BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Deci, chiar în ceasul tulburării tale, să zici în adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveşte-mă de cel rău” ARSENIE BOCA
https://ortodoxiesaumoarte.wordpress.com/
Adusei vorba de poezii. Atunci cu o bucurie de creator copilăreşte arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie şi aşezându-se pe scaun începu să citească…un şir lung de strofe, de o sonoritate şi de un efect ritmic fermecător. Rostirea lor îl încălzia, şi ochii şi glasul i se înviorau. Pe acel petec de hârtie nu erau scrise decât două vorbe: gloriosul voivod. El improviza. Am ascultat uimit pestedouă-zeci de strofe sonore, dar lipsite de sens şi de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasa. Mi-aduc aminte de două vorbe: foc şi aur reveneau mereu, mai în fiecare strofă. N-am putut reţinea decât aceste patru versuri de pe la mijloc, care au un început de înţeles mistic:
“Atâta foc, atâta aur,
Ş’atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţei
Ai revărsat părinte”…
,,Prin această monstruoasă imixtiune în viaţa poporului roman, masoneria, pentru români, este definitiv compromisă. Dupa trei zile de la interogatoriu, Eminescu se plimba prin grădina spitalului însoţit de un vizitator. Pe la spate, furişându-se, se apropie de Eminescu cu rapiditate un bărbat şi-l loveşte cu violenţă, după ureche, cu cărămida pe care o avea în mâna. Eminescu se prăbuşeşte într-un lac de sânge. A mai apucat a rosti: Asta m-a omorât! Ceea ce înseamnă de data aceasta lovitura e mortală, de data aceasta au reuşit, din lovitura asta mor, asta m-a omorat. Aşa a plecat Mihai Eminescu la cele veşnice.
Pentru tot ce ai făcut pentru noi, Sărut mâna Mihai Eminescu şi binecuvântă poporul român!
Gheorghe Gavrilă Copil,,
Deci, chiar în ceasul tulburării tale, să zici în adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveşte-mă de cel rău” ARSENIE BOCA
https://ortodoxiesaumoarte.wordpress.com/
Adusei vorba de poezii. Atunci cu o bucurie de creator copilăreşte arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie şi aşezându-se pe scaun începu să citească…un şir lung de strofe, de o sonoritate şi de un efect ritmic fermecător. Rostirea lor îl încălzia, şi ochii şi glasul i se înviorau. Pe acel petec de hârtie nu erau scrise decât două vorbe: gloriosul voivod. El improviza. Am ascultat uimit pestedouă-zeci de strofe sonore, dar lipsite de sens şi de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasa. Mi-aduc aminte de două vorbe: foc şi aur reveneau mereu, mai în fiecare strofă. N-am putut reţinea decât aceste patru versuri de pe la mijloc, care au un început de înţeles mistic:
“Atâta foc, atâta aur,
Ş’atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţei
Ai revărsat părinte”…
,,Prin această monstruoasă imixtiune în viaţa poporului roman, masoneria, pentru români, este definitiv compromisă. Dupa trei zile de la interogatoriu, Eminescu se plimba prin grădina spitalului însoţit de un vizitator. Pe la spate, furişându-se, se apropie de Eminescu cu rapiditate un bărbat şi-l loveşte cu violenţă, după ureche, cu cărămida pe care o avea în mâna. Eminescu se prăbuşeşte într-un lac de sânge. A mai apucat a rosti: Asta m-a omorât! Ceea ce înseamnă de data aceasta lovitura e mortală, de data aceasta au reuşit, din lovitura asta mor, asta m-a omorat. Aşa a plecat Mihai Eminescu la cele veşnice.
Pentru tot ce ai făcut pentru noi, Sărut mâna Mihai Eminescu şi binecuvântă poporul român!
Gheorghe Gavrilă Copil,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu