Se afișează postările cu eticheta DESPRE FEMEIA CRESTINA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DESPRE FEMEIA CRESTINA. Afișați toate postările

duminică, 3 mai 2020

Îngerul a strigat către cea plină de har: Curată Fecioara, bucură-te! Că Fiul tău a înviat



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...Ioan Monahul



    Hristos a Înviat! Bucurați-vă! Mironosițele sunt primele marturisitoare ale Învierii. Ca martori ai Învierii Mântuitorului Hristos, noi, credin¬cioșii de acum, ne unim cu toți cei ce au mărturisit și au trăit în credința că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, S-a răstignit… a pătimit, S-a îngropat și a înviat a treia zi. Dintre acești martori și mărturisitori, cei dintâi au fost cei despre care istorisesc sfinții evangheliști”. Conform sinaxarului din ziua de Paşti, prima persoană care L-a văzut pe Domnul Înviat este Sfânta Fecioară Maria: „Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăieşte Evanghelia de la Matei, şedea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Spre a nu se arunca îndoială asupra învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliştii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena”. Aratarile Domnului Hristos, dupa cei patru evanghelisti au fost urmatoarele in ordine cronologica: Aratarea Domnului catre Maria Magdalena (In 20,11-18; Mc 16,9;10,13) Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt, Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.Ș i aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.(In 20;11-18) Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. (Mc.16; 9-11)Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea. (Mt.28 9-10) Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut. (Lc. 24, 10-11)
Mironosițele merg la mormânt, merg nu numai pentru ca trebuiau sa indeplineasca un ritual, ci pentru ca Il pierdusera pe Cel ce fusese Viata lor, Lumina lor, Dragostea Lor. Pe Singurul care a dat gust vietii, Singurul fara de care se simteau pierdute, fara rost, osandite si in aceasta viata si in cea viitoare. Se stransesera in jurul Lui, ca puii care cauta aripa calduroasa si protectoare a clostii, impreuna cu ucenicii, ca o ceata de pripas, alcatuita inclusiv din foste desfranate, din vamesi si din simpli pescari. Care nu intelesesera ei prea multe din profetii, nici din sensurile tainice ale cuvintelor Lui, dar care simteau din adancul inimii, dincolo si peste indoielile pe care le aveau, mai puternic decat incoltirile din launtru si din afara, ca El este Hristosul, Fiul Tatalui ceresc. “Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6, 68)… Licarul de dor si dragoste din inimile lor, care fusese uitat si nestiut pana atunci, oglindise dintr-o data Chipul lui Hristos si se odihneau numai intru El. Erau atrasi catre Acesta, nemaivoind sa se intoarca la viata lor dinainte, la orbecaiala chinuitoare, la invalmaseala aiuritoare, la desertaciunea desertaciunilor. La viata lumii, care moarte este. Si s-au simtit ca si El, straini si calatori pe pamant (Evrei 11, 13). Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale (Ps.118,19) 
Da-mi pe Acel Strain, Care nu are unde sa-Si plece Capul. Iar acum omorasera Dragostea lor, omorasera Viata lor. Isi batusera joc de Nadejdea si de Lumina lor, scuipand-o, calcand-o in picioare, zdrentuind-o si punand-o pe Cruce. Unde ne vom duce Iisuse, acum? Ce vom face fara Tine? Viata noastra nu mai are niciun sens, Tu lipsind. Viata noastra nu mai e viata fara Tine, ci pedeapsa, chinuire si intunecare, asa cum a gustat Iov de pe gunoi inainte sa vii si sa potolesti focul launtrului sau. Amar, amar, amar! Si, neputand suferi acest amar, mironositele, indemnate de zdrobirea inimii lor, au fugit la mormant, ca sa fie inca odata aproape de El. Apropie-Te Doamne, apropie-Te, Cel ce esti pretutindenea. (Slava la Ceasul al treilea) Sa Il mai vada macar inca o data. Sa stea langa El, sa Ii sarute mainile si picioarele, sa Il inveleasca in giulgiu, sa Ii mangaie fruntea gaurita de spini. Macar inca putin sa mai stea langa El, ca Marta altadata, la picioarele Lui, si sa se tanguiasca catre El, cerandu-I sa le mai vorbeasca, sa Il mai auda inca odata pe El. Si nu L-au gasit.Unde L-au ascuns? Nu a ajuns ca ni L-au omorat, acum L-au si furat? Macar aceasta mangaiere să avem, sa mai stam cu El la mormant, si pe aceasta ne-au luat-o ?
„În Sfânta Scriptură numărul şapte e folosit atât în relaţie cu virtutea, cât şi cu răutatea. Mân¬tuitorul a ales-o pe drept după ce a scos din ea şapte demoni ca prin aceasta să-l alunge din fi¬rea omenească pe stăpânul răutăţii; căci istori¬ile despre Maria Magdalena ne spun că a dus o viaţă în feciorie încununată de martiriu; şi că pentru fecioria şi curăţia ei la măsura cea mai înaltă celor ce au supus-o chi¬nurilor li s-a părut asemenea cristalului; căci, aşa cum se spune, ducându-se după Adormi¬rea Maicii Domnului în Efes, la ucenicul cel iu¬bit, această Miroforă Maria şi-a încheiat acolo călătoria apostolică prin martiriu, nevo¬ind a se despărţi până la sfârşit nici de Fecioa¬ra, nici de Evanghelistul Ioan; aşa cum Pe¬tru, începătura Apostolilor, a fost numit pen¬tru credinţa sa neclintită în Hristos piatră, la fel şi aceasta, care s-a făcut mai marea ucenicelor, pentru curăţia şi dragostea ei faţă de El, a fost numită Maria, numele pe care l-a purtat şi Maica Mântuitorului; şi, aşa cum pe Hristos îl urma ceata ucenicilor, la fel şi Maicii Domnului îi urma ceata fe¬meilor ucenice; căci atunci se minunaseră, zice, ucenicii că Domnul vorbise cu o femeie (samarineanca), iar vestirea Evangheliei era dusă la împlini¬re și de Maica Domnului în acelaşi timp cu Fiul, iar aceste Mirofore urmându-i ei, slujeau în cele trebuincioase Invatătorului şi ucenicilor”
            Mantuitorul a iesit din giulgiu fara a-l sfasia sau a-l desface si apoi si din groapa, prin piatra neridicata, fara a o sparge, asa cum a iesit din pantecele Maicii Sale fara ca ea sa aiba durerile nasterii si fara a-i strica cheile fecioriei. Toate acestea sunt legate de ideea teologica ca acolo unde Dumnezeu atinge, toate lucrurile devin vii, ies din ordinea lor naturala si intra intr-o alta ordine, divina, superioara, neinteligibila pentur noi. Cu siguranta, Iisus a inviat inainte ca femeile mironosite sa fi ajuns la mormant, iar piatra mormantului a fost rasturnata de inger dupa Invierea Sa, asa cum se vede din relatarea sfantului Evanghelist Matei, care spune ca femeile, venind dis-de-dimineata, au vazut ingerul ca un fulger oprindu-se la mormant, apoi a rasturnat piatra si a sezut pe ea. Intr-adevar, Mantuitorul S-a salasluit in pantecele Sfintei Fecioare si S-a nascut fara a strica cheile fecioriei; dupa pogorarea de pe Cruce, Iisus a fost pus intr-un mormant nou, in care nimeni niciodata nu mai fusese pus (In 19,41), simbol al nasterii din Fecioara. Si asa cum a iesit din pantecele Sfintei Sale Maici, tot asa a iesit din mormant fara a sfarama piatra de la intrare.
Ingerul a pravalit piatra pentru ca femeile mironosite sa vada ca mormantul era gol si, de asemenea, ca Petru si Ioan, care vor veni la mormant dupa vestirea Invierii de catre femeile mironosite, sa poata vedea mormantul gol, si giulgiul nedesfacut. In Ardeal exista icoane care Il arata pe Iisus triumfator, iesit din mormant si stand pe piatra nerasturnata a mormantului, insemnand ca a iesit prin piatra inainte de rasturnarea ei. Simbolistica aceasta mi se pare foarte importanta si tin sa o subliniez si in momentele urmatoare. Aşa dar, femeile mironosiţe au venit la mormânt foarte de dimineaţă, când abia începea să se lumineze de ziuă. Înainte de a ajunge la mormânt, s-a făcut cutremur şi ele au văzut îngerul Domnului ca un fulger străbătând văzduhul, pogorîndu-se la mormânt, răsturnând piatra mormântului şi şezând pe ea.
Femeile ajung peste puţină vreme la mormânt, găsesc îngerul aşezat pe piatră şi ostaşii care păzeau mormântul zăcând ca morţi. Autorul nu ne redă discuţia dintre femei şi înger, ci numai «răspunsul» îngerului: «Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit căutaţi: nu este aici, căci S-a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus; şi mergând degrabă spuneţi ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi. Şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea. Acolo Îl veţi vedea. Iată, eu v-am spus.» (Mt 28 : 5-7). Relatarea Învierii la Marcu este foarte asemănătoare cu cea de la Matei cu mici deosebiri: el numeşte trei femeile mironosiţe: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Salomeea care veniseră să ungă trupul Domnului cu miresme. Pe drum se întrebau între ele cine le va prăvăli piatra de la uşa mormântului, care era foarte grea. Când s-au apropiat de mormânt şi şi-au ridicat privirile, au văzut piatra răsturnată. Probabil că s-au mirat în sinea lor, dar poate au socotit că grădinarul a făcut acest lucru. Intrând în mormânt, s-au spăimântat la vederea îngerului înveşmântat în alb şi care le-a spus exact aceleaşi cuvinte referitor la Iisus Cel răstignit pe care ele Îl căutau. Îngerul le îndeamnă să spună ucenicilor despre Înviere şi despre întâlnirea din Galileea. La Sfântul Luca găsim o relatare asemănătoare cu câteva deosebiri mici faţă de primii doi Evanghelişti: Femeile mironosiţe merg la mormânt cu miresme, găsesc piatra răsturnată, ceea ce le miră, intră în mormânt şi constată că trupul Domnului nu era acolo, apar însă doi bărbaţi în haine strălucitoare – doi îngeri – care le spun : «De ce pe Cel viu Îl căutaţi între cei morţi?» Apoi le vestesc Învierea şi le dau îndemnul de a spune ucenicilor despre Înviere şi să le amintească de întâlnirea din Galileea pe care Iisus le-o dăduse înainte de arestare. Deşi nu avem decât un singur text anterior Învierii Domnului care să ne vorbească despre întâlnirea pe care a fixat-o Iisus cu ucenicii Săi înainte de arestare ( Luca), faptul că toţi trei Evangheliştii vorbesc despre ea cu fermitate, înseamnă că a existat această convenţie, chiar dacă numai un evanghelist a pomenit-o. Luca numeşte şi el trei femei mironosiţe, dar în loc de Salomeea o pune pe Ioana, ceea ce înseamnă că au fost mai multe femei.
După aceste relatări succesive ale Învierii Domnului la cei trei Evanghelişti sinoptici, ne putem forma o părere privind cum s-a petrecut minunea. Cu siguranţă, Iisus a înviat înainte ca femeile mironosiţe să fi ajuns la mormânt, iar piatra mormântului a fost răsturnată de înger după Învierea Sa, aşa cum se vede din relatarea Sfântului Evanghelist Matei, care spune că femeile, venind dis-de-dimineaţă, au văzut îngerul ca un fulger oprindu-se la mormânt, apoi a răsturnat piatra şi a şezut pe ea.
Prima arătare a Mântuitorului a fost către femeile mironosiţe. La Matei ni se spune că, după ce îngerul le vesteşte femeilor Învierea şi le arată, ca dovadă, mormântul gol, trimiţându-le să vestească ucenicilor Învierea şi să le spună să meargă în Galileea, acestea au plecat în grabă. Înainte de a ieşi din grădină, Iisus li se arată, le spune «Bucuraţi-vă». Femeile I s-au închinat căzând la picioarele Lui. Iisus le trimite să vestească ucenicilor Săi Învierea şi să le reamintească întâlnirea din Galileea. Am subliniat căderea la picioarele Lui pentru un argument ulterior. După toate aparenţele, următoarea arătare a lui Iisus a fost către Maria Magdalena, care venise cu femeile mironosiţe, dar nu plecase cu ele. Neîncrezătoare în ceea ce văzuse s-a întors la mormânt căutând dovezi pentru veracitatea Învierii. Avea o stare de pustiire care îi cuprinsese inima şi ea plângea la mormânt. Atunci a văzut doi îngeri înăuntru, unul la cap şi altul la picioarele locului unde zăcuse Iisus, care au întrebat-o de ce plânge. Ea le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus (In 20: 13). Fără îndoială că a auzit un zgomot, nu a mai aşteptat răspunsul îngerilor, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus aproape, dar nu L-a recunoscut. Ca şi îngerii, Mântuitorul a întrebat-o de ce plânge, pe cine caută. Maria a crezut că este grădinarul şi L-a întrebat dacă el a luat trupul lui Iisus, rugându-l să-i spună unde L-a pus ca ea să se ducă să-L ia. Atunci Iisus a chemat-o pe nume: Marie! Și poate și asta îi copleșea pe apostoli, care știau toate cuvintele Mântuitorului, dar nu puteau să înțeleagă ce se întâmplă. Femeile mironosițe au acționat cu inima lor. Nu înțelegeau ce se întâmplă, dar nu aveau cum să nu se ducă. Nu aveau cum să nu-L slujească pe Acest Om care atât de mult le-a mângâiat în viață. Putem vedea din relatările evangheliștilor starea mironosițelor. Maria Magdalena a venit de dimineață, a văzut cutremurul, piatra dându-se la o parte, după aceea s-a mai dus și a mai revenit de câteva ori. Într-un târziu Mântuitorul i se descoperă. Starea ei ne arată starea femeilor mironosițe. Erau copleșite de durere
     Erau copleșite de durere. În popor am spune „nebun(e) de durere”. Inima lor era tot o rană și, cu miresmele pe care le-au pregătit încă de vineri seara, au venit la prima oră, de îndată ce au putut. Nu aveau nimic de câștigat, dimpotrivă. Dar, din dragoste, în libertate, au făcut aceasta și L-au văzut pe Mântuitorul înviat. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.” Aici îngerul le-a arătat mironosițelor mormântul gol. Sf. Grigorie Palama tâlcuiește că arătarea îngerului a fost cu deosebire pentru Maica Domnului. Ea era cea care aștepta Învierea, știa că Mântuitorul va învia și a putut să primească, prima, această veste. Avem aceasta în cântarea Bisericii: “Îngerul a strigat către cea plină de har: Curată Fecioara, bucură-te! Și iarăși zic, bucură-te! Că Fiul tău a înviat”. Biserica noastră cântă exact acest fapt: că Maica Domnului a fost prima care a primit vestea Învierii așa cum se și cuvenea. Ea fiind cu totul duhovnicească, a trăit totul la maximum, dar nu a fost copleșită întru totul de această durere, ca femeile mironosițe. Aștepta Învierea și a primit vestea de la înger.
Femeile mironosițe se aflau în această stare copleșite, zdrobite de durere. Și în această stare, neținând cont de nimic, de noapte, de piatra mormântului, nu s-au gândit nici că nu pot da la o parte ele piatra, din inima lor îndurerată, dar plină de dor. Aceasta este starea lor, pline de durere, dar și pline de dor, pentru a-L sluji pe Cel care le mângâiase in inima lor. Ele cu inima au mers, nu cu mintea. Ce se întâmplase nu putea fi înțeles cu mintea, care nu poate să cuprindă aceasta, cum Dumnezeu se lasă așa batjocorit.
       Măsura dragostei Lui pentru noi pentru noi creşte atunci când luăm în considerare nevrednicia noastră . „Căci cu greu ar muri cineva pentru un om drept; dar pentru un om bun, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi ,în faptul că ,pe când eram noi încă păcătoşi , Hristos a murit pentru noi .”(Rom. 5:7,8) Am fi meritat pedepsirea Divină, nu sacrificiul Divin. Există doar o singură explicaţie pentru sacrificiul Lui Dumnezeu pentru noi: că ”bogăţiile harului Său” (Ef1:7) sunt toate fără de plată. Nu este un răspuns la ceea ce merităm noi. Este revărsarea meritului valorii Sale infinite. De fapt aceasta este ceea ce este dragostea Divină în cele din urmă: o pasiune de a fermeca, cuceri păcătoşi fără de merit , cu un preţ mare , pasiune cu care ne va face fericiţi în mod suprem , pe veşnicie,pe.numele ei –frumuseţea Lui infinită. Hristos a suferit şi a murit …pentru ca să îşi arate propria dragoste pentru noi „Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi , ca dar şi ca jertfă de bun miros Lui Dumnezeu .”(Ef.5:2). ”Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine Însuşi pentru ea ”(Ef.5:25) ”Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine ”.(Gal.2:20 ) Moartea lui Hristos nu este numai o demonstraţie a dragostei Lui Dumnezeu (In 3:16) dar de asemenea este exprimarea supremei dragoste a lui Iisus pentru cei ce o vor primi ca pe comoara lor .Cei ce îl mărturiseau pe Hristos în primul secol şi care au suferit cel mai mult pentru că au fost creştini erau fascinați de acest fapt: „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. Ei au luat actul sacrificiului de bună voie al Lui Hristos Iisus foarte personal şi îşi spuneau: „m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine”
Cu siguranţă acesta este felul în care ar trebui să înţelegem patimile, suferinţele şi moartea Lui – ele au legătură cu mine. Sunt în legătură cu dragostea Lui Hristos pentru mine personal, păcatul meu mă desparte pe mine de Dumnezeu, nu păcatul în general. Este împietrirea inimii mele şi înţepenirea mea spirituală care înjosesc meritul Lui Hristos Iisus . Sunt pierdut şi muritor, iar atunci când este vorba despre mântuire, mi-am pierdut dreptul tuturor cererilor mele puțin justificate. Tot ceea ce pot să fac este să pledez pentru milă. Apoi îl văd pe Hristos suferind şi murind .Pentru cine? Spune Scriptura: Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine Însuşi pentru ea (Ef. 5:25). Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta; cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi (In 15:13). Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Mt. 20 :28) Şi mă întreb: sunt eu printre cei „mulţi ”? Pot eu să fiu unul dintre prietenii Lui ? Îmi este permis să aparţin Bisericii Lui? Şi aud răspunsul: Crede în Iisus Hristos şi vei fi mântuit ”(Fa 16:31) Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit (Rom 10:13) Oricine crede în El primeşte, prin numele Lui iertarea păcatelor (Fa 10:43). Dar tuturor ce l-au primit, adică celor ce cred în El, le-a dat dreptul să devină copii ai Lui Dumnezeu (In 1:14) Oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (In 3:16)
Crezând, inima îmi este mişcată şi îmbrăţişez frumuseţea şi icoana lui Hristos ca şi pe o comoara mea. Şi de acolo se revarsă aceaastă măreaţă realitate – dragostea lui Hristos pentru mine .Aşa că spun şi eu împreună cu acei martori ai lui Hristos din primul secol : „m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine”
Şi ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că a plătit cel mai mare preţ posibil ca să-mi dea cel mai mare cadou cu putinţă.Şi ce este aceasta ? Este darul pentru care s-a rugat la sfârşitul vieţii sale: Tată , vreau ca acolo unde sunt Eu ,să fie împreună cu Mine şi acei pe care Mi i-ai dat Tu, ca ei să vadă slava Mea (In 17:24) in suferinţa şi moartea Lui şi noi am privit slava Lui, o întocmai ca slava singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr (In1.14) Dar cele mai bune vor veni de acum înainte şi El a murit să asigure acestea pentru noi. Hristos a murit, a biruit moartea, a Înviat, ca și noi să înviem și să Îl urmam în Împaratia Cerurilor. Aceasta este dragostea Lui Hristos. Adevarat a Înviat! Amin
 (postat pe fb de ioan monahul)

duminică, 26 aprilie 2020

FEMEIA CRESTINA


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Asadar, femei crestine, treziti-va, spovediti-va si spuneti la duhovnic cu lacrimi in ochi cate avorturi aveti, facand canon pentru iertarea acestor pacate grele. Canonul nu consta in a cumpara lumanari de mii de lei sau altceva de genul acesta, ci mai intai de toate trebuie indreptare, oprire de a mai face acest pacat si parere de rau pana la moarte. Pocainta impreuna cu faptele bune vor salva si sufletele nevinovatilor prunci.
Femeia trebuie sa fie ca un inger pazitor al casei, ea trebuie sa-si pazeasca barbatul sa nu cada in pacate, caci multe femei neiscusite si-au stricat barbatii buni. Daca e ingerul casei, femeia trebuie sa aiba grija mare de copii, sa nu fie sminteala pentru ei, sa nu se dezbrace in fata lor, caci mult gresesc aceste mame care nu se rusineaza in fata copiilor. Acolo unde sunt baieti si fete, mama trebuie sa-i separe mai din timp, fiindca de la nerusinare vin pacate grele care nu se pot spala asa usor.
Femeia crestina trebuie sa se deosebeasca de celelalte femei necredincioase. Ea sa fie pilda oriunde merge si cu mult mai mult la Sfanta Biserica, observand cu atentie invatatura Sfintilor Parinti, care spun ca in biserica nu se vorbeste si nu se umbla din loc in loc, iar imbracamintea femeii crestine trebuie sa fie modesta. Sfantul Ioan Gura de Aur a intalnit o femeie gatita, parfumata si a intrebat-o: "Unde mergi, femeie, asa? Ea-i raspunde cu bucurie ca merge la biserica. Sfantul ii raspunde: "Imbracamintea ta nu te arata ca mergi la biserica, poate mergi la nunta sau la teatru, caci pentru a merge la biserica nu se cere sa fii asa de eleganta, inzorzonata, nu asa se imbraca o femeie pacatoasa care se pocaieste si cere iertare de la Dumnezeu. Hainele tale luxoase nu te vor invrednici de iertare, ci vor atrage mai degraba asupra ta mania lui Dumnezeu

vineri, 9 mai 2014

DESPRE MAMA CRESTINA



       CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE 
                        MAMA CREŞTIN - ORTODOXĂ 


                                      Preot Ioan

    În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu, Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu... De trei ori vai ţie, mamă cu asemeni greş, căci, mâine, Vei mânca, muiată-n lacrimi, cea mai otrăvită pâine, Căci, precum îţi creşti copiii, vor fi oameni sau neoameni: Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce-n el semeni!
( Vasile Militaru).

                                     Iubiţi credincioşi, 

         Marele nostru poet, Mihai Eminescu, spunea: «Biserica este „mama“ neamului nostru». Şi de fapt, două nume strigăm în viaţă: „Doamne“ şi „Mamă“, exact de unde ne tragem. „Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie maica tuturor celor vii“(Facerea 3:20), de aceea unii au numit femeia „fântâna vieţii“. Iată ce zice poetul creştin-ortodox Vasile Militaru într-o minunată poezie a sa, referitor la creşterea şi educarea copiilor:

 Pe copil să-l ţii în frâne, 
Nu-l lăsa după plăcere,
 De vrei om la toţi să placă.
 Unde vrea el să se ducă. 

Nu-l lăsa orice să spună, 
Din acelaşi lemn se scoate 
Nu-l lăsa orice să facă.
 Şi icoană şi măciucă! 

           Misiunea mamei creştine începe cu maternitatea naturală şi trebuie să continue în maternitatea supranaturală, pentru că din fiii săi trebuie să facă „fii ai lui Dumnezeu“. Mame bune în adevăratul sens al cuvântului sunt mamele creştine. Întreaga viaţă a unei mame este o misiune, un „apostolat al iubirii“. Nu este de ajuns ca fiul sau fiica ta să devină ceea ce-ţi doreşti tu. Viaţa mai are şi altceva, o bogăţie ascunsă, cel mai scump mărgăritar, credinţa. 
CREDINŢA este mai reală ca viaţa. „Oglinda părinţilor sunt copiii“ sau altfel spus „Pomul după roadă se cunoaşte“. Nu uitaţi că mama este cea mai bună profesoară de religie! Cu o „floare“ de copil a binecuvântat-o Dumnezeu şi tot o „floare“ trebuie să-I dea înapoi lui Dumnezeu, altfel, va da socoteală amarnică pentru felul cum şi-a crescut copilul şi pentru păcatele ce le-a făcut ea însăşi în această viaţă. 
CREDINŢA răsare, creşte şi se înalţă din colaborarea Duhului Sfânt cu omul.
CREDINŢA este uşa „Sfintelor Taine“. Pe om nimic nu-l satură, nimic nu-l împacă şi nu-l mulţumeşte, până când inima lui nu ancorează la „ţărmul credinţei“ în Dumnezeu. 
NECREDINŢA face din om o fiinţă fără milă, fără ruşine, o fiinţă monstruoasă. Pe măsura credinţei creşte iubirea şi pe măsura iubirii creşte credinţa. Credinţa fără iubire nu poate fi credinţă, căci şi demonii cred, dar nu au iubire şi de aceea osânda rămâne veşnică asupra lor.
IUBIREA, adevărata iubire pe care ne-a poruncit-o Hristos, este un sentiment divin care porneşte de la suflet, merge la suflet şi nu costă nimic. 
Aţi auzit de Iov? Aţi auzit că era om temător de Dumnezeu? Dumnezeiasca Scriptură spune despre acesta: „Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău“ (Iov 1:1). Dar, auzi ce zice: „şi era foarte temător de Dumnezeu“. În toată seara aducea un bou jertfă. Pentru ce? El a trăit înainte de Legea scrisă. Este al cincelea de la Avraam, şi a trăit aproape cu o mie de ani înainte de Moise. El, acest om al lui Dumnezeu, avea şapte feciori şi trei fete, şi aducea jertfă de curăţie, cum se obişnuia pe atunci „Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit şi să fi cugetat ceva cu păcat împotriva lui Dumnezeu“ (Iov 1:5). Dar, care din taţii şi mamele de azi, mai au grijă ce gândesc copiii lor? 

Cine se mai teme azi de păcatele cu gândul ale copiilor lor?

„Vai de mine, or fi cugetat ceva rău copiii mei! Poate au cugetat la furt sau la ură, la desfrânare, la beţie sau la răzbunare... Vai de mine, să aduc jertfă lui Dumnezeu ca să-i ierte că au greşit cu gândul!“ 
       Pentru ca pe copiii dumneavoastră să-i vedeţi „OAMENI“ în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să-i creşteţi ca pe nişte adevăraţi creştini ortodocşi, după cum ne spune şi Mircea Eliade în „Istoria credinţelor şi ideilor religioase“: „A FI SAU MAI DEGRABĂ A DEVENI OM, ÎNSEAMNĂ ÎN PRIMUL RÂND A FI RELIGIOS!!!“ Religia este comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită înlăuntrul inimii şi manifestată în afară prin credinţă, cult, virtuţi şi fapte bune. Religia creştin-ortodoxă mai este numită şi religia iubirii şi trebuie să devină pentru copil temei al vieţii şi izvor de energie spirituală.

 O doamnă îmi spunea aşa: „Părinte, nenorocitul ăsta de fiu al meu mă bate, mă ocărăşte, mă ameninţă în fel şi chip, mă ameninţă cu moartea dacă nu-i trec casa pe numele lui. Şi eu nu vreau, pentru că mă bate el acum, când încă nu i-am dat casa, dar pe urmă, ce crezi, nu mă dă pe uşă afară şi mă trimite la azilul de bătrâni ?“ Şi atunci am întrebat-o:
 - L-aţi pus să spună rugăciuni dimineaţa, seara şi la masă? - Nu, părinte! 
- L-aţi dus în fiecare Duminică la Biserică? - Nu, părinte!
 - Aţi ţinut cele patru posturi mari ale anului? - Nu, părinte!
 - Aţi ţinut post măcar miercurea şi vinerea? - Nu, părinte! 
- Până la vârsta de 7 ani, l-aţi împărtăşit la fiecare 40 de zile? - Nu, părinte! 
 - După vârsta de şapte ani, l-aţi dus pe copil la spovedanie şi împărtăşanie în cele patru posturi mari ale anului? - Nu, părinte! - L-aţi crescut în dragoste şi în frică de Dumnezeu? - Nu, părinte! - 
             Ei, acesta este rezultatul muncii dumneavoastră, ceea ce aţi semănat, aceea seceraţi sau cu alte cuvinte „Dacă nu tai viţa de vie primăvara, se sălbăticeşte şi nu mai face struguri!“. Pentru un copil, educaţia din familie nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Părinţii au rolul de a forma copiii pentru viaţă, de a le cultiva sentimente creştine, umane, de a le cultiva credinţa, dragostea şi nădejdea în Dumnezeu. Prin fiecare copil educat corespunzător, aducem slavă lui Dumnezeu. Moştenirea cea mai preţioasă pe care o putem lăsa copiilor noştri nu constă în cele materiale (a căror importanţă nu trebuie negată total), ci în cele de ordin spiritual. Copiii trebuie învăţaţi să se poarte ca oameni duhovniceşti nu materialişti. Să gândească, să vorbească şi să se manifeste duhovniceşte.

 Nu doar hrană se cuvine, 
Ca să creşti copilul tău;
 Fă-l să-nveţe ce e bine 
Şi să ştie ce e rău!

                                          FAMILIA



     Să ne aducem aminte mereu de Sfânta Familie, purtătoare de smerenie, de moralitate desăvârşită şi neîntrecută omenie, unde pruncul Iisus „creştea şi se întărea cu duhul umplându-se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste Dânsul“ (Luca 21:40). Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti ne spun că în familie începe şi oarecum se stabileşte viitorul temporar al copilului, pentru că familia este cea dintâi şi cea mai însemnată şcoală pentru viaţă. De aceea trebuie ca o mamă să-şi crească copiii „întru învăţătura şi înţelepciunea Domnului“ (Efeseni 6:4). Şi aşa se naşte, creşte şi se desăvârşeşte sentimentul de iubire şi credinţă în Dumnezeu, căruia îi va încredinţa toată viaţa lui. Copilul este darul lui Dumnezeu şi fructul iubirii dintre bărbat şi femeie. În vremurile noastre femeia tinde să ocupe diferite funcţii, să renunţe la misiunea ei de mamă de copii, să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului în afara familiei. Consecinţele se cunosc. 
         Dumnezeu a dat primilor zidiţi, lui Adam şi Evei, marea binecuvântare de a deveni împreună creatori cu El. Ca urmare, părinţii sunt şi ei împreună creatori cu Dumnezeu pentru că dăruiesc trupul. Părinţii trebuie să-i ajute duhovniceşte pe copiii lor încă de când sunt mici, pentru că atunci metehnele lor sunt mici şi se pot tăia uşor. Atunci când copiii sunt ajutaţi de mici şi se umplu de Hristos, vor fi totdeauna lângă El. Dacă părinţii, în perioada în care copilul este încă în pântecele mamei lui, se roagă, trăiesc duhovniceşte, copilul se va naşte sfinţit. Şi atunci, dacă copiii noştri ar fi duhovniceşti n-ar trebui legi şi nici un mod de constrângere. Legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru călcătorii de lege (1 Timotei 1:9). Dumnezeu va avea întotdeauna să-l înveţe ceva pe om, iar omul va avea întotdeauna de învăţat ceva de la Dumnezeu (Sfântul Irineu). 

  Dacă stai să iei aminte, tot ce se numeşte om
 Seamănă într-o privinţă, fructelor ce cresc în pom;
 Ce-a intrat în stricăciune, de la sine cade jos,
 Rămânând sus totdeauna numai ce e sănătos.

       După cum mamele sunt învăţătoarele copiilor, asemenea preotul trebuie să fie învăţătorul mamelor. Copilul poate fi lecuit de păcat. Mama îi poate arăta calea cea bună mai uşor decât bărbatul, fiindcă cele mai multe femei nu înjură, nu drăcuie, nu bat, nu se îmbată şi nu fug de Biserică.
        Mama trebuie să facă din copiii ei oameni de ispravă. Mare răspundere au mamele de ceea ce zic şi fac în faţa copiilor (puterea exemplului). Merele nu se coc la para lumânării, ci trebuie să aştepţi lucrarea domoală a razelor soarelui, a umezelii şi căldurii, a luminii şi a umbrei. Tot aşa şi cu copiii noştri trebuie să avem îndelungă răbdare. 

                                     MATERNITATE 

„Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în sufletul vostru care sunt ale lui Dumnezeu “ (1 Corinteni 6:20). Creştinii îl preamăresc pe Dumnezeu în trupurile lor prin virtuţile curăţiei, prin martiriu, prin maternitate. Maternitatea este rezervată exclusiv femeilor precum Taina Preoţiei este rezervată exclusiv bărbaţilor. Cea dintâi femeie, la naşterea celui dintâi prunc, a rostit un mare adevăr: „Am dobândit om de la Dumnezeu“ (Facerea 4:1). Este prima definiţie a maternităţii.

                               NĂSCĂTOARE ŞI MAMĂ 

      Maternitatea înseamnă împărtăşire de sine, înseamnă dăruire de fiinţă şi viaţă, GENITRIX ET MATER! NĂSCĂTOARE ŞI MAMĂ! Maternitatea corespunde unui principiu cosmic şi este grija, ocrotirea vieţii împotriva primejdiilor care o ameninţă, este expresia unei protecţii care se desfăşoară nu numai faţă de copil, în sensul strict al cuvântului, ci faţă de eternii neputincioşi copii , care sunt majoritatea oamenilor. Numai mama cunoaşte secretul drăgălăşeniei care încălzeşte şi mângâie sufletul copiilor. Maternitatea tuturor femeilor este maternitatea iubirii.
      Când Giusepe Sarto - Papa Pius X, de mai târziu - a fost ales şi hirotonit episcop, a simţit filiala datorie să facă imediat o vizită măicuţei sale. „Ce inel frumos mi s-a dăruit“, i-a zis el arătându-i inelul episcopal cu piatră de ametist şi cununa celor 12 cristale de diamant. „Frumos este fiule, dar tu nu l-ai avea, dacă eu nu l-aş avea pe acesta“, şi-i arătă inelul de căsătorie. Fiul o cuprinse în braţe şi-şi amestecară lacrimile de bucurie şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

                                             MAMA

          Mama este fiinţa care dă naştere unui prunc. Mama are grijă de a creşte şi a îndruma copilul pentru a da Bisericii şi societăţii un om de omenie, iar copilul are datoria de a cinsti pe tatăl său şi pe mama sa (Matei 15:4-6) şi de a-i îngriji (Marcu 7: 11-12). A fi mamă este un act moral mai presus decât cel biologic. Mama este „piedestalul însufleţit“ al copilului, iar vocea mamei este muzică divină pentru copilul ei. În Bisericile noastre Ortodoxe pe catapeteasmă, în partea stângă a uşilor împărăteşti este aşezată icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Chipul sfânt al Maicii Domnului parcă nu este complet decât aşa, cu pruncul Iisus în braţe. Biserica nu a ştiut şi nici nu a putut să redea o înfăţişare mai desăvârşită: Mama împlinită prin copil. Mama, născând pruncul, zideşte o nouă Biserică lui Dumnezeu: Sau nu ştiţi că trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt... (1Corinteni 6:19). Altfel spus, prin naşterea unui prunc mama îl întregeşte pe Iisus Hristos: „Pentru că suntem mădulare ale Trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui“ (Efeseni 5:30). Prin durerile Crucii, Iisus a dat viaţă lumii, prin durerile naşterii, mama dă viaţă unui om pe lume. Mama este fiinţa cea mai dragă de pe pământ. Ea iubeşte ca nimeni altcineva şi ea şi-ar da viaţa pentru cei dragi ai ei. De unde are atâta iubire şi devotament pentru copii? Cu siguranţă de la Dumnezeu, care este izvorul tuturor iubirilor, a dăruit mamelor puterea de a-şi iubi pruncii. DECI IUBIREA MAMEI ESTE DUMNEZEIASCĂ. Însuşi Dumnezeu Iisus Hristos a coborât pe pământ ca să mântuiască omenirea, iar pentru aceasta a ales-o pe Sfânta Fecioară Maria ca să se nască din ea ca un prunc, deşi El este născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de a fi lumea, pământul, soarele, stelele, îngerii, spaţiul şi timpul. De ce a trebuit să se nască Dumnezeu Fiul din nou? Ca să aibă şi El o mamă aşa cum avem noi oamenii, pentru ca Hristos să fie şi Dumnezeu şi om. De aceea MAICA DOMNULUI NE ÎNRUDEŞTE CU ÎNSUŞI DUMNEZEU. Deci El se smereşte şi se coboară din cer făcându-se om, pentru ca să-l înalţe pe om şi să-l facă asemenea lui Dumnezeu. Pentru lucrarea aceasta dumnezeiască a fost nevoie de o mamă. Iar Maica Domnului nu este numai mama lui Dumnezeu Fiul, ci şi mama tuturor oamenilor ce s-au născut vreodată pe pământ, pentru că Domnul Hristos ne-a dat-o nouă de maică duhovnicească, pentru iubirea ei nemărginită faţă de oameni - copiii lui Dumnezeu. CEA MAI DESĂVÂRŞITĂ FIINŢĂ CREATĂ DE DUMNEZEU ESTE O FEMEIE: Sfânta Fecioară Maria. Ea este mai iubitoare şi mai înţeleaptă decât toţi sfinţii şi toţi îngerii. ESTE UN EXEMPLU PENTRU TOATE MAMELE DIN LUME. Legătura de inimă dintre Domnul Hristos şi Maica Domnului este veşnică şi puternică. Nici o mamă din lume nu şi-a iubit atât de mult fiul, ca Maica Domnului. 
     De aceea dreptul Simeon a proorocit câtă suferinţă poate încăpea într-o inimă de mamă pentru fiul ei: Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi, cu aceste cuvinte arătând suferinţa Sfintei Fecioare Maria la crucificare Fiului ei. Domnul Iisus Hristos şi Maica Domnului nu se vor despărţi în veci. Să dea Domnul ca aceeaşi iubire să fie şi între mamele noastre şi noi copiii. Amin.

   O femeie avea opt copii. Întrebată de cineva, cu uimire, cum îi poate hrăni pe toţi, cum reuşeşti să-i îmbraci pe toţi? Aceasta i-a răspuns: Pentru că îi iubesc, totul devine simplu, îi iubesc, nu-i mai număr...! Aşa face şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu noi, ne ne numără câţi suntem păcătoşi şi câţi suntem virtuoşi şi ne ajută pe toţi fără discriminare.

      În educaţia copiilor cel mai important lucru este ca ei să vadă că părinţii lor au o bogată viaţă sufletească. În chipul fiecărei femei creştine ortodoxe trebuie să strălucească chipul sfânt al Maicii Domnului. Copiii de astăzi sunt ţara de mâine. La aceasta gândindu-se, un stareţ sfătuia mamele să-şi ducă copiii mai des la Sfânta Împărtăşanie, motivând că astfel ei vor fi şi mai sănătoşi şi mai inteligenţi şi mai fericiţi. Trebuie să ne îngrijim în mod deosebit de creşterea copiilor noştri fiindcă ţara care îşi pierde generaţia tânără, ţara care nu Îi dăruieşte lui Hristos copiii săi, este condamnată la despiritualizare şi implacabil la dispariţie. 

            Părintele Arsenie Boca i-a spus unui tânăr, care era foarte tulburat sufleteşte şi căruia părintele îi cunoştea familia: Măi, tu eşti sinteza harababurii din casa voastră! Fiecare dintre noi suntem o sinteză; a unei harababuri mai mari sau mai mici, Dumnezeu ştie... noi n-avem de unde să ştim cum venim în lumea aceasta, dar venim şi cu pozitive şi cu negative, şi-i reprezentăm pe părinţii noştri, într-un fel oarecare. 
      Iată un exemplu din Vechiul Testament. Cei doi judecători Eli şi Samuel nu au avut copii buni potrivit demnităţii lor. Copiii lor n-au păşit pe urmele părinţilor. Educaţia fiilor rămâne o datorie de căpetenie pentru părinţi, orice demnitate şi funcţie ar avea ei. Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte, îl ceartă la vreme (Pilde 13:24).

   Este cu putinţă să sufere copiii din pricina păcatelor părinţilor lor?

Este cu putinţă şi iată un exemplu elocvent: Nişte părinţi l-au adus la marele ascet din Egipt, Sfântul Amon, pe copilul lor aflat pe patul de moarte, rugându-l cu tânguiri sfâşietoare să-l vindece. L-a muşcat un câine turbat şi nici-un medic nu poate să-l vindece, au zis printre suspine părinţii copilului. Fiul vostru n-are nevoie de rugăciunile mele, se va vindeca când veţi întoarce boul pe care l-aţi furat de la stăpânul lui, a zis Sfântul Amon. Şi, când boul la stăpânul lui, copilul s-a vindecat.

                                         Mama bună şi iubitoare 

     Pentru cine are urechi de auzit şi minte să priceapă: Mama care, din dragoste bolnăvicioasă, vrea să-şi ţină copila pentru totdeauna lângă ea, împotriva interesului ei, nu se poate numi mamă, ci ucigaşa copilei ei. Mama bună şi iubitoare o îndeamnă pe copila sa plece din casa părintească, atunci când trebuie şi se desparte de ea cu linişte în suflet (Sfântul Ioan Gură de Aur).

    O mamă creştin-ortodoxă a fost întrebată de o prietenă a ei: Spunemi, dacă te-ai afla într-un mare pericol şi ar trebui să pleci departe sau să treci pe lumea cealaltă, Doamne fereşte, şi ai putea spune doar trei, patru cuvinte, ce cuvinte le-ai spune? Şi femeia a zis: Le-aş spune patru cuvinte: Liturghia, Spovedania, Împărtăşania, Biblia. Adică să fie prezenţi întotdeauna la Sfânta Liturghie, să se spovedească cât mai des, să se împărtăşească mereu şi să citească zilnic din Biblie. Un copil a întrebat pe mama lui: Mamă, unde locuieşte Hristos? Iar mama lui i-a zis: Domnul Iisus Hristos locuieşte în Cer şi-n inimile noastre!; Dar cum putem să-L aducem în inimile noastre? 
- Prin Taina Sfintei Împărtăşanii!; Atunci, dacă eu ÎL aduc în inimă, inima mea e un mic cer, mamă? 
- Da, aşa este copilul meu!

     „Educaţia copiilor este obligaţia primordială a părinţilor.

      Părinţii care au eşuat în educarea copiilor lor sunt socotiţi, de obicei, rataţi în toate. Dacă ei şi-au pus viaţa în slujba extinderii afacerilor şi a înmulţirii banilor şi averilor, făcându-se magnaţi şi bogătaşi, dar n-au mişcat nici un deget pentru educarea elementară a copiilor lor, atunci înseamnă că nu numai nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai şi luptat şi ostenit să-i leneşi, neisprăviţi şi infractori! Şi ştiţi de ce? Pentru că banul, când intră pe mâna unor oameni decăzuţi, face rău atât celor care îl au, cât şi celor care sunt lipsiţi de el. Fiindcă primii, cei care-l au, profită de ultimii, cei care nu-l au, după bunul lor plac. (Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, 2006).
   Copiii noştri cunosc toţi fotbaliştii, actorii şi cântăreţii pe de rost, dar nu ştiu cine a fost Sfântul al cărui nume îl poartă, nici măcar viaţa acestuia n-o cunosc, cu atât mai puţin Crezul sau alte rugăciuni ale pravilei. Educaţia are o dublă misiune, să cultive binele şi să stârpească răul. 

                                            COPILUL 

    „In principio erant pueri: Romulus et Remus“... „La început au fost copiii: Romulus şi Remus“. Aşa a început istoria Romei. Aşa începe istoria fiecărei femei care vrea să se înscrie în vreme şi peste vreme, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. O soţie scria odată soţului său: „O cât de sfântă este iubirea noastră! Ea vine de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu ducându-I inimile noastre... şi rodul iubirii, copilul!“
     Iubirea nu se întoarce la Dumnezeu fără copii, ei fiind o „fărâmă“ din Puterea Creatoare împărtăşită omului. „A iubi nu înseamnă a ne avea drag unul pe altul, ci a privi împreună în aceeaşi direcţie, direcţia iubirii familiare care este copilul“ (Saint-Exupéry). Copilul este sublimul dar al mamei, iar mama este marele dar al copilului! Pentru fiecare copil femeia care l-a iubit cel mai mult şi care s-a ocupat cu cea mai mare dăruire de el este, desigur, mama lui. Nici o altă femeie, oricât de sfântă ar fi, n-o va întrece vreodată. 

                        ÎNSEMNĂTATEA NUMELUI 

Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să nu punem nume întâmplătoare copiilor noştri, ci să le punem numele sfinţilor bărbaţi care au strălucit în virtute, al celor care au fost bineplăcuţi lui Dumnezeu. Sfântul al cărui nume îl poartă copilul va mijloci la Dumnezeu pentru mântuirea lui. Dar oare pentru cel care poartă nume de zeităţi (Diana, Afrodita, Hermes, Minerva, Atena...) cine va mijloci la Judecată? 
         Numele ar trebui puse la Botez în mod corect, adică spre exemplu: Maria (în loc de Mariţa, Marieta, Miţa, Măriuca...); Nicolae (şi nu Nelu, Nicu, Neluş...); Elena (şi nu Leana, Leanca, Lenuţa, Lina,...); Gheorghe (şi nu Gigi, Gică, Gicuţă...); Andrei (în loc de Andu, Andi, Andruş...); Petre (în loc de Petrică, Petrişor, Petrache...).
     Unii părinţi pun la Botez copiilor nume care nu sunt creştineşti: Bobo, Pupi, Gogu, Mimi, Sica, Riţa, Vica, Noni, Coco, Miţi, Ică, Gimi, Puşa, Nina... Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că numele nu foloseşte la nimic dacă cel care-l poartă este lipsit de virtute căci el trebuie să aibă nădejdea mântuirii sufletului în dreapta credinţă ortodoxă şi în săvârşirea faptelor bune. 

                  COROANA MEA ESTE FIUL MEU 

    În Biserica unei Mănăstiri din Munţii Apenini se află o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. La picioarele ei este pictat călugărul moldovean Ieremia Românul, care aflat în rugăciune o întreabă: „Signora mia, siete regina del cielo e de la terra, e non tenete corona?“ („Maica Domnului meu, eşti Împărăteasa cerului şi a pământului, şi nu ai coroană?“) Şi Maica Domnului îi răspunde: „La mia corona e mio Figlio!“ („Coroana mea este Fiul meu!“).

                                         ASASINUL

 Asasinul politicianului francez Jean Jaures a fost osândit la moarte. Tribunalul cu juraţi era gata să rostească sentinţa „inapelabilă“. Urma ca asasinul să-şi spună ultimul cuvânt de apărare, pe care îl rosti cu o zbuciumată şi înfundată durere: „Nu am avut mamă...!“ La auzul acestor cuvinte tribunalul l-a achitat pe asasin. 

                        EDUCAŢIE FĂRĂ DUMNEZEU? 

      De multe ori auzim vorbindu-se de educaţia pe care copilul ar fi trebuit să o primească în familie: „Nu are cei 7 ani de acasă!“. Familia a fost numită adesea „mica biserică“ pentru caracterul ei comunitar şi pentru sfinţenia pe care trebuie să o cultive. Poate fi considerată o mică şcoală pentru că aici copiii primesc lecţii esenţiale de viaţă, nu doar în „cei 7 ani de acasă“, ci şi ulterior. Când începe educaţia religioasă a copilului? Înainte de a se naşte şi durează o viaţă de om. Educaţia nu este atât artă, cât ştiinţă duhovnicească, căci sufletul copilului se înfăţişează ca o taină. Cei care au încercat să facă „educaţie“ fără Dumnezeu au eşuat lamentabil. Cel mai elocvent exemplu a fost sistemul educaţional ateo-comunist din România. Dumnezeirea a fost „alungată“ din şcoală pentru aproape o jumătate de veac, iar rezultatele se resimt dureros şi astăzi. Iisus Hristos este „piatra din capul unghiului“, de la care începe zidirea caracterului creştin al pruncului, clădindu-se apoi virtuţile piatră cu piatră, în adolescenţă şi în maturitate.                         COPIII ŞI EDUCAŢIA LOR

            Vechiul Testament cuprinde multe mărturii privind educaţia copiilor. În familia israelită, copiii erau consideraţi ca o binecuvântarea a lui Dumnezeu (Psalm 127:3-4). Un număr mare de copii de parte bărbătească era considerat un semn deosebit al binecuvântării divine (Facerea 29:31).   
            Scopul major al educaţiei la vechii evrei era, pe de o parte, învăţătura Legii divine, iar pe de altă parte, supunerea faţă de această Lege în sensul aplicării ei în viaţa de zi cu zi. Educare copiilor într-un spirit profund religios constituia o îndatorire permanentă şi de căpetenie a părinţilor după cuvântul biblic: „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău. Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli“ (Deuteronom 6:4-7). În afară de părinţi şi profesori un rol important în educarea religios-morală a copiilor revenea preoţilor. 

                    REFLECŢII DESPRE EDUCAŢIE 

            Sfinţii sunt fiii unor mame creştine. Pentru părinţii care neglijează această misiune, această răspundere în ceea ce priveşte creşterea copiilor, cităm cuvintele câtorva sfinţi.
 Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pe aceşti părinţi şi decât ucigaşii de copii zic că sunt mai răi. Pentru că aceia despart sufletul de trup iar aceştia şi sufletul şi trupul ducându-le le aruncă în gheena focului“. Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Nepăsarea faţă de copii este cel mai mare dintre toate păcatele şi în el se află necredinţa în cel mai mare grad... O mamă, luată la un moment dat în lumea de dincolo de mormânt, este judecată mai mult pentru fiul ei decât pentru propriile păcate“. 
Părintele Constantin Galeriu: „Educaţia religioasă a copiilor este o necesitate fundamentală. Asupra noastră apasă o răspundere grea în faţa lor şi a lui Dumnezeu, a Mântuitorului care a spus“: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor“ (Matei 19:14). 
Cuviosul Paisie Aghioritul: „Părinţii care îi nasc pe copii şi le dau trupul, trebuie să contribuie pe cât pot şi la renaşterea lor duhovnicească“. 
Monahul Grigore: „Conduceţi-i pe copiii voştri la Biserici, arătaţi-le icoanele Domnului nostru Iisus Hristos, ale Sfintei Fecioare Maria şi ale Sfinţilor. Învăţaţi-i să-şi facă semnul Sfintei Cruci, să se plece până la pământ şi să zică: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieştemă pe mine păcătosul!“ 
Constantin Narly - pedagog: „Iubirea de pământ şi dragostea de cultivarea lui, iubirea de neam, adorarea lui Dumnezeu ca şi proverbiala armonie şi ospitalitate a românului se datorează familiei noastre patriarhale“. 
Theodor M. Popescu - pedagog: „Biserica trebuie să creştineze din nou cultura“. Petre Ţuţea - filosof: „Educaţia este Dumnezeu“. Simion Mehedinţi - pedagog: „Nu poţi fi om deplin fără să fii creştin, iar un om ca şi un popor atâta preţuieşte cât a înţeles din Evanghelie“.
Spiru Haret - ilustru pedagog şi ministru al învăţământului: „Până în anul 1948 când religia a fost suprimată din programele şcolare, această materie a fost considerată prioritară şi odată cu apariţia cataloagelor figura în fruntea celorlalte materii“.
 Vasile Băncilă - scriitor şi filosof creştin: „Să învăţăm odată, adevărul vechi şi de bun simţ că dacă omul nu se introduce în religie încă de când e copil, el va risca să nu cunoască niciodată farmecul şi binefacerea religiei“. 
  Pentru a ne arăta cât de importantă este educaţia, pedagogul Ioan Bontaş relatează cazul mediatizat a două fetiţe Amala şi Kamala care au supravieţuit într-o pădure tropicală în stare animalică, iar apoi au fost internate într-un orfelinat, încercându-se recuperarea lor. Nu s-a reuşit decât într-o măsură foarte mică obţinerea caracteristicilor fiinţei umane. Amala nu a supravieţuit, iar Kamala, după 7 ani de „recuperare“, nu a putut să stăpânească mersul biped, iar efortul logopedic s-a concretizat în articularea a patruzeci de cuvinte.
     Se vorbeşte mult de pedagogi, educatoare, pedagogie, dar peste toţi pedagogii rămâne pedagogia mamei care constă în două trăsături: sinceritatea şi iubirea jertfelnică. Pentru aceasta toţi marii bărbaţi ai lumii îşi mărturisesc succesul datorită mamelor lor. Nu putem uita pe Emilia - mama Sfântului Vasile cel Mare, Antuza - mama Sfântului Ioan Gură de Aur, care mărturisea că îi datorează mamei sale nu numai creşterea, ci şi cele mai alese cugetări, Nona - mama Sfântului Grigorie de Nazianz şi Monica - mama fericitului Augustin. Datorită acestor mame au ajuns ei mari sfinţi, fapt mărturisit de ei înşişi. Aşa se explică faptul că din familia Sfântului Vasile cel Mare au fost canonizaţi de Biserică patru Sfinţi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Petru şi Macrina. Să n-o uităm pe Anastasia - mama mitropolitului Andrei Şaguna - care prin metode pedagogice: sinceritate şi iubire, a reuşit să păstreze credinţa fiului ei peste toţi pedagogii cu pregătire ştiinţifică. El însuşi mărturiseşte că tot ce zideau profesorii romano-catolici într-o săptămână distrugea mama Duminica, atunci când îl trimitea cu prescură la Biserica Ortodoxă. Nu putem trece cu vederea nici într-un caz pe Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria prin atitudinea ei faţă de Iisus Hristos care a constat în dragoste neţărmurită şi jertfelnicie, biruind mai presus de bărbaţi frica, în momentul răstignirii Fiului ei pe Cruce.

                      CALEA SPRE INIMA COPILULUI

        Dumnezeu este iubire. De aceea, în afara iubirii nu există viaţă duhovnicească, nu există comunicarea tainică a sufletului cu Dumnezeu, nu există naşterea şi creşterea credinţei, a smereniei, a blândeţii, a evlaviei şi a altor virtuţi care animă sufletul. Iubirea în persoana lui Hristos a venit în lumea păcătoasă şi decăzută. Tocmai cu această iubire biruiau apostolii, preoţii Bisericii şi ucenicii lui Hristos. Cu iubirea şi numai cu iubirea putem găsi şi noi calea spre inima copilului. Când Sfântul Apostol Ioan, cel mai iubit ucenic al lui Hristos, a slăbit de bătrâneţe şi nu a mai putut propovădui, repeta doar: „Copiii mei, iubiţi-vă unii pe alţii!“ 

                                    Iubiţi credincioşi,

       Să ne amintim mereu că la Înfricoşata Judecată noi părinţii nu vom sta singuri înaintea Domnului. Precum şi Cain a fost întrebat: „Unde este fratele tău?“, aşa şi noi vom fi întrebaţi: „Unde sunt copiii voştri?“ Ne vom mântui dacă vom putea să-I spunem Domnului: „Iată eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu“. Iată ce spune un cântec religios din Ardeal: 

Multe rele sunt pe lume,
Multe lacrimi sunt amar 
Însă una-i cea mai grea,
Însă plânsul mai cu vai, 

Mama, care n-o să-şi vadă
 Este-al mamei cu copiii, 
Toţi copiii-n Rai cu ea.
 Despărţiţi pe veci de Rai. 

   O călugăriţă, care avea în grija sa un orfelinat, se plângea stareţului Ambrozie de la Optina că două fetiţe neastâmpărate îi iau tot timpul şi nu mai reuşeşte să deschidă nici o carte duhovnicească. Stareţul a liniştit-o şi i-a spus că tocmai grija acestor două fetiţe este mântuitoare pentru sufletul ei şi că la Înfricoşata Judecată ea nu se va înfăţişa singură, ci împreună cu ele.
      În Vechiul Testament găsim exemple despre cum sunt pedepsiţi părinţii din cauza necredinţei copiilor. Aşa a fost pedepsit preotul Eli, cu toate că el nu neglija deloc educaţia fiilor săi. Dimpotrivă el îi acuza spunându-le: „Nu, copiii mei, nu este bună vestea ce o aud despre voi; nu faceţi aşa, căci nu este bună vestea care o aud eu: voi răzvrătiţi poporul Domnului“ (1Regi 2:24). Dar se pare că de la Eli se cerea mai mult decât cuvinte blânde. Şi anume: râvna, pedepsirea fiilor, înfrânarea lor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Deoarece Eli nu a făcut ce trebuia, L-a ridicat pe Dumnezeu împotriva sa şi împotriva fiilor săi şi cruţându-se pe sine şi pe copiii săi, împreună cu ei şi-a pierdut şi propriul său suflet“. Afară de neglijarea copiilor, Dumnezeu nu avea cu cel să-l învinuiască pe bătrân... Iar dacă faptul că era preot, era bătrân, că proorocea şi că timp de 12 ani a condus cu înţelepciune poporul evreu, nu l-au scăpat de mânia lui Dumnezeu şi a avut o moarte năprasnică, ne întrebăm ce pedeapsă ne aşteaptă pe noi care nu avem virtuţile lui, iar pe copii nu-i povăţuim pe calea mântuirii. Despre influenţa pe care o are comportamentul copiilor asupra stării sufletului nostru după moartea părinţilor mărturiseşte următoarea istorisire a unui preot: 
      Fiul unor oameni credincioşi a intrat într-o instituţie de învăţământ superior. Sub influenţa prietenilor necredincioşi, s-a abătut şi el de la credinţă, iar după terminarea studiilor a început să ducă o viaţă desfrânată. Când părinţii au murit, el s-a întors în satul natal şi s-a dus să le viziteze mormintele. De două ori a încercat să se apropie de ele şi de fiecare dată a leşinat pe drum, iar la a treia încercare a paralizat. Dar el tot nu a înţeles că aici era lucrarea lui Dumnezeu. Fiind paralizat, i-a apărut în vis mama şi i-a spus: „Fărădelegile tale şi viaţa ta desfrânată, plină de necredinţă, au ajuns până la Dumnezeu. Ţi-ai pierdut nu doar sufletul, ci ne-ai pătat şi pe noi, iar această pată de pe haina sufletului meu este dată de păcatele tale. Dumnezeu a vrut să te pedepsească, însă eu şi tatăl tău ne-am rugat mult în faţa tronului dumnezeiesc şi El s-a îndurat să te întoarcă pe drumul cel bun. El ştie că pentru tine mormintele noastre sunt lucrul cel mai scump din lume şi de aceea nu ţi-a dat voie să te apropii de ele, lovindu-te cu boală, că să recunoşti puterea pe care tu o respingi. Dar tu tot nu te-ai întors. De aceea Dumnezeu m-a trimis pe mine la tine... Aceasta este ultima ta şansă“. Drept mărturie a prezenţei sale, mama i-a lăsat crucea, pe care el o aruncase cu dispreţ mai înainte. Datorită acestei vedenii, fiul s-a tămăduit şi s-a însănătoşit trupeşte şi sufleteşte.

                      Fericitul Augustin - „Fiul lacrimilor“ 

  Sfântul Isaac Sirul considera drept o condiţie esenţială a succesului în orice lucru întreprins de om ca „orice lucru, mare sau mic, să fie cerut cu rugăciune de la Dumnezeu“. Aşadar prima condiţie în procesul educaţiei este rugăciunea intensă a părinţilor pentru copiii lor. Dreptul Iov se scula dis-de-dimineaţă şi aducea arderi de tot, după numărul copiilor spunând: „Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit“... (Iov 1:5). Mama lui Ludovic al Franţei (catolic), îi spunea fiului ei: „Mai uşor îmi este a te vedea murind în faţa ochilor mei, decât să te văd săvârşind un mare păcat“. Rugăciunea părinţilor are în faţa lui Dumnezeu o mare putere, căci dragostea fierbinte duce la rugăciune fierbinte, iar rugăciunea nu rămâne neauzită. Putem aminti de rugăciunea fierbinte a Monicăi pentru fiul ei, Fericitul Augustin, care, în tinereţe, a nimerit într-un mediu rău, a dus o viaţă destrăbălată şi s-a lipit de ereticii manihei. Monica a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru îndreptarea fiului său. A încercat mai întâi să-l convingă, apoi nu a mai vorbit cu el un timp, cerându-i chiar să plece de acasă deşi îl iubea nespus de mult. Monica şi-a plâns fiul ca pe un mort şi s-a rugat pentru întoarcerea lui la credinţă timp de 18 ani. Într-o zi ea s-a adresat unui episcop căruia i-a mărturisit că i-au secat ochii de atâtea lacrimi vărsate în timpul rugăciunilor pentru fiul ei. Episcopul a îndemnat-o să se roage în continuare spunându-i: „Dumnezeu nu-l poate lăsa să piară pe fiul acestor lacrimi!“ Într-o zi Fericitul Augustin stătea în grădina casei şi se odihnea într-un balansoar. Mama sa îi pusese pe masa din faţa lui o Biblie, doar, doar o vrea să citească din ea. Deodată Augustin a auzit un copil din curtea de alături care a strigat: „Tolle e lege! Tolle e lege!“ (adică, Ia şi citeşte! Ia şi citeşte!). Mişcat sufleteşte de Dumnezeu, Augustin a luat Biblia de pe masa din faţa lui şi a deschis-o la întâmplare şi a citit cele scrise: „Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte“ (Romani 13:13)
       Iată că Augustin a fost salvat de Dumnezeu în urma rugăciunilor şi a lacrimilor fierbinţi ale mamei sale şi a devenit mai târziu unul din marii învăţători ai Bisericii. În amintirea lacrimilor vărsate de Monica, mama lui, Fericitul Augustin mai este numit şi „fiul lacrimilor“

                                       Iubiţi părinţi, 

      Pe copiii noştri trebuie să-i învăţăm Sfânta Evanghelie cu blândeţe, sub forma povestirilor şi astfel să semănăm în inimile lor credinţa în Dumnezeu. Învăţătura din pruncie şi deprinderile căpătate în primii ani de viaţă rămân neclintite până la adânci bătrâneţi. Este adevărat că nu oricărui suflet îi este dat să simtă din copilărie suflarea Duhului Sfânt, dar dacă părinţii îşi învaţă copiii să se roage dimineaţa şi seara, să meargă Duminica la Biserică, să postească cel puţin Miercurea şi Vinerea le va fi mai uşor să postească mai târziu, în timpul vieţii de la marijuana, ţigări, beţie, desfrânare, jocuri de noroc... Zilnic alături de celelate rugăciuni să adăugăm şi pe aceea care urmează:
                  Rugăciunea părinţilor pentru fiii lor
Doamne, Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi şi casa noastră şi în marea Ta bunătate varsă îmbelşugarea Harului Tău peste toţi copiii noştri. Milostiveşte-te, Doamne, spre noi şi spre fiii noştri, pe care Tu ni I-ai dăruit. Mult Milostive, Doamne, care dai hrană păsărilor cerului şi tuturor vieţuitoarelor pământului, Cel ce păzeşti floarea ce răsare în mijlocul stâncilor, hrăneşte, creşte şi păzeşte cu bine şi pe copiii noştri. Apără-i pe ei de toate cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi... Porunceşte îngerilor Tăi, ca totdeauna să le fie lor călăuzitori şi povăţuitori luminaţi, spre toate faptele cele bune. Rugămu-ne Ţie, Doamne, deschide mintea lor ca să Te cunoască pe Tine, cât se poate de mult. Amin! 


 BIBLIOGRAFIE: Biblia,E.I.B.M.,Bucureşti, 1994; „Ne vorbeşte Părintele Cleopa,“ volumul1,
pagina 10, Editura Episcopiei Romanului, 2004;Preot prof. Ilarion Felea, „Religia iubirii“;
Andrew Sopko, Pentru o cultură a iubirii jertfelnice, Teo-antropologia Arhiepiscopului Lazăr
Puhalo, Editura Eikon,2005; Virgil Gheorghiu, Memorii, Editura 100+1Gramar, Bucureşti,
2003; Simion Mehedinţi-Soveja, Altă creştere: Şcoala muncii, Editura Axia, Craiova, 2003;
Preot prof. Gheorghe Safta, Îndrumător Liturgic, Editura Gimnasium, 2005; Pr. prof. dr. Vasile
Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă, Editura Sofia, Bucureşti, 2004; Episcop al Oradiei
Ioan Mihălţan, Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste
an, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradei, 1999; Pr.dr. Constantin Mihoc, Taina
căsătoriei şi familia creştină, Editura Teofania, 2003.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină