      Preot Ioan 🛎.

joi, 20 februarie 2025

... NEVOIA DE A TE RUGA ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Bucuria mea, daca nu simti nevoia de a te ruga, Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, ne indeamna asa: "Osteneste-te sa intaresti credinta din tine. Cu vremea, vei simti nevoia sa te rogi. Credinta ta nu-i tare, de aceea inca nu te mana la rugaciune. Am vazut odata cum pe o roata de moara cadea putina apa. Si roata ramanea nemiscata. Apoi a venit apa multa, si roata s-a pus in miscare. Credinta e putere duhovniceasca. Putina credinta nu misca nici mintea spre gandul la Dumnezeu, nici inima spre rugaciune catre Dumnezeu. 

Credinta mare misca si mintea, si inima, si tot sufletul omului. Cat dainuieste in om o credinta mare, ea ii misca sufletul, prin puterea ei, catre Dumnezeu. Ai citit, spui tu, cuvintele Mantuitorului: „Stie Tatal vostru de ce aveti trebuinta mai inainte de rugaciunea voastra”, si din ele ai tras concluzia ca rugaciunea nu foloseste, indeobste, la nimic. 

Intr-adevar, stie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, si totusi El vrea sa ne rugam Lui. Lucrul acesta este mai usor de explicat unor parinti decat tie, om necasatorit.

 Uite, si parintii stiu dinainte ce le trebuie copiilor, si totusi asteapta ca acestia sa-i roage – fiindca parintii stiu ca ruga inmoaie si innobileaza inima copiilor, ii face mai supusi, smeriti, blanzi, ascultatori, milostivi si nobili. Vezi cate scantei ceresti isca rugaciunea in inima omeneasca?”.
 
Sfinte Leon, episcopul Cataniei, Sfinte Mucenic Sadoc, episcopul, impreuna cu cei 128 de Sfinti Mucenici care s-au savarsit impreuna cu dansul, Sfantul preacuviosul parintele nostru Visarion, Sfantul Agaton, Sfantul Chindeu, episcopul Pisidei si Sfinte Cuvioase Parinte Plotin, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
 
Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

                                                                                                                           Preot Ioan .

duminică, 9 februarie 2025

PATIMA SLAVEI DEȘARTE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


 Bucuria mea, să știi că pe creștinul ortodox, pe care nu izbutește să-l amăgească diavolul, spre slava deșartă prin SCUMPETEA HAINELOR, încearcă să-l ispitească prin ÎMBRĂCĂMINTEA PROASTĂ și pe cel ce nu l-a putut face să se îngâmfe prin CINSTE, pe acela îl duce la NEBUNIE prin așa-zisa RĂBDAREA NECINSTEI; iar pe cel ce nu l-a putut împinge la slava deşartă pentru DESTOINICIA ÎN CUVÂNT, îl amăgește prin TĂCERE, făcându-l să-și închipuie că a dobândit LINIȘTEA. Dacă n-a putut moleși pe cineva prin BELȘUGUL BUCATELOR, îl slăbănogește prin POSTUL pe care îl ține DE DRAGUL LAUDELOR"

 (Pateric - Despre slava deşartă). Sfântul Părinte, Efrem Katunakiotul așa spune așa: "Pentru o sporire duhovnicească: "Capul jos, sufletul sus, gura închisă, inima deschisă".

   🙏🏽 Așadar, dragii mei să luați aminte cât de perfidă este această patimă și în câte feluri ne poate înșela. Lupta cu sine este un lucru mare. Mult rău va face acela care vă laudă, este ca și când a-ți alerga în mare viteză și cineva v-ar pune piedică. Atunci când vă laudă cineva, să-i mulțumiți pentru compliment cu zâmbetul pe buze, iar în suflet să gândiți așa: “Nu mă lăudați pe mine, fiindcă eu sunt adâncul păcatului, nu există  icoane cu chipul meu în Sfintele Biserici Ortodoxe, nu este numele meu trecut în calendar, cu cruce roșie și atunci, merit doar ocară, și nu laudă. LAUDAT SĂ FIE DOMNUL!

Toată lauda se cuvine lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor Sfinților.

                                                                                             Amin și Aliluia!
                                                                                            Preot Ioan 🛎.


vineri, 7 februarie 2025

... UMBRĂ, FUM și VÂNT ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   🙏🏽 Bucuria mea, iată ce spune Sfântul Părinte, Vasile cel Mare: “SUNT UNII OAMENI, CARE SE MÂNDRESC CU FRUMUSEȚEA ȘI CU BOGĂȚIILE LOR, ba chiar îi disprețuiesc pe alții care nu le au. Ei nu știu că, FRUMUSEȚEA ESTE CA IARBA, care se trece repede, iar BANII, SUNT CA APA pe care încercăm să ținem în mână, dar care, ni se scurge printre degete și răcorește pe alții. Așadar, frumusețea și banii sunt lucruri înșelătoare, sunt ca: UMBRA, FUMUL și VÂNTUL. 

Cine se încrede în ele își pune temelia CASEI SUFLETULUI său, pe UMBRĂ, FUM și VÂNT. Până când, banul o să tot fie, “lațul sufletelor, cârligul cu care ne prinde moartea, ca pe o momeală pentru păcat? 

Până când, banul va fi pricina de război? 

Până când de dragul banului o să se tot fabrice și perfecționeze arme de război? 

BANII, sunt motivul pentru care rudele nu se mai cunosc, iar fratele își privește fratele cu ură, de parcă ar fi un criminal. PENTRU BANI, oamenii se ucid în toată lumea, se atacă, se agresează, se denunță. 
Cine oare, a născut MINCIUNA, ÎNȘELĂCIUNEA și JURĂMÂNTUL STRÂMB? Banul, goana după bani!”

   🙏🏽 Noi oamenii, avem trei feluri de a ne purta crucea. Prima este CRUCEA OMULUI DREPT (pe cât îi stă în in putere). A doua, este CRUCEA OMULUI CARE A PĂCĂTUIT, însă s-a pocăit, adică, s-a spovedit (cu sinceritate și căință), și-a făcut canon pentru păcatele sale, s-a împărtășit și chiar a vărsat lacrimi pentru acele păcate. Cea de-a treia, este CRUCEA OMULUI PACATOS, care refuză până la sfârșitul vieții, ÎMPĂCAREA CU DUMNEZEU, spre MÂNTUIREA SUFLETULUI SĂU. Care din cele trei cruci, crezi tu că este mai ușoară? Cea mai ușoară este cea purtată cu nădejde de mântuirea sufletului, de creștinul ortodox, fiindcă, doar creștinii ortodocși se spovedesc și se împărtășesc. 

                                                                                       Amin și Aliluia!
                                                                                       Preot Ioan 

marți, 4 februarie 2025

TREBUIE SĂ NE RĂSTIGNIM, ÎMPREUNĂ CU CEL RĂSTIGNIT ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE......


         🙏🏽 Bucuria mea, Cel Atotbun, Cel Atotiubitor, voiește "ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină" (1 Timotei 2:4). Însă cum să facă El să ne mântuiască? Bunătatea Lui către noi, darurile Sale, îndelunga Lui răbdare, nu ne fac să devenim mai înțelepți și să ne îndreptăm cărările noastre. Atunci El caută o altă cale pentru a ne mântui, ne trimite certări și dureri. Modul în care reacționăm în fața suferinței depinde de credința pe care o avem în suflet, după cum spune un poet: Prin geamul închisorii priveau doi, Unul văzut stele, iar altul noroi!". 

            Cele două atitudini s-au manifestat și la cei doi tâlhari crucificați de-a stânga și de-a dreapta Mântuitorului. Tâlharul Cel de-a dreapta este întruchiparea celor pentru care suferința are un sens. Iar tâlharul Cel de-a stânga, este întruchiparea celor pentru care suferința este inutilă, n-o închină lui Dumnezeu. Suferința în sine nu este de nesuportat. În schimb, neputința de a-i găsi sensul este insuportabilă. Tâlharul cel de-a dreapta a înțeles că dacă suferința nu ar avea o rațiune, Iisus nu ar fi îmbrățișat-o. Dacă nu ar fi existat un scop al Sfintei Cruci, Hristos nu s-ar fi răstignit pe ea. Așadar, fiecare pat de suferință din lume, se află fie de-a dreapta crucii, fie de-a stânga ei.

Sfântul Apostol, Petru spune: "Iar Dumnezeul a tot Harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veșnică, întru Hristos Iisus, El însuși, după  ce veți suferi puțină vreme, vă va duce la desăvârșire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiți" (1 Petru 5:10). Puțină vreme în comparație cu ce?

 În comparație cu veșnicia. Așadar, suferința noastră are o limită. Ceasul suferinței a fost stabilit cu precizie. Nu vom suferi nici-o clipă mai mult decât este absolut necesar, pentru a ne desavarși spre slava lui Dumnezeu și fiecare clipă de durere va fi răsplătită cu belșug de Har. Să nu ne gândim atât la durere, cât la iubirea lui Hristos și la binecuvântarea   de a fi asemenea Lui și cu El pentru totdeauna.

 Deci aceea, Sfântul Părinte, Macarie Egipteanul, zice: Trebuie să ne răstignim împreună cu Cel Răstignit și să pătimim cu Cel care a pătimit, pentru a fi înălțați în slavă, împreună cu El. Nu este cu putință în altfel, decât prin necazuri, pe calea cea strâmtă și cu chinuri, să intrăm în cetatea  Sfinților și acolo să ne aflăm odihna și să stăm cu Hristos în vecii vecilor. Amin!

     Domnul n-a promis,
     Cer mereu albastru, 
     Flori în calea noastră,
     Viață ca un vis,

     Domnul n-a promis,
     Senin fără nori,
     Râs fără tristețe,
     Pace fără fiori,

     Dar El ne-a promis,
     Ajutor de Sus,
     Har în încercări,
     Putere să trăim, 

     Odihnă după trudă,
     Lumină pe cale, 
     Milă neclintită,
     Iubire nesfârșită!

 Slavă lui Dumnezeu pentru toate și să nu uiți că cel ce fuge de suferință, fuge de Dumnezeu! 

                                                                                                        Amin și Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎

duminică, 2 februarie 2025

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE VEŞNICIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Motto: „Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine va crede în El să nu piară, ci să aibă VIAŢĂ VEŞNICǍ“ (Ioan 3:16). Adu-ţi aminte: veşnicia există, iar viaţa aceasta este o călătorie spre veşnicie.

                                                                                                              Preot Ioan

Iubiţi credincioşi,

Aici pe pământ sunt mulţi care duc o viaţă plină de păcate, dar trăiesc înconjuraţi de toate bunătăţile şi se bucură de toate plăcerile lumeşti. Sunt şi oameni buni şi drepţi care trăiesc in necazuri şi amărăciuni. Faptul acesta i-a condus chiar şi pe păgâni, pe cei cu mintea sănătoasă, la cunoaşterea adevărului că există Dumnezeu. Ceea ce cunoşteau păgânii numai din lumina minţii lor, noi creştinii o ştim prin credinţă, căci iată ce ne spune Sfânta Scriptură: „... nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13:14). 

Aşadar, casa în care locuieşti tu, iubite credincios, nu-i casa ta pe vecie, ci este vremelnică. Din ea în curând va trebui să te muţi şi acest lucru se va întâmpla când nici nu te gândeşti. Mormântul va fi casă trupului tău până în ziua Înfricoşatei Judecăţi, iar sufletul tău va merge pentru veşnicie, ori în rai, ori în iad.

Ar fi nebun un călător, care şi-ar vinde toată moştenirea, ca să-şi cumpere o casă în ţara prin care doar trece şi o părăseşte peste puţin timp, pentru totdeauna. Zice Fericitul Augustin: „Cugetă că eşti călător în lumea acesta; nu te lăsa amăgit de ceea ce vezi, ci priveşte şi mergi mai departe şi caută de-ţi agoniseşte locuinţă acolo unde vei rămâne pentru totdeauna -în veşnicie“. Unde se va duce sufletul tău după moarte, acolo va rămâne pentru totdeauna. Cale de mijloc nu este: sau în cer, în fericire, sau în iad, în chinuri. Încotro cade arborele când se taie? Cade într-acolo unde se înclină. Oare spre ce înclinăm? 

Ce fel de viaţă trăim?

 Viaţa noastră este pe placul lui Dumnezeu sau pe placul diavolului? Să avem grijă ca mereu să înclinăm spre Harul şi Voia lui Dumnezeu, să fugim de păcate, de pricina lor şi astfel vom fi fericiţi. Pentru a ne feri de păcate trebuie să avem „gândul cel mare“: „Adu-ţi aminte că vei muri şi nu vei mai păcătui“ cum spune Sfântul Antonie cel Mare.

 O femeie care trăia în păcate a fost trezită la realitate şi convertită de cuvintele: totdeauna şi niciodată, iar un episcop a dus o viaţă de sfânt, pentru că totdeauna îşi repeta în sinea lui cuvintele: „În acest moment stau la poarta veşniciei!“. Mulţi s-au ferit de rele şi păcate gândindu-se cât mai des la „VEŞNICIE“.

Ce înţelegem prin Veşnicie

În cântările Sfintei Biserici Ortodoxe întâlnim formula „în vecii vecilor“ care are înţeles de timp nemăsurat, de veşnicie. În Biblie are acelaşi înţeles când se face deosebirea între veacul de acum (Romani 12:2) şi veacul ce va să fie (Matei 12:32), adică viaţa aceasta de pe pământ, trecătoare, şi viaţa veşnică ce va urma. Cuvintele Mântuitorului din convorbirea cu femeia samarineancă exprimă clar acest lucru: „Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu... se face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică“ (Ioan 4:14). 

Aşadar veşnicia (eternitatea) este timpul nelimitat, fără început şi fără de sfârşit. Dumnezeu este infinit, veşnic şi necreat. Dumnezeu este veşnic, veşnicia este atributul dumnezeirii. Iată un cuvânt la care foarte puţini oameni se gândesc: VEŞNICIE, dar, veşnicia este un fapt cu care mai curând sau mai târziu, fiecare ne vom întâlni.

Vremea vieţii noastre pe acest pământ este foarte scurtă; fiecare zi, fiecare asfinţit de soare ne scurtează sorocul vieţii noastre. Şi astfel, iute, pe tăcute, dar hotărât, mergem toţi spre VEŞNICIE. Noi, oamenii, suntem „pelerini în drumul către cer“.

Azi, picioarele noastre stau pe „nisipul vremii“ celei şubrede, mâine, urmele picioarelor noastre vor rămâne, dar noi vom fi duşi în VEŞNICIE. Azi, mâinile noastre lucreză de zor, ochii privesc, mintea gândeşte, face planuri pentru viitor. Mâine, poate, mâinile vor fi încrucişate pe piept, ochii închişi şi mintea încremenită, căci omul a plecat în VEŞNICIE. Poate că alţii au fost tot aşa de harnici ca şi tine, nepăsători faţă de Dumnezeu şi faţă de mântuirea sufletelor lor şi s-au dus. Unde? 

ÎN VEŞNICIE! Va veni şi rândul nostru, dar ne-am gândit noi oare cu toată seriozitatea dacă suntem pregătiţi să intrăm în veşnicie?

A trăit Adam 930 de ani şi la moartea lui a venit Sfântul Arhanghel Uriil şi l-a întrebat: „Adame, Adame, cum ţi s-a părut viaţa?“, iar Adam a răspuns: „Aşa cum aş fi intrat pe o uşă şi aş fi ieşit pe alta!“. 

Auziţi dumneavoastră ce spunea Adam după 930 de ani de viaţă, iar noi trăim 60-70-80 de ani şi nici nu ne gândim la MOARTE şi la VEŞNICIE.

O psihiatră din Elveţia a format o echipă de medici, psihologi şi teologi cu care a pornit să viziteze spitalele. Au interogat mii de muribunzi. La auzul veştii că sunt incurabili, s-au dezlănţuit în ei reacţii violente, constatându-se patru faze clare:

1. Unii au spus: - NU SE POATE!!!

2. Alţii au zis: - DE CE TOCMAI EU???

3. O parte au strigat: - SĂ MI SE MAI DEA MĂCAR UN
AN DE VIAŢĂ!!!

4. Şi în foarte rare cazuri au zis: - SUNT GATA!!!

Trăim oare viaţa noastră în ascultarea poruncilor dumnezeieşti şi suntem hrăniţi oare cu acel cuvânt sfânt din Evanghelia Mântuitorului, încât să putem spune în orice clipă „Sunt gata!“? Astăzi, este vremea să ne alegem locul unde vom petrece Veşnicia: în locul de odihnă şi fericire (în rai), sau în locul de suferinţă şi tânguire amarnică (în iad). Să avem grijă, căci viaţa omului pe pământ oricât de lungă ar fi ea, faţă de veşnicie, nu este decât o clipă. Noi, oamenii, de multe ori căutăm să

Despre veşnicie nesocotim acest adevăr, iar când ni se vorbeşte de lucruri veşnice, adesea
nu dorim să ascultăm, manifestând o totală indiferenţă.

Ştiind că: „Pe pământ suntem străini şi călători“ (Evrei 11:13), suntem oaspeţi iar pământul ne este gazdă, viaţa noastră este de o foarte mare importanţă, fiindcă este vreme de pregătire pentru veşnicia de care ne apropiem. Ea va hotărî UNDE ŞI CUM NE VOM PETRECE VEŞNICIA. Câţi dintre noi nu ne-am dori să ni se întoarcă vremea tinereţii pentru a trăi viaţa cu tot folosul şi multă grijă pentru sufletele noastre? Dacă îţi risipeşti această viaţă care este singura vreme de pregătire pentru VEŞNICIE, îţi câştigi osânda veşnică.

Cineva îmi vorbea odată despre un tânăr uşuratic, spunâdu-mi: „Omul acesta trăieşte de pe o zi pe alta şi niciodată nu se gândeşte la viitor!“ Toţi îl socoteau pe acesta drept un om fără minte. Oare greşea el mai mult decât atâţia care nu trăiesc decât pentru timpul de faţă şi nu se gândesc niciodată la veşnicia care se apropie?

Un creştin ortodox mergea adesea să viziteze cimitirele spre a învăţa să folosească mai bine timpul şi privind mormintele zicea: „Dacă aceşti morţi ar putea să revină la viaţăa ce mult ar face ei pentru viaţa veşnică, iar eu care dispun de atâta timp ce fac pentru mântuirea mea?!“
Trebuie să trăim cu multă grijă, ca să ne asigurăm o veşnicie fericit, altfel vom moşteni una plină de jale, durere şi ruşine. Marele poet Mihai Eminescu ne îndeamnă să ne gândim la moarte prin poezia intitulată sugestiv „Memento mori“ („Adu-ţi aminte că vei muri“).

Un om mi-a spus într-o zi: „Eu duc o viaţă virtuoasă, mă feresc de orice păcat care ar dăuna aproapelui meu. Dar creştinii susţin că viaţa mea nu-mi asigură o veşnicie fericită dacă nu cred în Iisus Hristos. Eu nu sunt lămurit în această problemă şi te rog să mă ajuţi“. Să presupunem că mama dumitale este o femeie dintre cele mai bune din lume. „Chiar aşa şi este!“, a adăugat el nedumerit. Că ea te-ar iubi, mai mult decât iubeşte orice mamă copiii săi

. „Chiar aşa şi este!“,
a răspuns acela. Dacă mama dumitale ar fi gata să moară ca să-şi scape viaţa şi dacă iubirea mamei dumitale este într-adevăr aşa de mare cum susţii, iar
dumneata ţi-ai îndeplini îndatoririle faţă de soţie, de copii, de vecini şi de toţi oamenii cu care vii în contact, iar pe mama dumitale o laşi să moară de foame izgonită pe stradă, uitând tot ce-a făcut ea pentru dumneata, ce zici despre purtarea asta? „Aş spune că sunt un mare ticălos!“ Ei, află că Iisus Hristos este mai bun decât orice mamă ce a existat pe pământ vreodată. El te iubeşte mai mult decât îşi iubeşte mama copilul. El, nu numai că ar fi gata să moară pentru dumneata, ci a şi murit, şi chiar în chip îngrozitor, pe cruce. Şi dacă dumneata îţi îndeplineşti îndatoririle faţă de toată lumea, dar de Iisus nu vrei să ştii (primind Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Cununie, Spovedanie, Împărtăşanie şi Sfântul Maslu), apoi ce vei spune despre purtarea aceasta a dumitale? „ACUM, VĂD CĂ SUNT UN MARE PĂCĂTOS!“

„Cine crede în Fiul are o viaţă veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3:36).

 A crede în Domnul Iisus înseamnă a-L primi pe El ca Mântuitor al nostru, care a murit pentru noi şi care ne şterge păcatele mărturisite în Taina Spovedaniei, înseamnă a-L recunoaşte ca Stăpân al nostru, Singurul care are dreptul să ne ocârmuiască viaţa. Dacă am făcut aceasta apoi să fim siguri că am făcut primul pas şi cel mai important spre a ne câştiga o Veşnicie fericită.


                                                       
 Deşertăciunea lumii


Un înţelept din vechime, pe nume Aristip, călătorind cu corabia pe mare, a suferit un naufragiu, pierzându-şi toată averea pe care o ducea cu el. El însă a scăpat cu viaţă ajungând pe un ţărm îndepărtat. Datorită ştiinţei şi înţelepciunii lui, locuitorii acelui ţinut l-au primit foarte bine şi i-au dat multe alte bunuri în schimbul celor pierdute pe mare. De aceea a scris mai târziu rudelor şi prietenilor de acasă, ca să înveţe din întâmplarea lui, să nu alerge după bunuri care se pot pierde într-un naufragiu. Acelaşi lucru ni l-ar putea spune rudele şi prietenii noştri, care au trecut în veşnicie, dacă ar putea să se întoarcă la viaţa pământească şi anume să ne îngrijim de bunuri din acelea pe care nici moartea nu ni le poate răpi. Ziua morţii noastre se mai numeşte şi ziua pieirii, pentru că o dată cu moartea noastră pier toate bunurile lumeşti pe care le-am agonisit şi nu le putem trece dincolo cu noi.
Iată de ce, pe drept cuvânt, Sfântul Ambrozie ne zice, că noi nu putem spune că bunurile pământeşti sunt ale noastre, pentru că nu le putem lua cu noi. Dincolo, în cealaltă lume putem duce cu noi doar virtuţile. Chiar Domnul Iisus Hristos ne pune întrebarea cea mare:
Promisiunile lumii acesteia nu se împlinesc, şi chiar dacă s-ar împlini, cât va dura fericirea oferită de ea? Poate să dureze mai mult decât viaţa ta? Apoi, ce vei duce cu tine din tot ce-ai agonisit, în lumea viitoare? Se află acolo vreun bogat care a reuşit să-ţi ducă măcar un ban de aur? Vreun conducător de popoare, care să fi trecut cu ceva din ţara lui? Solomon - marele înţelept al lumii vechi - după ce avusese cele mai mari bogăţii de pe vremea aceea şi gustase toate desfătările posibile, afirmă cu amărăciune un mare adevăr, zicând: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni“. La auzul acestor cuvinte mulţi care trăiau în păcate şi în tot felul de desfătări trecătoare şi-au schimbat viaţa, trăind în curăţie sufletească şi trupească.

Cântarul lumii este fals şi amăgitor


Bunurile trebuie cumpănite cu cumpăna dumnezeiască, nu cu aceea a acestei lumi, căci cântarul lumii este fals şi amăgitor. Dacă i-am întreba pe bogaţii, învăţaţii, conducătorii şi împraţii care au trecut deja la cele veşnice, ce le-a mai rămas din măreţia şi bogăţia lor, toţi ar răspunde: „Nimic, nimic!“.
va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă iar sufletul său îl va
pierde“ (Matei 16:26).

Când a murit Alexandru Macedon, s-au adunat mulţi filosofi, dintre care unul a zis: „Ieri nu încăpea pe Alexandru lărgimea şi lăţimea lumii, iar acum numai trei coţi de pământ l-au încăput“. Altul iarăşi a zis: „Ieri putea împăratul Alexandru să izbăvească mult popor de la moarte, iar astăzi nu poate să-şi ajute lui“. Şi, în fine, un altul a zis: „Ieri călca pe pământ cu slavă nepovestită, iar astăzi îl acoperă pământul ca pe omul cel mai defăimat şi necinstit“. Şi aşa fiecare filosof a vorbit mai multe cuvinte vrednice de amintire ca să arate deşertăciunea vieţii celei vremelnice şi a slavei omeneşti.

Căci despre oamenii cei mari ai lumii, care mor, abia se mai aude câtva timp vorbindu-se despre ei, apoi se pierde şi amintirea lor. Dacă au ajuns nefericiţii în iad, se tânguie amarnic: „Ce ne-a adus nouă bogăţia,

„Ce-i mărirea şi puterea? Toate au trecut ca umbra şi nu ne-a rămas altceva decât tânguire, chin şi disperarea veşnică“. O, Doamne, de ce oare cei mai mulţi oameni nu se gândesc la sufletul lor în timpul vieţii iar în ceasul morţii sunt cuprinşi de spaimă în faţa adevărului, zicându-şi: „Cât de amarnic am greşit, neglijând sufletul meu cel nemuritor!“

Omule, mai stai să cumpăneşti vremelnicia cu veşnicia?

Aşa zice profetul: „Şi va merge omul la locaşul său de veci“ (Ecclesiast 12:5), spre a arăta, că fiecare merge în casa în care vrea să meargă; el nu va fi dus, ci va merge acolo după voia sa liberă. Este ştiut că Dumnzeu voieşte ca noi oamenii, să ne mântuim, toţi să fim fericiţi, dar El nu vrea să ne silească, nici chiar la fericire. Înaintea omului este viaţa şi moartea. Ceea ce va alege el i se va da. Dumnzeu ne-a arătat două căi: una care merge către rai şi alta care merge către iad. Totuşi este un lucru de mirare că toţi oamenii păcătoşi doresc să fie fericiţi, să meargă în rai, dar ei se aruncă de bună voie în iad, zicând: „Mai târziu mă voi gândi la îndreptarea răului şi voi reuşi“. Această socoteală greşită pe mulţi i-a dus la pierzare. MAI STAI SĂ CUMPĂNEŞTI VREMELNICIA CU VEŞNICIA? 

Nu-ţi dai seama omule, cât de mare este diferenţa dintre una şi cealaltă? Nu te gândeşti că fericirea sau nefericirea veşnică este problema cea mai importantă a vieţii tale??? Cum poţi să mergi către osândă şi chinuri, când poţi alege fericirea veşnică? Cei mai multi oameni se gândesc la aceste lucruri în apropierea ceasului morţii, dar atunci pentru unii este prea târziu. Calea şi-au ales-o aşa cum au voit. Nu se mai poate îndrepta nimic. Să ne trezim acum, în această clipă. Să nu mai amânăm, căci mâine poate va fi prea târziu. Să ne întărim în credinţă zicându-ne în sinea noastră: „Cred în viaţa de veci, cred că după această viaţă va fi o altă viaţă, ce nu va avea sfârşit“.

În timpul războiului, a fost rănit un soldat care făcea parte dintr-o patrulă de noapte. Tovarăşii săi, ascunşi în tranşea din apropiere, îi aud gemetele. Se tem să meargă să-l ia, îi aud gemetele. Se tem să meargă să-l ia, pentru că sunt sub tirul continuu al duşmanului. În sfârşit, unul se hotărăşte şi declară: „Merg să-l iau“. 

„Gândeşte-te bine, ai o singură viaţă“, spune locotenentul. „Nu este adevărat, domnule locotenent, mai este şi cea veşnică“, a răspuns soldatul. Şi a plecat să-l salveze pe tovarăşul rănit. 

Să nu uităm un lucru: pentru a ne câştiga veşnicia fericită, definitorie este ultima clipă a vieţii noastre. Sunt oameni care toată viaţa se pregătesc pentru întâlnirea cu veşnicia.

 Potopul morţii

În vreme de potop toţi oamenii rostesc ţi înţeleg cuvântul mântuire. Ce-şi salvează oamenii în vreme de potop, sandalele sau fusul? Nu-şi salvează nici sandalele, nici fusul, ci lucrul care le este cel mai de preţ: viaţa. De la potopul morţii nu se poate salva nici un trup. Ce aşteaptă oamenii, de ce nu se mântuiesc? De la potopul morţii numai sufletul se poate mântui. Oamenii înţelepţi nu leapădă îndemnul mântuirii. Cei amăgiţi deşi stau deasupra mormintelor deschise, râd şi spun: nouă ne este bine şi aici pe pământ. De aceea când vedem un om mort să spunem: «Pe acest frate al meu l-a ajuns „potopul“ care nici pe mine nu mă va ocoli. A reuşit el oare să-şi salveze sufletul?».

Califul Saldin

Când a murit Califul Saldin, potrivit poruncii din testamentul lui, înaintea sicriului mergea un vestitor care, purtând o suliţă iar în vârful ei una din cămăşile pe care le purtase califul în viaţă striga astfel: „Auziţi, voi, oamenilor! Marele calif Saladin, cuceritorul Asiei şi spaima popoarelor, biruitorul marilor împăraţi ai pământului a murit! Din toată slava lui şi din toţi supuşii lui el nu duce nimic cu el în mormânt, decât numai această cămaşă mizerabilă!“ Iată aşadar, că adevărat este cuvântul Psalmistului care spune:

„Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui“ (Psalm 48:18).



                                                                 Pomenirea morţii

Sfinţii Părinţii ne-au lăsat învăţături despre pomenirea morţii. Ei spun că pomenirea morţii este o anume stare a duhului nostru, cu totul deosebită de obişnuitul fapt de a şti că într-o zi vom muri. Minunata pomenire despre care este vorba, scoate duhul nostru din gravitaţia pământului. Fiind o putere ce se pogoară de sus, ea ne ridică mai presus de patimile pământeşti, ne slobozeşte de stăpânirea şi legătura pe care poftele o au asupra noastră.


                                                                       Iubiţi credincioşi,


Cei mai mulţi dintre noi suntem din ce în ce mai atraşi de duhul lumii acesteia. Ne interesează doar ce se întâmplă în politică, în lumea modei, în lumea sportului, în lumea show-biz-ului. Suntem atât de aglomeraţi, din pricina serviciului, a studiilor sau a distracţiilor, încât nu mai avem timp să ne gândim la viaţa noastră de după moarte, la veşnicie.

Pe pagina de mai sus este icoana Înfricoşatei Judecăţi. La mijloc, unde vom ajunge fiecare dintre noi la vremea hotărâtă de Dumnezeu, se află Sfinţii după cum scris este în Biblie: „Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea“ (1Corinteni 6:2). După ce vom fi judecaţi putem intra pe poarta cea strâmtă (cea din stânga, cu cruce pe ea) să mergem în fericirea veşnică, acolo unde se vede în partea de sus Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfinţii şi toate puterile cereşti. Sfântul Apostol Luca ne îndeamnă: „Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea“ (Luca 13:24). Dacă faptele noastre ne vor osândi pe noi, vom fi trimişi pe poarta cea din dreapta (cea largă care are două coarne pe ea) unde ne aşteaptă moartea cea veşnică şi Lucifer cu diavolii lui. Aşadar, să nu uităm că o moarte neaşteptată poate stinge oricând flacăra vieţii fiecăruia dintre noi.

Dacă privim de data aceasta icoana din partea dreaptă, uitându-ne cu atenţie la faţa Mântuitorului, vom observa că ochiul din partea stângă este blând, iar celălalt este mânios.
Să preţuim aşa cum se cuvine cele două daruri de la Dumnezeu: TIMPUL şi VIAŢA. Ele au o valoare covârşitoare pentru noi. Chiar şi păgânii cunoşteau valoarea timpului. Seneca spunea că „Timpul nu se poate preţui“. Cei care au cunoscut cel mai bine valoarea timpului, au fost Sfinţii Părinţi. Ei spuneau că
Unii oameni îşi petrec acest timp la jocuri de noroc, la cârciumă , discotecă... Dacă îi întreabă cineva ce mai fac ei spun că „omoară timpul“, timp după care vor ofta în ceasul morţii atunci când „candela vieţii lor“ se va stinge şi vor păşi pragul veşniciei. Iată câteva versuri care ne umplu
sufletul de bucurie şi nădejde:

„Timpul este o comoară a vieţii pământeşti de care depinde veşnicia omului:

RAI sau IAD“.

După moarte nesfârşită, / Te va cere iarăşi viaţa / Cum, după ce
dormi o noapte, / Deschizi ochii, dimineaţa... Iar în viaţa viitoare / Vei avea sau nu dureri, / După „binele“ sau „răul“/ Săvârşit în viaţă ieri!

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui!“

Sfântul Ioan cel Milostiv, după ce a fost ales patriarh al Alexandriei, a poruncit să-i zidească mormântul şi să nu-l acopere. Un diacon care slujea împreună cu el se ducea în toate sărbătorile, când purta veşminte arhiereşti şi era împresurat de slavă, zicându-i: „Stăpâne, porunceşte să termine mormântul, că nu ştii ziua sfârşitului tău!“

Sfântul Vasile cel Mare spunea că „Filosofia cea adevărată constă în aducerea aminte de moarte“.

► În Egipt, era obiceiul ca atunci când se făcea vreun ospăţ să pună în mijlocul mesei un chip de lemn cioplit şi zugrăvit, astfel încât se părea că este chiar moartea. Acela care ţinea chipul cel cioplit spunea toturor poftiţilor la masă: „Domnilor, mâncaţi şi beţi din cele puse pe masă, dar gândiţi-vă şi la sfârşitul vostru“.

► În Bizanţ, în ziua în care se încununa un împărat i se aduceau patru pietre de diferite culori şi era îndemnat să-şi aleagă una, pentru ca din acel model să-i zidească mormântul.

► La Roma, când se alegea Papa, i se aducea înainte o bucată de câlţi şi o ardeau zicând: „Aşa trece slava lumii acesteia!“
Toate acestea se făceau pentru ca oamenii cei mari să nu se mândrească pentru slava vremelnică, ci amintindu-şi de moarte să se smerească.

În Pateric se povesteşte despre un stareţ care, dându-şi seama că este păcătos, în fiecare dimineaţă, îndată ce se trezea, cobora cu mintea la păcătoşii din iad, cugetând la chinurile de acolo, la veşnicele torturi, la scrâşnirea dinţilor... şi se ruga să fie izbăvit de ele. Stareţii ceilalţi au recunoscut că lucrarea acestui stareţ este cea mai de folos şi de nădejde. Prin cugetările dese la despărţirea sufletului de trup, la viaţa viitoare şi prin rugăciunile fierbinţi se dobândeşte frica de Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994; Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Hrană duhovnicească; Antonie Plămădeală, Cuvinte duhovniceşti, Sibiu, 2000; Mitropolit Firmilian Marin, Merinde pentru suflet, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2004; Protosinghel Nicodim Măndiţă, Drumul Crucii, Editura Bunavestire, Bacău, 2001; Protosinghel Nicodim Măndiţă, Calea sufletelor în veşnicie, Editura Biblioteca Ortodoxiei, Bucureşti, 1990; Pr. prot. Nicolae


Gheorhe Şincan, Pilde, povestioare duhovniceşti, istorioare nostime, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006.

Completare la cateheza „Despre Veşnicie“


Ce este viaţa? Este un dar al Lui Dumnezeu, dat nouă oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de mizeria păcatelor şi să ne pregătim prin Iisus Hristos, pentru a primi viaţa veşnică, fericirea veşnică.
Ce este omul? Omul este o fiinţă creată de Dumnezeu din iubirea Lui cea nemărginită, om căruia i-a fost pusă în faţă fericirea şi moartea, fiind lăsat să-şi aleagă. Dumnezeu îl îndeamnă mereu să-şi aleagă fericirea prin smulgerea din păcat. Dar vrăjmaşul diavolul, îi suceşte mintea omului, şi-i împietreşte inima, spre a-i pierde şi a-i nimici sufletul (Un sfânt al închisorilor comuniste - Valeriu Gafencu).
Ce este viaţa veşnică? Viaţa viitoare va fi o Duminică fără sfârşit, o lumină fără asfinţit în care Dumnezeu va fi totul în toate (Teologia dogmatică, vol. 3., Părintele Stăniloae).

Dacă clipa morţii ne găseşte în credinţa ortodoxă, spovediţi, împărtăşiţi, vom intra în fericirea veşnică, iar dacă ne va găsi nepregătiţi (nebotezaţi, necununaţi, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi) sau, şi mai grav, trecuţi la vreun cult religios (adventişti, baptişti, penticostali, iehovişti, evanghelişti...) vom intra în osânda veşnică.

Veşnicia nu este în nici un fel supusă vreunui ceasornic, nici ameninţată de venirea serii, căci „ziua“ ei este fără sfârşit, fiind „neînserată“, cum frumos se exprimă cărţile noatre de slujbă: „Ziua cea neînserată a Împărăţiei“.

Această „zi“, numită de părintele apostolic Barnaba „a opta“ (Epistola 15:9), este descrisă astfel de părintele Dumitru Stăniloae: „Viaţa viitoare va fi o Duminică fără de sfârşit, sau paradisul regăsit în care Dumnezeu va fi totul în toate“.

► Timpul trece mai repede ca un râu curgător şi curând va veni asupră-ne sfârşitul. Nimeni nu se va putea întoarce din veşnicie ca să ia ce a uitat şi să facă ce nu a făcut.

► Iată ce spune Psalmistul David despre faptul că suntem datori cu o moarte: „Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare. Că răscumpărarea
Despre veşnicie

VEŞNIC ESTE DOAR DUMNEZEU, RESTUL BALOANE DE SǍPUN.

sufletului este prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea“ (Psalm 48: 7-9)..

► Când conştietizăm că ne aşteaptă veşnicia (raiului sau a iadului) în sufletele noastre ia naştere lepădarea de griji şi de toate deşărtăciunile, paza minţii şi rugăciunea neîncetată, nelipirea de trup, lepădarea de păcat şi aproape orice virtute izvorăşte din ea. De aceea pomenirea morţii să ne fie nedespărţită precum ne este răsuflarea. Mulţi se tem de orice pomenire a morţii, dar ce va fi în ceasul despărţirii sufletului de trup, când demonii vor înconjura patul de moarte şi se vor arăta păcatele noastre. Cu amar ne vom căi pentru că nu ne-am adus aminte de moarte ca să ne îndreptăm viaţa, vom izbucni în plâns, însă va fi deja prea târziu (1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005).

Avva Ilie spunea că: „De trei clipe îi este teamă, cea în care îi va ieşi sufletul, cea în care va ajunge pentru prima dată în faţa Dreptului Judecător şi mai ales de aceea în care se va pronunţa mântuirea sau osânda sufletului său“.

► Atunci când eşti înconjurat de ispite, roagă-te lui Dumnezeu pentru curaj şi putere, să rămâi neclintit. Adu-ţi aminte: veşnicia există! Trebuie să ne gândim la viaţa veşnică şi să credem în ea.
Pentru viaţa veşnică trebuie răbdate toate greutăţile

◙ Scrie, citeşte, cântă, suspină, păstrează tăcere, roagă-te, rabdă cu bărbăţie împotrivirile; vrednică este viaţa veşnică de toate aceste lupte, ba şi încă de altele mai mari. Va veni pacea într-o zi cunoscută de Domnul: şi nu va fi zi şi noapte ca în veacul acesta, ci o lumină neînserată, o strălucire fără de sfârşit, o pace trainică şi odihnă netulburată. Nu trebuie să răbdăm, oare, pentru viaţa veşnică, toate ostenelile? Nu este puţin lucru să pierzi sau să câştigi împărăţia lui Dumnezeu.

◙ O, de-ai vedea, cununile neveştejite ale Sfinţilor, de-ai vedea de câtă mărire se bucură aceia care odinioară erau neluaţi în seamă de această lume şi chiar erau socotiţi nevrednici să trăiască, de bună seamă că te-ai pleca până la pământ şi ai dori mai degrabă să fii supus tuturor, decât să fii mai mare decât unul numai, nici n-ai dori zile fericite în această viaţă, ci mai degrabă te-ai bucura să suferi necazuri pentru Dumnezeu şi ai socoti ca cel mai mare câştig să nu fii băgat în seamă de
oameni (Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1991).

◙ În funcţie de voinţa noastră, a fiecăruia, sufletul ne poate fi încă din această viaţă ca un lac liniştit, înconjurat de verdeaţă, în care se reflectă albastrul senin al cerului, sau poate fi un mâl de culoarea iadului. Voinţa proprie trebuie să fie racordată la voinţa dumnezeiască şi atunci avem semnul unei credinţe greu de clintit.

◙ Istoria lumii se aseamănă cu un fluviu care, izvorând din oceanul veşniciei, s-abate în pământul păcatului, pentru a se întoarce în cele din urmă, purificat, să se reverse în acelaşi oacean din care a pornit.

                                                          Când se isprăveşte, abia începe

       Doi oameni tăiau lemne în pădure. Doborând un copac, unul din ei, care părea a fi un om fără de credinţă, zise: „Iată, aşa e şi cu viaţa noastră... Trăim, ne zbatem, şi la urmă vine moartea şi ne doboară ca pe buşteanul acesta, şi nimic nu se alege de noi...“ Celălalt care era un credincios, i-a răspuns: „Nu-i aşa prietene. Abia după ce am doborât acest buştean vom putea vedea dacă e bun de clădit sau dacă e scorburos şi bun numai de aruncat pe foc. Aşa e şi cu noi. Abia după ce murim vede Dumnezeu ce trebuie să facă cu noi: să ne aşeze de-a dreapta Lui, întru viaţa veşnică, sau să ne arunce în focul cel nestins...“ Tovarăşul căzu pe gânduri şi peste puţină vreme se întoarse şi el la credinţă (Alexandru Lascarov-Moldovanu,Viaţa creştină în pilde, Editura Multiprint, Iaşi, 2004).
Vezi cum în zbor se duce timpul, Aşa trecut-au mii de ani;

Şi ne vom trece toţi ca gândul, Nici urme n-om lăsa măcar. Aşa se duc o zi cu alta
Şi toate trec în veşnicii;
În grabă vine şi sfârşitul Întregii noastre omeniri.

Zice Avva Cleopa: „Mergeţi drept înainte între două ziduri; în dreapta cel al temerii de Dumnezeu, iar în stânga cel al temerii de moarte“.

Pentru iubirea adevărată vom primi răsplata veşnică, pentru iubirea nesocotită vom primi pedeapsa veşnică. Fiindcă în veşnicia de dincolo de timp, nimic nu-i schimbător, ci totul e veşnic: şi fericirea şi chinul.

Dacă ar şti oamenii ce îi aşteaptă după moarte, zi şi noapte s-ar ruga lui Dumnezeu. Dar ei cred că după ce ai murit totul s-a sfârşit. După moartea pământească viaţa abia începe. Prin suferinţele de pe pământ ne câştigăm veşnicia. Cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu le rabdă pe toate cu mulţumire.

Totdeauna să avem aducere-aminte de moarte, şi să ţinem continuu în minte gândul la că, orice am face, Dumnezeu este de faţă.

Toţi murim!

Unii oameni însă, deşi ştiu că viaţa aceasta este trecătoare, o trăiesc pe una veşnică. Adună bogăţii, adună laude, adună cuceriri, toate pentru a-şi satisface propriile patimi. Alexandru Macedon a alergat mai în toată lumea şi a înconjurat-o cu arme biruitoare, pentru a o supune. Acest împărat aflând oarecare bărbaţi, filozofi iscusiţi întru toate, ale căror cuvinte priveau pe toţi cei ce le auzeau, ducându-se acolo, a voit să-i cerceteze. După această cercetare cea cu fapta şi din răspunsurile lor s-a încredinţat că sunt bărbaţi de o ascunsă şi prea adâncă înţelepciune ştiutori şi a zis către dânşii: - Cereţi vreun dar de la mine şi îndată îl veţi lua. Şi cătrea aceasta au răspuns filozofii: Voim să ne faci să nu murim! A râs Alexandru Macedon de aceste vorbe şi i-a batjocorit pe filosofi zicând către dânşii: - Eu până acum v-am socotit înţelepţi, dar acum am cunoscut neînvăţarea şi necunoştiinţa voastră. Mie, ceea ce-mi cereţi să vă dăruiesc, îmi este cu neputinţă. Cum vă voi dărui vouă ceea ce- mi cereţi? Au zis către dânsul filosofii, cu o mirare prefăcută: - Şi tu eşti muritor? - Negreşit, sunt muritor, a răspuns Împăratul. Zis-au ei atunci către dânsul: - Pentru ce dar, ca şi când ai fi nemuritor, tulburi toată lumea şi cu atâta sârguinţă şi sete a inimii tale te sileşti să o supui? După ce a înfipt acest cui în sufletul lui Alexandru Macedon, filosofii s- au dus.

Iată de ce, este esenţial cum trăim viaţa aceasta, căci după moarte nu mai putem face nimic pentru noi înşine. Viaţa de acum devine preţioasă pentru cel ce o priveşte în lumina veşniciei, ca
mijloc şi bun prilej pentru mântuire. Şi atunci, nu merită orice osteneală, frig, foame, bătăi, boli, suferinţe, nedreptăţi, renunţări de tot felul, pentru o viaţă veşnică ce ne aşteaptă?

                                                               Filosoful şi viaţa veşnică

Un mare filosof, muncit de gândurile vieţii veşnice, a scos din adâncul cugetului său acest adevăr: Dacă am fi siguri, absolut siguri de viaţa veşnică, n-am mai putea să ne gândim la altceva. Dacă ar ajunge la ochii sufletului nostru o cât de slabă licărire a vieţii de dincolo, cum s- ar mai schimba lumea! El nu era creştin; el nu cunoştea strălucirea Sfintei Biserici Ortodoxe a lui Hristos. Noi însă, cei ce trăim în Ortodoxie, ştim sigur că nu vom muri, ştim sigur că porţile de lumină ale vieţii veşnice ne sunt deschise, nouă ni s-a dat arvuna vieţii. Şi nu numai ştim, nu numai cunoaştem, ci chiar simţim, trăim, puterea şi lumina vieţii veşnice. N-avem numai o licărire de dincolo, nu. Ci însuşi Dumnezeu, lumina cea negrăită, s-a coborât pe pământ, s-a îmbrăcat în haină de lut şi s-a făcut om. El este cu noi până la sfârşitul veacurilor; El a sălăşluit cerul pe pământ. Unde? În Sfintele lui Biserici Creştin Ordodoxe, pe Sfintele Altare. Aici este vatra pe care arde focul cel neapropiat al Dumnezeirii, flacăra cea negrăită a Duhului. De aici se revarsă peste lume, nu numai licăriri, ci torente de har, vâlvătăi ale Duhului Sfânt. Căci Trupul şi Sângele Domnului ce se aduce jertfă pe Sfântul Altar, foc este care curăţeşte şi sfinţeşte toată făptura. Cu adevărat Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la cer s-a suit; Dumnezeu om s-a făcut şi cele pământeşti la cer le-a înălţat. Aceasta este marea vestire, marea bucurie, marea taină pe care o trăim în Ortodoxie: taina suirii omului la cer, prin coborârea cerului la el. De aceea ne rugăm şi cântăm cu bucurie, cu luminată glăsuire: În Biserica măririi Tale Doamne stând, în cer a sta ni se pare... (Mitrop. prof. dr. Nicolae Mladin, Prin zbuciumul vremii - Predici, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007) .


O, om !
(Sfântul Ioana Iacob Hozevitul)

O, om! ce mari răspunderi ai, de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la alţii dai,
căci ea, mereu, spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume.
Ce grijă trebuie să pui,
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui,
s-a dus... în veci nu-l mai aduni, şi vei culege roada lui,
ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta, mergând din gură-n gură, va-nveseli sau va-ntrista, va curăţi sau va-ntina, rodind sămânţa pusă-n ea, de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris e-un leac sau e otravă,
tu vei muri dar tot ce-ai scris, rămâne-n urmă drum deschis, spre moarte sau spre paradis, spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul tău, rămâne după tine,
îndemn spre bine sau spre rău, spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său de har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta,
în urma ta nu piere,
e calea bună sau e rea, va prăbuşi sau va-nălţa, vor merge suflete pe ea, spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă... viaţa ta,
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita, cum ţi-o trăieşti vei câştiga, ori fericire pe vecie,
ori chin pe totdeauna.
O om! ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai, sau laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai, mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita... ! Fii ortodox,
cu grijă şi cu teamă,
să laşi în urmă luminos,
un semn, un gând, un drum frumos, căci pentru toate, neîndoios
la urmă vei da seamă.

Ce este moartea? 

Uriaşă întrebare, uriaşă lege a firii. Fizic est destrămarea vieţii, negarea ei şi a lumii. Spiritual este trecerea din timp în veşnicie... o veşnicie bună sau rea. Un credincios smerit spunea aşa: „Eu sunt un pumn de praf, care la vremea lui, vântul morţii îl poate împrăştia“. De aceea, pune în inima ta, o , omule gândul că trebuie să pleci şi nu conteni să-ţi spui: „Iată, îngerul a venit să mă ia, este la uşă. De ce sunt aici şi nu fac nimic? Voi pleca pentru totdeauna, nu există întoarcere“.
Este important să fii sănătos, însă nu acesta este lucrul cel mai important, fiindcă, într-o zi, fiecare va trebui să moară. Este important să avem bani, însă nici acesta nu este lucrul cel mai important, fiindcă într-o zi va trebui să lăsăm tot ceea ce posedăm. Este important să ne bucurăm de viaţă, însă nici acest lucru nu ţine veşnic. Dacă ne gândim cât de scurt este timpul şi cât de lungă e veşnicia, atunci nu există decât un lucru care este cu adevărat hotărâtor: Trebuie să ne îngrijim de obţinerea locului în care ne 
   vom petrece veşnicia. Tu şi cu mine trebuie pur şi simplu să ştim  dacă veşnicia noastră se numeşte CER sau IAD. 
 Iisus a pus întrebarea cea mai hotărâtoare: „Şi ce-i foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?" (Marcu 8:36-37).

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi


„Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că plata voastră multă este în ceruri“. Atât ne poate oferi Domnul: cerurile şi pe Sine Însuşi! Pentru la El, acolo, găsim iubirea, mila, îmbrăţişarea de care avem nevoie. Restul nu mai contează. Viaţa este o clipă înaintea intrării în veşnicie. O încercare de a afla fericirea. Unii eşuează, alţii gustă încă de aici fericirea. Prigoniţi, cu lacrimi în ochi sau în suflet, însetaţi şi înfometaţi sufleteşte, ocărâţi...însuşiri ale lui Hristos Cel printre oameni şi ale creştinilor Lui. Însă numai iubirea contează! Amin!


vineri, 31 ianuarie 2025

S F A T D U H O V N I C E S C

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                

🙏🏽 Bucuria mea, înainte de Nașterea Domnului nostru, Iisus Hristos, popoarele păgâne care trăiau în întuneric, adică, în idolatrie și în păcat, erau cu totul sub stăpânirea puterilor satanice. Vrăjitorii, ghicitorii, cititorii în stele, sau cei ce chemau duhurile morților, erau foarte numeroși iar poporul de la mic la mare, îi prețuiau ca pe niște prooroci și aleși. De aceea, sfatul meu este să nu credeți niciodată în zodiac, fiindcă, tot ce ține de ghicire, prezicere, vrăjitoria și spiritismul este O LUCRARE DIAVOLEASCĂ!

 Când cineva ghicește ÎN PALMĂ, ÎN GHIOC sau ÎN CAFEA, tot ÎNȘELĂCIUNE DIAVOLEASCĂ ESTE. Și iată, cuvântul lui Dumnezeu din Biblie: "Să nu fie la tine nimeni care să aibe meșteșugul de ghicitor, de GHICITOR ÎN STELE, de VESTITOR AL VIITORULUI, de vrăjitor, de descântător; nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. 

Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului" (Deuteronom 18:7-14).
 
✒️ Zodiacul are la bază concepția păgână despre predestinație, deci, este ANTICREȘTIN.

✒️ Multitudinea de zodiace și de versiuni e O DOVADĂ CLARĂ A FALSULUI.
 
✒️ Citind așa-zisa noastră zodie, fiecare dintre noi suntem, tentați să credem că ni se potrivește, dar, în acest fel, ni se întărește credința în EXISTENȚA PREDESTINAȚIEI, și este mare păcat.
 
✒️ Pentru ca descrierea acțiunilor prevestite, să se nimerească la un grup cât mai mare de oameni, ZODIACUL ZILNIC, prevede evenimente cu consecințe UNIVERSAL VALABILE.

✒️ Căsătoriile care s-au făcut după indicațiile zodiacului, s-au dovedit a fi un eșec total, fiind urmate la scurt timp, de divorțuri.

✒️ Este absurd să gândim că tuturor oamenilor, din toate generațiile, născuți în aceeaşi zi, li s-au întâmplat exact aceleași lucruri (după cum spune zodia). Acest lucru nu se verifică nici măcar în cazul a doi gemeni, născuți la interval de 1 minut unul după altul.

✒️ Nu de data nașterii contează tot parcursul vieții, ci, de educația primită de la părinți: Adevărat și minunat, grăiește Mircea Eliade: "A fi om, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă în primul rând A FI RELIGIOS".
 
✒️ Creștinii ortodocși, au ca "dreptar de viață" - SFÂNTA EVANGHELIE, iar păgânii au ca "dreptar al zilei" - ZODIACUL. Între ele diferența este ca între RAI si IAD.
 
✒️ Există o mare deosebire între ASTRONOMIE (știința care vorbește despre legile puse de Dumnezeu în creearea Universului) și ASTROLOGIE (știința ocultă, bazată pe concepția păgână a predestinației).
 
🙏🏽 Regele Manase: "a făcut ce este rău înaintea Domnului după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel… Între altele SE ÎNDELETNICEA CU GHICIREA și VRĂJITORIA și a ținut la el oamenii care chemau duhurile și ghiceau viitorul“… și întreg poporul a mers după el. Din cauza aceasta A VENIT PEDEAPSA DOMNULUI.

🙏🏽 Așadar, toți cei care alcătuiesc zodiacul, îl tâlcuiesc și CEI CARE CRED MINCIUNILE LOR SFRUNTATE vor primi pedeapsa lui Dumnezeu.

🙏🏽 Dumnezeu și Maica Domnului să te binecuvânteze, mintea să ți-o lumineze și în asemenea "vrăjeli ieftine" să nu crezi niciodat


duminică, 26 ianuarie 2025

OMUL ULTIMULUI VEAC

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


de Eliana Popa

Traim veacul nestiintei, veacul orb si-ntunecat, 
Intuneric si prostie, oricat am evoluat,
 Cand in curgerea de vremuri, ani si veacuri si milenii, 
Huurind in lux si patimi, s-au tot ridicat viclenii! 

Caci pe tronuri fastuoase sta minciuna cocotata, 
Si dreptatea sade trista, nevazuta si uitata!
Astazi nu mai e iubire si-a ajuns sa cantareasca,
 Mult mai greu decat un suflet, toata slava pamanteasca, 
Banul, aurul si moda, stiinta si tehnologia, 

Au adus in lume ura, dezbinarea si hotia, 
Viata-si toarce lin fuiorul peste oameni, peste fire, 
Multi traiesc in nepasare, multi raman in nesimtire.
Si-n banchetul vietuirii, prea putini mai vor a sti, 

Ca-ntr-o zi, cum spune Cartea,
 Tu, Hristoase vei veni! 
Merg grabiti dansand cu moartea,
 brat la brat in jocul ei, 

Si evoluind in stiinta, tind s-ajunga dumnezei! 
Toti savantii care-aduc tehnici si inventii-n toate, 
Au uitat ca peste ei este Altul ce socoate!
Caci deasupra lor sta-n slava,

 Cel ce e al lumii Faur, 
Cel ce-a pus in lut suflare, nu in pietre sau în aur!
 Cel ce e stapan pe viata si peste eternitate, 
Geaba stiinta ii înalta caci nu sunt stapani pe moarte! 

Tineretea-aprinde-n trupuri patimi care-si cer tributul, 
Simturile pervertite vor s-atinga absolutul!
Tulbure, izvor de ura curge-n suflet de ateu,
 Caci prin oameni, duhuri rele duc razboi cu Dumnezeu,

 Si fiind orbiti de patimi pentru ele, banii-arunca, 
Viclenind frate pe frate, unii pe-altii se mananca! 
Blasfemii nemaivazute, pun in joc pe scena lumii, 
Pederastii cei de astazi, mai ceva decat nebunii!

S-a scarbit intreaga fire, de atata rautate, 
Norii nu-si mai varsa ploaia, pomul nu mai face roade! 
Plange codrul sub secure, fiarele isi muta locul, 
Razele ce ies din soare ard pamantul precum focul! 

Iernile fara zapada, zilele parca mai scurte, 
Sate-aproape parasite in valcelele tacute!
Doar cand va veni necazul si va bate ceasul rau, 
Vor lua cu toti aminte ca e-n ceruri Dumnezeu, 

Doar atunci toti ingamfatii vor fi rusinati de ingeri
Si bogatii vor fi goi, vor gusta amar si plangeri,
 Si-acest timp al judecatii iata, parca sta sa vie,
 Dupa cum e scris în Carte si la Ioan în proorocie.

Doamne-al slavilor inalte, Tatal celor in nevoi, 
Ai vazut faradelegea si Te-ai maniat pe noi? 
Fiindca semne sunt destule, insa cine sa le vada?
 Si-n genunchi la rugaciune, cine, Doamne, sa mai sada?

Dumnezeu si Maica Domnului sa o binecuvanteze pe Eliana Popa, o mare poeta crestin ortodoxa, pentru aceste minunate versuri inspirate de Dumnezeu Duhul Sfant! Dupa Vasile Militaru, nu am citit versuri mai minunate ca ale ei! 

Este neintrecuta de nimeni!
                                                                                                              Preot Ioan .

joi, 23 ianuarie 2025

CUVÂNT DE ÎNVAȚĂTURĂ DESPRE SUFERINȚĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   🙏🏽 Bucuria mea, este știut că suferința ne deschide porțile Raiului. Cine fuge de suferință, fuge de Dumnezeu. Creștinul ortodox, care spune: DOAMNE, PRIMESC CEEA CE MERIT! AŞA-MI TREBUIE PENTRU PĂCATELE MELE! DREPT EȘTI DOAMNE, și NU EXISTĂ NEDREPTATE ÎNTRU TINE, care-și poartă suferința CU RĂBDARE și CU NĂDEJDE, în Dumnezeu, acela este un om fericit. Fiecare zi a lui, prețuiește înaintea lui Dumnezeu, cât o lună și cât un an al unui necredincios care cărtește și se răzvrătește. Credinciosul va găsi pricina suferinței, în păcatele lui, în părinții sau în apropiații lui.

 Exemplu: REGELE DAVID, a suferit pentru păcatele sale. ROBOAM, a suferit pentru păcatele tatălui său, regele Solomon, iar PROOROCII, au suferit pentru păcatele semenilor lor. Dacă ar fi să caute și mai adânc rădăcinile durerii, le-ar gasi în NEASCULTARE, în ISPITELE DIAVOLULUI sau în PRONIA TĂMĂDUITOARE și plină de dragoste a lui Dumnezeu. Exemplu: ADAM și EVA, au suferit pentru neascultare, DREPTUL IOV, a suferit din cauza ispitelor diavolului, iar TÂNĂRUL ORB DIN NAȘTERE, a suferit spre slava lui Dumnezeu și a sa plată în veșnicie. Este fericit cel care suferă, fiindcă, el știe că Dumnezeu îngăduie suferința pentru păcatele lui, din milă, nu din dreptate, din marea Lui iubire. Dacă ar fi după dreptate, orice păcat ar atrage în chip neabătut moartea: “PĂCATUL, ODATĂ SĂVÂRȘIT, ADUCE MOARTE” (Iacov 1:15). 

Așadar, Dumnezeu dă prin suferință tămăduire, vindecă sufletul de păcat și de moartea veșnică. Și să nu uiți că păcatele, se iartă PRIN SPOVEDANIE, dar, se ispășesc PRIN SUFERINȚĂ.

VOIA LUI DUMNEZEU E MÂNTUITOARE! 

Tot despre această voie a lui Dumnezeu, Sfântul Părinte, Nectarie din Eghina ne spune: "Dumnezeu nu îți va da oamenii pe care îi vrei, ci oamenii de care ai nevoie pentru a te ajuta, pentru a te răni, pentru a te părăsi, pentru a te iubi și pentru a te transforma în omul care ți-a fost dat să fii". 

                                                                                             Amin și Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină

927,097