Se afișează postările cu eticheta SFATURI DESPRE IERTARE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SFATURI DESPRE IERTARE. Afișați toate postările

miercuri, 11 ianuarie 2017

DE TOATE PENTRU TOTI: Cum sa iertam?


                                                                De ce avem nevoie sa iertam? 
Daca vrem cu adevarat sa iubim trebuie sa invatam mai intai sa iertam. Iertarea este un cadou pe care ti-l faci tie insuti, nu este ceva ce faci pentru celalalt pentru ca iertarea nu are nimic sau poate foarte putin in comun cu celalalt. Iertarea estre ceva ce are legatura cu interiorul tau si nu cu exteriorul. Lipsa capacitatii de a ierta, te tine blocat in trecut si te priveaza de libertatea de a decide cu detasare pentru prezent. Probabil ca este dificil sa treci direct la’’fapte mari’’ asa ca poti exersa iertarea incepand cu lucruri mici. 
Cum poti ierta cu adevarat pe cineva? 
Iata cativa pasi pe care poti sa-i parcurgi: 
       1. Analizeaza-ti furia. Ia-ti ceva timp pentru a-ti analiza furia. Este usor sa spui, ’’Urasc aceasta persoana’’. De obicei cunoastem sursa furiei noastre insa uneori radacina ei nu este clara. Nu stii de ce te enerveaza seful, sau de ce te irita cand cineva parcheaza masia gresit. Daca reusesti sa afli care este sursa furiei, poti gasi si o cale de rezolvare a ei. Intreaba-te cum si ce poti face ca situatia sa arate mai bine. Daca spre exemplu vrei sa schimbi o peroana, incepe prin a schima ceva la tine, in loc de furie sa-i arati iubire si sa iti indrepti atentia asupra lucrurilor pozitive si nu asupra celor negative, prin critica. Poti incerca si vei vedea ca merita. 
         2. ’’Multumesc pentru aceasta experienta’’. Iti poti spune tie si in egala masura si celeilalte persoane ca ai avut posibilitatea unei astfel de provocari. Ai remarcat vreaodata cat de puternic esti dupa experiente dificile? Dupa un incendiu in padure, observi cum lastari noi incep sa creasca, mai desi decat era padurea inainte. Dupa experiete dificile, iti dai sema cat de puternic esti in interiorul tau si cat de mult te-a intarit acea experienta. Incearca sa vezi lucrurile si din alt unghi, sa nu te victimizezi ci sa constientizezi cat te puternic esti pentru ca ai supravietuit acelei experiente. Fii recunoscator pentru ca ai avut posibilitatea sa-ti explorezi interiorul, sa-ti testezi limitele si sa vezi cat de puternic poti fi. 
        3. Elibereaza-te de resentimente. Cand esti blocat de furie, este ca si cum ai vedea realitatea prin ochelari fumurii si incerci sa-i faci si pe celalti sa priveasca prin acesti ochelari. Incerci sa povestesti in stanga si in dreapta ce nedreptate ti s-a facut, asteptand ca ceilalti sa te aprobe si sa confirme ca ai dreptate. Incearca sa-ti scoti acesti ochelari ca sa vezi realitatea si in alte culori. Pastrandu-ti aceeasi viziune rigida, nu faci altceva decat sa te otravesti cu resentimente si nu-ti dai voie sa mergi mai departe. Poti incepe sa ierti prin a aceepta ca poate ceva din tine l-a facut pe celalalt sa actioneze in acest fel si mai ales, poti ierta pentru ca orice om este supus greselii. 
     4. Schimba furia in compasiune. Copiii “gresesc” mai tot timpul pentru ca ceea ce fac ei, lor li se pare natural insa pentru adulti unele actiuni sunt considerate greseli pentru ca perceptia este prestata pentru a eticheta lucrurile in “bune sau rele”. Imagineaza-ti persoana care te-a ranit in postura de copil. Intreaba-te cum a fost viata ei? De ce actioneaza in acest fel care te raneste pe tine sau pe ceilalti? Daca gasesti in tine un spatiu cat de mic pentru compasiune, atunci vei putea vedea acea persoana ca fiind ea insasi o victima a circumstantelor. In acest fel, vei face loc pentru pace si reconciliere iar iertarea va lua locul furiei. 
     5. Renunta la furie. Ce ai de pierdut daca ramai blocat in resentiment? Propria ta liniste. Poti aduce pace si echilibru in sufletul tau, renuntand la furia care face valurile in interiorul tau si sa aduci calmul si echilibrul prin iertare. Nici macar nu este nevoie sa o spui verbal persoanei care te-a ranit, este suficient sa o faci in launtrul tau. Insa daca gasesti puterea si detasarea sa-i spui ’’te iert pentru toata suferinta pe care am trait-o cu tine’’ este si mai bine. Vei putea avea parte de un adevarat miracol: celalalt sa-ti spuna ’’iarta-ma pentru durerea pe care ti-am provocat-o’’. In acest fel amandoi ve-ti avea parte de un nou inceput sau mai bine spus de a merge mai departe inpreuna, trecand peste obstacolul care v-a tinut blocati. A gresi este omeneste, a ierta este divin. 
..................................... 
                                                                     Fericirea este contagioasa 

Cu cat cunoastem mai multi oameni fericiti, cu atat avem mai multe sanse sa fim fericiti, ne asigura cercetatorii americani. Fericirea e molipsitoare si se raspandeste "in valuri? in cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, dar nu si printre colegii de munca. 
Nefericirea este de asemenea molipsitoare, dar intr-o masura mai redusa. 
Cercetatorii de la Universitatea din California si de la Harvard Medical School au stabilit ca grupurile de oameni fericiti si nefericiti se formeaza dupa criterii de apropiere. De exemplu, probabilitatea ca o persoana sa fie fericita creste cu 42% daca un prieten al acesteia, care locuieste la mai putin de 800 de metri distanta, e fericit. Procentul scade insa la 25%, daca prietenul locuieste la mai putin de 1,5 kilometri si continua sa scada pe masura ce aceasta distanta creste. 
Sansele de a fi fericit cresc cu 8% in cazul in care traim alaturi de un partener de viata care este fericit, cu 14% daca unul dintre parinti (care locuieste in apropiere) este fericit, si chiar cu 34%, daca vecinii sunt fericiti. 
Dar aceasta formula nu se aplica in cazul colegilor de birou, deoarece relatiile de concurenta dintre acestia fac sa limiteze raspandirea acelorasi stari emotionale. In concluzie, potrivit acestui nou studiu revolutionar, unul din factorii determinanti ai fericirii individuale e fericirea altora, deoarece "emotiile sunt un fenomen colectiv, nu un fenomen individual?. 
De altfel, persoanele fericite au tendinta de a se aduna impreuna. O alta concluzie a studiului e ca o viata activa e de asemenea un factor care favorizeaza fericirea. Cercetatorii au aratat ca nefericirea e molipsitoare intr-o masura mai mica: apropierea de o persoana nefericita creste cu 7% sansele de a deveni nefericit, in timp ce apropierea de o persoana fericita creste cu 9% sansele de a deveni fericit. O explicatie ar fi faptul ca persoanele nefericite nu atrag multi semeni imprejurul lor. Cercetarile pentru acest studiu au durat 20 de ani. 

sursa

DE TOATE PENTRU TOTI: Cum sa iertam?: De ce avem nevoie sa iertam? Daca vrem cu adevarat sa iubim trebuie sa invatam mai intai sa iertam. Iertarea este un cadou pe care ti-l f...

joi, 11 decembrie 2014

Iertarea aproapelui, cea mai grea poruncă?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmași, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate dușman.



În mod deosebit ni se atrage atenția asupra unei virtuți speciale: iertarea: „de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greșelile voastre” (Matei 6, 14-15). Pare complicat! Din ce cauză ni reaminteşte cu atâta stăruință să iertăm, îndeosebi acum, la început de post? Mergem la biserică, dăm milostenie, deschidem adeseori cartea de rugăciuni, nu e suficient? „De ce ar trebui să mă umilesc cerând iertare?” s-ar întreba unii. Oare a cere iertare este chiar umilință? Se pare că, pentru cei care gândesc astfel, este o piatră de poticneală. Se pune întrebarea: din ce pricină uneori ne vine atât de greu să iertăm? Și atunci când o facem, mai mult de gura duhovnicului, nu izbutim să îndepărtăm toate urmele răutății din suflet. Iertăm, dar nu uităm! Or, dacă nu uităm, înseamnă că nu am iertat din inimă, că nu am extirpat rădăcina răului din interiorul nostru, care în scurt timp va zămisli iarăși în noi resentimente, ură ori dispreț.

Cu toții rostim rugăciunea „Tatăl nostru” zicând: „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 12). Adesea ne spunem mecanic rugăciunile, fără atenție la conținutul lor. Îmi amintesc de o memorabilă întâmplare petrecută la Sihăstria. Părintele Cleopa, ieșit în fața smeritei sale chilii, a început să ne vorbească. Dintre pelerini, o credincioasă își ridică glasul, rugându-l pe luminatul călugăr să o învețe cum să procedeze, căci, având un litigiu din pricina unui petic de pământ, nu reușea să se împace cu megieșii săi, iertându-i. Cu vorba ca de tunet, înțeleptul duhovnic îi răspunse: „să nu îndrăznești să mai spui Tatăl nostru până nu te împaci!”. „De ce?” întrebă nedumerită pelerina. „Atunci când glăsuiești și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri, de fapt, Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte numai când și tu poți ierta. Iar dacă tu nu poți ierta îți ceri singură osânda.” Spășită, femeia puse capul în pământ, gândindu-se, probabil, că de câte ori rostise „Tatăl nostru” își ceruse, de fapt, pedeapsa pentru neputința de a se fi împăcat cu hotarnicii.

Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmași, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate dușman. Sunt cuvinte grele, dar veridice căci Mântuitorul Hristos nu glumea, nici nu arunca vorbe în vânt. De am reflecta în fiecare zi la posibilitatea ca Dumnezeu să ne devină adversar, prin propria noastră rugă, cred că am ezita să mai rostim Rugăciunea Domnească, iar dacă am face-o, am sări cu siguranță cererea a cincea. Oare din ce pricină Domnul a condiționat iertarea Lui de cea acordată de noi celor care ne-au făcut vreun rău voit sau inconștient? Răspunsul ni-l oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Mila lui Dumnezeu se ascunde în milostivirea noastră față de aproapele”. Așa stând lucrurile, vom fi tentați să rostim mai ușor: „Iartă-mă!”

Ce simplu ar fi să spui: „Iartă-mă!” Însă Domnul cunoaşte superficialitatea omului, tendința de a înșela. Câți nu mărturisesc duhovnicului: „Părinte, nu am dușmani. I-am iertat”, dar în realitate continuă războiul cu semenii deveniți inamici, alimentând răutatea, invidia, răzbunarea. Omeneşte vorbind, ne vin multe necazuri, supărări, jigniri din partea apropiaților. În deplină sinceritate cu noi înşine, fiecare trebuie s-o recunoaştem răspicat: „suntem oameni, iar nimic ce este omenesc nu ne este străin", căci și noi, la rândul nostru, poate am zavistuit, am osândit sau am urât. Cu toate acestea, la Taina Pocăinței, unii mărturisesc, cu o inconștiență vecină cu sinuciderea duhovnicească, faptul că nu dușmănesc pe nimeni. Tăgăduind adevărul la spovedanie, aparenţa se vădește favorabilă celui ce a încercat să-L înșele pe Tatăl Ceresc: duhovnicul îi dă dezlegare pentru împărtășanie. Cu orgoliu, va păși țanțoș către dumnezeiescul potir, iar slujitorul altarului îi va da cereasca hrană, Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului. Cunoscuții îl vor aprecia: „Uite un bun creștin! S-a spovedit, s-a împărtășit!” Amară înșelare! Hristos nu Se lasă „răpit”, nici păcălit. De aceea a rostit: „de nu veți ierta din inimă fratelui, nu veți fi iertați” (Matei 18, 35). Ce presupune iertarea din inimă? Părinții duhovnicești ne învață că ea nu trebuie să fie o simplă declarație, formală ori conjuncturală. „Iartă-mă și Dumnezeu să te ierte!” implică o participare totală a ființei omenești în a șterge răul sau supărarea din toată ființa. Iertarea adevărată trebuie să coboare în suflet iubirea și puterea de a ne ruga pentru cei ce ne-au săvârșit sau ne-au dorit răul.Ca să putem uita definitiv vătămătoarele fapte sau vorbe ce ne-au lezat, trebuie să ne asumăm o luptă lăuntrică, o răstignire a poftei filistine de răzbunare, a ispitei de a riposta la răutate cu răutate. Ce-i drept, nu-ţi vine ușor să-i ierți pe cei care, poate, ți-au distrus viața. Dar, dacă Domnul a cerut aceasta, cu siguranță că se poate împlini, căci El nu a împovărat ființa umană cu imperative utopice. Iar dacă, la început, nu reușim să îndeplinim porunca, să-L rugăm pe Hristos să ne ajute. La ceea ce noi nu izbutim, să-L chemăm pe El să pună umărul, ca să trecem peste piatra de poticneală. Numai așa vom simţi cum sufletul nostru înviază din legăturile păcatelor, ale egoismului şi mândriei, căci, iertarea sinceră a greşelilor altora întrezărește o șlefuire a sufletului nostru după iubirea milostivă a Domnului nostru Iisus Hristos. Să-I cerem Lui să ne dăruiască puterea sau virtutea de a ierta pe alţii aşa cum Dumnezeu ne iartă pe noi.

Așadar, când ne simţim tentați să nu iertăm, să ținem mânie, să ne răzbunăm, bine ar fi să ne amintim de cuvintele Mântuitorului Hristos: „Slugă vicleană, toată datoria ţi-am iertat-o pentru că M-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și Eu am avut milă de tine?”(Matei 18, 32-33). Să ne cutremurăm de sentința rostită în aceeași pildă evanghelică, gândindu-ne că ar putea fi pronunțată pentru noi: „Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, până ce-i va plăti toata datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, daca nu veți ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre” (Matei 18, 34-35).

Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate.

Daca alegem sa nu-i iertam pe cei ce ne-au ranit, ne punem sub controlul lor.

Iertarea celorlalti reprezinta primul pas urias, ducand la eliberarea noastra completa din lanturile care inconjoara o inima indurerata. Daca reactionam cu amaraciune in inima fata de cei ce ni se opun si chiar ne fac rau, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vietii iar reactia noastra fata de ceea ce ne-au facut altii ar putea sa dauneze la fel de mult ca si ofensa initiala.

De cate ori trebuie sa ierti? De fiecare data.

http://ro.netlog.com/artasireligie/blog/&page=3

joi, 11 octombrie 2012

Cand trebuie sa mustram?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Marturisesc ca multa vreme nu am inteles de ce Mantuitorul a pus mana pe bici pentru a-i alunga din templu pe cei care transformasera casa lui Dumnezeu in casa de negutatorie. Ma asteptam ca El sa raspunda cu iubire, asa cum le-a raspuns celor care L-au rastignit: "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34). Iar tulburarea cea mai mare a venit asupra mea in momentul in care am auzit ca fratele poate sa-mi devina un pagan (Matei 18, 15-17): "Daca insa iti va gresi fratele tau, mergi si-l mustra intre tine si el singur, si de te va asculta, ai dobandit pe fratele tau. Iar de nu te va asculta, mai ia impreuna cu tine pe unul sau doi, ca pe spusa a doi sau trei martori sa se sprijine orice cuvant. Si de nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames".

Tulburarea imi era data de faptul ca pe de o parte trebuie sa ne iubim vrajmasii, iar pe de alta parte ca suntem datori sa ii mustram pe cei care traiesc in neoranduiala (I Tes. 5, 15). Raspunsul la intrebarea cand trebuie sa ne purtam cu iubire si cand cu dreptate, l-am gasit la IPS Antonie Plamadeala: "Legea iubirii, porunca iubirii ni se adreseaza noua personal. Fiecarui individ in parte. In relatiile personale cu altii, trebuie sa opereze numai iubirea, dar atunci cand cineva iti greseste nu tie, ci greseste lui Dumnezeu, prin lepadarea de credinta, de pilda, cand greseste societatii, prin faptul ca fura, ca minte s.a.m.d., fata de acesta Sfanta Scriptura ne povatuieste sa ne purtam dupa dreptate si dupa lege".

Asadar, celui care ne face rau trebuie sa-i raspundem cu iubire. Sigur ca aceasta nu este o lucrare usoara, dar prin harul dumnezeiesc putem ajunge la o iertare totala si definitiva a raului facut noua de semeni. Ca acest lucru este posibil se poate vedea din viata sfintilor martiri, care nu au raspuns raului cu rau, ci au biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului lui Dumnezeu in ei. Numai asa avem si noi toate sansele de a face din dusmani prieteni. Insa pe cei care fac rau semenilor nostri, trebuie sa-i mustram si sa-i supunem legilor pentru a nu inmulti raul. Cu alte cuvinte trebuie sa raspundem cu iubire numai atunci cand avem posibilitatea sa iertam. Iar noi nu putem ierta decat raul facut noua. Nu putem si nu suntem chemati sa iertam raul facut altora.

Ne folosim de iubire atunci cand am fost afectati de raul cuiva si de dreptate in momentul in care raul facut afecteaza semenii. Sunt persoane care sustin ca daca cel iertat ramane insensibil si continua sa faca rau, atunci trebuie sa apelem la dreptate si sa-l supunem Bisericii. Insa celor care sunt grabnici in a face dreptate, le amintesc cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul: "Sa ne iubim asadar unii pe altii si vom fi iubiti de Dumnezeu. Sa fim cu indelunga rabdare intreolalta si va fi si El cu indelunga rabdare fata de pacatele noastre. Sa nu rasplatim raul cu rau si nu vom primi dupa pacatele noastre. Caci iertarea greselilor noastre o aflam in iertarea fratilor. Iar mila lui Dumnezeu e ascunsa in milostivirea noastra fata de aproapele. De aceea a zis Domnul: Iertati si se va ierta voua" (Luca 6, 37).

Adrian Cocosila

luni, 11 iulie 2011

CUM IERTAM


DOAMNE AJUTA!

Nivelele iertării pot fi:

Ø      Iertarea propriei persoane
Ø      Iertarea celorlalţi
Ø      Obţinerea iertării de la ceilalţi

Pentru a ierta trebuie să stabilim clar:

1.      Pe cine trebuie să iertăm şi de ce.
2.      Ce avem de iertat.
3.      Cui trebuie să cerem iertare şi de ce.

etapele demersului iertării

1.      Luarea deciziei de a ierta

Ø      Iertarea nu vine de la sine, trebuie să luăm hotărârea de a nu ne răzbuna ca să reglementăm o situaţie nedreaptă, o rană, o trădare, o jignire.
Ø      Este foarte important ca să luăm această hotărâre înainte de a se întâmpla fapta care ne ofensează. Altfel, în vâltoarea suferinţei, vom aluneca pe panta răzbunării.
Ø      Iertarea nu poate fi totală când cineva continuă să ne rănească. Este important să facem ceva pentru ca ofensa să înceteze: să discutăm cu persoana care ne răneşte, să intervenim prin cineva pentru mediere sau să întrerupem relaţia.
Ø      Lipsa de curaj poate fi ascunsă sub frumoasa mască a iertării gratuite, prin înăbuşirea sentimentelor neplăcute, de dragul unui confort părelnic.
Ø      A comunica cuiva că ne răneşte nu presupune neapărat să ne înfuriem pe el. Putem corecta o nedreptate fără violenţă. Putem comunica asertiv.

2.      Recunoaşterea faptului că am fost răniţi

Ø      Pentru cei mai mulţi dintre noi, e greu să recunoaştem că am fost răniţi de frica de durere şi de propriile emoţii. Atunci se apelează la fel şi fel de manevre pentru a nu intra în contact cu emoţiile provocate de ofensă: scuzarea celuilalt, învinovăţirea de sine, identificarea cu agresorul, iertarea rapidă şi superficială, ignorarea trăirilor lăuntrice proprii.
Ø      Dar „curăţia inimii” cere o golire a ei de durere, tristeţe, mânie, frustrare, ceea ce nu înseamnă negarea emoţiilor, ci acceptarea, trăirea lor şi eliberarea de presiunea pe care ele o exercită asupra noastră pentru a ne răzbuna, activ sau pasiv, pe ceilalţi sau pe noi înşine.
Ø      A recunoaşte că ai fost rănit presupune identificarea exactă a rănii, a durerii, a pierderii şi „jelirea” ei fără autocompătimire, lamentări şi scene. Înseamnă reperarea „locului” în care am fost afectaţi: onestitate, fidelitate, competenţă, demnitate, încredere, integritate… Astfel, mânia scade în intensitate, deoarece, până atunci, victima credea că i-a fost alterată întreaga personalitate.

3.      Exprimarea suferinţei

Ø      Exteriorizarea durerii este absolut necesară pentru a o putea gestiona sau vindeca. Ea poate fi scrisă într-un caiet, spusă cuiva, formulată în rugăciune…
Ø      Suferinţa nu trebuie spusă pentru a ne răzbuna, pentru a spune ceva rău despre celălalt. Decizia de a nu ne răzbuna a fost deja luată. Este vorba de descrierea faptelor şi spunerea propriei suferinţe, fără interpretarea intenţiilor.
Ø      E bine să găsim o persoană destul de matură emoţional şi spiritual pentru a ne asculta plângerea, fără a ne judeca şi dispreţui, dar şi fără a-l judeca sau dispreţui pe cel care ne-a rănit. Din cauza neînţelegerilor în acest sens, mulţi oameni suferă de singurătate şi nu îndrăznesc să-şi mai spună durerile.
Ø      Ascultarea activă, empatică a celuilalt ne ajută să vedem clar în noi ce anume a fost afectat, care este adevărata rană.

4.      Primirea vindecării

Ø      Iertarea desăvârşită nu este posibilă atâta timp cât fiinţa noastră lăuntrică nu a fost vindecată.
Ø      Vorbind cuiva despre suferinţa noastră, fără a blama şi fără dorinţa de răzbunare, vom beneficia, în timp, de lucrarea puterii noastre de vindecare.
Ø      Pentru cel credincios, aici este punctul în care intervine Dumnezeu. Mai ales dacă rana este prea profundă şi foarte veche, nu putem face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt, Care este în noi, va lucra la cererea noastră, conform făgăduinţei făcute nouă de Domnul (Luca 4, 28).

5.      Deschiderea pentru iertare

Ø      Numai dacă am înaintat pe calea vindecării putem spune că inima noastră e pregătită pentru darul iertării. Pentru că, iertarea, cu adevărat nu ne aparţine, ea este întotdeauna darul lui Dumnezeu, fie că ştim, fie că nu; fie de credem în Dumnezeu, fie că nu.
Ø      Iertarea nu este un act de eroism, nu este o virtute morală, ci o virtute teologală, pentru că este iubire. Dumnezeu ne-o cere, Dumnezeu ne inspiră să o cerem şi să o acordăm, Dumnezeu ne dă puterea s-o trăim, dăruind-o sau primind-o.
Ø      Când intrăm în procesul iertării, doar primul act de voinţă ne aparţine, mai departe totul devine deschidere către, şi primire a iubirii lui Dumnezeu.
Ø      Asta nu înseamnă că cineva care nu este creştin nu poate ierta. Harul lui Dumnezeu lucrează şi în cei necredincioşi, dacă ei se deschid iubirii şi bunătăţii, care sunt de la Dumnezeu. Ce este important de reţinut, este faptul că iertarea nu se dă, ci se primeşte.
Ø      Motorul iertării este conştiinţa limpede că eşti iubit în mod necondiţionat de Dumnezeu, că nu trebuie să plăteşti nimic pentru nimic.

6.      Stabilirea unei noi relaţii cu cel care ne-a rănit

Ø      După iertare, relaţia cu cel care ne-a rănit nu mai este aceeaşi, ea
o       se poate adânci într-o şi mai mare iubire, dacă se acceptă suferinţa împreună pentru cele întâmplate (o iubire care nu a trecut prin suferinţe nu este o iubire matură.)
o       sau se poate întrerupe ca relaţie fizică, din dragoste, pentru a nu-i mai da agresorului posibilitatea să ne mai rănească, să ne mai facă rău.

Consecinţele iertării

Ø      Primim puterea lui Dumnezeu de a fi asemenea Lui.
Ø      Ne recăpătăm adevărata identitate pentru că:
o       Ne unim cu Hristos (Luca 23, 24) şi primim Harul Lui.
o       Ne unim cu toţi oamenii (Coloseni 3, 3; Luca 7, 47).
o       Dobândim unitatea inimii (păcatul e ca un cuţit care împiedică circulaţia harului).

Când refuzăm să iertăm

Ø      Vom fi acaparaţi de gândul de a ne răzbuna. Răzbunarea este ceva natural, vine dintr-un fel de instinct al dreptăţii. Dar răzbunarea atrage după sine o spirală nesfârşită de violenţe.
Ø      Nu vom fi iertaţi de Dumnezeu (Matei 18, 35).
Ø      Suntem sfâşiaţi, devoraţi de dorinţa de a lovi, de a-l nimici pe celălalt. (Galateni 12, 14 –15)
Ø      Suntem sufocaţi de amărăciune (Evrei 12, 14 – 15).
Ø      Ne vom asemăna cu cei pe care nu-i putem ierta fie pentru slăbiciuni asemenea, fie pentru că suntem „judecaţi” după cum am judecat. Harul nu circulă în zona sufletului în care judecăm.
Ø      Sufletul ne este urâţit de otrava urii şi a resentimentelor.
o       Resentimentul înseamnă „a simţi din nou”. Este o răzbunare pasivă, ascunsă, care împiedică lucrarea pentru fericirea celuilalt. Este sursă de stres continuu şi poate genera boli somatice ca: ulcer, hipertensiune, arterită şi chiar cancer.
Ø      Trăim în spatele unui zid de apărare şi nu mai putem primi ce e bun în cei pe care nu-i iertăm.
Ø      Judecăm şi condamnăm şi ne umplem de calomnie, orgoliu, împotrivire, poftă de răzbunare, invidie, răutate, ni se împietreşte inima.
Ø      În cazul unor violenţe grave, lipsa iertării poate duce la fragmentare lăuntrică, la dedublare:
o       Când cineva a fost foarte grav agresat, a trăit o frică atât de mare încât, pentru a supravieţui, a apelat la un curios mecanism de apărare, numit identificare cu agresorul. Acesta intră, într-un fel, în victimă. Ca urmare, victima se simte contaminată de agresor, se percepe violent, murdar… devine dublu, victimă şi călău, şi continuă să se agreseze lăuntric. Când oboseşte să se agreseze pe sine, poate deveni, la rândul său, agresiv cu ceilalţi. Astfel, cine a fost violat, poate deveni violator, cine a fost agresat va agresa, cine a fost abuzat, va abuza…
Soluţia:
Ø      Căutarea agresorului ascuns profund înlăuntrul nostru, pentru a-l vindeca şi transforma. Aceasta se poate face prin iertare.

 

Temă pentru acasă

Ø      Identificaţi şi notaţi piedicile pe care le simţiţi în calea împăcării cu:
·                                 Viaţa Dumneavoastră
·                                 Părinţii
·                                 Profesorii care v-au rănit
·                                 Persoanele care v-au agresat
Ø      Alegeţi o situaţie în care vă e greu să iertaţi ceva cuiva şi cereţi ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi câte două minute, până veţi simţi o schimbare.
Scrieţi (într-un un mic eseu) în ce relaţie sunteţi acum cu Dumnezeu

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină