vineri, 25 mai 2018

DE CE , OARE, DOAMNE?..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru 

De ce oare, Doamne, Tu ai hotărât
Să Te vadă numai omul amărât,
Când e în durere, plin de slăbiciuni,
Și își plânge oful printre rugăciuni?..

De ce oare, Doamne, Tu ne părăsești
Când în noi credința nu o mai găsești,
Când de umilință nu mai vrem să știm,
Când pe frații noștri nu îi mai iubim?..

Pentru ce, Iisuse, Te-ntristezi și pleci?..
Fără Tine-n viață, sufletele-s reci,
Nu le înfierbântă razele de soare,
Nu le mai încântă nici măcar o floare..

Tu ești Însăși Viața, Tu ești chiar Iubirea,
Fără Tine, Doamne, sărăcește firea..
La ce folosește trupul fără Viață,
Cine-o să topească inima de gheață?..

Tu mi-ai dat, Iisuse, ca să înțeleg:
Fără Tine omul nu e om întreg;
Le-ai făcut pe toate numai pentru noi,
Fără Tine însă, Doamne suntem goi..

Să mă-nveți Iisuse, bunul meu Stăpân,
Ce să fac anume, ca să nu rămân
Iarăși fără Tine, cum am mai rămas,
Când plângeam, Iisuse, în al nopții ceas..

M-ai iertat, Iisuse, de al meu păcat..
Să Te-ntorci la mine Tu Te-ai îndurat,
În adânc de suflet, iarăși Te-am simțit,
Din icoana sfântă, iarăși mi-ai zâmbit..

SFIINTII PRIETENII MEI...: Despre milostenie

                                               


Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată. De-i poti ajuta, ajută-i. Si chiar dacă nu le dai un ban, ai milă de ei. Iar dacă ai, dă. Fă milostenie cu lucrul sau cu cuvântul. Fă tot ce poti. Nu-i da prea mult, ca să nu-ti pară rău. Dar să nu-i judeci niciodată. Parcă eu, dacă le dau, ce, le dau de milă? Le dau ca să scap de ei... Si dacă dai, să fugi cât poti de mândrie. Ei, parcă cine stie ce am făcut! Au fost sfinti care-si dădeau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am făcut?
Milostenia trebuie făcută în ascuns. Poti umbla si în haine luxoase si să faci milostenie asa încât să nu te stie nimeni. Mai sunt asemenea sfinti si în zilele noastre. Pe Sf. Iacob l-au pus să vândă vin într-o cârciumă, si când venea cineva să cumpere, sfântul îl ruga: "Nu cumpăra asa mult, cumpără mai putin, că ai acasă copii care te asteaptă..." Iaca asa... Si acum, după 20 de ani, când l-au dezgropat, era cu hainele si cu încăltămintea asa cum l-au îngropat atunci, cu barba si cu părul la fel - l-au si pieptănat. Si nu-l stiuse nimeni până atunci... Ai văzut?
Petru Vamesul - era un vames... om mare era el în vremea aceea. Si asa de nemilostiv era, că de la el nimeni nu vedea nimic. Era bogat, avea slugi multe si în orasul acela nu era altul mai mare ca el. Asa spune cartea... Dar în orasul acela erau si multi săraci. Si s-au adunat săracii toti, într-o seară, si se lăuda fiecare cu cât a câstigat. "Mă, da' tu cât ai câstigat? Da' tu? Da' tu?..." Si unul zice: "Măi, dar umblând voi prin oras, de la Petru Vamesul ati căpătat cândva milostenie?" Cela nu, cela nu... NU! "Mă, zice unul mai răsărit, ce-mi dati voi mie ca mâine să vin eu cu milostenie din mâna lui Petru Vamesul?" Ceilalti au râs: "Mă, da' ai să capeti câteva bete..." Si au pus rămăsag. Si acela mai îndrăznet se duce la poarta lui Petru Vamesul. Petru avea un car pe care îl încărca cu pâine, să se ducă s-o vândă. Cersetorul, la poartă, "dă-mi" si "dă-mi". "Mai pleacă de acolo, măi... Mai du-te, am zis!" Acela, "dă-mi" si "dă-mi" - nu se ducea. Se înfurie Petru si caută un băt împrejur - nu găseste. De furie, ia o pâine si poc!, în capul cersetorului. I-a dat si cu pâinea în cap, săracu'. Acela a înhătat pâinea si, pe fugă - drept la ceilalti, care-l asteptau: "Uite, mă, am căpătat... din mâna lui, mă... din mâna lui Petru Vamesul". Si-uite asa, a câstigat rămăsagul. Ca să vezi - i-a dat Petru cu pâinea în cap... Dar n-a luat seamă că pâinea aceea o să-i ajute cândva tare mult.
În seara aceea s-a îmbolnăvit Petru Vamesul - dar s-a îmbolnăvit de moarte. Si n-a mai stiut nimic, în boala lui... Ceilalti ziceau că a murit. Dar el s-a aflat înaintea Dreptului Judecător. Si a poruncit Judecătorul îngerilor să-l lege pe Petru si să-l arunce în gheenă, că-i tare păcătos. Dar îngerul de la botez a venit degrabă, plângând, cu pâinea: "Doamne, nu-l osândi, uite că si ăsta a făcut milostenie!" Si S-a milostivit Dumnezeu si i-a spus: "Mergi, sărace Petre, si adaugă la pâinea ta" - adică să dea mai mult, să se înmultească. Si s-a trezit Petru din boala aceea de moarte si a înteles că, va să zică, pâinea aceea l-a scăpat de la moarte si de la iad. Si a zis asa: "Să nu mor până ce nu voi fi si eu sărac". Si a doua zi a prins a împărti la săraci, la slugile pe care le avea - le-a dat tot, tot, si le-a lăsat să se ducă. Si a rămas cu o singură slugă, căreia i-a spus asa: "Îti dau tot ce mi-a mai rămas, toată datoria pe care trebuia să ti-o dau, dar mâine să mă duci tu pe mine în oras si să mă vinzi ca rob, iar pretul pe care îl iei pe mine să-l dai la săraci". "Cum, stăpâne, să te vând?!" "Dacă nu mă vinzi tu pe mine, te vând eu pe tine." Si, de frică, sluga l-a vândut. În târg. Că atunci se vindeau oamenii, mai ales crestinii, că erau credinciosi, si erau mai buni decât păgânii. Si cât a luat pe dânsul, a dat la săraci. Iaca asa... Dintr-o pâine, atât de milostiv a devenit, că s-a vândut si pe dânsul. L-au luat turcii si l-au dus acolo, în Turcia, unde a căzut slugă la un boier. Si l-a întrebat boierul: "Ce stii tu să faci?" "Grădinărie, stăpâne." Si l-a pus grădinar. Trei ani de zile a lucrat la grădină, în tară străină. Din atâta slavă câtă a avut si din atâta avere, a rămas slugă la grădina turcului. Si lucra cu credintă, nu asa... Odată, când aducea el din grădină legume pentru masă, s-au întâmplat la masa turcului doi negustori din orasul lui. Si s-au uitat negustorii unul la altul, si l-au cunoscut: "Mă, ăsta-i Petru Vamesul!" "Ba nu-i el, seamănă cu el..." "Ba el e, măi, Petru e..." L-au cunoscut. Însă Petru a simtit că de el vorbesc si a fugit din casă pe furis. Turcul acela avea un portar surd si mut, iar când Petru a ajuns la poartă, a strigat la acel portar: "Deschide poarta!" "O deschid, stăpâne!" - a vorbit mutul... Si Petru a iesit pe poartă si a fugit, că n-a mai stiut nimeni de el. Si a venit portarul care fusese surd si mut si a spus: "Stăpâne, acela care avea grijă de grădină a plecat". Iaca asa... Ai văzut? Dintr-o pâine... A dat-o de ciudă. Dar darul lui Dumnezeu, măcar că dai de ciudă, sau oricum dai, te aduce la cunostinta adevărului.
Desigur că cei care au sot, familie, copii trebuie întâi să-si împace casa, familia, copiii, si pe urmă să facă milostenie. Acela care face milostenie cu altii, străini, iar copiii si-i lasă să flămânzească si să tremure de frig, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omenească. Ca să zică lumea: "Mă, da' milostiv este acesta! Uite, a dat tot, a vândut tot..." Întâi casa să ti-o îngrijesti, familia s-o întretii, si apoi te ocupi si de altii. Asa spun canoanele, asa spune cartea...

"Extrase din cartea "Parintele Paisie de la Sihla""

urmarea aici:
  SFIINTII PRIETENII MEI...: Despre milostenie:

duminică, 20 mai 2018

RUGĂCIUNE si BINECUVANTARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     

   "Usa milostivirii deschide-o noua, binecu­­vantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi, cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti man­tuirea neamului crestinesc.
   Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mantui­torul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, si, Milostive, milostiv fii noua, Stapane, pentru pacatele noastre si ne miluieste pe noi.
   Ca milostiv si iubitor de oameni Dumne­­zeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii ve­cilor. Amin".
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. HAR, MILA si PACE sufletului tau, de la Atotputernicul Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

sâmbătă, 19 mai 2018

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ - DESPRE POMENI sau PARASTASE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 DE LA BABE CITIREEE! SA NU LUATI AMINTEEE! NEINTELEPCIUNEEE! INTERESEEE!


   Dragii mei, "Cate bordeie, atatea obiceie!" O doamna, s-a hotarat sa faca parastasul pentru tatal ei, in Craiova, desi, el este inmormantat la tara. Cand au auzit "doamnele in varsta" din sat, au certat-o foarte tare si i-au spus: "Vaaai! Mare pacat faci, pomana aceasta nu este primita la Dumnezeu, fiindca, tatal tau este inmormantat aici in sat, iar tu il pomenesti in Craiova! Ai dus 27 de prosoape de vineri, ca SA DOARMA IN BISERICA pana sambata dimineata?" Sa va spun eu ca preot adevarul: Nu este nici-un pacat ca a facut parastasul (pomana), in Craiova. Dar atunci cand le-au murit rude in razboi, pe front si trupurile n-au mai fost gasite, de ce le-au mai facut pomeni? Si cand dam la Biserici si Manastiri, pomelnice cu adormitii din neamul nostru, si nu sunt toate trupurile lor acolo, in curtea Bisericii sau Manastirii, inseamna ca nu sunt primite rugaciunile preotilor? Dupa moarte SUFLETUL se desparte de TRUP, iar noi, ne rugam pentru ODIHNA SUFLETULUI adormitului robului lui Dumnezeu... si nicidecum, pentru ODIHNA TRUPULUI... Dansele s-au suparat foarte tare, fiindca, nu le revenea nimic din pomana! Deci: INTEREEESUL! Si, de ce oare 27 de prosoape? Unde scrie asa ceva? Cred ca dansele s-au numarat si erau 27 de femei. Cum adica, SA DOARMA PROSOAPELE IN BISERICA? Si, daca se pun prosoapele pe sforait si-l sperie sambata dimineata pe parinte? Raman oamenii fara slujba! Bucuria mea, POMENILE SE FAC DUPA PUTERE! Amin si Aliluia!


   Bucuria mea, spun sectantii ca noi, crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca coliva, colaci... Este foarte adevarat ca mortii nu mai mananca, insa, atunci cand le dam unui sarman, cei pomeniti la parastas primesc de la Dumnezeu, iertare de pacate, primesc Lumina. Iata ca in Biblie, scrie cat se poate de clar: "FII DARNIC CU PAINEA SI CU VINUL LA MORMANTUL CELOR CARE TI-AU RAPOSAT" (Tobit 4:17).
Ce inseamna: "Darnic cu painea si cu vinul la mormant"? Inseamna ca dupa ce facem o slujba acolo, la mormant, se cuvine sa impartim colacii, vinul, coliva, painea... la saracii din cimitir sau pe care ni-i scoate Dumnezeu in cale. Iar in alt loc, tot in Biblie, scrie: "SFANT (cu Sfintenie) SI CUCERNIC (cu credinta) GAND A FOST, CA A ADUS JERTFA DE CURATIE (adica pomana sau parastas) PENTRU CEI MORTI (deci, se precizeaza clar: pentru cei morti), CA SA SE SLOBOZEASCA DIN PACAT" ( adica, sa li se ierte pacate" (2 Macabei 12:46). Si sa nu uitati: POMENILE SE FAC DUPA PUTERE! Nicaieri nu scrie ca trebuie 44 de colaci, 44 de cuțite, 44 de furculițe, 44 de lighene... Cifra 44 nici nu exista in Biblie. Cate bordeie atatea obiceie!
                                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.



SPICUL DE GRAU si CREATORUL SAU

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   "De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
 Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,

 Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
 Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,

 Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii M-au strapuns,
 Tu erai mic si slab, Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,

Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:

Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
 Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,

Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte!
Cuprinde-ma mai tare! S NU MA LASI,
SA NU TE LAS, nici cand unirea doare!"

   Bucuria mea, sa nu cauti sa fii placut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindca, oamenii te vor dezamagi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, sa fii placut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai dupa aceea, oamenilor. Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎

duminică, 13 mai 2018

.VIATA IN PĂCATE...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   A intrebat odata ucenicul, pe Avva (avva, inseamna parinte) Aminna: Avva, da-mi un sfat pentru mantuirea sufletului meu. Atunci, Avva Aminna, i-a raspus: Precum melcul dupa ce a trecut pe o frunza, lasa o urma stralucitoare in urma lui, asa este si cu crestinul ortodox – faptele bune si sfintenia vietii lui, trebuie sa ramana dupa el.
   Bucuria mea, iata, ce spune Sfantul Siluan Athonitul: "Viata-n pacate este moartea sufletului, dar, iubirea lui Dumnezeu, este raiul desfatarilor, in care traia inainte de cadere, parintele nostru Adam. 
Adame, parintele nostru spune-ne, cum iubea sufletul tau pe Dumnezeu Rai?
 Dragii mei, a cunoaște acest lucru, este cu neputinta si abia sufletul care a gustat iubirea lui Dumnezeu, il poate intelege intrucatva. Dar Maica Domnului, cum il iubea pe Domnul Dumnezeu si Fiul ei, Iisus Hristos?
 Nimeni dintre oameni, nu poate sti aceasta, decat numai Ea insasi. Duhul Lui Dumnezeu, ne invata iubirea. Si in Maica Domnului a fost si este, acelasi Duh al Lui Dumnezeu, care, este iubire si de aceea, cine cunoaste pe Duhul Sfant, poate intelege in parte si iubirea Ei". SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

joi, 10 mai 2018

Ortodoxia nu este religie !

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Multora li se pare ca Ortodoxia este una dintre multele religiice are ca grijă principală pregătirea membrilor Bisericii pentru viaţa de după moarte, adică asigurarea unui loc în Rai pentru fiece creştin ortodox. Astfel, se consideră că dogma ortodoxă aduce o asigurare în plus, pentru că e Ortodoxă [2], iar dacă cineva nu crede în confesiunea ortodoxă, acesta este un motiv în plus ca acel om să se ducă în iad, desigur, fară a mai ţine cont de faptul că, eventual, va ajunge acolo pentru păcatele sale personale.

Acei creştini ortodocşi care cred că acest lucru este Ortodoxia, au legat Ortodoxia în mod exclusiv de viaţa viitoare. Iar aceia nici nu prea fac multe lucruri în viaţa de aici, ci aşteaptă să moară, ca să se ducă în Rai, pentru că atât cât au trăit, au fost ortodocşi!


O altă partidă a ortodocşilor activează în spaţiul Bisericii, fiind interesată nu de viaţa viitoare, ci mai ales de viaţa de aici. Adică de modul în care Ortodoxia îi va ajuta să trăiască bine în această viaţă. Astfel de creştini ortodocşi se roagă lui Dumnezeu, îi pun pe preoţi [3] să le facă rugăciuni, să le facă sfeştanii, paraclise, sfinte masluri, etc., ca să le ajute Dumnezeu să le meargă bine în viaţa aceasta, să nu se îmbolnăvească, să li se aranjeze copiiisă le asigure fiicelor lor o zestre cumsecade şi câte un ginere de treabă, băieţii să-şi găsească fete bune cu zestre mare ca să se căsătorească, să le meargă treburile bine etc. Astfel, vedem că aceşti creştini nu diferă prea mult de credincioşii altor religii, care fac şi ei aproximativ aceleaşi lucruri [4].

Adică vedem din cele de mai sus că între Ortodoxie şi celelalte religii există două puncte comune: primul, pregătirea credincioşilor pentru viaţa de după moarte, ca aceştia să meargă în Rai, aşa cum şi-l imaginează fiecare şi, al doilea, să poarte de grijă ca asupra creştinilor să nu se abată în viaţa de aici necazuri, tristeţi, catastrofe, boli, războaie etc., adică Dumnezeu să le facă pe toate după nevoile şi poftele lor. Astfel, pentru cei din urmă, religia joacă un foarte mare rol în viaţa de aici şi, mai ales, în viaţa cotidiană însăşi.

În realitate însă, care dintre creştinii de mai sus este interesat dacă există sau nu există Dumnezeu? Care dintre ei Îl caută? Pentru aceştia nu se pune problema dacă există sau nu Dumnezeu, de vreme ce mai bine ar fi să existe Dumnezeu, pentru ca să-L putem invoca şi cere satisfacerea nevoilor noastre, ca astfel treburile să ne meargă bine şi să avem parte de-o oarecare fericire în viaţa aceasta.

Vedem astfel că în om se manifestă o foarte puternică tendinţă de a voi să existe Dumnezeu, de a crede că există Dumnezeu, pentru că este o necesitate pentru om să existe Dumnezeu, ca astfel Acesta să îi asigure cele pe care le-am amintit. Ei, şi întrucât există nevoia omului de a exista Dumnezeu, Dumnezeu există!

Dacă omul nu ar fi avut nevoie de-un Dumnezeu şi dacă ar fi putut să-şi asigure suficienţa celor privitoare la supravieţuirea în această viaţă în vreun alt mod, atunci nu se ştie câţi oameni ar fi crezut în Dumnezeu. Aceasta se petrece, într-o mare măsură, în Grecia.

Astfel, întâlnim mulţi oameni care, deşi înainte erau indiferenţi faţă de religie, către sfârşitul vieţii devin religioşi, poate în urma unui oarecare eveniment care i-a speriat. Pentru că deja nu mai pot să trăiască fară să invoce ajutorul unui oarecare Dumnezeu, adică dintr-o prejudecată superstiţioasă. Din aceste motive, chiar firea omului îl ajută pe om să devină religios. Aceasta nu este valabil doar pentru creştinii ortodocşi, este valabil şi pentru credincioşii de alte religii. Firea omului este pretutindeni aceeaşi. Astfel că omul, după căderea sa, întunecat fiind după fire, ba mai degrabă împotriva firii, înclină către superstiţie.

Astfel, întrebarea care urmează este aceasta: unde se opreşte superstiţia şi unde începe credinţa adevărată?

Referitor la aceste chestiuni, Părinţii Bisericii au poziţii şi o învăţătură clare. Un om care urmează sau care mai degrabă socoteşte că urmează învăţătura Iui Hristos şi doar se duce în fiece Duminică la Biserică, care se împărtăşeşte la intervale de timp regulate, care-i foloseşte pe popi ca să-i facă aghiazme, Maslu, etc., [5] fără a se adânci într-acestea, rămânând la litera legii şi nu la duhul legii, acesta trage vreun folos oarecare din Ortodoxie? Iar un altul, care se roagă exclusiv pentru viaţa viitoare pentru el insuşi şi pentru ceilalţidar care este total indiferent faţă de viaţa aceasta, acesta, de asemenea, trage vreun folos aparte din Ortodoxie? O tendinţă este reprezentată de preotul unei parohii şi de cei care se adună împrejurul lui în spiritul de mai sus, iar cealaltă de un Stareţ în mănăstire, de obicei un oarecare arhimandrit, care se află la pensie şi aşteaptă să moară, cu câţiva monahi în juru-i. [6]

Întrucât aceste tendinţe nu sunt axate pe curăţire şi luminare dintr-o perspectivă patristică, ele sunt eronate în privinţa scopului urmărit. Insă numai în măsura în care ele sunt centrate pe curăţire şi luminare şi aplică disciplina ascetică patristică ortodoxă pentru a dobândi rugăciunea minţii, numai atunci lucrurile sune aşezate pe o temelie adevărată. Aceste două tendinţe sunt exagerări duse la extrem. Aceste tendinţe nu au un ax comun. Axul comun care susţine Ortodoxia şi îi întreţine coerenţa, unicul şi singurul ax deasupra tuturor chestiunilor care o preocupă şi care le aşează pe toate celelalte pe un fundament just atunci când este avut în vedere este axul: curăţirea luminarea - îndumnezeirea.

Părinţii Bisericii, nu sunt interesaţi exclusiv de ce se va întâmpla omului după moarte, ci ceea ce îi interesează în special este ce va deveni omul în viaţa aceasta. După moarte nu există vindecarea minţii, astfel că vindecarea trebuie să înceapă din viaţa aceasta, pentru că în iad nu există pocăinţă. De aceea Teologia Ortodoxă nu este nici supra-cosmică, nici futurologistă, nici eshatologică, ci este pur endocosmică. Pentru că interesul Ortodoxiei este pentru omul din lumea de aici, din viaţa aceasta, nu după moarte.

Acum, pentru ce anume sunt necesare curăţirea şi luminarea? Pentru ca omul să meargă în Rai şi să fugă de iad? Pentru asta sunt necesare? În ce constă curăţirea şi luminarea şi pentru ce motiv sunt urmărite de ortodocşi? Pentru ca cineva să afle motivul şi să dea un răspuns la această întrebare trebuie să deţină cheia esenţială care este aceasta: toţi oamenii de pe pământ au acelaşi sfârşit din punct de vedere teologic ortodox. Fie că este cineva ortodox, fie că este budist, fie că este hinduist, fie agnostic, fie ateu, orice ar fi, adică fiecare om de pe pământ are menirea să vadă slava lui Dumnezeu. Va vedea slava lui Dumnezeu în urma sfârşitului comun al umanităţii, la cea de-a doua Venire a lui Hristos. Toţi oamenii vor vedea slava lui Dumnezeu, şi, din acest punct de vedere, toţi vor avea acelaşi sfârşit. Toţi vor vedea, desigur, slava lui Dumnezeu însă cu o diferenţă: cei mântuiţi vor vedea slava lui Dumnezeu ca pe o Lumină prea-dulce şi neînserată, iar cei pierduţi vor vedea aceeaşi slavă a lui Dumnezeu ca pe un foc consumator, ca pe un foc ce-i va arde. Acest fapt, că toţi vor vedea slava lui Dumnezeu, este un eveniment adevărat şi aşteptat. A vedea cineva pe Dumnezeu, adică slava Sa, Lumina Sa, acesta este un fapt care va avea loc fie că vrem fie că nu. Trăirea acestei Lumini va fi diferită la unii faţă de ceilalţi.
__________________
Noul Testament e manualul normalităţii. Cercetaţi Scripturile, Patristica, Dogmatica, Sfintele Canoane. Citiţi doar cărţi scrise de Sfinţi ortodocşi, nu din alte culte. În erezie nu există har, taine, Duh Sfânt şi mântuire. Rugaţi-vă neîncetat!

Dorim unirea cultelor cu Biserica, fără ereziile lor. Creştinismul-Ortodoxia a fost, este şi va fi ecumenică, niciodată ecumenistă-eretică, veşnic deschisă dialogului cu culte-religii-ideologii. Mărturisim Iubirea în 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia

https://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17791

ÎNȚELEAPTA VIEȚUIRE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

        "Un Bătrân a povestit [următoarele]: „Era o fecioară în vârstă, care sporise mult în frica lui Dumnezeu. Odată am întrebat-o despre pricina lepădării sale de lume şi ea mi-a istorisit acestea: «Eu, minunate, atunci când încă eram copil, aveam un tată blând şi blajin după purtare, însă neputincios şi bolnăvicios la trup, încât cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o ţintuit la pat. Trăia retras, într-aşa măsură încât de-abia de se întâlnea vreodată cu cineva. Când era sănă­tos îşi lucra cu sârguinţă pământul şi, îndeletnicindu-se cu aceasta, aducea acasă roadele muncii sale. Era atât de tăcut, încât cei care nu îl cunoşteau credeau că e mut.

Aveam şi o mamă a cărei purtare era întru toate potrivnică firii tatălui meu. Căci iscodea şi cele de dincolo de ţinutul nostru. Era atât de vorbăreaţă cu toată lumea, încât nu o văzuse nimeni tăcând vreodată, câtuşi de puţin; fie se certa şi se ciondănea, fie vorbea necuviincios şi fără rânduială. Mare parte a timpului şi-o petrecea îmbătându-se cu vin alături de bărbaţi stricaţi. Şi era mult cheltuitoare ca o desfrânată, chivernisind rău bunurile casei şi averile, care, deşi nu erau puţine, nu ne puteau ajunge – căci tatăl meu lăsase în seama ei ocârmuirea gospodăriei. Însă chiar aşa trăind, n-a întâlnit nicicând vreo boală trupească, nici n-a simţit vreo durere, având în toată viaţa trupul teafăr şi sănătos.

S-a întâmplat ca tatăl meu, după ce s-a istovit de bolile sale îndelungate, să moară. Atunci afară s-a stârnit îndată furtună cu tunete şi fulgere necontenite. Din cer se pogora fără răgaz o ploaie atât de năprasnică, încât vreme de trei zile nu am putut câtuşi de puţin scoate capul afară din casă; şi în tot acest răstimp tata zăcea înăuntru, neîngropat. Văzând aceasta, oamenii din sat au început să spună pe seama celui adormit cleveteli nenumărate. Ziceau: „Vai, ce om rău era printre noi şi nu am băgat de seamă. Negreşit, vrăjmaş al lui Dumnezeu a fost unul ca acesta! De aceea nu i se îngăduie nici să fie îngropat”. Noi, însă, ca să nu ajungem să ne fie cu neputinţă să stăm în casă din pricina trupului care ar fi în­ceput să se strice, l-am scos afară şi, chiar dacă ploaia cădea încă cu putere, l-am îngropat aşa cum am putut.

Mama, fiind de acum şi mai slobodă, se desfrâna cu mai multă neruşinare. Aproape că făcuse din locuinţa noastră o casă de pierzanie şi ne risipea averea în desfătări necontenite, aşa încât ajunsesem în pragul sărăciei. Trecând în acest chip mai multă vreme, i-a venit şi ei sorocul morţii şi a avut parte de o astfel de înmormântare, încât ai fi zis că şi văzduhul ajută la îngropăciune.

După săvârşirea mamei eu deja trecusem de vârsta copilăriei şi începeau să se ivească în mine şi să mă stârnească poftele trupeşti. Într-o seară mi-a ve­nit un gând: «Ce viaţă să aleg?» Şi îmi ziceam în sinea mea: «Oare să aleg viaţa tatălui meu şi să petrec cu bunătate, cuvioşie şi cumpătare? Dar acela nu a avut parte de nici un bun vieţuind astfel; şi după ce s-a istovit în boli şi necazuri, a murit fără să i se îngăduie nici măcar să fie îngropat ca ceilalţi oameni. Dacă o asemenea petrecere a fost pe placul lui Dumnezeu, de ce a fost ispitit de atâtea rele? Iar vieţuirea mamei oare cum a fost? Nu s-a împărtăşit de desfătări şi plă­ceri neîncetate, ducându-se din viaţa aceasta sănătoasă şi fără să fi pătimit ceva? Aşa trebuie, deci, să vieţuiesc şi eu. Căci e mai bine să te încrezi în ceea ce îţi văd ochii decât în cuvintele altora».

Cum socoteam eu, nefericita, să păşesc pe urmele mamei mele, s-a făcut în­tre timp noapte şi m-a luat somnul. Mi s-a înfăţişat atunci un bărbat mare la trup şi înfricoşător la chip, care m-a privit cu mânie şi sălbăticie şi m-a întrebat cu voce aprigă: «Spune-mi, care-s gândurile inimii tale?» Eu m-am cutremurat toată şi nu îndrăzneam nici să-l privesc. Iar el îmi spune iarăşi, cu glas aspru: «Răspunde-mi, ce gândeşti?» Cum m-a văzut că am înlemnit cu totul de frică şi că-mi ieşisem din minţi, mi-a adus el aminte de toate câte cugetasem. Iar eu, venindu-mi puţin în fire şi neputând să tăgăduiesc, m-am întors spre rugăminte, cerându-i să fiu învrednicită de iertare.

Atunci el mi-a luat mâna şi mi-a spus: «Vino să-ţi vezi mama şi tatăl şi după aceea alege-ţi viaţa pe care vrei să o duci». M-a luat, deci, şi m-a dus într-o câmpie mare cu livadă, unde erau tot felul de pomi, încărcaţi cu felurite roade, a căror frumuseţe covârşea cuvintele [ome­neşti]. Şi cum umblam pe acolo dimpreună cu dânsul, mi-a ieşit în cale tata, m-a luat în braţe şi a început să mă sărute, numindu-mă copil dorit. L-am îmbrăţişat şi eu, rugâdu-l să-mi îngăduie să stau cu el. Şi mi-a zis: «Acum nu-i cu putinţă aceasta. Dacă însă vrei să mergi pe urmele mele, nu după multă vreme vei veni aici».

Cum eu iarăşi îl rugam să rămân cu el, îngerul m-a tras de mână şi mi-a spus: «Vino să-ţi vezi şi mama, ca să cunoşti din fapte care vieţuire ţi-e de folos să alegi». M-a dus, deci, la o casă întunecată foarte, plină de tremur şi tulburare. Îmi arătă acolo un cuptor de foc, aprins şi clocotind cumplit, şi pe câţiva, înfricoşători la chip, care stăteau lângă cuptor. Privind în cuptor, am văzut-o pe mama mea afundată până la gât în foc; o mulţime nenumărată de viermi o mâncau din toate părţile, iar dinţii îi clănţăneau şi îi scrâşneau, din pricina durerii. Văzându-mă şi dânsa, m-a strigat văitându-se: «Vai, copilă, ce dureri de neîndurat! Vai, ce cazne fără de sfârşit! Vai mie, nenorocita! Căci pentru o mică plăcere mi-am pricinuit asemenea chinuri. Vai mie, nefericita! Că pentru desfătări vremelnice, acum mă chinuiesc veşnic. Fie-ţi milă, copilă, de mama ta care astfel se mistuie şi se topeş­te. Adu-ţi aminte că eu te-am crescut şi mă miluieşte; dă-mi mâna şi scoate-mă de aici!» Şi fiindcă eu m-am ferit din pricina celor de faţă, neîndrăznind nici măcar să mă apropii, ea a început să strige din nou cu lacrimi: «Copila mea, ajută-mă şi nu trece cu vederea jeluirile mamei tale. Nu o trece cu vederea pe cea chinuită atât de cumplit în gheena focului şi roasă de viermele neadormit».

Atunci mi s-a frânt inima din pricina ei şi am întins mâna să o trag în sus. Însă focul acela mi s-a atins puţin de mână şi am simţit o durere atât de puternică încât am început să urlu şi să suspin cu lacrimi. Atunci, la ţipetele mele, s-au trezit cei din casă şi, sculându-se şi aprinzând făclii, au alergat la mine întrebându-mă stăruitor care-i pricina tânguirilor mele. Iar eu mi-am venit în fire şi le-am povestit cele văzute. De atunci încolo am râvnit vieţuirea tatălui meu şi mă rog să o dobândesc şi să ajung în locul în care este el. Căci, cu harul lui Dumnezeu, am fost încredinţată din fapte ce fel de cinste şi slavă sunt gătite celor care aleg să trăiască cu dreptate şi cuvioşie, şi ce cazne îi aşteaptă pe cei care îşi irosesc viaţa în desfătări»”.

(Patericul egiptean)

ORTODOXIE SAU MOARTE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Deci, chiar în ceasul tulburării tale, să zici în adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveşte-mă de cel rău” ARSENIE BOCA

https://ortodoxiesaumoarte.wordpress.com/

Adusei vorba de poezii. Atunci cu o bucurie de creator copilăreşte arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie şi aşezându-se pe scaun începu să citească…un şir lung de strofe, de o sonoritate şi de un efect ritmic fermecător. Rostirea lor îl încălzia, şi ochii şi glasul i se înviorau. Pe acel petec de hârtie nu erau scrise decât două vorbe: gloriosul voivod. El improviza. Am ascultat uimit pestedouă-zeci de strofe sonore, dar lipsite de sens şi de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasa. Mi-aduc aminte de două vorbe: foc şi aur reveneau mereu, mai în fiecare strofă. N-am putut reţinea decât aceste patru versuri de pe la mijloc, care au un început de înţeles mistic:

“Atâta foc, atâta aur,
Ş’atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţei
Ai revărsat părinte”…

       ,,Prin această monstruoasă imixtiune în viaţa poporului roman, masoneria, pentru români, este definitiv compromisă. Dupa trei zile de la interogatoriu, Eminescu se plimba prin grădina spitalului însoţit de un vizitator. Pe la spate, furişându-se, se apropie de Eminescu cu rapiditate un bărbat şi-l loveşte cu violenţă, după ureche, cu cărămida pe care o avea în mâna. Eminescu se prăbuşeşte într-un lac de sânge. A mai apucat a rosti: Asta m-a omorât! Ceea ce înseamnă de data aceasta lovitura e mortală, de data aceasta au reuşit, din lovitura asta mor, asta m-a omorat. Aşa a plecat Mihai Eminescu la cele veşnice.

Pentru tot ce ai făcut pentru noi, Sărut mâna Mihai Eminescu şi binecuvântă poporul român!
Gheorghe Gavrilă Copil,,

marți, 8 mai 2018

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI POTIRUL NESECAT


     O, Preabinecuvântată Stăpână, Potirul slavei cereşti întru Care Se păstrează darurile milostivirii Fiului Tău, adapă-ne pe noi, cei însetaţi şi seacă izvorul patimilor noastre cu focul rugăciunii Tale. Pleacă-Ţi privirea Ta de Maică asupra noastră, a celor biruiţi de patimi cumplite, şi trezeşte conştiinţa noastră adormită în păcat. Cu picăturile rugăciunii Tale curăţeşte mintea noastră ce s-a făcut tablă a gândurilor spurcate. Fă să înceteze potopul patimilor cu fulgerul mijlocirii Tale şi pe cerul inimii mele închipuie norii gândurilor dumnezeieşti. Ploaia milostivirii Tale de Maică să se reverse şi asupra nevredniciei mele, căci nepunând eu nici un început bun întru pocăinţă, mă tem de aruncarea în focul cel veşnic. Ca nişte seminţe duhovniceşti aruncă cu mâna Ta iubitoare de dăruire gânduri smerite de rugăciune în pământul inimii mele, ca să mă învrednicesc întru osteneala minţii a aduce roade vrednice de darul Tău. Pune în mine, cel cu totul împietrit, şi cărarea fricii de Dumnezeu, căci în nepăsare petrecând eu, m-am păgubit de săvârşirea vreunei lucrări duhovniceşti. Alungă din mintea mea pătimaşă închipuirile slavei deşarte şi stinge focul poftelor cu apa gândurilor smerite. Îmblânzeşte inima mea cea muşcată de şerpii patimilor şi leagă rănile mele cele din păcate cu dragostea Ta de Maică.
Miluieşte-ne pe noi, ca pe nişte neputincioşi străini de poruncile Fiului Tău şi dă-ne şi nouă, nevrednicilor, a sta cu evlavie în preeacinstită biserica Ta, răscumpărând vremea petrecerii noastre pe căile păcatelor. Înmulţeşte în vistieriile cămării inimii noastre toate bunătăţile cereşti şi cu fapte bune împodobeşte veşmântul cel întunecat al sufletului nostru. O, Preacinstit Potir al darurilor, din care ne adăpăm cu dulceaţa Înţelepciunii, potoleşte setea noastră de mântuire şi trage-ne din marea păcatelor cu mâna Ta cea tare, Ceea Ce ai purtat în braţele Tale pe Adâncul milostivirii. Ceea Ce Te-ai făcut Cort al mântuirii tuturor celor ce aleargă la Tine, primeşte-mă şi pe mine, cel rău udat de ploaia păcatelor. Revarsă râurile milostivirii Tale tuturor, ca să-Ţi aducem Ţie, Izvorule al Vieţii, neîncetată mărire şi mulţumire, iar Fiului Tău slavă şi mulţumirea cea cu umilinţă pentru binefacerile revărsate nouă, nevrednicilor, prin Tine, Maica Sa. Amin.


Potirul Cel nesecat al Cuvântului astăzi se arată în oglinda inimilor,
Întunericul se risipeşte şi vedem limpede Izvorul luminilor,
Îngerii dănţuiesc în jurul Potirului de slavă cu ochi gânditori,
Şi oameni căzând în adâncul smereniei se acoperă cu vălul sfintei tăceri.

Făcliile gândurilor noastre stinse de viforul patimilor, le aprinde Stăpână,
Căci neştiind a Te lăuda pe Tine, gândul mi-e întristat de lipsa de lumină,
Din grădina Raiului culegând floarea cea tainică a înţelepciunii,
Dă-mi mie mireasma ei, ca să încep a-Ţi aduce stihurile nemuririi.

Întinat fiind eu cu multe păcate şi ademenit de otrava ispitelor,
Nu mă pricep a scrie despre cele cereşti şi îmi lipseşte priceperea cuvintelor.
Caută spre neputinţa mea cu ochi milostiv, măcar că nu ştiu a mă ruga,
Dar pentru a nu umbri slava Ta în sufletul meu, dă-mi harul tău a mă lumina.

Serafimii se înfricoşează şi nu pot ajunge la înălţimea laudelor Tale,
Heruvimii în neîncetatul zbor nu pot graniţele de nepătrunsă luminare,
Toată lumea îngerească suspină şi nimeni nu s-a aflat vrednic a Te mări după vrednicie,
Iar eu, un vas de lut, lovit de păcat, ce laudă Îţi voi aduce ca s slăvesc a Ta măreţie ?

Nimic nu fac şi cuvintele mele mai bine s-ar acoperi cu vălul tăcerii,
Căci nu sunt vrednice de lauda Ta, iar eu rămân un vas al nepăsării.
Dar pentru mulţimea îndurărilor Tale umbreşte-mă pe mine, cel păcătos, cu raza iubirii Tale,
Şi măcar că nu sunt vrednic de nici un dar, umple vasul minţii mele cu apa cea înţelepţitoare.

Astăzi a sosit prăznuirea icoanei Tale făcătoare de minuni,
Astăzi îngerii coboară să vestească lumii ale Tale milostiviri,
Veniţi toţi cei chinuiţi de arşiţa patimilor necruţătoare,
Şi vom bea din potirul Stăpânei apa cea tămăduitoare.

Taine înfricoşătoare în Tine s-au lucrat, Izvorule a toată mângâierea,
Care ne-ai răsărit nouă Viaţa Cea nemuritoare Ce vindecă toată durerea,
Purtarea Ta de grijă nu încetează a ne cerceta, luminând calea mântuirii,
Iar pe cei ce ostenesc pe drum îi adapi cu apa întăritoare a iubirii.

Măcar că nu ştim a Te lăuda şi pâcla păcatelor cu totul sufletul ne-a împovărat,
Cu apa Cuvântului ne curăţeşte, redând frumuseţea cea dintâi a vasului luminat.
Caută cu milostivire la suspinurile inimii celor ce Te cheamă cu credinţă,
Şi picături de îndurare revărsând, ne rânduieşte tuturor pocăinţă.

Pe Hristos- Apa vieţii- L-ai purtat, revărsând nouă ploaie de îndurări,
Şi în vasele inimilor ai turnat Cuvântul Cel izvorâtor de luminări.
Mintea mea cea înnegrită de păcat o curăţeşte cu roua rugăciunilor Tale,
Şi lovindu-o cu toiagul harului, fă să răsară râuri de înţelepciune cu îndestulare.

De marea grijilor lumeşti sunt înghiţit şi nu aflu limanul rugăciunii,
Timpul aleargă, pierzându-şi răbdarea şi nu văd la mine vreo roadă a mântuirii,
Ce să fac ? Poate n-are suficientă lumină sau poate apa e neîndestulătoare ?
Să suflu cu putere, ca mai mult aer să vină în grădina inimii nelucrătoare.
Oricât m-aş strădui nimic nu convinge inima mea să rodească,
Sufletul cel gol cuprins de împietrire nimic nu vrea să înflorească.

Pe cei chinuiţi de patima beţiei îi tămăduieşti în chip minunat,
Dându-le să bea din potirul harului cel curăţitor de păcat,
Mai rău decât cei stăpâniţi de patima beţiei sunt eu, cel cu totul întinat,
Căci mă îmbăt cu nevăzuta sevă a gândurilor rele şi sufletul mi-e clătinat.

Râuri de necurăţie curg din inima mea cea întunecată de norii păcatelor,
Şi fulgerele răutăţii mereu mă tulbură, aruncându-mă în nisipul patimilor.
Vasul inimii mele e plin de otrava cugetelor necurate, ce mă chinuiesc,
Iar din minte iese fumul închipuirilor prin care rugăciunea întinez.

Vas cu totul de aur al înţelepciunii te-ai făcut, strălucind cu lumina virtuţilor,
Pe mine, vasul cel stricat plin de găurile păcatelor, mă acoperă cu vălul Sfinţilor,
Nu sufăr a păstra în mine roadele Duhului, ci alerg să mă umplu de necurăţie,
Şi cu noroiul păcatelor mă încarc şi încă mă şi bucur de a mea nevrednicie.

De băutura patimilor mă izbăveşte, întinzându-mi paharul harului Tău,
Ca să-mi adape setea de îndumnezeire şi să mă întărească în lupta cu vrăjmaşul meu,
Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti Paharul de taină al Cuvântului,
Dă-mi şi mie să beau din mirul cel nestricăcios al darurilor Duhului.

Valurile patimilor mele le depărtează din ţarina inimii,
Şi roua harului Tău fă să îmi aducă pacea iubirii,
Potirul nesecat al darurilor eşti, revărsând din destul mângâiere,
Picură şi peste mintea mea semeaţă valuri calde de tăcere.

Potir al tuturor darurilor Te-ai făcut, sfinţind inimile credincioşilor care Te cinstesc,
Pe mine, cel ce am alunecat pe noroiul patimilor mă ridică cu ajutorul Tău ceresc,
Florile virtuţilor aducând, ai umplut vasele inimilor pline de apa milostivirii,
Şi cu cântări luminate ai veselit gândurile cele ţinute în temniţa pătimirii.

Potir al iubirii Te-ai făcut mângâind rănile noastre sufleteşti,
Şi pământul inimilor îl stropeşti, ca să aducă roade duhovniceşti,
Pe mine, cel lipsit de iubire, mă întoarce spre pocăinţă,
Şi în vasul inimii varsă măcar o picătură de umilinţă.

Potir al înţelepciunii celei ce covârşeşte şi înţelegerea heruvimilor,
Revarsă apele înţelegerii sfinţitoare şi celor lipsiţi de razele luminilor,
Palat Ce ai încăput pe Cel mai presus de ceruri Te-ai făcut, Stăpână,
Casa dărâmată de păcat a sufletului meu o rezideşte pe temelia cea bună.

Potir al milostivirii în care s-a revărsat ploaia de îndurări a Treimii,
De sub norul Tău ocrotitor nu mă izgoni pe mine, vasul pătimirii,
Cu roua cuvintelor mângâind sufletele cele rănite de sabia întristării,
Pe toţi îi călăuzeşti pe căile nesfârşite ale rugăciunii şi iluminării.

Sufletul meu cel ofilit de păcat şi lepădat în groapa deznădăjduirii,
Îl înrourează cu apa darurilor Tale ca să oglindească bucuria luminii,
Din izvorul îndurărilor Tale mă adapă, măcar că sunt vas al răutăţii,
Şi cu gânduri smerite dă-mi să sap pământul inimii lipsite de dulceaţa blândeţii.

Bucură-Te, Potir nesecat al înţelepciunii celei dumnezeieşti,
Râu pururea curgător al darurilor celor îngereşti,
Milostivire neînţeleasă de gândurile inimii omeneşti,
Izvor al rugăciunii ce înrourează inimile duhovniceşti,
Iubire ce covârşeşte puterea de cuprindere a minţii,
Ploaia cea curăţitoare a harului după care suspină Sfinţii,
Acoperământ sub care aleargă cei prigoniţi de păcat,
Vas din care ne adăpăm cu apa Cuvântului-Împărat,
Măreţie a laudelor neajunsă de leagănul minţii râvnitoare,
Untdelemn ce pecetluieşte rănile sufletelor neştiutoare,
Nor luminat care trimite tuturor picături sfinţitoare,
Rază a Cuvântului Ce descuie uşa mântuitoare,
Vistierie a cerului în care a încăput Comoara neapropiată,
Năstrapă în care s-a turnat mierea înţelepciunii cea curată,
Acoperământ ce îmbracă sufletul în strălucirile luminii,
Rug nemistuit pe care se aduce jertfa gândurilor iubirii,
Podoabă a inimilor celor ce privesc spre înălţime,
Rază coborâtă în a sufletului smerit adâncime,
Vas al Luminii din care se adapă primitorii nemuririi,
Împărăţie a tainelor descoperite pe căile rugăciunii.

DESPRE SMERENIE SI DESPRE TACERE


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




– pilde ale Sfintilor Batrani din pustia Egiptului ( Patericul Egiptean )
.
Zis-a avva Antonie: am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand, am zis: oare cine poate sa le treaca pe acestea? Si am auzit glas: smerenia.
.
Un frate l-a intrebat odata pe avva Tithoe, zicand: care este calea care duce la smerenie? Iar batranul i-a raspuns: calea smereniei aceasta este: infranarea si rugaciunea si a te avea pe tine dedesubtul a toata zidirea.
.
Au venit unii odata sa-l faca pe avva Isaac preot si auzind el, a fugit in Egipt. Si s-a dus intr-o tarina si s-a ascuns intre buruieni. Deci, au gonit parintii pe urma lui si ajungand la acea tarina au poposit sa se odihneasca putin acolo, (ca era noapte) iar magarul l-au eliberat sa pasca.
Dar magarul mergand a statut deasupra, unde era batranul. Si dimineata, cautand magarul, au gasit si pe avva Isaac si s-au minunat. Si vrand sa-l lege, nu i-a lasat, zicand: nu mai fug, ca voia lui Dumnezeu este si oriunde voi fugi, la aceasta vin.

Era unul din sfinti, care se numea Filagrie si locuia in pustia Ierusalimului, lucrand cu osteneala ca sa-si scoata painea. Si cum sta el in targ, sa-si vanda rucodelia, iata a pierdut cineva o punga cu o mie de galbeni.
Gasind-o batranul, a stat intr-un loc zicand: trebuie sa vina cel ce a pierdut-o. Si iata venea plangand. Si luandu-l deoparte batranul, i-a dat-o. Si acesta il tinea pe batran, vrand sa-i dea o oarecare parte. Iar batranul nu a primit.
Si a inceput omul a striga: veniti sa vedeti un om al lui Dumnezeu, ce a facut! Iar batranul, fugind pe ascuns, a iesit din cetate, ca sa nu se slaveasca.
.
Se spunea despre avva Agathon, ca trei ani s-a ostenit, tinand piatra in gura sa, pana cand s-a deprins sa taca.
.
Se spunea despre avva Ammoi, ca atunci cand se ducea la biserica, nu lasa pe ucenicul sau sa umble aproape de el, ci de departe. Si de venea sa-l intrebe pentru ganduri, dupa ce-i spunea, indata il gonea, zicand: nu cumva vorbind noi pentru folos, sa cada vreo vorba straina. Pentru aceasta nu te las aproape de mine.

Zis-a avva Pimen: toata osteneala care iti va veni tie, este biruita prin tacere.
.
Zis-a iarasi: de isi va aduce omul aminte de cuvantul cel scris, ca din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei osandi, va alege mai mult tacerea.
.
Un frate i-a zis lui avva Pimen: de vei vedea vreun lucru, voiesti sa-l spui?
I-a zis lui batranul: scris este: oricine va raspunde cuvant mai inainte de a auzi, neinteleptie este lui si defaimare. De vei fi intrebat, raspunde, iar de nu, taci!
.
Zis-a iarasi batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine sa lauzi pe aproapele? Si i-a zis lui: mai bine este sa taci.
.
Zis-a iarasi , ca sezand odata batranii si mancand, sta slujind avva Alonie; si vazandu-l pe dansul, l-au laudat. Iar el nimic nu a raspuns.
Deci i-a zis lui unul in taina: de ce nu ai raspuns batranilor cand te laudau?
Si a zis avva Alonie: de le-as fi raspuns, m-as fi aflat ca si cum as fi primit lauda.
.
Zis-a avva Pimen: de vei tacea, vei avea odihna in tot locul unde vei locui.
.
Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe: cum voi pazi inima mea?
Si i-a zis lui batranul: cum vom pazi inima noastra, fiind deschisa limba noastra si pantecele?
.
Zis-a avva Yperehie: calugarul cel ce nu-si stapaneste limba in vremea maniei, nici patimile nu-si va stapani.

Zis-a iarasi: bine este sa mananci carne si sa bei vin, decat sa mananci cu clevetirile carnuri de frati.
.

luni, 7 mai 2018

CUVANT de INVĂTĂTURĂ despre DREAPTA SOCOTEALĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


   Bucuria mea, te rog intiparesti bine in suflet, aceste cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur: "Oricate hotarasc preotii pe pamant, confirma Dumnezeu din Cer!" Asadar, cand preotul iti spune: "Fii binecuvantat!", atunci Dumnezeu, din Cer zice ca un ecou: "Fii binecuvantat!" Fiind binecuvantat de Dumnezeu prin parintele tau duhovnic, te va lumina Duhul Sfant sa ai dreapta socoteala in tot ceea ce faci. Asa spun Sfintii Parinti: "Calea de mijloc, este calea imparateasca". De multe ori, gresim in ceea ce facem fiindca, nu avem DREAPTA SOCOTEALĂ, ci, avem "RAVNA FĂRĂ SOCOTEALĂ". Sfantul Efrem Sirul zice: "Fericit lucru este sa le facem pe toate cu dreapta socoteala". Sfantul Petru Damaschin, zice: "Tot ce fac fara dreapta socoteala, nu este bine". Sfantul Antonie cel Mare, spune: "Sunt oameni care si-au istovit trupul cu nevointe si cu toate acestea, s-au aflat departe de Dumnezeu, pentru ca nu avut dreapta socoteala".
Sfantul Vasile cel Mare, spune asa: "Inaintea oricarei lucrari trebuie sa mearga judecata sanatoasa, dreapta socoteala, fiindca fara ea, ceea ce ni se pare bun se va schimba in pacat". Asadar, daca tu ceri mereu binecuvantare si sfat de la parintele tau duhovnic, Dumnezeu te va lumina sa ai DREAPTA SOCOTEALĂ. 
                                                                                                                          Amin si Aliluia!
   
                                                   CURSELE VRĂJMAȘULUI DIAVOL

   Bucuria mea, "Avva Nichita, povestea despre doi frati ca voiau sa locuiasca impreuna. Unul dintre ei si-a zis in sinea lui: "Ce vrea fratele, aceea fac". La fel a socotit si celalalt: "Ce vrea fratele, aceea fac".
Si au trait multi ani cu multa dragoste. Vazand aceasta, vrajmasul a venit sa-i desparta; s-a asezat in tinda, aratandu-i-se unuia in chip de porumbel, iar celuilalt in chip de cioara.
 Primul zice: "Vezi porumbelul?".
Celalalt raspunde: "Ba e o cioara!"; si au inceput sa se ia la harta.
Apoi s-au ridicat, s-au batut pana la sange, spre deplina multumire a diavolului, si s-au despartit. Dupa trei zile si-au revenit in fire, cerandu-si iertare unul altuia si marturisind cum văzuse fiecare dintre ei, pasarea aceea.
 Si-au dat seama ca au fost asmutiti de vrajmas si au trait pana la sfarsit nedespartiti".

Trebuie asadar, sa cerem de la Dumnezeu: INTELEPCIUNE, DREAPTA SOCOTEALĂ SI INTELEGERE DUHOVNICEASCĂ.

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

Trup si suflet

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Se scurge vremea, ceas cu ceas,
Se duce timpul ce-a rămas.
Și-oricât de mult aș căuta
Doar prin credință pot vedea,

Un scop, un sens, în viața mea
Ca o busolă spre CEVA…
Cum aș putea să deslușesc?
Gândind în modul omenesc.

Cum să separ, sau să unesc
Două puteri ce se-ntîlnesc,
Alcătuind din asta, OM.
De parcă m-aș trezi din somn.

Trupul îmi cere pâine, apă
Mergând agale către groapă
Sufletu-mi zboară, către cer,
Cu aripi mari de porumbel.

Pot oare, Doamne, să strunesc
Trupul acesta omenesc?
Pot sufletul să-l dezrobesc
Strigând doar DOAMNE TE IUBESC.

Îți e de-ajuns iubirea mea,
Când trupu-mi cere altceva.
Azi mă căiesc și strig spre Tine
Dar mâine cad și nu mi-e bine,

Și iarăși strig, IUBIREA MEA
Mă poți iubi? Mă poți ierta?
În viața asta trecătoare,
Când orice gest e o-ncercare,

Când pot să fac și rău și bine
Asta depinde doar de mine.
Dar…orice faptă săvîrșită
Din trup și suflet, zămislită,

Mă poate duce către rău,
Sau către Tine, Domnul meu.
Învață-mă să-mi stăpânesc
Tot SINELE meu omenesc,

Și-atunci când strig că Te iubesc,
Să știu de ce-am trăit…trăiesc.
Iar trupul ce mi-ai dăruit,
Să nu trudească osândit.

Și-n toate cele ce i-ai dat,
Să nu rămână în păcat.
Căci uneori pentru a-mi fi bine
Nu mă gîndesc decât la mine.

Iar toate cele câte sunt,
Când ai zidit acest pămînt,
Nu-s ale mele, sunt ale Tale
Și-ai pus un DAR în fiecare,

În orice om, în orice floare
Și-n vietățile din mare.
Cu TRUP și SUFLET păcătos,
Te rog, eu, omul vanitos,

Întoarce-ți, Doamne, fața Ta
Spre robul Tău, spre roaba Ta,
Iar Doamne, de am ispășit,
Tot ce aveam de pătimit,

Dacă clepsidra s-a sfîrșit
Și ceasul vieții s-a oprit,
Primește-mă în sânul Tău,
Atotputernic Dumnezeu!

Povestea mărului ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Se făcea, povesteşte un călugăr, că în vis eram un…mar, mic si rotund. Şi la poarta cojii mele a bătut un vierme: -Prea frumosule măr, se linguşea viermele, mă laşi să mă hrănesc şi eu cu sucul tău, căci îmi este tare foame… Şi mărul, în bunătatea lui, l-a lăsat pe vierme să se hrănească din pulpa sa. Pe zi ce trecea, viermele devenea tot mai gras şi frumos, devorând conţinutul gustosului fruct…şi înmulţindu-se, transforma conţinutul zemos şi dulce într-o masă amorfă, neagră, urât mirositoare, de putregai
De seminţe, hrăpăreţul vierme nu putea să se atingă…Acolo scânteia însăşi viaţa mărului… Am ajuns apoi, mai povesteşte călugărul, în mâna unui copil, care văzând că sunt stricat a vrut să mă arunce. Dar chiar în acel moment i-a sclipit o idee: să smulgă seminţele mărului din putregaiul care le înconjura şi să le planteze în pământ. Copilul a avut astfel grijă, ca în fiecare zi să ude cu apă vie seminţele plantate şi să le vorbească mereu, ca şi când ar fi fost nişte fiinţe. Seminţele au încolţit şi adăpate de cuvintele iubitoare ale copilului s-au înălţat, au devenit un frumos pom, care după trei ani a rodit mere frumoase şi curate

Copilul a avut grijă ca niciun vierme să nu mai atace roadele copacului crescut cu atâta iubire. ,,M-am trezit din vis”, încheie povestirea sa călugărul, ,,când eram un alt măr, mai mare, mai frumos, mai curat, mai sănătos decât eram prima dată, şi odihneam fericit în mâna unui copil”.

sursa-blog Cristi Serban

Nu contează ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


 Nu contează că eşti gras sau slab- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,
 nu contează că ai nasul lung şi subtire ori mic sau borcănat...
- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,
 Nu contează că ai părul negru, șaten, roșu, cărunt sau blond-eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit aşa cum eşti,
 Nu contează că ai ochii verzi saunegri, nu contează că esti înalt sau scund, eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit asa cum eşti.
 Dumnezeu te-a făcut o făptură minunată şi te iubeşte atât de mult, că moare de dragul tău, își dă viaţa pe cruce pentru tine.
 Nu contează că ai sau nu ai haine de firmă, nu contează că ai vilă cu 35 de camere sau o cămăruţă, ori dormi în gară ori în cel mai scump hotel, nu contează că ai facultate, doctorat sau doar liceu ori patru clase, pentru a fi iubit de Dumnezeu, Dumnezeu te iubeste oricum ai fi.
 Nu contează că esti director de bancă sau femeie de serviciu, contează să îl ai în suflet pe Dumnezeu, să-L chemi mereu în viaţa ta.
Toate etichetele puse de alţii nu contează decât în mintea omului. Dumnezeu cu mâinile lui a creat omul şi l-a creat frumos, a sădit în inima lui dorul de frumos, de bine şi de adevăr.

Restul e suflare de vânt, dacă e trăit fără Dumnezeu.                                                                                                                                                                                                                 AMIN !
 http://parintelemarius.blogspot.ro/2010/07/nu-conteaza.html

RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE (CU 16 METANII)


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Această rugăciune cuprinde mulţumirile noastre adresate Lui Dumnezeu şi aproape tot ce trebuie să cerem pentru mântuirea sufletului. Ea aduce mult folos creştinilor care o vor face cu metanii, ziua sau noaptea.
Sâmbăta şi Duminica în loc de metanii se fac închinăciuni.
Pe parcursul rugăciunii se pomenesc viii şi morţii. Astfel împlinim Cuvântul Domnului care zice: „Rugaţi-vă unii pentru alţii !“.
Se zic mai întâi rugăciunile începătoare. Cei care nu ştiu carte, să zică măcar Tatăl nostru înainte, iar altcineva, un copil, să citească rugăciunea ce urmează:



1. Îţi mulţumim, Doamne, pentru toate binefacerile Tale pe care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă.
(o metanie)
2. Îţi mulţumim, Doamne, pentru toate suferinţele şi patimile Tale şi pentru tot ce ai lucrat pentru mântuirea noastră.
(o metanie)
3. Îţi mulţumim, Doamne, pentru toate bunătăţile Tale pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut cu fărădelegile noastre.
(o metanie)
4. Iartă, Doamne, păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele.
(o metanie)
5. Iartă, Doamne, păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor care mă pomenesc în rugăciunile lor.
(o metanie)
6. Ascută, Doamne, smeritele noastre rugăciuni, cele ce cerem milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt nouă de trebuinţă sufletului şi trupului şi le dăruieşte robilor Tăi ce se pomenesc: (aici pomeneşti pe cei vii pe care îi ai scrişi într-un pomelnic). Dă-le lor şi nouă iertare şi izbăvire de vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletul nostru, primeşte-ne în pocăinţă şi revarsă peste noi toţi Harul Tău.
(o metanie)
7. Trimite, Doamne, pe Sfinţi Tăi îngeri să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi ascultării de Sfânta noastră Biserică şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale.
(o metanie)
8. Scrie, Doamne, şi numele nostru în cartea vieţii Tale şi fereşte-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne, Doamne, să săvârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfârşit bun şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi la Împărăţia Ta.
(o metanie)
9. Apără şi păzeşte, Doamne, pe părinţii noştri cei duhovniceşti, pe părintele nostru Patriarh, pe episcopii noştri, pe misionarii creştini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări şi călugăriţe, pe pustnicii din peşteri şi din crăpăturile pământului şi pe tot clerul Bisericii Tale Creştine Ortodoxe.
(o metanie)
10. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce sunt bolnavi, de toţi cei ce sunt în închisori pentru numele Tău, de cei călători, de văduve şi orfani, de bătrâni şi copii, de toţi care sunt în suferinţă şi necazuri, în lipsuri şi dureri şi-i miluieşte pe ei după mare mila Ta.
(o metanie)
11. Iartă, Doamne, pe toţi vrăjmaşii, răuvoitorii şi clevetitorii noştri, smereşte-i pe ei să cunoască că Tu eşti apărătorul nostru şi ne păzeşte de răutatea lor.
(o metanie)
12. Iartă, Doamne, păcatele părinţilor care ne-au născut, naşilor care ne-au botezat şi cununat, învăţătorilor ce ne-au învăţat carte, bunicilor şi la toţi miluitorii, ajutătorii şi găzduitorii noştri şi la toţi binefăcătorii noştri, la tot neamul cel creştinesc, căruia îi trebuieşte mila şi ajutorul Tău şi la cei vii şi la cei morţi.
(o metanie)
13. Iartă, Doamne, şi Părintelui nostru duhovnicesc (numele), păcatele, datoriile, obligaţiile şi orice făgăduinţă ce a făcut înaintea Ta şi n-a putut-o îndeplini. Dăruieşte-i dezlegare şi iertare de orice greşeală. Primeşte-i osteneala ce face (a făcut-o) pentru noi şi ascultă-ne smeritele noastre rugăciuni, învrednicindu-ne pe toţi de viaţă veşnică şi fericită unde este lumina Ta. Amin.
(o metanie)
14. Iartă, Doamne, pe toţi prietenii şi prietenele cu care am călătorit pe pământ, cu care am făcut serviciul şi pe cei cu care am fost la petreceri şi s-au smintit pentru mine şi pe cei vii şi pe cei morţi.
(o metanie)
15. Iartă, Doamne, păcatele la toţi adormiţii din neamurile noastre: părinţii, fraţii, surorile, bunicii, moşii şi strămoşii noştri cu tot neamul cel adormit: (aici se pomenesc cei morţii) şi-i aşează pe dânşii în locul de odihnă, unde cercetează lumina feţei Tale, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
(o metanie)
16. Iartă, Doamne, şi sufletele cele botezate în numele Tău, Prea Sfântă Treime, pe care le-a apucat moartea nepregătite şi se află în iad şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici, pe Pământ, nu au pe nimeni să se roage pentru ei; miluieşte-i, Doamne, după mare mila Ta.
(o metanie)sursa:http://popasduhovnicesc.ro/

duminică, 6 mai 2018

Ion UNTARU : Ruga

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE.

Amuşină înserarea
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea.
Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor
Interior!

Ion UNTARU : Altar

Pâlpâie o flacără timidă
Umbrele se-nchină la icoană
Oprite grijile din goană
S-au închis în câte o firidă
Tremură şi sufletul ca ceara
Binecuvântarea curge ca un har
Psalmii de credinţă din altar
Luminează feţele cu seara
Jertfa lumânării, purpuriu
Razele aruncă pe pereţi
Suferinţa din atâtea vieţi
Să facă roditor acest pustiu
Doamne curăţeşte-ne de vină
Smerenia ne-aşează în genunchi
Lumânarea arde ca un trunchi
Noduros, în valuri de lumină
Doamne dă-mi puterea ca să ard
Răutatea fiecărei zile
Asemeni adierilor subtile
Crusta de păcate ca un fard!

sâmbătă, 5 mai 2018

DOAMNE, IISUSE HRISTOASE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

IMAGINI DE LA SCĂLDĂTOAREA VITEZDA- PELERINAJ ISRAEL 2017

























   Doamne Iisuse Hristoase, intareste-ne credinta,
 Si in Sfanta Ta Lumina, innoieste-ne fiinta!
Si ne vindeca orbirea si picioarele infirme,
Care nu mai pot a merge, sa se roage catre Tine

   Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza bezna mintii,
Sa pasim si noi pe Calea pe care-au urmat-o Sfintii,
Vindeca de neputintă si leprosul si ologul,
Cum atunci langa Vitezda, slobozita-i slabanogul!

   Doamne Iisuse Hristoase, pregateste-ne aici,
 Ca atunci cand fi-va vremea, sa-i urmam pe mucenici,
 Da-ne dragostea fierbinte care au avut-o ei,
Sa murim pentru credinta ca cei sapte Macabei!

   Doamne Iisuse Hristoase, poarta-ne-napoi prin vremi,
Sa privim cum si-au dat viata, Sfintii Martiri Brancoveni,
Cum strabunii nostrii vrednici purtand cusma sau catrinta,
Nu Te-au pus ca noi pe Cruce.. si nu si-au vandut credinta!

   Doamne Iisuse Hristoase, cerceteaza via Ta,
Sa vezi daca azi mai afli, roada Sfanta coapta-n ea,
Si de-o fi trimite, Doamne, de cu zori culegatorii,
Ca la adapostul noptii stau la panda pradatorii!

   Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatalui de Sus,
 Sa primesc a Ta iubire, nici curat, nici vrednic nu-s,
 Dar incerc s-alerg la Tine, Tu-mi esti singur Ajutorul,
C-AM ALES SA URC GOLGOTA si APOI SA URC TABORUL!

                      Preot Ioan.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină