BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
De mult, trăia un negustor hapsân, rău la suflet, care nu avea altă bucurie decât să strângă cât mai mult bănet. Niciodată nu ajutase pe nimeni cu nimic. Nu îl interesa decât să își sporească averea și nu îi păsa deloc de cei din jur.
„Ehe, deștept e cel care știe să facă bani”, se lăuda el într-una. Își ridicase cea mai mare casă din întreg ținutul, purta hainele cele mai scumpe și se zvonea că are mai mulți bani decât însuți împăratul. Dar știți voi vorba aceea din bătrâni, care spune că „fiecare pasăre pe limba ei piere”…
Cum adică? Păi, iată cum:
Într-o dimineață, negustorul se încuie singur în casă, scoase tot bănetul din cuferele unde îl ținea ascuns și începu să-și numere averea. Tare încântat mai era, când vedea cât e de bogat!
Dintr-odată însă, o lumină puternică năvăli în odaie. Speriat din cale afară, negustorul crezu că-l paște vreo năpastă, că o fi luat casa foc, sau cine știe ce grozăvie se petrecea. Dar, când se uită mai bine, în mijlocul luminii, văzu un înger în toată splendoarea lui nepământească: era mai frumos decât orice zână și mai luminos decât soarele însuși. Acesta îi zise:
– Omule, m-a trimis Bunul Dumnezeu să te pedepsesc pentru răutatea ta. Căci nu ai inimă și în loc să-ți pese de cei din jur, îți pasă doar de bani și de avere.inger2Negustorul se îngălbeni de spaimă și simți că-i fuge pământul de sub picioare. Tremurând din toate încheieturile, cu glasul sfârșit zise:
– Și ce pedeapsă mă așteaptă?
– Ei, omule, răspunse îngerul, nu știi vorba aceea, că „Dumnezeu nu dă cu părul” așa că iată care este pedeapsa ta: gândește-te bine ce îți dorești cu adevărat, iar eu îți voi îndeplini acea dorință, oricare ar fi ea!
Negustorului nu-i venea să creadă ce noroc, ce binecuvântare pe capul lui!
– Cum, îngerule, îmi pot dori orice? Dar asta nu e pedeapsă, e cel mai bun lucru care putea să mi se întâmple. Ura! Nu-mi vine să cred.
– Gândește-te bine, omule! Mai zise îngerul.
– Ei bine, știu ce îmi doresc cel mai tare: orice voi atinge să se preschimbe în aur. Căci aurul e cel mai de preț, zise bogătașul cu ochii sclipind de lăcomie.
– Prea bine, fie după voia ta! Din această clipă, orice vei atinge, se va transforma pe loc în aur curat, mai zise îngerul și dispăru la fel de neașteptat precum apăruse.
Negustorul a rămas mirat peste măsură. Parcă nu-i venea să creadă. Nu cumva visase? Întinse mâna spre câteva monede de pe masă și când le atinse, toate se transformară într-o clipită în aur strălucitor. Bucuros, puse amândouă mâinile pe masa de lemn, care se preschimbă toată în aur.
– Extraordinar, voi avea aur și iar aur! Voi fi cel mai bogat om din lume. Cât de deștept am fost să îi cer asta îngerului! Cu atâta aur pot cumpăra orice, orice!
Negustorul striga de bucurie și țopăia prin casă, atingând totul în jurul său, iar în urma sa, lucrurile deveneau toate din aur curat, sclipind de-ți luau ochii.
Ei, dar vezi că, de a o vreme începu să obosească și ca să își tragă nițel sufletul, se lungi pe pat. Dar, cum se tolăni, tot așternutul se preschimbă în aur!
– Vai, dar tare incomod e să stai pe metalul ăsta rece! Aș vrea un așternut moale. Nu-mi place ce simt: patul e din aur, dar e tare și rece. Nu mă pot odihni pe el.
Și plin de necaz, plecă spre bucătărie cu gândul să mănânce ceva. Dar cum puse mâna pe un măr, acesta se prefăcu și el în aur.
– Of, Doamne, ce să mă fac cu un măr de aur? Nu-l pot mânca!
marSe repezi la toate bucatele de pe masă, la legumele și fructele din cămară, dar toate se transformau pe loc în aur. Luă o lingură, care se prefăcu și ea în aur și încercă să mănânce cu ea, dar când mâncarea din lingură atingea buzele negustorului, devenea brusc aur curat și bietul om nu apuca nici să-i simtă gustul, darămite să înghită câtuși de puțin…
– Vai de mine, începu negustorul să se văicărească, ce mă fac? Simt mirosul îmbietor al mâncării, dar ce folos? Voi muri de foame. Ce nebun am fost să-mi doresc așa ceva?!
Degeaba însă, era prea târziu. Își făcuse tot răul singur.
Așa se sfârși negustorul cel lacom. Iar povestea sa a mers din om în om și a ajuns acum și la noi.
Povești cu îngeri, Leon Magdan
De mult, trăia un negustor hapsân, rău la suflet, care nu avea altă bucurie decât să strângă cât mai mult bănet. Niciodată nu ajutase pe nimeni cu nimic. Nu îl interesa decât să își sporească averea și nu îi păsa deloc de cei din jur.
„Ehe, deștept e cel care știe să facă bani”, se lăuda el într-una. Își ridicase cea mai mare casă din întreg ținutul, purta hainele cele mai scumpe și se zvonea că are mai mulți bani decât însuți împăratul. Dar știți voi vorba aceea din bătrâni, care spune că „fiecare pasăre pe limba ei piere”…
Cum adică? Păi, iată cum:
Într-o dimineață, negustorul se încuie singur în casă, scoase tot bănetul din cuferele unde îl ținea ascuns și începu să-și numere averea. Tare încântat mai era, când vedea cât e de bogat!
Dintr-odată însă, o lumină puternică năvăli în odaie. Speriat din cale afară, negustorul crezu că-l paște vreo năpastă, că o fi luat casa foc, sau cine știe ce grozăvie se petrecea. Dar, când se uită mai bine, în mijlocul luminii, văzu un înger în toată splendoarea lui nepământească: era mai frumos decât orice zână și mai luminos decât soarele însuși. Acesta îi zise:
– Omule, m-a trimis Bunul Dumnezeu să te pedepsesc pentru răutatea ta. Căci nu ai inimă și în loc să-ți pese de cei din jur, îți pasă doar de bani și de avere.inger2Negustorul se îngălbeni de spaimă și simți că-i fuge pământul de sub picioare. Tremurând din toate încheieturile, cu glasul sfârșit zise:
– Și ce pedeapsă mă așteaptă?
– Ei, omule, răspunse îngerul, nu știi vorba aceea, că „Dumnezeu nu dă cu părul” așa că iată care este pedeapsa ta: gândește-te bine ce îți dorești cu adevărat, iar eu îți voi îndeplini acea dorință, oricare ar fi ea!
Negustorului nu-i venea să creadă ce noroc, ce binecuvântare pe capul lui!
– Cum, îngerule, îmi pot dori orice? Dar asta nu e pedeapsă, e cel mai bun lucru care putea să mi se întâmple. Ura! Nu-mi vine să cred.
– Gândește-te bine, omule! Mai zise îngerul.
– Ei bine, știu ce îmi doresc cel mai tare: orice voi atinge să se preschimbe în aur. Căci aurul e cel mai de preț, zise bogătașul cu ochii sclipind de lăcomie.
– Prea bine, fie după voia ta! Din această clipă, orice vei atinge, se va transforma pe loc în aur curat, mai zise îngerul și dispăru la fel de neașteptat precum apăruse.
Negustorul a rămas mirat peste măsură. Parcă nu-i venea să creadă. Nu cumva visase? Întinse mâna spre câteva monede de pe masă și când le atinse, toate se transformară într-o clipită în aur strălucitor. Bucuros, puse amândouă mâinile pe masa de lemn, care se preschimbă toată în aur.
– Extraordinar, voi avea aur și iar aur! Voi fi cel mai bogat om din lume. Cât de deștept am fost să îi cer asta îngerului! Cu atâta aur pot cumpăra orice, orice!
Negustorul striga de bucurie și țopăia prin casă, atingând totul în jurul său, iar în urma sa, lucrurile deveneau toate din aur curat, sclipind de-ți luau ochii.
Ei, dar vezi că, de a o vreme începu să obosească și ca să își tragă nițel sufletul, se lungi pe pat. Dar, cum se tolăni, tot așternutul se preschimbă în aur!
– Vai, dar tare incomod e să stai pe metalul ăsta rece! Aș vrea un așternut moale. Nu-mi place ce simt: patul e din aur, dar e tare și rece. Nu mă pot odihni pe el.
Și plin de necaz, plecă spre bucătărie cu gândul să mănânce ceva. Dar cum puse mâna pe un măr, acesta se prefăcu și el în aur.
– Of, Doamne, ce să mă fac cu un măr de aur? Nu-l pot mânca!
marSe repezi la toate bucatele de pe masă, la legumele și fructele din cămară, dar toate se transformau pe loc în aur. Luă o lingură, care se prefăcu și ea în aur și încercă să mănânce cu ea, dar când mâncarea din lingură atingea buzele negustorului, devenea brusc aur curat și bietul om nu apuca nici să-i simtă gustul, darămite să înghită câtuși de puțin…
– Vai de mine, începu negustorul să se văicărească, ce mă fac? Simt mirosul îmbietor al mâncării, dar ce folos? Voi muri de foame. Ce nebun am fost să-mi doresc așa ceva?!
Degeaba însă, era prea târziu. Își făcuse tot răul singur.
Așa se sfârși negustorul cel lacom. Iar povestea sa a mers din om în om și a ajuns acum și la noi.
Povești cu îngeri, Leon Magdan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu