Se afișează postările cu eticheta PILDE CRESTINE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PILDE CRESTINE. Afișați toate postările

duminică, 13 august 2023

BINE FACI, BINE GĂSESTI!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                 

“Fleming, era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare. A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase. “Vreau sa te platesc, a spus nobilul, ai salvat viata fiului meu." ,,Nu, nu pot sa accept bani, pentru ceea ce am facut, i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei. ,, Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul. “Da”, a raspuns mandru. “Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti. Si asta a facut. Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit scoala de Medicina Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei. Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina, s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina. Numele nobilului? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau? Sir Winston Churchill”.
 
Bucuria mea, dupa cum usor se poate constata, din istorioara: “Bine faci, bine gasesti!

Sfintii Parinti spun: „Seamana dragoste, și dragoste vei secera. Seamana pace, si pace vei culege”. 
   
                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.


marți, 8 februarie 2022

CEARSAFURILE MURDARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Bucuria mea, mult mai judecam noi oamenii, mult si in mod gresit, fiindca, Judecatorul lumii este doar unul singur: Iisus Hristos! Iata o pilda minunata in acest sens: “O pereche recent casatorita, s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. In prima dimineata din noua casa, in timp ce-si savurau cafeaua, femeia a observat, privind pe fereastra, o vecina care-si intindea cearsafurile in balcon. “Ce cearsafuri murdare intinde vecina noastra pe balcon! Cred ca are nevoie de un detergent mai bun, sau poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearsafurile!” Sotul ei a privit si a ramas tacut. Scena aceasta s-a repetat de fiecare data cand vecina intindea cearsafurile si rufele, in fiecare saptamana. Dupa o perioada femeia a ramas surprinsa, vazand intr-o zi ca vecina sa intinde cearsafurile, insa, foarte curate si i-a spus sotului ei: “Priveste barbate, in sfarsit femeia asta a invatat si ea sa spele rufele! O fi invatat-o o alta vecina?” Sotul ei ii raspunse: “Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre!”

Si in viata este tot asa! Totul depinde de curatia ferestrei sufletului nostru, de curatia lentilelor ochelarilor prin care privim, prin care observam faptele. “Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat” (Matei 6:22). Si nu uita: Ce-ai vazut, n-ai vazut, ce-ai auzit, n-ai auzit! Ce-ai auzit sa nu crezi, iar ce-ai vazut sa crezi pe jumatate, fiindca, CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI, ESTE NU JUDECA! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

duminică, 5 aprilie 2020

"Aşază-te în calea lui ... "

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... 
  • "Aşază-te în calea lui ... "

    Într-o zi, un om păcătos se jăluia unui credincios:
    - "Dragă prietene, sunt un om pierdut..."
    Cel credincios îi spuse atunci:
    - "Bucură-te că eşti pierdut, dragul meu ... "
    - "Cum aşa, să mă bucur?" - îi răspunse mirat păcătosul.
    - "Da, fiindcă este scris în Evanghelie: "Iisus a venit să găsească pe cel pierdut ... "
    - "Şi ce trebuie să fac pentru aceasta?"
    - “Foarte lesne: să te aşezi în calea lui Iisus ca să te găsească".
    - "Şi care-i calea lui Iisus?"
    - "Este calea pe care ne-o arată Evanghelia şi Biserica lui." 
  • marți, 3 martie 2020

    Vulpea..


    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...Ovidiu Florin



    O vulpe văzu odată o grădină încărcată de toate bunătăţile. Dar grădina era apărată cu ziduri înalte, pe care vulpea nu le putea sări.
    „Ce aş putea face să străbat în grădină?“ – se întreba vulpea. Umblând de jur-împrejurul zidului, dădu peste o gaură în zid, dar gaura era prea îngustă să se poată strecura prin ea. Tot gândindu-se şi judecându-se ce-i de făcut, vulpea îşi zise: „Ştiu ce voi face! Voi răbda foame câteva zile, voi slăbi şi voi încăpea prin gaură“.
    Zis şi făcut. După trei zile de foame, vulpea se strecură prin gaură şi, ajungând la poame, se ospătă din belşug. Dar, după câteva zile, îşi aduse aminte că trebuie să iasă iar de aici, mai ales că sosise vremea culesului. Însă aici, un alt necaz: se îngrăşase de-a binelea şi nu mai încăpea pe gaură. Ce-i de făcut?
    „Nu-i alt mod să scap de aici – îşi zise vulpea necăjită – decât să mă pun iarăşi pe foame şi răbdare, ca să slăbesc.“
    Răbdă iar trei zile şi, slăbind, se strecură afară. Când se văzu scăpată, uitându-se spre grădina cu poame, zise:
    „Frumoasă mai eşti tu, grădină şi dulci sunt poamele tale, dar ce folos am avut eu de ele? Cât am mâncat, atât am răbdat… Cum am intrat, aşa am ieşit…“.
    Ce istorioară plină de înţeles! Aşa e şi cu noi. Cum am intrat în lumea aceasta, aşa vom şi ieşi din ea. Nimic nu vom putea duce cu noi.
    Lume, lume, cât de dulci sunt poamele tale, dar ce folos ne rămâne nouă din ele!

    luni, 24 februarie 2020

    PILDĂ..

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


          De mult, trăia un negustor hapsân, rău la suflet, care nu avea altă bucurie decât să strângă cât mai mult bănet. Niciodată nu ajutase pe nimeni cu nimic. Nu îl interesa decât să își sporească averea și nu îi păsa deloc de cei din jur.

    „Ehe, deștept e cel care știe să facă bani”, se lăuda el într-una. Își ridicase cea mai mare casă din întreg ținutul, purta hainele cele mai scumpe și se zvonea că are mai mulți bani decât însuți împăratul. Dar știți voi vorba aceea din bătrâni, care spune că „fiecare pasăre pe limba ei piere”…
    Cum adică? Păi, iată cum:
    Într-o dimineață, negustorul se încuie singur în casă, scoase tot bănetul din cuferele unde îl ținea ascuns și începu să-și numere averea. Tare încântat mai era, când vedea cât e de bogat!

    Dintr-odată însă, o lumină puternică năvăli în odaie. Speriat din cale afară, negustorul crezu că-l paște vreo năpastă, că o fi luat casa foc, sau cine știe ce grozăvie se petrecea. Dar, când se uită mai bine, în mijlocul luminii, văzu un înger în toată splendoarea lui nepământească: era mai frumos decât orice zână și mai luminos decât soarele însuși. Acesta îi zise:

    – Omule, m-a trimis Bunul Dumnezeu să te pedepsesc pentru răutatea ta. Căci nu ai inimă și în loc să-ți pese de cei din jur, îți pasă doar de bani și de avere.inger2Negustorul se îngălbeni de spaimă și simți că-i fuge pământul de sub picioare. Tremurând din toate încheieturile, cu glasul sfârșit zise:

    – Și ce pedeapsă mă așteaptă?

    – Ei, omule, răspunse îngerul, nu știi vorba aceea, că „Dumnezeu nu dă cu părul” așa că iată care este pedeapsa ta: gândește-te bine ce îți dorești cu adevărat, iar eu îți voi îndeplini acea dorință, oricare ar fi ea!

    Negustorului nu-i venea să creadă ce noroc, ce binecuvântare pe capul lui!

    – Cum, îngerule, îmi pot dori orice? Dar asta nu e pedeapsă, e cel mai bun lucru care putea să mi se întâmple. Ura! Nu-mi vine să cred.

    – Gândește-te bine, omule! Mai zise îngerul.

    – Ei bine, știu ce îmi doresc cel mai tare: orice voi atinge să se preschimbe în aur. Căci aurul e cel mai de preț, zise bogătașul cu ochii sclipind de lăcomie.

    – Prea bine, fie după voia ta! Din această clipă, orice vei atinge, se va transforma pe loc în aur curat, mai zise îngerul și dispăru la fel de neașteptat precum apăruse.

    Negustorul a rămas mirat peste măsură. Parcă nu-i venea să creadă. Nu cumva visase? Întinse mâna spre câteva monede de pe masă și când le atinse, toate se transformară într-o clipită în aur strălucitor. Bucuros, puse amândouă mâinile pe masa de lemn, care se preschimbă toată în aur.

    – Extraordinar, voi avea aur și iar aur! Voi fi cel mai bogat om din lume. Cât de deștept am fost să îi cer asta îngerului! Cu atâta aur pot cumpăra orice, orice!

    Negustorul striga de bucurie și țopăia prin casă, atingând totul în jurul său, iar în urma sa, lucrurile deveneau toate din aur curat, sclipind de-ți luau ochii.

    Ei, dar vezi că, de a o vreme începu să obosească și ca să își tragă nițel sufletul, se lungi pe pat. Dar, cum se tolăni, tot așternutul se preschimbă în aur!

    – Vai, dar tare incomod e să stai pe metalul ăsta rece! Aș vrea un așternut moale. Nu-mi place ce simt: patul e din aur, dar e tare și rece. Nu mă pot odihni pe el.

    Și plin de necaz, plecă spre bucătărie cu gândul să mănânce ceva. Dar cum puse mâna pe un măr, acesta se prefăcu și el în aur.

    – Of, Doamne, ce să mă fac cu un măr de aur? Nu-l pot mânca!

    marSe repezi la toate bucatele de pe masă, la legumele și fructele din cămară, dar toate se transformau pe loc în aur. Luă o lingură, care se prefăcu și ea în aur și încercă să mănânce cu ea, dar când mâncarea din lingură atingea buzele negustorului, devenea brusc aur curat și bietul om nu apuca nici să-i simtă gustul, darămite să înghită câtuși de puțin…

    – Vai de mine, începu negustorul să se văicărească, ce mă fac? Simt mirosul îmbietor al mâncării, dar ce folos? Voi muri de foame. Ce nebun am fost să-mi doresc așa ceva?!

    Degeaba însă, era prea târziu. Își făcuse tot răul singur.

    Așa se sfârși negustorul cel lacom. Iar povestea sa a mers din om în om și a ajuns acum și la noi.

    Povești cu îngeri, Leon Magdan

    sâmbătă, 21 decembrie 2019

    A fost un om…


    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



    O bătrână își târa picioarele desculțe prin zăpadă. Era singură și părăsită. Toți cei care treceau pe trotuar își întorceau privirile, ca să nu-și amintească că durerile și necazurile nu se opresc nici atunci când sărbătorim Nașterea Domnului.

    Doi soți tineri vorbeau și râdeau, având mâinile pline de cumpărături și daruri, și nu au luat aminte la bătrână. O mamă cu doi copii se grăbeau să meargă la casa bunicii lor și nici ei nu au băgat-o în seamă. Și un preot a trecut, dar avându-și mintea la cele cerești, nu a observat-o.

    Dacă ar fi observat-o toți aceștia, ar fi văzut că bătrâna nu avea încălțăminte în picioare. Mergea desculță pe gheață și prin zăpadă, iar cu amândouă mâinile își strângea la gât paltonul fără nasturi. Pe cap avea un fular colorat. S-a oprit în stație și aștepta autobuzul. Un domn care ținea în mână o geantă de om serios aștepta și el în stație, însă păstra distanța. În stație mai aștepta și o tânără, care uitându-se de mai multe ori la picioarele bătrânei, nu a spus nimic.

    A venit autobuzul și bătrâna a urcat încet și cu greutate. S-a așezat pe scaunul lateral, imediat în spatele șoferului. Domnul și tânăra au mers în grabă spre scaunele din partea din spate a autobuzului. Bărbatul care stătea alături de bătrână, s-a răsucit pe scaun și se juca cu degetele. „Alzheimer”, s-a gândit el. Șoferul a văzut picioarele goale ale bătrânei și a spus:

    – Acest cartier se afundă din ce în ce mai mult în sărăcie. Mai bine ar fi dacă m-ar schimba pe cealaltă linie a bulevardului.

    Un băiețel a arătat-o pe bătrână:

    – Uite, mamă, această bătrână este desculță.

    Mama s-a tulburat și l-a lovit peste mână.

    – Nu arăta cu degetul pe oameni, Andrei! Nu este politicos să arăți cu degetul!

    – Aceasta cred ca are copii mari, a spus o doamnă care era îmbrăcată cu o haină de blană. Copiii ei trebuie să se rușineze că o lasă așa.

    Și s-a simțit superioară pentru că o îngrijise pe mama ei. O învățătoare din mijlocul autobuzului și-a adunat mai bine lucrurile pe care le avea la picioarele ei.

    – Nu plătim destule impozite ca să poată fi rezolvate atâtea situații ca acestea? i-a spus unei prietene ce stătea alături.

    – Sunt de vină cei de-a dreapta, a răspuns prietena ei. Iau de la săraci și dau la cei bogați.

    – Ba nu, ceilalți sunt de vină, a intrat în discuție un domn cu părul alb. Cu programele Prevederilor Sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.

    – Oamenii trebuie să învețe să pună bani deoparte, a spus un altul care semăna a fi cult. Dacă această bătrână ar fi pus bani deoparte, atunci când era tânără, nu ar fi suferit astăzi.

    Și toți aceștia erau satisfăcuți de agerimea minții lor, care a formulat o astfel de analiză profundă. Numai un negustor s-a simțit jignit de bombănitul de la distanță al concetățenilor săi. De aceea a scos portofelul și a scos o bancnotă de douăzeci, pe care, după ce străbătut lungimea autobuzului, i-a pus în mâna tremurândă a bătrânei, spunându-i:

    – Ia, bătrâno, și cumpără-ți încălțăminte!

    Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său mulțumit că a făcut acea milostenie.

    O femeie bine îmbrăcată a luat aminte la toate acestea și a început să se roage in sinea sa: „Doamne, nu am bani, însă mă adresez Ție, căci Tu ai rezolvare pentru toate. Așa cum altădată ai făcut să plouă cu mană din cer, poți și acum să-i dai acestei bătrâne tot ce are nevoie pentru praznicul Nașterii Tale”.

    La următoarea stație, în autobuz s-a urcat un tânăr. Era îmbrăcat cu o canadiană groasă, avea un fular cafeniu și o căciulă de lână ce-i acoperea și urechile. Un cablu lega urechea lui de aparat cu muzică. Tânărul își mișca tot trupul în timp ce asculta muzica. A mers și s-a așezat vizavi de bătrână. Când a văzut picioarele ei goale, a încetat să-și mai miște trupul. A înghețat. Ochii lui se plimbau de la picioarele bunicii la ale lui. Purta niște ghete scumpe, nou-nouțe. De multă vreme adunase bani pentru a le cumpăra și a face impresie anturajului său. Atunci tânărul s-a plecat și a început să-și dezlege ghetele. Și-a scos frumoasele încălțăminte, apoi și ciorapii, a îngenuncheat înaintea bătrânei și i-a spus:

    – Bunică, văd că nu ai încălțăminte. Eu am și altele.

    Ușor și cu atenție a ridicat picioarele înghețate ale bătrânei, i-a pus ciorapii, apoi și ghetele. Bătrâna i-a mulțumit, fiind foarte emoționată.

    În acel moment autobuzul s-a oprit iarăși în stație. Tânărul a coborât și mergea desculț prin zăpadă. Călătorii s-au adunat la ferestre și l-au văzut cum se îndrepta desculț spre casa sa.

    – Cine este?, a întrebat unul.

    – Trebuie să fie un Sfânt, a spus cineva.

    – Cred că este un Înger, a spus altul.

    – Uitați-vă, are aureolă în jurul capului! a strigat altul.

    – Este Hristos, a spus doamna evlavioasă.

    Dar copilașul, care arătase bătrânica cu degetul, a spus:

    – Nu, mamă! Eu l-am văzut foarte bine. A fost un OM…"

    luni, 28 octombrie 2019

    Bogaţii şi săracii


    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept într-o zi plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor ... Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele 1-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
    - Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!
    După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:
    - Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile, zi de zi?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci 1-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!
    Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!


    "Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)

    „Judecata este rară milă pentru cel ce n-a făcut milă." (Sfânta Scriptură )

    sâmbătă, 23 martie 2019

    Multumesc Doamne !

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Era odata o femeie saraca, care pentru orice bine i se intampla, rostea mereu :” Slava lui Dumnezeu !” Langa ea traia un bogat care, de fiecare data cand trecea prin fata casei ei si o auzea spunand :” Slava lui Dumnezeu ” , ” Multumesc Doamne !” , se enerva. A rabdat pana intr-o zi cand i-a spus servitorului sau:

    - Mergi in piata si cumpara doua carucioare de alimente si du-le acestei femei. Iar daca te va intreba cine le trimite, sa-i spui ca diavolul.
    Asadar, a doua zi servitorul suna la usa femeii. Cand deschide , vede doua crucioare cu alimente si pe servitor in spatele lor.
    - Slava lui Dumnezeu ! Iti multumesc, Doamne ! a spus femeia stralucind de bucurie.
    - Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele ? , a intrebat cu nerabdare servitorul.
    - Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si diavolul îi slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru.

    vineri, 18 ianuarie 2019

    POVESTEA COPILULUI CARE A STAT LA MASĂ CU DUMNEZEU!

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




    Se spune că, odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul.
    „Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp... Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci s-a dus la tata, să-l întrebe. „Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. „Unde? Unde e Raiul?” , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi...
    „Ce lume urâtă…”, îşi spuse în sinea lui copilul. „Ca să-l găseşti, trebuie să părăseşti satul acesta…”, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea cum întreba pe unul și pe altul. „Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul.”
    Zis şi făcut. Şi a doua zi de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, copilul îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma paşilor lui satul rămăsese în urmă. Merse ce merse şi, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă ţâşni o colibă. Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani.
    – Ce te aduce pe-aici, copile?, îl iscodi acesta pe micul călător.
    – Vreau să găsesc Raiul, răspunse copilul, şi cineva mi-a spus că tu ştii cum pot să ajung acolo.
    Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse:
    – Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că poate te-a ajuns oboseala. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai.
    Noaptea trecu repede. De data aceasta, băiatul n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat aşa, cu ochii deschişi, aşteptând să se crape de ziuă... Bătrânul ştia. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete ce se porniseră la drum.
    Merseră ce merseră şi, către seară, dintre nisipuri, puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf.
    – Ce este aceasta? întrebă copilul.
    – Aceasta este o mănăstire, spuse bătrânul. De-aici începe poteca spre Rai.
    Şi-apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic despre rosturile de acolo.
    – Şi ce-am să fac aici? întrebă copilul.
    – Deocamdată, o să faci curat, o să mături şi mai încolo vom vedea.
    Şi timpul trecea, trecea, iar copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate. Dar iată că veni o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă, pe neaşteptate:
    – Cum merge, cum îţi este aici?
    – Mi-e foarte bine, răspunse puştiul. Am de toate. Şi-apoi tăcu, închizându-se în sine.
    Bătrânul îi simţi neliniştea şi îl iscodi în continuare.
    – Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut... Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva?
    – Mie… nimic, se hotărî într-un târziu băiatul să răspundă, dar este acolo, în biserica aia mare, un Frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, Care stă întins pe o Cruce şi nu poate să Se mişte şi nimeni nu-I duce de mâncare. De ce nu vine şi El la masă? ridică din pământ ochii întrebători, privindu-l pentru prima dată, pătrunzător, pe bătrân. Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească.
    – Da, aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat cum trebuie..., se-auzi vocea unui alt monah, care stătea în apropiere şi care auzise discuţia.
    Îngerul tăcerii, care tocmai se aşezase pe umerii puştiului, dispăru.
    – Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treabă cum trebuie, se-auzi din nou vocea monahului.
    Dintr-o dată, spune povestea, simțirea cea bună s-a strecurat în inima copilului. Era primul pas către Rai, ce se numea iubire. Mai târziu, către seară, copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, șterpeli ceva de mâncare şi, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică şi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de Cruce.
    – Hai, vino să mănânci! îi zice copilul, uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. Hai, că nu ştie nimeni!
    Şi Fratele coborî de pe Cruce... Cu zâmbetul pe buze, l-a mângâiat pe copil pe frunte, iar acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru. Apoi, ca şi când s-ar fi cunoscut dintotdeauna, au început să râdă şi să glumească. Nimeni nu mai avusese timp și răbdare să se ocupe așa de copil în toată viața lui, iar el era atât de fericit că-şi găsise un prieten! Nu ştia, dar urcase a doua treaptă spre Rai: prietenia.
    Azi aşa, mâine aşa, fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: „Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi?”. Apoi, curioşi, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată şi-atunci s-au repezit spre ea, dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiştiind ce să facă, au stat aşa, înfricoşaţi, după zidurile groase ale bisericii, aşteptând până noaptea târziu, când copilul a ieşit.
    – Ce-ai făcut înăuntru? se repeziră ei ca un stol de păsări asupra lui.
    – N-am făcut nimic, răspunse puştiul tremurând.
    – Minţi! Spune ce-ai făcut? l-au întrebat din nou călugării.
    – Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui Care stă pe Cruce, răspunse copilul, în cele din urmă.
    – Care Frate? au întrebat, nedumeriţi, pentru prima dată, monahii.
    – Cel Care stă sus, pe cruce, şi nimeni nu-I dă de mâncare, răspunse băiatul.
    – Şi ce a făcut Fratele? au întrebat tulburaţi călugării.
    – A coborât şi-a mâncat, răspunse dintr-o suflare, băiatul.
    În clipa aceea, toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu şi el, la rândul lui, să tremure şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului:
    – Spune-i Fratelui cel Mare că Îl rog să mă primească şi pe mine la masă…
    – Am să-i spun! răspunse copilul bucuros, dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?
    – Da, poţi să iei câtă vrei, răspunse tremurând, egumenul.
    Şi seara din nou coborî peste mănăstire, iar puştiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică.
    – Hai să mănânci! îi strigă el, mai vesel ca oricând. Şi, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, uşile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului.
    – Frate, îi spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori şi el să-l primeşti la masă.
    Şi, pentru prima oară, faţa Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos.
    – Vezi firimiturile astea, de pe masă?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare.
    – Sunt cu mult mai puţine decît păcatele lui… Nu poate să vină.
    – Nu poate să vină? rămase uimit copilul.
    – Nu! fu răspunsul scurt al Fratelui.
    Şi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. Într-un târziu, copilul şi-a luat la revedere de la Fratele Cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aştepta tremurând.
    – Ce-a zis Fratele? întrebă acesta, gâtuit de emoţie.
    – A zis că nu te poate primi! răspunse copilul.
    – De ce? întrebă înspăimântat egumenul.
    – Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă.
    Şi atunci el, egumenul, se prăbuşi în genunchi, într-un hohot de plâns.
    – Spune-I să mă ierte, spune-I că-L rog din tot sufletul meu să mă ierte!
    Copilașul îl privi surprins şi-i spuse:
    – Bine, am să-L rog din nou şi mâine!
    Grea noapte pentru egumen! Cu rugăciuni fierbinți şi lacrimi de pocăinţă. Copilul însă dormi liniştit. Şi, din nou, treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi aşteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea.
    – Pot să iau mâncare? întrebă, cu nevinovăţie, copilul la bucătărie.
    – Poţi, îi spuse monahul de rând la ascultare, şi-i umplu cu mâna tremurândă, vasul.
    Apoi, cu paşi mici, ca să nu răstoarne preaplinul de mâncare, băiatul intră din nou în biserică.
    – Hai să mâncăm! Îi spuse Fratelui Mare.
    – Hai! răspunse Acesta, coborându-Se de pe Cruce. Şi câte jocuri, câtă bucurie au urmat! Apoi, copilul îşi aduse brusc aminte:
    – Te roagă egumenul să-l ierţi… şi să-l primeşti şi pe el la masă!…
    Tăcerea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe...
    – Am înţeles…, spuse copilul, nu se poate…
    – Da, nu se poate, răspunse Fratele Cel Mare.
    Şi atunci, îndrăzneala cea bună coborî din nou în inima copilului şi acesta spuse:
    – Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila egumenului?, îi spuse, plin de curaj, copilul, pentru prima oară.
    Şi sufletul Prietenului său fu mişcat din nou, văzându-i inima bună.
    – Bine, spuse Fratele Cel Mare, după o lungă tăcere. Spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă...
    Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul i-a dat vestea! Şi cele opt zile trecură pentru bătrân în post şi rugăciune şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau.
    – De ce? întrebă nedumerit copilul.
    – Bătrânul a plecat la Domnul, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare.
    Şi atunci copilul a văzut! Vedea cum la masa Prietenului Cel Mare stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el! Mâncaseră împreună! Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase pentru tot.
    – Am văzut Raiul! striga fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut Raiul! repeta el fiecărui monah în parte.
    – Cum așa? Cum arată? se minunau ei.
    – Este plin de iertare, murmura copilul.
    Primește-ne și pe noi, Doamne, la Sfântă Masa Ta, și iartă-ne păcatele noastre care sunt mai multe decât firimiturile pământului!

    joi, 27 decembrie 2018

    CERSETORUL "OBOSIT!"

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


       Era iarna. Ninsese mult. A venit un cersetor, cam de 45 de ani si mi-a spus pe un ton poruncitor: "Parinte, da-mi bani sa-mi cumpar mancare!". Si i-am zis: "Iti dau, dar mai intai ia lopata si ajuta-ma sa dau zapada din fata Bisericii". Mi-a spus: "Aaaa, nu pot, fiindca eu m-am nascut obosit si prin Constitutie am dreptul la lene. Nimeni nu ma poate obliga sa muncesc!"
     Si eu i-am spus: "Să stii ca tot prin Constitutie ai dreptul si la foame. Nimeni nu te poate obliga sa mananci!"
    Si mi-a mai spus: "La cersit da, la munca ba! Mana intinsa nici nu oboseste nici nu amorteste!" Si i-am spus: "Frate, nici munca fara paine, nici paine fara munca! Bunica mea cosea pe stergare aceste cuvinte: Cine-i harnic si munceste, are tot ce isi doreste!" Si atunci cersetorul mi-a spus: "Nuuuu! Cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste!"

     Si-poi vreau sa te intreb parinte: "Care pacat este mai mare SĂ CERSESTI sau SĂ FURI?"
    "Pai SĂ FURI este pacat mare!", i-am raspuns eu. Si el mi-a spus:  "Atunci, esti obligat sa-mi dai bani ca SĂ NU FUR!" 
    Deci, atentie cui dati milostenia, ca nu cumva prin asta sa indemnati pe unii la LENE, FURT si TÂLHĂRIE.
     Si mai trebuie stiut un lucru: Lenea imputerniceste ispitele! Iata dovada:  “Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat:
     - Ce sa fac spre a rezista ispitelor? Fericitul Ieronim i-a raspuns:
     - Sa postesti, sa te rogi si SA NU FII LENES, SA NU FII TRANDAV! Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc”. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan .

    miercuri, 21 noiembrie 2018

    Pilda

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

    Era o tristă zi de iarnă. Un băiețaș de 7-8 ani, singur și tremurând de frig, sta pe-o bancă, în gradină unui oraș. I-o fi fost tare frig, căci hăinuța de pe el era subțirică, iar pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi! Buzișoarele îi erau vinete și față slabă era galbenă ca ceara. Poate o fi avut o supărare mare, căci plângea și din când în când privea spre CERUL acoperit de nori. Pe lângă el trecuseră mulți inși fără să le pese de el. Într-o vreme, un domn bătrân se apropie de el și-i spuse părintește: Ce faci acolo, micuțule? Aștepți pe cineva? Da, domnule, îi răspunse copilașul. Aștept pe DUMNEZEU, să vină să mă caute. Ce vrei să spui, drăguțule! Ești bolnăvior? Crezi c-ai să mori? Nu, dar anul trecut, EL a trimis să caute pe tatăl meu și pe fratele cel mic al meu, ca să-i aiba în casa LUI, în CER. Iar ieri, la spital mama mi-a spus așa, că și ea pleacă tot acolo și că DUMNEZEU nu mă va părăsi în nici un fel. Acum – adaugă el în lacrimi, n-am pe nimeni care să mă îmbrățișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, e atâta vreme de când mă uit în sus la CER, să văd, dacă vine DUMNEZEU, dar nu văd nimic. Totuși, DUMNEZEU va veni desigur, dacă-l mai aștept nițel. Nu e așa, domnule? Da, copile dragă, zise domnul, podidindu-l lacrimile. Nimeni n-așteaptă-n zadar pe DUMNEZEU, EL m-a trimis să port grijă de tine. Vino cu mine. Nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii copilașului străluciră de bucurie. Și pe fața lui fu ca un fulger de biruință. Știam bine, zise el, ca DUMNEZEU va veni, sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni. Dar cât a-ți întârziat pe drum și cât a trebuit să vă aștept!

    joi, 15 noiembrie 2018

    ISPITA DIN FÂNTÂNĂ…

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    De trei lucruri să te fereşti cel mai mult în viaţa ta, copile, îmi zise moşu’ într-o zi, când scotea apă din fântâna noastră adâncă şi întunecoasă.
    – De care, moşule?
    – Să nu sari peste garduri, să nu asculţi pe la uşi şi să nu te uiţi în fântână. Fiindcă aceste trei obiceiuri sunt foarte primejdioase.
    – De ce, moşule?
    – Am să-ţi spun acum ce-a păţit Linuţa ieri cu fântâna cea adâncă şi întunecoasă din uliţă. Acolo mi se pare că v-am văzut şi pe voi odată, grămadă, cum v-aţi suit pe borta de lemne şi vă uitaţi în fundul fântânii.
    Parcă aruncaţi pietre, ca să vedeţi cum se încreţeşte apa ei cea neagră şi afundă…
    Linuţa era şi atunci cu voi, mi se pare. Ieri a mers singură la fântână şi s-a suit pe borta de lemne, să se uite jos, la apa din afund. Nu ştiu cum a făcut că a alunecat peste bortă, gata să cadă în jos. Mama ei spunea că Ispita din fântână, când a văzut-o că se uită acolo, a întins repede gheara şi a apucat-o, trăgând-o în fântână s-o înece.
    A fost o minune de la Dumnezeu că n-a căzut până în apă. Ştii tu cârligul acela în care se agaţă găleata după ce tragi apă? În cârligul acela s-a agăţat rochiţa Linuţii. Iar Linuţa a stat acolo agăţată până ce a venit un om după apă şi a scos-o. Dacă nu venea omul, poate murea acolo agăţată sau, cum se tot zbătea ea acolo, i s-ar fi rupt rochiţa şi ar fi căzut în afund.
    Şi aşa, era mai moartă când a scos-o.
    Am simţit că mă trec fiorii de frică…
    – Ce Ispită este aia din fântână, moşule?
    – Tu, dragul moşului, ştii că cel rău vrea să piardă totdeauna sufletele oamenilor. El stă în locurile primejdioase, unde poate mai uşor să-l ucidă pe om, şi de acolo îi şopteşte omului care se apropie prea mult:
    – Vino, vino mai aproape. Vino şi te uită numai puţin. Vino, să vezi cât este de frumos. Vino numai puţin… Şi omul, neştiutor, merge tot mai aproape, până poate să‑l înhaţe. Atunci îl leagă şi-l trage la fund…
    Aşa face şi la cârciumă, n-ai văzut tu? Îi arată omului paharul cu băutură, îi face cu ochiul: Vino şi bea… Iar omul se duce treaz şi iese beat. Se duce bun şi iese nebun. Se duce sănătos şi iese ruinat. Se duce cinstit, dar iese pierdut. Intră om şi iese animal… I se pare că merge la rai, dar ajunge la iad. Şi aşa este cu orice loc primejdios. Omul trebuie să se ferească de departe, nici să nu se apropie, căci dacă se apropie, păţeşte ca Linuţa: nu se mai poate opri până ajunge la nenorocire.
    Atunci vede şi se zbate să scape, ca musca din pânza păianjenului, dar nu mai poate.
    De atunci nu mă mai apropii de fântâni şi de gropoaie. De atunci mă feresc pe departe de uşile cârciumilor şi de orice loc în care Ispita cea cu gheare lungi şi cu şoapte înşelătoare m-ar putea atrage ca să mă piardă. De multe ori, când trebuie să trec pe lângă astfel de locuri, îmi fac cruce şi trec grăbit, rugându-mă Domnului Iisus aşa:
    Preaputernice Iisuse Doamne, Care ai biruit pe Ispită şi ai zdrobit puterea Răului, Te rog să mă păzeşti când trebuie să trec pe lângă aceste locuri primejdioase. Acopere-mi ochii, să nu văd Ispita. Astupă-mi urechile, să n-o aud. Păzeşte-mi inima, să nu mi-o atragă. Şi fereşte-mi paşii, să n-ajung acolo. Nu mă lăsa pe mine să mă apropii de ea şi n-o lăsa nici pe ea să se apropie de mine, ci totdeauna fii Tu între mine şi ea, ca să nu-mi poată face nici un rău. Amin.
    De atunci, prin astfel de locuri, oricând trebuia să trec, o luam la fugă şi nici ’napoi nu mă uitam, până când eram trecut departe.
    Slăvit să fie Domnul!

    sâmbătă, 10 februarie 2018

    OILE SI CAPRELE...

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


       Un batran calugar pustnic, dupa zeci de ani de sihastrie, de post, de rugaciune, pentru el si pentru intreaga lume, a fost ispitit de un diavol arhicon, unul din acela care stie foarte bine scrierea Scripturii, dar care o rastalmaceste mereu in mintile oamenilor.
       Batranul calugar era un om simplu, nu avea multa carte, dar Scriptura o citea mereu. De multe ori cand monahul se afla in rugaciune, venea acel demon la el ca sa-l deranjeze de la rugaciune si mereu ii aducea in minte fel si fel de citate din Scriptura, numai ca sa se opreasca din vorbirea lui cu DUMNEZEU si sa zaboveasca la cu totul altceva. Dar cel mai mult insista acel diavol arhicon, adica teolog al iadului, cu urmatoarea intrebare: CINE SUNT OILE, si CINE SUNT CAPRELE, din Matei 25 ???
       Batranul nu se mai putea ruga, auzea numai intrebarea aceea in mintea lui ... si nu stia ce sa raspunda ... S-a oprit din rugaciune si a rostit cu voce tare: Stie Dumnezeu, cine sunt oile, dar CAPRELE EU SUNT!
       In clipa aceea duhul cel rau a plecat rusinat de smerenia batranului. Pentru ca smerenia este singura arma duhovniceasca de care diavolul se teme foarte tare, pentru ca il biruie de fiecare data.
       Cati dintre noi, oare, avem curajul acesta duhovnicesc, lipsit total de deznadejde, sa gandim asa, cu smerenie: DOAMNE, EU SUNT ADANCUL PACATULUI, EU SUNT CEL DINTAI DINTRE PACATOSI, DOAMNE, MILUIESTE-MA!
                                                                                                                              Amin si Aliluia!

    miercuri, 7 februarie 2018

    Ingerasul de la botez...


    Se spune că într-o zi îngerii de la botez, păzitori ai oamenilor, s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu şi s-au plâns că nu ştiu ce să mai facă, fiindcă oamenii s-au făcut deosebit de nepăsători şi răi; au timp pentru toate relele, numai pentru rugăciune nu.
    Domnul Dumnezeu i-a întrebat:
    - Voi ce părere aveţi, ce ar trebui să fac pentru ei?
    Îngerii au spus:
    - Doamne, măreşte-le ziua cu o oră şi noi le vom spune că este darul tău numai pentru ca ei să se roage.
    Bine, a zis Domnul.
    Şi ziua s-a făcut de 25 de ore. Dar oamenii tot nu s-au rugat. Atunci îngerii s-au prezentat din nou în faţa Stăpânului, supăraţi pentru nepăsarea oamenilor:
    - Doamne, oamenii tot nu se roagă.
    Domnul i-a întrebat iarăşi:
    - Ce credeţi că ar trebui să le mai fac?
    - Doamne, fă-le ziua numai de 20 de ore! Îşi vor da seama cât de scurtă este viaţa şi cât de repede vine judecata ta şi aşa se vor ruga.
    Domnul a aprobat cererea şi viaţa a devenit mai scurtă. Dar nici acum oamenii nu îşi făceau timp să se roage. Îngerii au mers din nou în faţa Creatorului şi s-au plâns că oamenii sunt tot răi.
    - Ce-i de făcut? i-a întrebat Domnul.
    Îngerii n-au mai avut nimic de adăugat şi Dumnezeu le-a spus:
    - Rugăciunea nu este o problemă de timp, ci de iubire. Cine mă iubeşte găseşte timp suficient în cele 24 de ore ca să se roage.
    Şi a lăsat timpul ca mai înainte.

    Rugăciunea este cea mai grea faptă bună. Cred că v-aţi dat seama. Creştinii practicanţi fac multe fapte bune: ajută pe aproapele, citesc cărţi sfinte, se ostenesc în vreun fel sau altul, dar când e vorba de rugăciune... De ce oare? Pentru că rugăciune înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu, iar vrăjmaşului nu-i convine. Pentru aceasta sunt piedici de tot felul, şi înainte de rugăciune, şi în timpul rugăciunii.

    "Rugaţi-vă neîncetat!"

    marți, 16 mai 2017

    CRUCEA

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Există o istorioară în care o femeie istovită din cauza greutăţii crucii pe care o avea de purtat se roagă să i se dea o altă cruce, convinsă fiind că, oricare i s-ar da, ar fi mai uşoară. Femeia a adormit, visându-se în mijlocul unei mulţimi de cruci, de diferite aspecte şi mărimi, culcate la pământ I-a atras atenţia una dintre ele: era o cruce nu prea mare, cu margini aurite, împodobită cu pietre preţioase. „Iată, îşi va fi spus în sine, o cruce pe care îmi va fi uşor să o port!”. Dar îndată după ce a ridicat-o crucea, a prins a o apăsa cu o greutate neobişnuită; aurul şi pietrele preţioase sclipeau de-ţi luau ochii, dar greutatea era de neînchipuit, cu neputinţă de purtat. Alături se afla o altă cruce, împodobită cu flori. „De bună seamă că asta a fost făcută taman pentru mine!” a ex­clamat femeia, grăbindu-se să ia crucea de jos. Dar, ridicând-o, toate florile s-au prefăcut în spini, care i s-au înfipt, dureros, în carne. În sfârşit, a găsit o cruce simplă, fără nicio podoabă, care nu se remarca nici prin forma deosebită, nici prin aplicaţii bogate, dar pe care era scris cuvântul iubire. Ridicând-o a putut să o poarte şi să se convingă că era cea mai uşoară din toate câte încercase până atunci. S-a mai întâmplat şi altceva: şi-a dat seama că acea cruce era cea pe ca­re o purtase până atunci şi care i se păruse grea. Dumnezeu ştie de ce cruce avem nevoile şi pe care putem să o purtăm mai uşor. Ne-o dă pe măsura puterii noastre. Noi nu putem judeca cât de grele sunt încercările trimise asupra apropiaţi­lor noştri. Suferind de lipsuri materiale, de sărăcie, ne uităm cu invidie la cei bogaţi fără să ne gândim că aurul şi pietre­le scumpe pot spori greutatea crucii care li s-a dat de purtat bogaţilor. Alte vieţi ni se par înflorind sub semnul unei feri­ciri perpetue, dar nu vedem spinii ascunşi sub frunzele celor mai arătoşi trandafiri. Dacă am fi în stare să probăm toate crucile pe care le trimite Dumnezeu omenirii aflate în suferinţă, ne-am convinge, cu siguranţă, că n-am avea forţa de a purta niciuna dintre ele cu excepţia celei pe care Domnul, în marea Sa iubire, a ales-o pentru noi.

     Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 131

    sâmbătă, 6 mai 2017

    Fericirea veşnică

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


                 (aranjament preot Ioan)

     - Va să zică ai venit pentru fericirea veşnică? întrebă Judecătorul.
     - Da - îi răspunse sufletul de curând ieşit din trup.
     - Ai greşit adresa - continuă Judecătorul.
     - Staţi… nu-i aici raiul? - a întrebat sufletul, proaspăt trecut prin graniţa morţii.
    - Ba da - îi răspunse Judecătorul.
     - Jos pe Pământ mi s-a promis că aici voi primi în dar fericirea veşnică.
     - Ne pare rău, ai fost informat greşit.
     - Am fost informat greşit?! Dar preotul îmi zisese că dacă mă rog dimineaţa şi seara, dacă merg în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc cel puţin de patru ori pe an, dacă ţin post miercurea şi vinerea şi ţin şi cele patru posturi mari ale anului, dacă împlinesc cele zece porunci, să am nădejde căci cu mila lui Dumnezeu voi ajunge în rai şi voi primi fericirea veşnică! - Eşti în rai, eşti binevenit, dar trebuie să mănânci din merindele tale: să trăieşti fericirea pe care ai adus-o de pe Pământ. - Nu este corect: pe Pământ n-aş putea zice că am fost fericit…
    - Ne pare rău…
     - Şi nu se poate să primesc aici fericirea?
    - Ne pare rău: nu.
     - De ce nu?
    - Fiindcă aşa e regula.
     - Care regulă?
     - Cea instituită de Dumnezeu Tatăl.
     - Nu pot să cred că Tatăl este atât de crud!
     - Păi nu e crud.
     - Nu e?
     - Nu.
     - Dar cum aşa?
     - Tatăl a instituit următoarea regulă: fiecare trebuie să-şi construiască propria sa fericire.
     - Cum adică?
     - Simplu: aşa cum un culturist îşi clădeşte muşchii, tot aşa cel care caută fericirea, trebuie s-o construiască singur.
     - Nu mi se pare corect!
    - Treaba ta.
     - Totuşi, ce pot face acum?
     - Poţi să te duci înapoi, deoarece corpul tău se află încă în stadiul morţii clinice.
    - Bine, şi ce fac dacă merg înapoi?
     - Exersezi fericirea.
     - Exersez fericirea? Şi cum fac asta?
     - Trebuie să găseşti propriile tale metode.
    Cei mai mulţi încearcă prin iubire. Poţi să-ţi îndrepţi iubirea spre Sfânta Treime şi spre apropele tău. - Îţi pot explica prin funcţionarea inimii biologice. Îţi aminteşti probabil că inima pompează sânge în trei direcţii: are un circuit care alimentează partea corpului care se află mai jos de inimă, un al doilea circuit care irigă tot ce se află mai sus decât inima, şi un al treilea circuit prin care trimite sânge în propriile sale ţesuturi. Vezi, funcţionarea inimii este simbolul modului în care este indicat să-ţi administrezi iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decât iubirea direcţionată spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poţi comunica cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi toti Sfinţii. Iar cel deal treilea circuit, cel prin care inima asigură energia necesară propriei sale funcţionări, pentru mântuirea sufletului tău. Când ajungi să conştientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poţi să redirecţionezi o parte din ele spre tine însuţi. Este indicat să păstrezi proporţiile definite de inima ta biologică. Prin circuitul mare, cel care porneşte spre partea de jos a corpului, trimiţi iubire spre toţi ceilalţi. Prin circuitul mic, cel care porneşte în sus, comunici cu Dumnezeu cu Sfinţii îngeri, cu Sfinţii arhangheli, cu heruvimii, serafimii, şi aşa mai departe. Fii sigur că vei primi de la ei mai mult decât reuşeşti să le oferi tu lor. Şi ai dreptul şi la cel de-al treilea circuit, ca să poţi funcţiona şi tu…
     - Oh, ce simplu e! - Da, e simplu ca bună ziua!
    - Şi ce-mi mai recomandaţi, ce să fac când ajung jos?
     - Caută să identifici ce anume îţi produce bucurii reale. Caută să lărgeşti această lista. Bine, îţi recomand să te menţii în limita bunului simţ. Dacă o depăşeşti, rişti să-ţi strici fericirea. Şi exersează cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii. Şi încă un lucru: spune „Te iubesc“ cât mai des, dar întotdeauna din toată inima.
     - Deja mă simt fericit!
     - Mă bucur pentru tine! Însă totuşi m-aş bucura dacă te-ai duce înapoi şi ai exersa acolo jos, ca să vii aici sus, întărit în credinţa şi plin de iubire când îţi vine rândul.
     - Vă mulţumesc - mă simt atât de fericit!
     - Fericirea ta e şi fericirea mea şi îţi mulţumesc pentru că mi-o dai - încheie Judecătorul. Sufletul dezîntrupat se umplu de încredere în viitor şi plonja înapoi în corpul său aflat pe cearşaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariţia vieţii. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vânt. Tiptiltiptil, inima începea să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului încă nu se deschiseseră, dar pe faţa lui se aşternu o linişte divină. Doctorii răsuflaseră uşuraţi. Se gândiseră la marea minune: viaţa. Un pacient reîntors din înalt valora pentru ei cât un nou-născut.
     - Tipul, mai mult ca sigur a învăţat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
    - Pai da… nu cred ca s-a întors datorită electroşocului, că îmi pierdusem încrederea în el, la un moment dat – adăugă un alt doctor.
    primit prin mail

    joi, 6 aprilie 2017

    VALOAREA OMULUI..

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Un mare savant persan, scriitor si matematician, Abu Abdulah Muhammad bin Musa, cunoscut ca fiind descoperitorul cifrei zero si considerat de unii a fi Părintele Algebrei, a fost intrebat     CE REPREZINTĂ 
    OMUL IN ALGEBRĂ.

     Răspunsul său a fost: "Dacă  omul are bun si simt si caracter = 1. Dacă mai este si frumos = 10. Dacă mai are si bani = 100. Dacă se mai trage si dintr-un neam nobil = 1000. Insă dacă dispare simbolul bunului simt si al caracterului, adică 

    1, RAMAN DOAR ZEROURILE!" 

    La aceste cuvinte as mai adăuga si eu cateva: 


    Dacă mai are si o CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ si este un credincios cu sufletul plin de CREDINTĂ, NĂDEJDE si DRAGOSTE; Dacă tine posturile mari si miercurea si vinerea totdeauna;
    Dacă participă in fiecare duminică la Sfanta Liturghie; 

    Dacă are părinte duhovnic si se spovedeste cel putin in posturile mari si ori de cate ori i-o cere constiinta; 

    Dacă este milostiv cu "Lazarii lumii"; 

    Dacă iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele dar, INDEOSEBI PE VRĂJMASII  lui, atunci la cifra 1 se adauga zerouri, fără număr...

    Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu tine in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!


                                                                                                                                                  Preot Ioan.

    duminică, 26 martie 2017

    Dragostea Domnului

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mâncase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afara de întinderea nesfârsita de nisip dogoritor, nu se vedea decât urmele omului, urmele pasilor sai.
    Deodata însa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si când mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
    - De ce sunt patru urme pe nisip, când eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
    Dar o voce i-a raspuns:
    - Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
    Omul a cazut în genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a îndurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pâna când într-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut în genunchi a privit în spate si...ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decât urmele pasilor sai.
    - Doamne, a spus omul îndurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decât doua urme în nisip?
    Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blândete:
    - Pentru ca, pâna acum, Eu te-am dus în brate.
    Deodata, omul nostru a simtit ceva rece, rece si a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseala, încins de lumina soarelui, cazuse în nisip, ajuns la capatul puterilor. Dar, în timpul somnului fusese gasit de o caravana. Câtiva negustori îl ridicasera si îl stropira cu apa. Atunci când a simtit apa rece pe fata s-a trezit, amintindu-si de visul sau.
    - Binecuvântat sa fie Domnul! - a strigat omul. Cum m-ati gasit?
    - Am vazut niste urme în nisip, si ne-am dat seama ca cineva s-a ratacit. Erau într-adevar urmele tale.
    - Voi credeti ca urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, care S-a îndurat de suferinta mea, El v-a calauzit pasii spre mine, altfel as fi murit.
    Sunt unii oameni care nu vad ca Dumnezeu se îngrijeste de ei. Nu vad ca Domnul, din iubire, cauta mereu sa îi ajute. Ei uita de cele sfinte si de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita niciodata de ei. Ferice de aceia care vad ca toate - sanatatea, puterea de munca, fericirea tin de Dumnezeu si ca doar prin puterea Lui putem fi mântuiti. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului.

    duminică, 12 februarie 2017

    Nimeni nu e vas netrebnic

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    O bătrână nevoiaşă dintr-un sat uitat, de munte,
    Care vieţuia în pace în căsuţa de sub punte,
    Îşi căra, cu trudă, apa, ce-i era de trebuinţă,
    De departe, dintr-o vale, cu o biată cobiliţă.
    Ea avea pe bătătură două vase bătrâioare,
    Şi cu ele, bunicuţa, atârnându-le-n spinare,
    Aducea, pe potecuţă, apă, zilnic, fericită,
    Şi nu se plângea vreodată că e tare ostenită.
    Dintre cele două vase, unul nu era perfect,
    Căci avea o crăpătură, un vădit şi clar defect.
    Şi, umplut fiind cu apă, când venea pe potecuţă,
    Jumătate din aceasta, se scurgea prin poieniţă.
    Pentru-a sa meteahnă, dânsul, se simţea neînsemnat
    Şi era întotdeauna trist şi decepţionat,
    Fiindcă treaba-ncredinţată, când era cărat în spate,
    De bătrâna lui stăpână, o-mplinea pe jumătate.
    Celălalt vas al bătrânei, nu era deloc defect,
    Nu avea nicio fisură, şi avea un bun aspect.
    Pentru asta vasul nostru era tare îngâmfat,
    Socotindu-se destoinic şi râdea de cel crăpat.
    Ani şi ani a dus bătrâna apă de izvor, în spate,
    Către casa ei din munte…, doar un vas şi jumătate.
    Într-o zi, fiind pe cale, vasul şubred şi crăpat,
    Obsedat de-a lui meteahnă, zise tare ruşinat:
    Să mă ierţi, te rog, stăpână că-ţi produc atât necaz,
    Iar tu maică, fiind bună, nu îmi baţi al meu obraz,
    Căci de ani, întotdeauna, apa ce-o aduci din vale,
    Eu am risipit-o, zilnic, prin al meu defect, pe cale.
    Dumneata, stăpână bună, nu mi-ai zis că sunt netrebnic,
    Ci-mi acorzi aceeaşi cinste ca şi fratelui meu vrednic.
    M-aşteptam demult stăpână să m-arunci peste vâlcele,
    Să ajung hârb în gunoaie, să fiu oale şi ulcele.
    Zâmbitoare, bătrânica, zise vasului crăpat:
    Ia priveşte partea-n care, eu, pe tine te-am purtat!
    Nu observi că este plină de flori vii şi colorate?
    Ceea ce nu vezi pe cale, de priveşti cealaltă parte.
    Eu, ştiind a ta meteahnă, că eşti şubred şi crăpat,
    O grămadă de seminţe de garoafe-am semănat;
    Şi zambile, şi lalele, şi crini albi şi micşunele…
    Şi-mi împodobesc căsuţa cu aceste floricele!
    Ba mai mult, o altă parte din flori, eu, o vând la piaţă
    Şi cu preţul de pe ele mă hrănesc şi sunt în viaţă.
    Asta pentru că, pe cale, când ne-ntoarcem de la apă,
    Zilnic, tu le uzi pe ele, ca o mamă filantroapă.
    De n-aveai această hibă, dacă nu erai aşa,
    Nu ar mai fi fost atâta frumuseţe-n casa mea.
    Nimeni nu e vas netrebnic, asta este o ispită!
    Totul e să-ţi faci lucrarea care-ţi este rânduită.
    Cine ştie, frăţioare, ce flori uzi tu pe cărare?
    Mai ales când crezi, dar sincer, că nu eşti vas de onoare.
    sursa popasduhovnicesc.ro

    miercuri, 8 februarie 2017

    Rugăciunea..

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Se spune că într-o zi îngerii de la botez, păzitori ai oamenilor, s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu şi s-au plâns că nu ştiu ce să mai facă, fiindcă oamenii s-au făcut deosebit de nepăsători şi răi; au timp pentru toate relele, numai pentru rugăciune nu.
    Domnul Dumnezeu i-a întrebat:
    - Voi ce părere aveţi, ce ar trebui să fac pentru ei?
    Îngerii au spus:
    - Doamne, măreşte-le ziua cu o oră şi noi le vom spune că este darul tău numai pentru ca ei să se roage.
    Bine, a zis Domnul.
    Şi ziua s-a făcut de 25 de ore. Dar oamenii tot nu s-au rugat. Atunci îngerii s-au prezentat din nou în faţa Stăpânului, supăraţi pentru nepăsarea oamenilor:
    - Doamne, oamenii tot nu se roagă.
    Domnul i-a întrebat iarăşi:
    - Ce credeţi că ar trebui să le mai fac?
    - Doamne, fă-le ziua numai de 20 de ore! Îşi vor da seama cât de scurtă este viaţa şi cât de repede vine judecata ta şi aşa se vor ruga.
    Domnul a aprobat cererea şi viaţa a devenit mai scurtă. Dar nici acum oamenii nu îşi făceau timp să se roage. Îngerii au mers din nou în faţa Creatorului şi s-au plâns că oamenii sunt tot răi.
    - Ce-i de făcut? i-a întrebat Domnul.
    Îngerii n-au mai avut nimic de adăugat şi Dumnezeu le-a spus:
    - Rugăciunea nu este o problemă de timp, ci de iubire. Cine mă iubeşte găseşte timp suficient în cele 24 de ore ca să se roage.
    Şi a lăsat timpul ca mai înainte.

    Rugăciunea este cea mai grea faptă bună. Cred că v-aţi dat seama. Creştinii practicanţi fac multe fapte bune: ajută pe aproapele, citesc cărţi sfinte, se ostenesc în vreun fel sau altul, dar când e vorba de rugăciune...    De ce oare? Pentru că rugăciune înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu, iar vrăjmaşului nu-i convine. Pentru aceasta sunt piedici de tot felul, şi înainte de rugăciune, şi în timpul rugăciunii.

    "Rugaţi-vă neîncetat!"

    Arhivă blog

    Lista mea de bloguri

    Etichete

    “Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

    Translate

    BIBLIA ORTODOXĂ

    PENTRU VIZITATORI


    PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
    LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

    PENTRU CEI CARE AU CITIT
    ,,SA VA FIE DE FOLOS"

    PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
    ,,SA FIE ELIBERATI"

    PENTRU CEI CARE PLEACA..
    ,,SA FITI BINECUVANTATI"


    Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

    Postare prezentată

    DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

    BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

    Powered By Blogger

    Blog de Colaje Ortodoxe

    Blog de icoane Ortodoxe...

    Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

    Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

    Biserica - Casa lui Dumnezeu

    BLOG CRESTIN ORTODOX

    Blog Maica Domnului

    MAICA SILUANA VA RASPUNDE

    Ce trebuie sa stie un crestin

    Blog Crestin Ortodox

    Blog Crestin Ortodox
    clik pe poză

    PSALMII

    Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

    Powered By Blogger

    Totalul afișărilor de pagină