Se afișează postările cu eticheta CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE. Afișați toate postările

duminică, 28 septembrie 2014

CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




                                                                                            Preot Ioan
Motto:„Fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi
învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (2 Tesaloniceni
2:15).
                   SFÂNTA TRADIŢIE
După cum ştim, credinţa noastră se întemeiază pe adevăruri
descoperite de Dumnezeu, adică pe Revelaţia sau Descoperirea
dumnezeiască. Revelaţia dumnezeiască se săvârşeşte pe cale naturală
prin cunoaşterea lui Dumnezeu din măreţia naturii şi pe cale
supranaturală, pe calea credinţei.
Deci, Dumnezeu S-a descoperit oamenilor „în multe rânduri şi în
multe feluri“ (Evrei 1:1), dându-le acestora învăţătura necesară
mântuirii, învăţătură care s-a păstrat nealterată în Sfânta Scriptură şi în
Sfânta Tradiţie. Şi pentru că în Sfânta Scriptură nu sunt scrise „toate
câte a făcut Iisus“ (Ioan 20:30-31), Biserica s-a preocupat să păstreze şi
învăţătura nescrisă, astfel luând naştere SFÂNTA TRADIŢIE.

              CUM PUTEM DEFINI SFÂNTA TRADIŢIE ?

            Sfânta Tradiţie sau Predania, este acea învăţătură divină, păstrată
     de Biserică şi transmisă apoi prin viu grai, din generaţie în generaţie.
Întreaga învăţătură a Mântuitorului Iisus Hristos a fost o Sfântă Tradiţie,
pentru că El nu a scris nimic. Din această învăţătură orală, pentru diverse
nevoi, o parte s-a scris (Sfânta Scriptură), iar altă parte nu s-a scris
imediat (Sfânta Tradiţie propriu-zisă), ci în timp. Indiscutabil, atât
Sfânta Scriptură cât şi Sfânta Tradiţie AVEAU ŞI AU aceeaşi
valoare mântuitoare (2 Tesaloniceni 3:6-14).

             CUM S-A NĂSCUT SFÂNTA TRADIŢIE ?

       După cum am văzut, predica Domnului Iisus a fost începutul Sfintei
Tradiţii creştine. Mântuitorul însă, nu a scris nimic şi nici nu a poruncit
să se scrie ceva. El a poruncit să propovăduiască (Sfinţii Apostoli)
Evanghelia la toată făptura: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate
neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh“ (Matei 28:19). Aşadar, Sfinţii Apostoli, dorind a împlini porunca
Mântuitorului, nu s-au grăbit să scrie învăţătura Sa. Ei au predicat şi
astfel, predica Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli şi a altor ucenici, a
dat naştere la Sfânta Tradiţie.
Dovadă este şi numărul mic de scrieri (păstrate) pe care le avem în
Noul Testament. Aceste cărţi au fost scrise din necesitate şi nu aveau
scopul de a cuprinde toată învăţătura Mântuitorului, căci „sunt încă şi
multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris una câte
una, socotesc că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris.
Amin“ (Ioan 21:25).

   CUM S-A FIXAT ŞI CUM S-A PĂSTRAT SFÂNTA TRADIŢIE ?

              Dat fiind faptul că, în perioada primară, creştinii nu făceau mare
diferenţă între cuvântul scris (Noul Testament), şi cuvântul păstrat
oral (Sfânta Tradiţie), este normal să credem că ei le păstrau cu
sfinţenie pe amândouă. Sfinţii Apostoli şi apoi Sfinţii Părinţi, au fost
foarte atenţi şi au supravegheat să nu fie pierdută sau alterată vreo
învăţătură din Sfânta Tradiţie.
De aceea Sfântul IRINEU DE LYON spunea că: „Tradiţia a
ajuns la noi prin supraveghere, fără a se născoci scrieri, căci ea este
o practică foarte deplină, neprimind nici adaos, nici micşorare“
(Contra ereziilor, 2:9).
FERICITUL AUGUSTIN spunea că: „Marii teologi ai lumii au
ţinut ce au găsit în Biserică. Ce au învăţat de la înaintaşii lor, au
învăţat şi ei pe alţii. Ce au primit de la părinţi aceea au dat fiilor“
(Contra lui Iulian).
Aşadar, Sfânta Biserică fiind „Stâlp şi temelie a adevărului“
(1Timotei 3:15), era normal să se preocupe, să fixeze şi să păstreze
Sfânta Tradiţie. Astfel că, în timp, această învăţătură nescrisă a început
să fie trecută în scris. Începând cu secolul II şi terminând cu secolul
VIII, Sfânta Tradiţie s-a fixat în scrierile părinţilor apostolici şi ale
părinţilor bisericeşti, precum şi în alte feluri de scrieri, păstrate toate de
Sfânta Biserică. (Exemplu: În cărţile de slujbă, în hotărârile Sinoadelor
Ecumenice, în mărturiile martirilor etc.).

   CARE SUNT ASPECTELE SFINTEI TRADIŢII CREŞTINE ?

          Sfânta Tradiţie, după învăţătură, este neschimbabilă. Acesta este
aspectul principal, numit Neschimbabil sau Statornic. Dar după felul
cum sunt formulate de exemplu dogmele sau după felul în care se
organizează viaţa Bisericii etc., Sfânta Tradiţie este Schimbabilă sau
Dinamică. Putem vorbi de trei etape în Sfânta Tradiţie:
1. Tradiţia Mântuitorului.
2. Tradiţia Sfinţilor Apostoli.
3. Tradiţia Bisericii.

                       CARE ESTE ROLUL ŞI IMPORTANŢA
                            SFINTEI TRADIŢII CREŞTINE ?

                  Marele rol al Sfintei Tradiţii creştine, este acela de a păstra
învăţături (dogme) ce nu sunt cuprinse direct sau explicit în Sfânta
Scriptură. Exemplu: Sfânta Scriptură vorbeşte despre îngeri, dar Sfânta
Tradiţie explică de ce sunt nouă cete, ce rol au etc. (vezi Dionisie
Areopagitul - Ierarhia Cerească); Sfânta Scriptură vorbeşte despre
slujbe, dar Sfânta Tradiţie explică felul acestora, rolul lor, cum se
desfăşoară ele etc.
Trebuie precizat că o învăţătură aflată în Sfânta Tradiţie, pentru a fi
declarată dogmă, trebuie să aibă un corespondent şi în Sfânta Scriptură
Spre exemplu, Dogma Sfintei Treimi a fost formulată la Sinoadele I
şi II pe baza textelor din Sfânta Scriptură (vezi Matei 28:19-20; 2
Corinteni 13:13; 1Ioan 5:7).
Sfântul Irineu de Lyon, vorbind despre rolul Sfintei Tradiţii
spunea: „Graţie tradiţiei vechi Apostolice ne putem feri de invenţiile
duşmănoase ale ereticilor“.
Sfânta Tradiţie are rolul de a explica din Sfânta Scriptură: „unele
lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le
răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi - spre a lor pierzare“
(2 Petru 1:20).
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Şi cele scrise (Sfânta
Scriptură) şi cele nescrise (Sfânta Tradiţie) sunt deopotrivă vrednice
de crezare, încât socotim tradiţia Bisericii vrednică de crezare“
(Comentariu la 2 Tesaloniceni 2:15).

                EXISTĂ OARE UN CRITERIU PENTRU
                    DOVEDIREA SFINTEI TRADIŢII ?

             Desigur că Biserica a formulat un criteriu prin care se separă
adevăratele tradiţii de cele false. Astfel Sfântul Vincenţiu de Lerin
(+450) declara: „În Biserică trebuie cu mare grijă, ca acel lucru
să-l ţinem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna, de toţi...
Lucrul acesta va fi aşa, dacă urmăm universalitatea, vechimea şi
consensul“ (în Commonitorium 2). Universalitatea se referă la toată
Biserica; vechimea se referă la Sfinţii Apostoli, cei care au dat
învăţătura Bisericii; iar consensul se referă la părerile tuturor clericilor
de peste tot.

                                            EXISTĂ

                                SI TRADIŢII FALSE?

            Bineînţeles că au existat şi false tradiţii, născocite de eretici şi
sectanţi care: „unul a schimbat cu mâna sa textul; altul cu
răstălmăcirea lui înţelesul“ (Tertulian - Contra ereticilor“, 38:1-7).
Existau deci, fie cărţi false, unele puse chiar pe seama Sfinţilor Apostoli
(2Tesaloniceni 2:2-3), fie învăţături false, însă ambele erau respinse
ferm de Sfânta Biserică, care declară: „Dacă noi sau înger din cer v-ar
propovădui altceva decât ceea ce v-am binevestit noi, să fie
anatema! Aşa cum v-am spus-o mai înainte, v-o spun din nou şi
acum: Dacă cineva vă propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi
primit, anatema să fie!“ (Galateni 1:8-9; Romani 16:17; 2 Ioan 10 şi
11).
Tradiţiile false atacau Biserica fie direct în învăţătură, fie indirect,
prin alte obiceiuri şi practici. Faţă de tradiţiile false, Biserica s-a
pronunţat prin Sfintele Sinoade, spre exemplu: Sinodul din Ierusalim ce
a condamnat pe iudaizanţi (Faptele Apostolilor 15:1-31), prin care erau
excomunicaţi ereticii, demascate falsele învăţături şi se fixa învăţătura
ortodoxă.

            ASTĂZI MAI EXISTĂ TRADIŢII FALSE ?

DA! Există tradiţii false fie scrise, fie nescrise.
Cele scrise sunt:
Aşa-zisele talismane;
Epistolia Maicii Domnului;
Epistolia Mântuitorului;
Brâul;
Cele 12 vineri etc.
Cele nescrise sunt:
Scosul din fiare
Fusul
Deschisul şi interpretarea Sf. Evanghelii
Căzutul la ieşirea cu Sfintele Daruri
Aruncarea de lenjerie la ieşirea cu Sfintele Daruri.

         CE ATITUDINE TREBUIE SĂ AIBĂ CREŞTINII
                      FAŢĂ DE FALSA TRADIŢIE?

                    Este lesne de înţeles că falsele tradiţii trebuie demascate şi
condamnate de toţi, cler şi credincioşi. În toată Biserica vie - cler şi
mireni - Sfânta Tradiţie trebuie să fie văzută ca un tezaur al
învăţăturii Mântuitorului, de aceeaşi valoare cu Sfânta Scriptură.

                   FALSA TRADIŢIE

(Practici inventate sau teologie băbească)
Moto: Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi
deprinde-te cu dreapta credinţă(1 Timotei 4:7).
Iubiţi credincioşi,
De multe ori femeile credincioase se învaţă una pe alta ( uneori în
mod greşit), în loc să se ducă la preot să-l întrebe după cuvântul
Mântuitorului: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14) şi
astfel ia naştere FALSA TRADIŢIE, din multă părere personală,
care de fapt este de inspiraţie satanică, după cum se poate vedea din
exemplele de mai jos:
1. Să punem usturoi lângă aghiasmă să nu se strice.
Iisus întreba: „Dacă sarea se va strica cu ce se va mai săra?“
(Matei 5:13). Nu se va strica niciodată pentru că aşa a fost făcută de
Dumnezeu. La fel şi aghiasma, fiind sfinţită de Dumnezeu, nu se va mai
strica niciodată. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau
busuioc, sau alte plante (scaeţi, flori etc.).
2. Dacă ai avorturi şi vrei să fii iertată, să te împărtăşească
preotul peste un mormânt proaspăt, prin urechile unei foarfeci
ruginite.
Preoţii nu fac aşa ceva niciodată, căci nici nu pare a fi Sfântă Taină,
ci vrăjitorie curată. Sfânta Împărtăşanie nu se dă prin urechi de foarfeci
ruginite, sau peste morminte, ci în Sfânta Biserică, eventual la patul
bolnavului.
3. La o casă nouă dacă nu ai cocoş nu este bine. Trebuie să-ţi
cumperi cocoş pentru că acesta când cântă alungă dracii din curte.
Nu-i adevărat ! Cocoşul este cu treaba lui şi dracii cu treaba lor. Ce
poate fi mai important pentru o casă nouă decât binecuvântarea lui
Dumnezeu - sfeştania (care trebuie făcută de patru ori pe an, în fiecare
post sau cel puţin o dată).
4. Să nu călcăm pragul Bisericii pentru că este acolo o candelă
care arde. Când vii la Biserică să nu calci pragul Bisericii că în prag
sunt sfinte moaşte.
De frică să nu calce pragul Bisericii, unii nu vin la Biserică. La
spovedanie, preotul de odinioară întreba pe credincioşi dacă au călcat
pragul Bisericii, în sensul dacă s-au dus la Biserică“. De asemenea,
Bisericile vechi aveau uşile scunde şi dacă puneai piciorul pe prag, riscai
să dai cu capul de pragul de sus. De aceea se păşea peste prag, cu capul
plecat.
Dacă plecarea capului era şi spirituală, cel ce păşea peste prag se
întorcea acasă ca vameşul din pilda cu vameşul şi fariseul, spusă de
Hristos (Luca 18:11-14). Sfintele Moaşte nu stau în prag, ci se află pe
Sfânta. Masă, într-un buzunăraş al Sfântului Antimis sau în racla cu
Sfinte Moaşte.
5. Să nu te închini pe negură, după ce se lasă întunericul.
Nu locul, timpul sau măiestria cu care te închini contează. Cât de
frumos îi explică Iisus Hristos femeii samarinence că va veni vremea să
ne închinăm: „în duh şi adevăr“ (Ioan 4:20-24), oriunde şi oricând, sau
mai bine zis totdeauna şi oriunde.
6. Să nu te uiţi noaptea în oglindă.
Uitatul în oglindă nu are nici în clin nici în mânecă cu problemele şi
necazurile din viaţă. Nu ni se schimbă viaţa datorită unui gest nevinovat.
Mântuirea noastră depinde de faptele făcute faţă de Dumnezeu şi
semenii noştri, fapte după care vom fi judecaţi.
7. Să nu împărtăşim un om bolnav, căci va muri.
Dimpotrivă! Cu atât mai mult trebuie împărtăşit cel bolnav, pentru a
nu pleca nepregătit spre scaunul de judecată. Iisus spunea: „Cel ce
mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl
voi învia în ziua cea de apoi“ (Ioan 6:54). Cel neîmpărtăşit, chiar dacă
trăieşte este deja mort pentru Dumnezeu: Ştiu faptele tale, că ai
nume, că trăieşti, dar eşti mort“ (Apocalipsa 3:1).
8. Unui om bolnav, să nu-i facem Sfântul Maslu că moare.
Dumnezeu spunea: „Eu nu vreau moartea păcătosului ci să se
întoarcă şi să fie viu“ (Ezechiel 33:11). Sfântul Maslu nu este o
rugăciune pentru moarte, ci o Sfântă Taină: „Este cineva bolnav între
voi ? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l
cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va
mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate
se vor ierta lui“ (Iacov 5:13-15).
9. Părinte, dă-mi cheile să deschid eu Sfânta Biserică, să se
mărite şi fata mea.
Să nu confundăm deschiderea uşilor Sfintei Biserici cu deschiderea
Împărăţiei cerurilor. Rugăciunea este singura cheie care poate deschide
porţile împărăţiei cerurilor şi poate aduce împlinirea dorinţelor. Rugaţivă
la Dumnezeu cu credinţă şi duh curat şi El vă va auzi.
10. Părinte, daţi-mi cheile bisericii să le spăl ca să se mărite fata
mea.
Poţi să speli nu numai cheile Bisericii, ci şi uşile, chiar şi cununiile,
şi tot nu vei face nimic pentru că nu ai de ce să le speli, fiindcă ele sunt
curate. În mod sigur ar trebui spălat sufletul fetei: prin post, rugăciune,
mers la Sfânta Biserică în fiecare Duminică, spovedanie, împărtăşanie,
fapte bune, milostenie etc..
11. Dacă ţi-a murit cineva, în primele 3 zile este păcat să mergi
la cimitir.
Pe cei dragi îi vizitezi cât mai des. Mergând zilnic la mormânt, îţi
vei arăta iubirea faţă de cel plecat din sânul familiei. Când spunea Iisus
să lase morţii să-şi îngroape morţii, se referea la starea sufletească a
acelora.
12. Cel care moare Duminica, este iertat, pentru că ziua de
Duminică este sfântă.
Nu timpul când moare omul contează, ci cât de pregătit este pentru
întâlnirea cu Hristos, adică, să fie spovedit şi împărtăşit. Dreptul poate
muri oricând, căci va ajunge în rai, iar cel păcătos va ajunge în iad, chiar
dacă moare în ziua de Paşti.
13. Dacă ţi-ai fixat nunta, nu mai poţi face pomeni, pentru că
nu sunt primite la Dumnezeu.
Naşterea, Botezul, Cununia (Nunta) şi Moartea sunt evenimentele
principale care ne marchează viaţa. Ele nu se întrepătrund, ci se succed
fiecare cu rolul lor bine definit. Nu este păcat dacă faci colaci, indiferent
de ce eveniment urmează, ba din contră, să faceţi la fiecare eveniment
din acestea câte un colac şi să-l duceţi la Sfânta Biserică pentru Sfânta
Liturghie, şi veţi primi mângâiere şi bucurie de la Dumnezeu.
14. Este păcat mare să pierzi metaniile de la mână.
Metaniile în sine nu au nici o valoare sau putere spirituală. Ele sunt
obiecte care ne amintesc de rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (a)“. Dacă le-am
pierdut, nu-i nimic; să nu ne pierdem credinţa sau sufletul, pentru că
Domnul Iisus Hristos spunea: „Ce poate da omul în schimb pentru
sufletul său“ (Matei 8:34-38).
15. Dacă cineva este rău, are răutate în suflet, trebuie să înghită
un bob de tămâie şi va fi bun.
Înghiţind unul sau mai multe boabe de tămâie vei scăpa de pietrele
de la rinichi, dar în nici un caz de răutate. Răutatea vine din suflet, nu
din trup. Vei deveni mai bun înghiţind un „BOB DE RĂBDARE“, unul
„DE RUGĂCIUNE“...
16. După ce s-a născut copilul, ca să fie ferit de rău până la
botez, să i se pună sub pătuţ o mătură şi un săpun sau să i se lege
usturoi la gât.
Dacă diavolul ar fugi de mătură şi de săpun, n-ar mai fi nevoie de
post şi rugăciune, de Biserici şi de slujbe religioase. Ne-am lega fiecare
câte o mătură şi un usturoi de gât, un săpun în buzunar şi gata, ar fugi
toţi dracii, n-am mai avea ispite. Dar nu e aşa! Iisus spunea: „Acest
neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Matei
17:21).
17. Dacă-ţi cade un fir de păr din cap nu trebuie aruncat,
deoarece Mântuitorul a spus că toate firele de păr din cap sunt
numărate, ca atare trebuie puse în tron sub cap pentru că ne va
întreba de ele la judecată.
Iisus spunea: „Iar dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi
aruncă-l că e mai de folos să ajungi fără un ochi în rai, decât cu
amândoi în iad“ (Matei 18:8-9). La judecata de apoi, Iisus nu ne va
întreba de firele de păr, ci de faptele noastre bune sau rele. De fapt, nu
ne va întreba nimic, căci: „Sfinţii vor judeca lumea“ (1Corinteni 6:2),
ne vor alege după faptele noastre, cum despart păstorii caprele de oi. Nu
pierdeţi timpul adunând firele de păr, mai bine „adunaţi fapte bune“,
aprindeţi candela, tămâiaţi şi amintiţi-vă unde aţi pus cartea de
rugăciuni, psaltirea sau metaniile...
18. Copilul când se naşte, se naşte deja cu şapte păcate.
De ce şapte şi nu nouă, de ce nouă şi nu două, ca în jocul cu
portocalele? Noi ştim că ne naştem doar cu păcatul lui Adam -
NEASCULTAREA - datorită căruia vom şi muri trupeşte. Întrebat
despre copilul născut orb, Iisus a spus: „Nici el n-a păcătuit, nici
părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se vadă slava lui Dumnezeu“ (Ioan
9:3).
19. Nu este bine să iei anafură acasă, este mare păcat.
Anafura este o pâine binecuvântată în timpul Sfintei Liturghii, iar
aghiasma este apă sfinţită. De aceea se mănâncă întâi anafura şi apoi se
bea aghiasma. Dacă aghiasma o luăm acasă şi nu este păcat, cu atât mai
mult putem lua anafura, dar atenţie, este păcat dacă o luăm fără smerenie
şi dacă o lăsăm să se strice. (Dacă totuşi s-a sfoiegit daţi-o păsărilor
cerului).
20. Postul iartă păcatele.
Postul nu iartă păcatele, ci le iartă Hristos prin preot în Duhul Sfânt.
Postul face parte din curăţia trupească, iar iertarea păcatelor din curăţia
sufletească. Cine nu ţine post la tinereţe va ţine regim la bătrâneţe!
21. Lumânările trebuie tămâiate înainte de a fi aprinse.
Lumânarea este un simbol şi o jertfă, (simbolizează lumina
dumnezeiască pe care o dorim şi în viaţa aceasta, şi în viaţa viitoare şi
este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu). Se tămâie icoanele, se tămâie prin
casă, dar n-am mai pomenit să tămâiem lumânările.
22. Copiii până la vârsta de doi ani n-au voie să vadă animalele
ca să nu se facă animale.
Omul s-a născut om şi om va muri. Copiii de la ţară se nasc şi cresc
între animale şi nu păţesc nimic. Însuşi Iisus s-a născut în peşteră
înconjurat de animale, a călătorit până la 2 ani cu asinul şi nu s-a
întâmplat nimic rău. Ori credeţi că-L ţinea Fecioara Maria legat la ochi
!?! (Luca 2:6-12; Matei 2:13-15).
23. Femeia gravidă să nu se uite la pisică deoarece va naşte
copilul păros.
Zicala românească „Ce semeni aceea răsare“ este adevărată. După
ce ai semănat poţi da cu orice, nu va ieşi din grâu secară sau invers.
Starea sufletească a femeii se va întipări în sufletul noului născut. Fiţi
buni şi veţi avea copii buni !
24. Să nu-i tai copilului unghiile când este mic pentru că apoi
când se va face mare va fi hoţ.
Dacă nu tăiem unghiile copilului când este mic, s-ar putea să se
zgârie pe faţă, se poate lovi cu unghiile în ochi, şi atunci vom regreta
faptul că plecăm urechea la învăţăturile greşite ale unora.
Obiceiurile nu se moştenesc, ci se învaţă. Iisus spunea că sluga va
face ce vede stăpânul făcând, iar copilul va face ce fac părinţii. Sunt şi
alte cauze care duc la îndeletniciri rele, dar feriţi copiii de ele. Trupeşte,
spălaţi-i, tăiaţi-le unghiile şi nu se va întâmpla nimic rău, ba din contră
vor fi mai sănătoşi. Cel mai mult contează dacă-i creştem în credinţa
ortodoxă, dacă îi împărtăşim la fiecare 40 de zile până la 7 ani, iar după
vârsta de 7 ani, spovedanie şi împărtăşanie cel puţin de patru ori pe an.
Duminica să meargă la Biserică, să postească măcar Miercurea şi
Vinerea, să se roage în fiecare dimineaţă şi seară, să-i ferim de
televizor...
25. Cine se împărtăşeşte în Joia Mare (săptămâna patimilor)
rămâne împărtăşit tot anul.
Nu contează ziua în care te-ai împărtăşit, ci modul cum ai luat
Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului: „Oricine va mânca
pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, osândă
îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului“ (1 Corinteni 11:27-
29). Această afirmaţie o folosesc greşit spre justificare creştinii care vin
la Sfânta Biserică DIN PAŞTI ÎN PAŞTI.
Însă porunca a patra bisericească spune aşa: să ne spovedim şi să ne
împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari ale anului şi ori de câte
ori ne simţim conştiinţa încărcată. Un lucru trebuie bine ştiut, acela de a
nu lua Sfânta Împărtăşanie fără să ne fi spovedit pentru că: „Oricine va
mânca pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie,
va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. De aceea mulţi
între voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit“ (1Corinteni
11: 27-30).
Să nu mai spunem că există credincioşi care vin, iau Sfintele Paşti şi
consideră că au luat Împărtăşanie. Este mare diferenţă între Sfintele
Paşti (pâine şi vin sfinţite prin rugăciunea preotului) şi Sfânta
Împărtăşanie care este Însuşi Trupul şi Sângele Domnului Iisus
Hristos.
26. În săptămâna Patimilor n-ai voie să speli.
Dacă am putea să priveghem toată săptămâna ar fi foarte bine. Dar,
pentru că trebuie să mâncăm, trebuie să şi muncim, ne şi murdărim, deci
trebuie să spălăm chiar şi în această săptămână.
27. În Vinerea Mare nu ne mai spovedim că atunci s-a spovedit
Iuda.
Iuda nu s-a spovedit niciodată, cu toate că la templu el şi-a
recunoscut vina. La spovedanie se mărturisesc păcatele şi faptele
ascunse. Iar dacă vrei să te împărtăşeşti în noaptea Sfintelor Paşti,
trebuie să fii spovedit cât mai de curând, pentru a nu face alte păcate
între spovedanie şi împărtăşanie.
28. Dacă moaşa nu este curată la botez, când moşeşte, copilul
trebuie dus la vrăjitoare.
Nu poţi şti la naştere cum va fi moaşa la botez. Şi apoi, ce să căutăm
la vrăjitoare, când în Vechiul Testament vrăjitoarele erau omorâte cu
pietre: „Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască!“ (Exod 22:18) şi tot
acolo Dumnezeu prin proorocul Isaia ne ceartă: „Ce caută poporul
meu la ghicitori, vrăjitori, descântători şi să vorbească cu morţii, nu
se cade oare să alerge la preoţii bisericii?“ (Isaia 8:19).
29. Dacă vrei să ţi se căsătorească băiatul sau fata trebuie să
mergi la un preot să spele cununiile şi copilul respectiv să bea acea
apă.
Ca să se dezlege cununiile, trebuie să meargă persoana în cauză
la 9 biserici, dar nu în zig-zag, ci numai în cerc sau în linie dreaptă.
Dezlegarea cununiilor frământă pe mulţi tineri, în general fete. Întradevăr
sunt vrăjitori care leagă, dar pentru aceasta sunt rugăciuni de
dezlegare. Nu mersul în cerc sau linie dreaptă spre o biserică le dezleagă
cununiile, ci mai bine mergeţi la preot să vă citească rugăciuni din
Molitfelnic. Dacă aveţi credinţă, este de ajuns, dacă nu, puteţi colinda
toată ţara şi nu veţi face nimic.
30. Dacă se strică vreun aparat electronic din casă trebuie
făcute descântece cu ceapă.
Duhurile rele intră doar în suflete şi nu în obiecte sau în legume.
Obiectele nu au suflet, iar cel ce se ceartă cu un obiect sau cu orice lucru
neînsufleţit, cu sine se ceartă căci este neîndemânatic sau neatent în
folosirea lor.
31. Dacă vrea o femeie să se mărite trebuie să spele limba
clopotului Bisericii şi să bea acea apă, ca să se dezlege cununiile.
Nu spălatul obiectelor - clopot, chei, cununii - vă va ajuta să se
căsătorească copiii, ci credinţa. Dacă beţi apa din spălatul limbii
clopotului, s-ar putea chiar să vă îmbolnăviţi rău, aceasta fiind coclită şi
plină de praf şi de microbi şi apoi să ajungeţi pe paturile spitalului...
32. Dacă nu ai haine noi, nu ai voie să vii la Biserică de Paşti
fiindcă nu te-ai înnoit!
Într-o parabolă a Mântuitorului, un oaspete este dat afară de la masă
pentru că nu avea veşminte alese. Aici Mântuitorul voia să arate că în
împărăţia cerurilor nu vom intra oricum, dar nu la îmbrăcăminte se
referea El, ci la suflet. Se spune că un oaspete a fost dat afară de la masă
şi s-a întors cu haine noi, dar în loc să mănânce, el a început să pună
mâncarea pe haine, spunând că a fost primit la masă nu pentru el, ci
pentru haine. Iubiţi credincioşi, spălaţi-vă hainele - chiar cele vechi -
spălaţi-vă trupul, DAR MAI ALES SUFLETUL, şi veniţi să-L
primiţi pe Hristos cu cântarea: „HRISTOS A ÎNVIAT !“.
33. 9 marţi din paşti (se numără nouă marţi de la Paşti şi aceea zi
este mare sărbătoare).
Ce fel de sărbătoare? Nu este adevărat! Cum este oare posibil să
credem aşa ceva?
34. Lunea ciorilor; marţea viermilor; miercurea strâmbă; joia
iepelor.
În care calendar aţi văzut dumneavoastră asemenea sărbători ???
35. După săptămâna luminată, urmează, chipurile, săptămâna
neagră în care nu se fac parastase.
Culoarea neagră, la noi, este asociată cu necazul şi patima.
Săptămâna neagră e săptămâna patimilor. Atunci, nu rugăciunile pentru
cei morţi sunt interzise, ci distracţiile şi petrecerile.
36. Mortul trebuie să aibă sub pernă: oglindă, pieptene.
Din religiile păgâne au pătruns în creştinism unele obiceiuri, fără a
avea o logică sau chiar o simplă explicaţie. În antichitate se puneau
morţilor toate cele necesare vieţii, iar la unele triburi se omora soţia şi se
îngropa cu soţul ei. Iisus a venit să schimbe aceste obiceiuri. El a fost
pus în groapă învelit într-o pânză mare şi una mică - giulgiurile - fără
oglindă sau piepten sau alte obiecte, şi a înviat. Nu-i împovăraţi pe morţi
cu tot felul de obiecte că nu au nevoie de ele. Şi nici să nu le puneţi bani
în buzunare, căci mai de folos este a le face pomeni din acei bani.
37. În săptămâna lui Sân Toader să nu munceşti că te ia din
căluş.
Căluşul este un obicei păgânesc, neplăcut lui Dumnezeu, este o
reminescenţă de la strămoşii noştri daci.
38. Trebuie pusă lână în tron sub cel mort ca să se încurce
sufletul şi să nu se facă strigoi. Să se pună 4 fuse în cele 4 colţuri ale
tronului ca să nu se facă mortul strigoi. Trebuie măsurat sub formă de
cruce tronul mortului cu o sfoară iar sfoara îngropată sub pragul casei.
Mortul trebuie păzit să nu treacă pisica peste el că se face strigoi.
Am citit Sf. Scriptură de mai multe ori şi multe alte cărţi şi nu am
găsit nimic scris despre strigoi. Sunt multe poveşti cu astfel de
personaje, dar rămân poveşti şi nu se vor adeveri niciodată, aşa cum nici
zmeii sau feţii frumoşi cu stea în frunte nu au fost văzuţi de nimeni: „Iar
de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu
dreapta credinţă(1Timotei 4:7).
39. Dacă strângem aghiasmă mare mai mulţi ani la rând
aghiasma devine foarte puternică.
Sfânta Aghiasmă este una şi aceeaşi în fiecare an şi la orice Sf.
Biserică. Termenul de „SFÂNT“ ca şi termenul „ADEVĂRAT“, nu
trebuie să aibă grad de comparaţie. Nu poate să fie cineva sau ceva, mai
mult sau mai puţin sfânt. Din două, una: ori este, ori nu este sfânt.
40. Dacă ai făcut un avort sau desfrânare, numai după 25 de
ani de la săvârşirea păcatului mai ai voie să mergi la mănăstire.
După săvârşirea unui asemenea păcat, mergi cât mai repede la un
preot duhovnic şi după spovedanie el îţi va da un canon după gravitatea
păcatului, fiindcă nu toţi bolnavii se vindecă luând acelaşi medicament.
Este o minciună sfruntată că nu mai ai voie să mergi la mănăstire,
fiindcă aşa cum spitalul este pentru bolnavi, tot aşa Bisericile şi Sfintele
Mănăstiri sunt pentru pocăinţa celor păcătoşi. Dacă mergeţi la mănăstire,
Dumnezeu „vă va număra paşii“, adică va fi multă bucurie în cer şi în
sufletul dumneavoastră.
41. După rugăciunile de seară nu mai ai voie să ieşi din cameră
că nu mai este valabilă rugăciunea.
Vecernia este rugăciunea de seară şi după ea mergem acasă. Oare nu
au valoare rugăciunile vecerniei? Nu este adevărat. Faceţi rugăciunea
oricând - înainte sau după ieşirea din casă, şi dacă vă veţi ruga cu
credinţă rugăciunile dumneavoastră vor fi primite de Dumnezeu.
42. Să nu primeşti pomană de la femeia care n-a născut copii.
Naşterea de prunci este un dar de la Dumnezeu. Ca şi în cazul
postului, cum spunea Sfântul Apostol Pavel „cel ce mănâncă să nu-l
osândească pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l
defăimeze pe cel ce mănâncă“. Primiţi de la oricine căci şi darurile
voastre vor fi primite !
43. Hristos s-a înălţat se zice numai în ziua înălţării.
Se zice „Hristos S-a înălţat“ şi „Adevărat S-a înălţat“, de la
înălţare şi până la odovania (sfârşitul) praznicului, adică până la Rusalii.
44. La Rusalii dacă sare mutul căluşului peste copii, aceştia nu
se mai îmbolnăvesc tot anul.
Nu este adevărat. Nu are nici o legătură boala cu căluşul.
45. Să nu duci gunoiul din casă lunea şi nici după ce se lasă
întunericul.
Pe vremea Mântuitorului zilele nu aveau nume, ci se numărau
(întâia, a doua, a treia, etc). Într-o singură zi era oprită munca, în ziua
Domnului. Anumite persoane au adăugat unele restricţii, pentru că nu
aveau dumnealor chef să facă acea lucrare lunea sau mai pe înserat.
46. Dacă munceşti în sărbători ca: Iuda, Vîrtolomeu, Precupu,
Pîrşcovu, dă piatră şi trăsneşte.
În calendar nu există asemenea sărbători, nici cu cruce roşie, nici cu
cruce neagră, dar oamenii le ţin. Mai bine lucrează Duminica şi în
schimb ţin aşa zisele sărbători (Iuda, Vârtolomeu, Precupu, Pârşcovu...).
Vorba românească: „Scump la tăţe şi ieftin la făină“, adică dăm
importanţă zilelor fără valoare, şi nesocotim Duminica. Iar dacă Domnul
vrea să ne pedepsească cu piatră sau grindină, o poate face oricând vrea
El.
47. Iar când lucrează în Sfânta zi de Duminică se scuză aşa: Pe
lângă o sărbătorea / Câte o chiotorea (Adică ne iartă Dumnezeu dacă
muncim Duminica).
Nu este adevărat. Porunca a patra nu poate fi călcată cu astfel de
scuze: „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o
singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile“ (Iacov
2:10).
48. Părinte Părinte, vă rog să-mi daţi şi mie apă de cununii., am
venit la Biserică să-mi faceţi şi mie apă de dragoste.
Aşa ceva nu s-a făcut şi nu se va face niciodată în Biserică
Ortodoxă. Aceste ape le fac vrăjitoarele cu invocarea diavolului (duhului
bălţii) între orele 12 şi 2 noaptea şi apoi să te ţii, necazuri în casele unde
este dusă această apă.
49. Să nu atingi mortul cu mâna stângă.
Dar cu mâna dreaptă avem voie să-l atingem?
50. După ce te întorci de la înmormântare te speli pe mâini şi
arunci de trei ori cu apă peste umăr, în spate.
Este foarte bine să te speli când vii de la orice lucrare, chiar şi de la
mort, dar nu are rost să arunci apă înapoi peste umăr, că în mod sigur
mortul a fost acoperit cu pământ şi nu vine după tine, iar dacă e să vină
moartea n-o poţi alunga cu câteva picături de apă.
51. Cei care s-au sinucis trebuie dezgropaţi la 7 ani ca să fie
scoşi la lumină. Se desface tronul, se pune peste el un costum de
haine şi pomenile încep din nou de la zero.
Morţii trebuie lăsaţi să se odihnească indiferent cum au murit.
Trupurile acestea vor putrezi, indiferent de moartea cu care au murit. Nu
se scoate mortul la lumină prin dezgropare, căci nu de lumina zilei are
nevoie, ci de „Lumina lui Dumnezeu“, pe care o primeşte sufletul lui
prin parastase, milostenii şi Sfintele Liturghii.
52. La o săptămână după Sfântului Ilie este sora Sfântului Ilie.
Sfântul Ilie nu a avut nici o soră. Aşa ceva nu scrie nicăieri.
53. La nuntă se agaţă cutii goale de conserve după maşini, ca să
alunge duhurile rele.
Acele cutii le agăţau copiii neastâmpăraţi, pentru ca atunci când
trecea maşina, să atragă atenţia că acolo se întemeia o nouă familie sau
poate o făceau doar pentru distracţie.
54. Mirele trebuie să treacă peste pragul casei cu mireasa în
braţe, pentru că în prag stau duhurile rele. Trecând-o peste prag
sunt alungate duhurile rele.
Superstiţie! În lemnul pragului casei nu se sălăşluiesc duhuri rele,
aşa cum nu se sălăşluiesc nici în copacii pădurilor, nici în giurgiuvelele
geamurilor...
55. Dacă dormi după ce te-ai împărtăşit, vine o căpuşă sau
diavolul şi-ţi fură împărtăşania.
Poţi dormi liniştit că nu-ţi va fura nimeni Sfânta Împărtăşanie.
Important este să citeşti rugăciunile mulţumitoare din canonul care
trebuie citit după ce te-ai împărtăşit.
56. Când copilul este mic şi este bolnav, pentru a se vindeca
trebuie vândut pe geam şi să-i pună alt nume pentru a nu-l
recunoaşte bolile; dacă nu este răscumpărat, pe lumea cealaltă nu
mai este al părinţilor.
Acest obicei nu numai că nu are nici un fel de legătură cu Sfânta
Tradiţie Ortodoxă, dar ne şi intrigă prin aceste poveşti la un pahar.
57. N-ai voie să-i zici unui animal „săracul de el“ că apoi pe
lumea cealaltă îl mănânci.
Mai bine l-am mânca pe lumea aceasta, pentru că acolo sufletul nu
mai mănâncă şi nu mai bea.
58. Dacă tai unghiile unui bătrân şi le laşi în casă, înseamnă că
laşi sărăcie.
O, nu, nu-i adevărat, nu laşi în casă sărăcie, ci mizerie.
59. Dacă vrei să blestemi pe cineva care ţi-a făcut rău trebuie să
mergi la „Biserica Neagră“ din Craiova şi să-ţi facă preotul o
„slujbă întoarsă“.
În Craiova şi chiar în toată ţara, nu există Biserica Neagră, afară
numai de cea din Braşov. Şi apoi preoţii nu fac „slujbe întoarse“, nu
blestemă, ci se roagă să vină binecuvântarea lui Dumnezeu peste toată
lumea. (Am aflat, spre surprinderea mea, că „Slujba întoarsă“ ar
însemna ca preotul să se roage îmbrăcat cu veşmintele pe dos, la
miezul nopţii, cu lumânările întoarse cu capul în jos şi să blesteme
pe cel care a făcut răul).
60. Dacă bate grindina trebuie să băgăm talismanul sub
streaşină şi acesta va sparge grindina. Dacă vine un cutremur
trebuie să băgăm talismanul sub streaşină.
Talisman, prin definiţie, înseamnă un obiect sau o carte
considerat de către superstiţioşi ca fiind înzestrat cu o forţă magică,
supranaturală şi având puterea de a da ajutor celor care îl poartă.
Oare poate avea o carte puterea lui Dumnezeu? Oare ne-a botezat
talismanul, ne-a cununat talismanul, ne iartă păcatele talismanul, ne
împărtăşeşte talismanul? Nu, ci doar Hristos, prin preot în Duhul Sfânt.
Talismanul este o carte ca oricare alta, fără nici o putere. Mai sfântă este
Biblia, şi tot se cutremură casele în care ea se află. Se dă prea multă
importanţă unei cărţi lipsită de orice adevăr.
61. Dacă ţii lumânarea cuiva care moare, cad păcatele lui
asupra ta.
Lumânarea este semnul jertfei. O lumânare bine lucrată nu scoate
fum, nu picură ceară, ci se transformă toată în lumină. Lumina este
forma superioară de existenţă a materiei. De aceea Dumnezeu a făcut
întâi lumina. Ţinând lumânarea cuiva este ca şi cum l-ai călăuzi. Aşa îl
călăuzeşti la Sfântul Botez spre viaţa în Hristos, la cununie spre o viaţă
de familie binecuvântată de Dumnezeu şi la înmormântare spre
Împărăţia Cerurilor.
62. În candelă se pune ulei numai dintr-o sticlă neîncepută.
În candelă se pune ulei curat din orice sticlă, începută sau
neîncepută, după cum în Sfânta Biserică punem din aceeaşi sticlă până o
terminăm. Nu uleiul contează. Moise nu spune nimic despre aceasta. El
a primit poruncă de la Dumnezeu. „Când va aprinde Aaron seara
candelele, iar va arde miresme“ (Ieşirea 30:8).
63. Să-i pui mortului în buzunare bani pentru a plăti vămile.
A-i da mortului bani e ca şi cum ai pune porcului inel de aur la
picior. Nu va folosi la nimic. Banii nu intră în împărăţia cerurilor. Unii îi
numesc „ochii diavolului“ iar Iisus Hristos nici nu a vrut să pună mâna
pe ei. El a zis: „Daţi cezarului ce este al cezarului, iar lui Dumnezeu
ce este al lui Dumnezeu“, adică cezarului banul, iar lui Dumnezeu
sufletul.
64. Este păcat să dai flori duminica.
Dacă suntem invitaţi la o nuntă Duminica şi ducem un buchet de
flori tinerilor căsătoriţi, păcătuim oare? Dacă mergem Duminica în vizită
la o familie, cu un buchet de flori în mână, păcătuim oare? Dacă ducem
Duminica la Sf. Liturghie flori pentru a fi puse pe Sfânta Masă,
păcătuim oare?... Categoric nu. Aceasta e curată superstiţie.
65. Când îţi iese preotul în cale îţi merge rău.
Dacă-ţi iese doctorul în cale te şi îmbolnăveşti? Dacă-ţi iese frizerul
în cale îţi cade părul din cap? Dacă-ţi iese mecanicul în cale ţi se strică
maşina?... Şi atunci când îţi iese preotul în cale cum o să-ţi meargă rău?
Roagă-te lui Dumnezeu să nu te întâlneşti cu diavolul. Dacă îţi iese
preotul în cale bucură-te că ai ocazia să-l întrebi ceva sau să-i
mărturiseşti ceva. De fapt celor buni şi înţelepţi poate să le iasă şi Satana
în cale că tot bine le merge, iar celor răi poate să le iasă şi Dumnezeu în
cale că tot rău le merge.
66. Când îţi taie pisica drumul îţi merge rău (trebuie să faci 10
paşi înapoi).
Pisica e un biet animal fără raţiune şi care traversează drumul pentru
că se întoarce probabil de la vânătoarea de şoareci. Nu ştie că întâlneşte
un superstiţios, că s-ar întoarce din cale. Aşa că mai de grabă se întoarce
superstiţiosul (să nu supere pisica), neştiind că animalele nu au putere
spirituală, nu sunt duhuri şi nu pot influenţa viaţa oamenilor.
67. Femeia gravidă nu are voie să intre în Biserică!
Nu este adevărat. Iisus a oprit să intre în Templu (respectiv în
Biserica de astăzi) pe cel care este neîmpăcat cu aproapele său. ,,Dacă,
îţi vei aduce darul tău în altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele
tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului şi
mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi venind, adu darul tău“
(Matei 5:23-24). O femeie gravidă înseamnă binecuvântarea lui
Dumnezeu peste ea şi peste familia ei şi tocmai acum are ea mai mare
nevoie să intre în Biserică atât pentru ea cât şi pentru „darul lui
Dumnezeu“ ce-l poartă în pântece. Oare Fecioara Maria după
Bunavestire nu a mai mers la rugăciune? Ba da!
68. Nu este bine să se cunune 2 fraţi în acelaşi an, căci vor
divorţa!
Oare este mai bine ca unul să se cunune cu soţia, iar celălalt să
trăiască cu viitoarea lui soţie în păcatul adulterului (desfrânare), decât să
primească binecuvântarea lui Dumnezeu?
Multe perechi de fraţi s-au cununat religios în acelaşi an şi au fost
fericiţi şi binecuvântaţi până la adânci bătrâneţi. Cei care spun că au
eşuat în căsnicie aducând argumentul de mai sus nu cunosc adevăratele
cauze. Nu timpul când se cunună oamenii contează, ci sentimentele:
Credinţa şi Iubirea sau Obiceiul şi Interesul. Aşa cum avem două
mâini, tot aşa şi mirii trebuie să aibă deja primite în ziua nunţii cele două
binecuvântări: a părinţilor (cuscrilor) şi a preotului duhovnic. Deosebit
de important este ca înainte cu câteva zile de cununia religioasă,
indiferent că au greşit sau nu trupeşte până atunci (fericiţi cei ce n-au
greşit), ginerele şi mireasa să se spovedească şi să se împărtăşească şi
odată cu ei să facă acelaşi lucru şi naşii lor.
69. Mai păcat este să pofteşti decât să mănânci!
Aceste vorbe circulă mult prin popor şi mare păcat fac cei ce le
rostesc oprindu-i pe alţii de a posti. Să luăm un exemplu: dacă două
persoane poftesc a jefui Banca Naţională, nimeni nu-i poate pedepsi.
Dacă însă au făcut-o, vor primi în mod sigur ani grei de puşcărie. La fel
este şi în cazul nostru: a pofti la mâncăruri (este numai ispita), a mânca
de dulce în Post înseamnă călcarea rânduielilor postului. Însă aceste
vorbe (mai păcat este să pofteşti decât să bagi în gură), vin de la
cuvintele Mântuitorului cu referire la adulter (curvie): ,,Aţi auzit ce s-a
zis celor de demult «să nu săvârşeşti adulter». Eu însă vă spun vouă
că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în
inima lui“ (Matei 5:27-28).
70. În noaptea de Sfintele Paşti trebuie să duci un cocoş alb în
Biserică pentru cei morţi nespovediţi şi neîmpărtăşiţi şi să-l baţi
până cântă de trei ori.
În credinţele păgâne (a celor fără de Dumnezeu) animalele şi
păsările aveau rolul de a-i ajuta pe oameni după moarte. (De aceea în
morminte s-au găsit îngropate şi animalele care i-au servit în viaţă
defunctului). Aceasta este o credinţă falsă.
În Biblie scrie: ,,Şi Petru şi-a adus aminte de cuvintele lui Iisus
care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda
de Mine. Şi ieşind afară a plâns cu amar “ (Matei 26:75). Dacă am
căzut din credinţă păcătuind, ar trebui să ne plângem păcatele fără să
mai aşteptăm să cânte cocoşul. În ceea ce priveşte bătutul cocoşului până
va cânta, să n-o facem, fiindcă acolo, în Sfânta Biserică, în acea pace
dumnezeiască unde îngerii tac, noi să facem atâta tulburare şi dezordine?
71. La masă (în timp ce mănânci), nu ai voie să citeşti că îţi
mănânci minţile.
Nu este adevărat, însă putem spune că: fiecare lucru trebuie să-l
faci la timpul lui. Cel înţelept va citi atunci când este vremea cititului,
iar mesei îi va acorda atenţia cuvenită pentru o dietă sănătoasă. Cel fără
de minte va face mai multe lucruri deodată: citeşte, mănâncă, se leagănă
pe scaun, priveşte la televizorul instalat la bucătărie, este atent şi la
discuţiile altora... şi de fapt nu face nimic, adică şi-a mâncat minţile“.
72. Dacă te împărtăşeşti este păcat să calci pe iarbă verde!
Scorneală! A călca pe iarbă verde nu este păcat. Cel ce s-a
împărtăşit nu trebuie să facă rău nimănui. Dacă privim în urma noastră
la iarba pe care am călcat-o vom observa că ea se ridică la loc. Ar trebui
să înţelegem aceste cuvinte cu călcatul ierbii în sensul că nimănui nu e
bine să-i faci rău. S-a comparat cu firul de iarbă pentru că el este cel mai
mic (comparativ cu copacii, copăceii, arbuştii etc). Iată ce le va spune
Hristos unora la Înfricoşata Judecată: „Adevărat zic vouă: întrucât nu
aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut“
(Matei 25:45).
73. Niciodată seara şi în ziua de luni să nu dai nimic din casă că
nu mai ai spor toată săptămâna. Să nu dai bani sau să nu împrumuţi
pe cineva cu bani în ziua de luni.
Oare, aşa să fie? Unde scrie că nu trebuie să facem fapte bune
lunea? Zgârcenia este un păcat care îi stăpâneşte pe mulţi şi atunci au
găsit diverse justificări: să nu dai niciodată din casă seara, nici în zi de
sărbătoare, nici lunea că-ţi merge rău toată săptămâna, nici marţea că
sunt trei ceasuri rele etc. Ori porunca lui Dumnezeu este aceasta: „Celui
ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la
tine, nu întoarce faţa ta“ (Matei 5:24); „Împarte pâinea ta cu cel
flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi
nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Dacă dai pâinea ta celui
flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric
şi bezna ta va fi ca miezul zilei“ (Isaia 58: 7-10). Să nu uităm că: MAI
MARE FERICIRE ESTE A DA DECÂT A LUA.
74. Să se pună o cruce acolo unde a murit un om în afara
locuinţei (în câmp, pe marginea şoselei, pe marginea apei).
În toate timpurile şi în toate credinţele a existat convingerea că este
viaţă după moarte (nemurirea sufletului). De aceea locurile unde erau
depuse trupurile moarte se marcau printr-un semn. Faraonii şi-au înălţat
încă din viaţă piramide, necreştinii puneau la căpătâi câte o piatră mai
mare, iar creştinii au pus „Semnul Fiului Omului“, adică crucea. Acest
semn Sfânt se pune la mormânt pentru a atrage atenţia oamenilor să nu
profaneze acel loc, să nu împrăştie osemintele care se vor ridica din
morminte la porunca lui Dumnezeu: „Domnul însă mi-a zis:
prooroceşte asupra oaselor acestora şi le zi: oase uscate ascultaţi
cuvântul Domnului! Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi;
vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi
şti că Eu sunt Domnul“ (Iezechel 37: 4-6).
Însă crucea pusă acolo unde a ieşit sufletul nu are nici un rost pentru
că acolo nu a rămas nimic: trupul a fost dus la cimitir şi pus într-un
mormânt, iar sufletul a fost luat de îngeri şi dus la cer în faţa Dreptului
Judecător. Crucea este un semn creştinesc. Ea nu-l mântuieşte pe cel
care o are şi nici nu-l osândeşte pe cel ce nu o are.
75. Dacă unul dintre soţi a murit şi s-au blestemat între ei
trebuie dezlegaţi prin rugăciuni şi în acelaşi timp trebuie trecut un
cal alb peste mormântul celui decedat.
În cărţile de slujbă (Molitfelnic şi Aghiasmatar) există rugăciuni de
dezlegare de blesteme, dar ele nu sunt condiţionate de prezenţa vreunui
animal. Şi apoi ce s-ar face laponii şi eschimoşii care nu au cai?
76. Dacă moare un copil, când îl scot din casă, părinţii trebuie
să tragă înapoi de sicriu şi să zică: ,,Noi nu te lăsăm pe tine să pleci,
tu lasă-ne pe noi să nu ne iei cu tine”.
Cei îndureraţi de pierderea celor dragi, trag de coşciug nu pentru că
le este frică să nu moară şi ei, ci din părere de rău că pierd o fiinţă mult
iubită. Chiar dacă zic ceva sau nu zic, cel mort nu poate hotărî nimic,
fiindcă stăpânul morţii şi al vieţii este Dumnezeu.
77. Să porţi mereu ceva pe dos (maioul, şosetele, cămaşa...) ca să
nu se lipească farmecele de tine.
Farmecele sunt lucrarea vrăjitoarelor. Ele există, dar citind din
Vechiul Testament Cartea lui Iov, putem înţelege că Satan poate face
rău, însă numai cu îngăduială şi numai cât îi îngăduie Dumnezeu:
„Atunci Domnul a zis către Satan: ,,Iată, tot ce are el (Iov) este în
puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta. Şi Satan a pierit
din faţa lui Dumnezeu“(Iov 1:12). Deci farmecele sunt lucruri ale lui
Satan. Şi ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun şi corect, iar de
cel ce face rău se vor lipi chiar de ar avea toate hainele îmbrăcate pe dos,
aşa cum rezultă şi din cuvintele Sfântului Apostol Pavel în epistola către
Romani: ,,Fiţi înţelepţi spre bine (faceţi numai bine) şi nevinovaţi la
rău (să nu faceţi nimănui nici un rău). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi
repede sub picioarele voastre pe Satana“ (adică, nu-i va îngădui
diavolului să vă facă rău, chiar dacă cineva vă face farmece) (Romani
16:19).
78. Nu este bine să-i cumperi copilului haine înainte de a se
naşte.
Este o superstiţie şi se spunea aşa fiindcă nu se putea şti ce va fi
copilul: parte bărbătească sau parte femeiască.
79. Nu trebuie să te întorci din drum că nu-ţi merge bine.
Prima calitate a memoriei este uitarea, şi de fapt este un dar deosebit
pe care îl avem de la Dumnezeu. Dacă n-am uita, n-am putea să primi
noi informaţii în creierul nostru. De foarte multe ori uitarea este o
binecuvântare, ca în cazul în care ne moare cineva drag. Dacă plecând la
piaţă ai uitat portofelul cu bani, trebuie să te întorci să-l iei, altfel nu vei
putea cumpăra nimic. Numai că întorcându-te să-l iei, să umbli cu grijă,
căci dacă răscoleşti toate plin de nervi sigur vei păţi multe necazuri.
Într-o zi de Duminică am plecat spre Biserică. Pe drum mi-am
amintit că am uitat ceva. M-am întors şi am luat. Apoi din nou, în acelaşi
loc mi-am dat seama că mai uitasem ceva. M-am întors iarăşi din drum.
Crezând acum că am luat totul, culmea, în acelaşi loc mi-am adus aminte
că uitasem încă ceva. M-am întors din nou şi ce credeţi? În casă mirosea
a ars. Când mă uit mai bine, uitasem fierul de călcat în priză. Deci,
uitarea nu a fost un ghinion, ci binecuvântare, lucrarea lui Dumnezeu
care mi-a ajutat să nu găsesc la întoarcere casa făcută scrum.
80. Când se naşte un copil să i se pună ursitorile.
Din neştiinţă oamenii au pus evenimentele din viaţa lor pe seama
„sorţii“, a „scrisei“. Încă de la creaţie, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu
DEMNITATE şi LIBERTATE.
Deci omul fiind o fiinţă liberă (liber de a face ce vrea: binele sau
răul) înseamnă că nu există „scrisă”, „soartă” sau „predestinare”
cum îi mai spun unii.
Spre exemplu, dacă Dumnezeu i-ar fi hotărât prin ursitori unei femei
să facă 15 avorturi în viaţa sa, nu ar mai avea de ce să o judece şi să o
osândească, deoarece femeia i-ar spune: „Doamne, de ce să mă judeci,
că doar Tu mi-ai hotărât să fac cele 15 avorturi!“. Sau dacă un om
căzut în patima beţiei (unii îi zic în mod greşit darul beţiei) ar omorî pe
cineva, la fel şi acesta i-ar spune: „Doamne, încă de la naştere Tu
mi-ai hotărât prin ursitori beţia şi crima. AŞADAR NU MĂ POŢI
OSÂNDI!“
Aşa cum oamenii nu pot hotărî dacă să răsară sau nu mâine soarele,
tot aşa nu pot hotărî nici ursitorile drumul pe care va merge în viaţă noul
născut. Altfel îi punem la ursitori o minge şi ajunge mare fotbalist, îi
punem Codul Penal şi ajunge procuror, îi punem un bisturiu şi ajunge
medic, îi punem un pistol cu apă şi ajunge general, îi punem un
engolpion şi o cruce, şi ajunge mitropolit.
Atenţie: în Moldova şi în Ardeal nu se pun ursitori. Deci nu puneţi
ursitori la copii, ci puneţi-le în suflet, din fragedă pruncie, mărgăritarul
cel mai de preţ: CREDINŢA CREŞTIN-ORTODOXĂ.
81. Lunea este postul Maicii Domnului.
Nu există nicăieri scris că Lunea este postul Maicii Domnului.
Conform cu porunca a doua a Sfintei Biserici Ortodoxe zilele de post
rânduite sunt: Miercurea şi Vinerea, pentru că Miercuri a fost vândut şi
Vineri a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos.
Postul de Luni este „elastic“ sau facultativ şi deci va fi ţinut numai
de acei creştini care au anumite necazuri, pentru împlinirea unor dorinţe
sau alungarea ispitelor. Cel mai bine ar fi dacă l-ar ţine dumnealor cu
binecuvântarea preotului duhovnic, căci altfel pot cădea în păcatul
mândriei şi şi-au pierdut astfel toată plata.
82. La primul născut din familie, chiar dacă este botezat, să nu i
se tragă clopotul dacă moare, căci mor toţi ceilalţi care se vor naşte
după el.
Ce moartă se simte lumea de astăzi pentru că nu mai înviază cu
fiecare Liturghie. Clopotul este un obiect bisericesc nevinovat care
anunţă evenimentele deosebit de importante din viaţa noastră. El ne
anunţă orele de rugăciune, clipa cea mare a Învierii Domnului, sau în
fiecare Duminică ne cheamă la Sfânta Liturghie:
Unde mergi creştine dragă, când e zi de sărbătoare,
Pe la pieţe, pe la târguri, să-ţi duci marfa la vânzare?
Tu nu vezi iubite frate, că-n zadar te osteneşti
Şi din munca ta sărmane, chiar nimic nu foloseşti?
Unde mergi creştine dragă, când e zi de sărbătoare
La petreceri şi la cârciumi, sau la vorbă-n drumul mare
N-auzi dangătul de clopot, n-auzi acel glas frumos
Care zice : „LĂSAŢI TOATE şi veniţi lângă Hristos“.
Deci, clopotul nu prevesteşte moartea tuturor celorlalţi care se vor
mai naşte în neamul celui ce a murit, ci totdeauna cheamă creştinii la
rugăciune pentru mântuirea sufletului celui ce a murit.
83. Dacă moare un copil până la vârsta de 7 ani să nu-i dai
lumânări să le ducă morţilor tăi pentru că el nu ştie cui să le dea.
În primul rând, oamenii ar trebui să ştie că mortul nu duce
lumânările noastre morţilor noştri pe numele cărora le-am aprins, ci
aceştia primesc de la Dumnezeu mângâiere.
84. La nouă joi după Paşti să nu se meargă la muncă.
Nici Biserica, nici Sfânta Tradiţie nu îndreptăţesc şi nici nu
amintesc acest lucru. Acest lucru nu s-a pomenit nici în credinţa iudaică,
nici în cea creştină. Şi atunci se naşte clar o întrebare la care să
răspundeţi dumneavoastră: cei care au inventat această sărbătoare sunt
cei leneşi sau cei gospodari?
85. Vinerea să nu tai via.
Se spune că Iisus este „strugurele cel copt din care curge vinul
care mântuieşte lumea“. Vinerea a fost ziua în care Dumnezeu Iisus
Hristos s-a adus pe sine jertfă în faţa lui Dumnezeu Tatăl şi şi-a vărsat
scumpul său sânge prin jertfa de pe cruce, spălând păcatele neamului
omenesc. Dar să nu amestecăm cele lumeşti cu cele sfinte. Vinerea
(dacă nu este cruce roşie în calendar) este o zi obişnuită de lucru şi
nu-i nici un păcat să tai via.
86. Dacă a murit fără lumânare să nu-i faci pomană decât
sâmbăta.
Unde scrie aşa ceva? Acesta este tot o „teologie băbeascăfără nici
un temei în Biblie sau în Sfânta Tradiţie. În general, pomenile se fac
sâmbăta pentru că atunci Domnul Iisus Hristos a fost în mormânt cu
trupul. De multe ori auzim spunându-se despre cineva care a murit:
„Părinte, soţul meu a murit cu lumânarea aprinsă, a plecat cu
lumină, s-a mântuit“. „Dar cum a murit maică: spovedit,
împărtăşit?“ „O, nu maică! Cât m-am rugat eu de el şi n-a vrut în
ruptul capului să se spovedească şi să se împărtăşească, că nu-i
suferea pe popi“. „Dar la Biserică a fost Duminica? N-a călcat ăsta
pragul Bisericii decât la Botez, la Cununie şi acum la moarte pentru
ultima dată“. „Dar păcate a făcut în viaţă?“. „Maică şapte hotare
umbla; i-au plăcut mult beţia şi femeile“.
Iată, oamenii trebuie să ştie că este bineplăcut să aprindem
lumânarea. Dar lumânarea este doar UN SIMBOL (al luminii
dumnezeieşti) şi O JERTFĂ (fiindcă dai nişte bănuţi pe ea).
Dacă are lumânare când moare nu neapărat se mântuieşte, iar
dacă moare fără lumânare nu neapărat se osândeşte (mai ales dacă
a avut o viaţă aleasă, creştinească).
Ziua în care se face pomană nu are nici cea mai mică importanţă.
Pomana trebuie făcută după puterea materială şi din tot sufletul.
87. Până la Dumnezeu te omoară sfinţii.
Aceasta este o vorbă nu numai greşită, dar chiar dăunează Sfintei
noastre credinţe. Se bazează această zicală pe versetul: ,,Au nu ştiţi că
Sfinţii vor judeca lumea?“ (1Corinteni 6:2). Dar, după cum se observă,
sfinţii vor judeca lumea, însă n-au omorât şi nici nu vor omorî pe
nimeni, ba dimpotrivă se roagă, mijlocesc la Dumnezeu neîncetat pentru
mântuirea noastră, fiind ,,Casnici ai lui Dumnezeu“.
88. Dacă ai un singur brad în curte, să-l tai ca să nu rămâi
singur (casele cu brazi rămân pustii).
Altă păcăleală. Într-o zi vei rămâne singur sau va rămâne singură,
cum o vrea Dumnezeu. Bradul din curte să nu-l tai, pentru că plantele şi
mai ales arborii nu ne pot influenţa viaţa decât în măsura în care le
folosim în tratamente naturale (seminţele, coaja, rădăcinile, etc). Cum
poate acest brad să ne aducă rău în familie, când Iisus spune: ,,Nici un
fir din părul capului vostru nu va cădea fără ştirea lui Dumnezeu“.
BRADUL ÎN POPOR ESTE SIMBOLUL VIEŢII VEŞNICE.
89. Dacă omori un şobolan, 7 ani ai ghinion.
Conform cu versetul biblic: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi
pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările
cerului, peste toate animalele ce se mişcă pe pământ şi peste tot
pământul“ (Facerea 1:28), omul este stăpân peste toate vietăţile
pământului. Toţi cei cu suflet bun nu vor ucide prea uşor sau chiar deloc
nici măcar o furnică, iar cei răi vor face aceasta din plăcere. Nu este
bine! Dar dăunătoarele le putem omorî fără a avea pedeapsă (cât despre
cei 7 ani de ghinion, nici vorbă să fie adevărat, nu este nici o legătură
între şobolan şi ghinion).
90. În decursul fiecărui an trebuie să treci neapărat de 3 ori
prin Sfântul Altar dacă vrei să te mântuieşti ( bărbat sau femeie).
Bărbaţii nu au voie să treacă prin Sfântul Altar decât în caz de mare
nevoie şi numai cu binecuvântarea preotului slujitor. Femeile nici măcar
atât. Ele pot trece prin Sfântul Altar numai atunci când se sfinţeşte sau se
resfinţeşte o Biserică şi numai cu binecuvântarea arhiereului care
slujeşte atunci.
Se trece numai o singură dată, căci o dată ne-am şi botezat, şi mai
trebuie ştiut că nu cel ce trece prin altarul Bisericii se va mântui, ci cel
care prin credinţă va intra în Altarul Ceresc unde slujesc Sfinţii Îngeri.
91. Mireasa trebuie să poarte la slujba de cununie o păpuşă în
sân ca să-i meargă bine în căsnicie.
Nu contează ce are mireasa cu ea sau pe ea pentru a-i merge bine.
Ba mai mult, punând o păpuşă în sân este o practică vrăjitorească, iar
aceasta îl mânie pe Dumnezeu. Mireasa care este credincioasă şi are
suflet bun nu trebuie să poarte nimic în sân şi-i va fi bine pentru că
îngerul lui Dumnezeu o va ocroti. Mireasa care este necredincioasă şi
are suflet rău orice ar purta, tot rău îi va merge în căsnicie.
92. Pomul vieţii nu ai voie să-l ţii în casă pentru că, atâţia
oameni îţi vor muri din familie, câţi puişori îi ies pe tulpină.
Pomul vieţii a fost doar în Rai. Orice altă plantă cu acest nume nu
are nici o influenţă asupra vieţii noastre.
93. Tămâia se foloseşte oricând, smirna numai în sărbători.
Putem să folosim şi una şi alta, oricând vrem fără nici-o oprelişte.
Pentru o mai bună înţelegere, între smirnă şi tămâie este o diferenţă ca
între pâinea albă şi cea neagră. O poţi folosi pe fiecare când o ai, cu
sfinţenie şi cu mulţumire la Dumnezeu.
94. În perioada de necurăţie (regula femeii), femeia nu are voie
să se atingă de flori sau de copaci pentru că acestea se vor usca. Nici
florile nu are voie să le ude în această perioadă.
Femeile leneşe pot să nu facă nimic. Cele harnice pot face orice
lucru, în afară de a atinge cele sfinte (crucea, icoanele, anafura, apa
sfinţită şi nu pot intra în Biserică în această perioadă).
95. Dacă o femeie este în perioada de necurăţie, să-şi lege o
cârpă albă la brâu şi atunci poate să intre în Biserică şi chiar să se
atingă de obiectele sfinte (icoane, cruce, apa sfinţită).
Nu este adevărat. Porunca lui Dumnezeu este clară: „Şi a grăit
Domnul cu Moise şi cu Aaron zicând: De va avea femeia curgere de
sânge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa.
Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi până seara“ (Levitic
15:19).
96. Este păcat să fie făcută sfeştania casei seara. Trebuie făcută
până în orele 12.
Un creştin fierbinte în credinţă face trei curăţenii în fiecare din cele
patru posturi mari ale anului:
a) Curăţenie de praf, mizerie în toată casă...
b)Curăţenie de duhuri rele cuibărite în casă, prin sfeştanie.
c) curăţenie în suflet prin mărturisirea păcatelor pe care le-am mai
făcut de la ultima spovedanie încoace.
Sfeştania casei trebuie făcută de patru ori sau cel puţin o dată pe an.
Sfeştania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie
alungate puterile potrivnice şi să vină binecuvântarea Sa peste casa
aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face
oricând, dimineaţa, la prânz, seara sau noaptea.
97. La mort să te duci neapărat cu două lumânări, una pentru
mort şi una pentru înger.
Lumânarea simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este
Dumnezeu, şi ne arată cum trebuie să fie viaţa oricărui creştin.
Lumânarea poate avea şi alte semnificaţii. Atunci când se aprinde la
citirea Sfintei Evanghelii simbolizează lumina adevărului care a
străbătut întunericul necredinţei. La Botez se aprinde pentru luminarea
sufletului celui botezat care vine de la întuneric la lumină, făcându-se fiu
al luminii lui Hristos. La cununie cele două lumânări pe care le ţin naşii
simbolizează pe cei doi Sfinţi Arhangheli, Mihail şi Gavriil. La moarte,
lumânarea simbolizează lumina pe care dorim să o aibă pe calea
veşniciei. Mortului să-i ducem o lumânare dar îngerului nu, fiindcă el nu
are nici un păcat (dacă ar avea păcat ar fi diavol).
98. Pentru a se căsători o fată trebuie să meargă la un preot să-i
treacă apa prin cununii.
Cununiile cuiva nu se pot lega sau dezlega prin lucrări pământeşti.
Apa trecută prin cununii nu are nici o putere. Sfatul pentru cele care vor
să se căsătorească este să o facă din iubire curată, respectând poruncile
lui Dumnezeu.
99. S-au şmecherit şi preoţii ăştia şi ne dau precestanie (Sfânta
Împărtăşanie) praf.
Pentru a nu exista aceste vorbe spuse din neştiinţă, preotul trebuie să
le explice enoriaşilor săi ce este cu Sfânta Împărtăşanie folosită în
cazurile de urgenţă. Ea se sfinţeşte în Joia cea Mare (Cina cea de Taină
a lui Iisus Hristos cu Sfinţii Apostoli) şi se păstrează tot anul pentru
cazuri de urgenţă (de grijanie) sau pentru bolnavi netransportabili. Se
ştie că Sfânta Liturghie nu se poate face oricând, dar nici omul nu
trebuie să moară neîmpărtăşit şi atunci această Împărtăşanie de rezervă
nu este o şmecherie a preoţilor, ci o practică a Sfintei Biserici
dintotdeauna. Dumnezeu să-i ierte pe cei care vorbesc aşa ceva!
100. La sfârşitul Sfintei Liturghii, când preotul zice „Cu frică
de Dumnezeu şi cu dragoste să vă apropiaţi“, trebuie să faci trei paşi
către preot ca să te mântuieşti.
Aceste cuvinte sfinte le găsim şi în Biblie referindu-se la cei
pregătiţi pentru a primi Sfânta Împărtăşanie (post, spovedanie şi să aibă
binecuvântarea preotului duhovnic de a se împărtăşi). Ceilalţi nu se pot
apropia de Sfântul Potir (adică nu se pot împărtăşi). Deci, nu prin cei
trei paşi ne mântuim , ci prin Sfintele Taine (Spovedania, Împărtăşania
şi celelalte).
101. Să nu speli lenjeria copilului după asfinţit că este păcat.
Într-adevăr există un verset în Biblie care spune aşa: „Trebuie să
fac, până ce este ziuă, lucrările celui ce M-a trimis pe Mine;căci vine
noaptea, când nimeni nu poate să lucreze“ (Ioan 9:4), însă aceste
cuvinte se referă la viaţă şi moarte, la lucrarea spre mântuirea sufletului
pe care trebuie să o facă fiecare credincios cât timp este viu. Copilul
trebuie ţinut curat, deci nu contează la ce oră din zi îi spală măicuţa lui
lenjeria (doar să nu fie cruce roşie în calendar). Contează doar, dacă
începând cu vârsta de 7 ani, mama lui îl duce la spovedanie şi
împărtăşanie cel puţin în cele 4 posturi mari ale anului pentru a-i spăla
astfel „cămaşa sufletului“.
102. De înălţarea Sfintei Cruci nu trebuie să mănânci ceva în
formă de cruce (colac, prescure), nici nuci (pentru că au formă de
cruce în miez) şi nici usturoi pentru că are inima în el.
Nu ceea ce mănânci de ziua Sfintei Cruci contează, ci cu ce credinţă
întâmpini această sărbătoare şi ce fapte bune faci în ziua aceea. De fapt,
această scorneală cu ce nu trebuie mâncat vine sigur de la persoane care
nici nu merg la Biserică în acea zi de sărbătoare.
103. Dacă treci de trei ori prin Sfântul Altar când se face
sfinţirea sau resfinţirea unei Biserici este ca şi când te-ai boteza.
Cu alte cuvinte, dacă treci de trei ori prin şcoala de şoferi este ca şi
când ai avea carnet, dacă treci de trei ori pe sălile unei facultăţi, este ca
şi când ai avea diploma de licenţă. Botezul este o Sfântă Taină care nu
se poate înlocui cu o altă lucrare a Sfintei Biserici.
Trecerea prin Sfântul Altar este un prilej (pentru unii poate unic) de
a vedea locul unde preotul slujeşte Sfânta Liturghie, adică Sfânta Masă,
peştera Betleemului (proscomidiarul) şi Crucea răstignirii, dar acest
lucru nu mântuieşte pe nimeni. Se umple de bucurie duhovnicească şi va
fi răsplătit de Dumnezeu pentru credinţa cu care a trecut prin faţa Sfintei
Mese.
                                   Iubiţi credincioşi,
Superstiţiile pe care (cu ajutorul lui Dumnezeu) le-am adunat în
această cateheză (adică învăţătură de credinţă ortodoxă) despre Falsa
Tradiţie, sunt ca nişte ciuperci otrăvitoare care încearcă să crească
pe Ogorul Sfintei credinţe Ortodoxe a lui Dumnezeu. După cum
lumina nu are părtăşie cu întunericul, tot aşa şi Biserica Ortodoxă,
nu are părtăşie cu minciuna (scorneala). În locul acelor „practici
inventate“, iată cum ar trebui să se înveţe creştinii unul pe altul, aşa
cum scrie în cărţile de slujbe:
Până la Botez îi putem spune copilului pe nume, pentru că
certificatul de naştere este deja eliberat cu numele respectiv, iar la
opt zile după naştere, se merge cu copilul la Sfânta Biserică unde i se
citeşte rugăciune la însemnarea pruncului (cu Sfânta Cruce)
punându-i-se şi numele.
Iar când se împlinesc 40 de zile, se aduce pruncul în Biserică,
ca să se îmbisericească, adică să facă început intrării în Biserică. El
este adus de maica sa, fiind curăţită, şi fiind de faţă şi naşul cel ce la
botezat.
La opt zile după cununia religioasă, mirii trebuie să vină la
Biserică cu lumânările de la nuntă, să le aprindă şi preotul să le
citească molitfa. După aceasta, lumânările de la cununie rămân
pentru a fi folosite în Sfânta Biserică.
„Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să
vă feriţi de orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după
predania care aţi primit-o de la noi“ (2 Tesaloniceni 3:6).

BIBLIOGRAFIE: Biblia E.I.B.M., 1988; Biblia E.I.B.M., 1992; Biblia E.I.B.M., Bucureşti,
1994; Învăţătură de credinţă creştin ortodoxă - Craiova 1952; Învăţătura de credinţă creştin
ortodoxă, Cluj,1993; Noul Testament versiunea Anania - 1993;

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină