Se afișează postările cu eticheta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE. Afișați toate postările

luni, 22 ianuarie 2024

CRUCEA ESTE TEMELIA TEOLOGIEI AUTENTICE! SMERESTE-TE, PANA LA SFARSIT! ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..... 

                                

🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, ne sfatuieste asa: "Daca vrei sa cunosti pe Domnul Dumnezeu, smereste-te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate, iubeste adevarul si negresit, Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant. Si atunci vei sti din experienta, ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni." 

Asa graieste Sfantul Parinte, Iustin Popovici: "In Taina Sfantului Botez si in Taina Sfintei Mirungeri, omul primeste de la Duhul Sfant plamada sfinteniei cu care va trebui sa-si plamadeasca tot sufletul si trupul lui prin exercitarea virtutilor evanghelice." De aceea Sfantul Parinte, Ilie Cleopa, ne indeamna spre pocainta: "Constiinta este glasul lui Dumnezeu in inima noastra. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheama la El si ne spune: "Omule, ai gresit!

 Eu te iert, dar sa nu mai faci! Vino la Mine, fiindca, la Mine este izvorul iertarii, al iubirii si al milostivirii. Pune inceput bun de azi inainte, sa nu mai pacatuiesti". Sfantul Parinte, Sofronie Saharov, ne invata ca Crucea este temelia teoligiei crestin ortodoxe autentice: "Crucea este scara de mantuire a lumii care ne urca la cer. Sa urcam la Dumnezeu pe scara Crucii. Să ne impacam si sa ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. Sa ne silim a ne duce fiecare crucea noastra cu smerenie, cu rabdare si cu nadejdea mantuirii." "Cine renunta la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și sa devină ucenicul Lui. Adancurile Fiintei Divine sunt dezvaluite crestinului atunci cand el se rastigneste pentru Mantuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice."

 Sfintitul Parinte, Nicodim Mandita, zice asa: "Cand trecem pe o punte, pe deasupra unor ape repezi, mari si adanci, pentru a nu ameti privind repeziciunea lor, privim inainte, ori catre cer. Asa trebuie sa facem noi si atunci cand ne inconjoara si ne invaluiesc, apele ispitelor. Sa nu ne tulburam, nici sa ne imputinam; ci obisnuindu-ne din vreme cu rugaciunea, sa ne intoarcem ochii si sufletul nostru la Dumnezeu, de unde ne vine ajutorul. Dumnezeu ne iubeste si vrea ca intotdeauna sa fim cat mai aproape de El, sa stam in legatura strans uniti cu El, sa vorbim intotdeauna cu El. Intra in tine insuti si priveste chipul gandurilor tale. Cerceteaza-ti inclinarile si dispozitiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul si Sfanta Evanghelie?" 

                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                        Preot Ioan 🔔.


marți, 13 septembrie 2022

Să ne însemnăm cu Crucea în toate împrejurările vieţii.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...PUTEREA CRUCII



„Ingrădeşte-te cu Sfânta Cruce ca precum un scut, ne îndeamnă Sfântul Efrem Sirul, pecetluieşte-ţi cu ea mădularele şi inima.

Şi nu numai cu mâna să te însemnezi cu semnul crucii, ci şi cu mintea pecetluieşte-ţi cu ea orice îndeletnicire a ta, şi intrarea şi ieşirea din orice vreme, şi şederea şi scularea şi patul şi orice slujire ai face, pecetluieşte-o mai întâi cu semnul crucii."

Să o purtăm cu multă bucurie şi recunoştinţă faţă de Mântuitorul iubit, care a purtat-o pentru păcatele noastre şi ne-a lăsat-o ca pe cel mai de preţ dar făcut prietenilor săi.
Şi te îmbărbătează în suferinţele vieţii:
„Hristos a suferit atâta pentru mine şi eu să nu rabd cât de puţin?"

Şi când vrăjmaşul năvăleşte cu ispitele, priveşte Sfânta Cruce şi zi:
„Doamne, ajută-mă să nu fiu nepăsător văzând Crucea Ta!"

„Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este pentru poporul tău..."

PĂRINTELE PETRONIU TĂNASE

sâmbătă, 2 mai 2020

ROSTUL CANDELEI :

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Când se arde candela în faţa icoanelor, îngerul candelei, înger păzitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta şi dincolo te va întâmpina când sufletul pleacă din această lume materială. Abia după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te vei duce la locul rânduit de Dumnezeu, după faptele tale din viaţă.

Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore în şir, îngerul candelei îţi aduce şi sădeşte în grădina ta – pe care o face în Rai ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi credinţă – o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom (dacă era ulei de măsline) şi astfel ai pregătit grădina ta din ceruri, încă fiind tu în viaţă pe pământ.

Dacă ai aprins candela şi ai plecat din casă şi între timp candela s-a stins, îngerul ce stă şi veghează ca să nu se întâmple nimic rău în casa ta, nu pleacă, ci rămâne în continuare până soseşti tu. Dacă văzând candela stinsă, primul lucru pe care îl faci (spălându-te mai întâi pe mâini) este să aprinzi candela, îngerul nu mai pleacă; dacă te iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai dacă ai aprins-o din nou.

Dacă ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă, chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări (adică dacă se întâmplă cu voia lui Dumnezeu), să mori pe drum sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, lumina candelei cu îngerul ei te însoţeşte pe drumul de dincolo; se socoteşte deci că ai lumină, că nu mori în întuneric.

Când aprinzi candela sau pui uleiul care observi că a scăzut, îţi pui o dorinţă, te rogi şi faci trei metanii şi să ştii că întotdeauna se îndeplineşte (a se aminti aici de candela pe care turcul o aprindea la icoana Sf. Nicolae în fiecare zi, icoană pe care el o luase dintr-o biserică creştină pe care o jefuiseră semenii săi după căderea Constantinopolului şi minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoţului ce-i prădase casa în lipsa sa, precum şi alte întâmplări trăite de noi, adevărate).

vineri, 18 ianuarie 2019

DESPRE SFÂNTA CRUCE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


                                                    CUVANT de INVATATURĂ
                                                              despre
                                                       S F A N T A  C R U C E
               “Crucea este puterea neinfranta și arma nebiruita a crestinului impotriva diavolului. Cand il razboiesti si-l infrangi pe diavol, sa pui toata biruinta pe seama Mantuitorului nostru Iisus Hristos si a Sfintei Cruci. Vai de tine, daca nu pui biruinta pe seama Domnului. Domnul Iisus Hristos, prin Sfantul sau Sange, NE-A IZBAVIT DIN BLESTEMUL LEGII, si rastignindu-se pe Sfanta Cruce, și lasandu-se impuns cu sulita in coasta, NE-A DARUIT NEMURIREA. Prea cinstita Cruce, sfinteste-ne pe noi, sufletele si trupurile noastre cu puterea ta”. (Staretul Gavriil Aghioritul din Sfantul Munte Athos).
           Bucuria mea, daca vine un sectant la tine la usa, pe banca, in parc sau oriunde, cand incepe sa vorbeasca despre Dumnezeu, roaga-l sa se inchine, sa-si faca semnul Sfintei Cruci. Daca refuza, orice argumente biblice ar aduce, a dovedit ca este sectant si sa refuzi si tu sa primesti carti de la el, sa refuzi sa-l mai asculti, fiindca, este “lup in piele de oaie”.
Sa nu stai de vorba cu el, fiindca, poti cadea din nestiinta in necredinta. Sfantul Apostol Pavel spune: “Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18), tot el mai zice: “Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6:14).
 Asa cum doctorului nu-i lipsește halatul alb, politistului uniforma, vanatorului pusca, pescarului undita, tot asa si tie ca unui crestin ortodox ce esti, sa nu-ti lipseasca cruciulita de la gat. “Crucii tale ne inchinam Hristoase si Sfanta Invierea ta o laudam si o slavim!”                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

joi, 15 martie 2018

SFINTIREA ICOANELOR.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
..

   Intr-o zi, am intalnit o doamna care mi-a spus: Parinte, imi puteti da si mie un indreptar de spovedanie?
I-am spus: Da! Atunci, un batran cu parul si barba alba, din apropierea noastra mi-a spus, tare urat: Ai ba, tu ai fi popa? Si eu i-am spus: Taicutule, eu nu sunt popa, sunt preot!
 Corect este sa spui PREOT sau PARINTE, si nu popa. Cand oamenii din popor vor sa batjocoreasca un PREOT, spun: POPA ACELA! Popa, e nume de familie (Popa Mihaela, Popa Viorela, Popa Dorela...).
In Vechiul Testament preotul este slujitorul lui Dumnezeu: "Teme-te de Dumnezeu si cinsteste pe PREOT" (Eccleziasticul 7:32), in timp ce popii slujeau la idoli - diavoli (ex. popii zeului Baal). In Noul Testament nu scrie nicaieri popa, ci PREOT.



         Insusi Hristos, zice celor 10 leprosi: "Duceti-va si va aratati PREOTILOR!" (Luca 17:14).
Sfantul Apostol Petru spune: "Si voi fiilor duhovnicesti, supuneti-va PREOTILOR" (1 Petru 5:5). Sfantul Apostol Pavel zice: "Tu esti PREOT in veac dupa randuia lui Melchisedec" (Evrei 7:17). 
Raspunsul meu desi, respectuos, l-a ofensat si atunci mi-a spus: Vrei baa, sa-ti arat ca nu stii ce ai facut in Altar?

Da, vreau! Cum sfintesti tu, baa, o icoana?

Si i-am spus: Taicutule, cu epitrahilul la gat, citesc rugaciunile de Sfintire a icoanei, o stropesc cu aghiazma, ma inchin de trei ori si de fiecare data, o sarut, iar apoi, o dau imediat, celui care o dorea Sfintita.

Vezi ca nu stii ce ai de facut? Trebuie s-o tii 6 saptamani in Altar. Și atunci l-am intrebat: Dupa ce ai fost botezat, ai m-ai fost tinut inca sase saptamani in apa din Cristelnita, ca sa fie valida Taina Sfantului Botez? Nuuu!

Dar, dupa cununia religioasa, ai mai stat impreuna cu sotia, inca sase saptamani in Biserica, ca sa fie valida Taina Sfintei Cununii?
 Nuuu!

Vezi mai taicutule, daca pentru Sfintele Taine nu trebuie sase saptamani, cu atat mai mult o ierurgie, adica, o rugaciune de Sfintire a unei icoane, se face pe loc. Amin și Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

joi, 28 septembrie 2017

CÂND ESTE BINE SA FACEM CRUCE?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




    Credinciosul este sfătuit să recurgă la acest gest atunci cînd trece prin faţa unei biserici, cînd aude clopotele, cînd trece pe lîngă un cortegiu funerar, cînd tună şi fulgeră, cînd plouă cu grindină, cînd îl prinde bezna undeva şi e gata să se rătăcească, cînd îi spune cineva o veste care îl zguduie, cînd i se vorbeşte de nenorocirea cuiva, cînd se aşază la masă, cînd se scoală de la masă, cînd începe lucrul, cînd pleacă într-o călătorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Cînd trece pe lîngă o biserică, credinciosul se închină ca să dea mărturie de credinţă. Îşi afirmă credinţa. Omul cu credinţă face asta deoarece e normal să îţi faci cruce atunci cînd treci pe lîngă locul în care ştii că “locuieşte” Dumnezeu.Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creştinească foarte veche, chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. “La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci“ De asemenea, crucea nu lipseşte niciodată de pe vîrful turlelor bisericilor şi al clopotniţelor, iar în cimitire, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de cîntări în cinstea Sfintei Cruci.Crucea ocroteşte de relele trupeşti.Crucea alungă diavolii.“Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzînd pe faţa voastră armele care l-au doborît, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte au primit-o“

(Sf. Ioan Gură de Aur)


miercuri, 23 august 2017

POVARA CRUCII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



  Pe drumul vietii-mi port povara crucii,
 Mă-mpleticesc si totu-mi pare greu,
Mă văicăresc si plang la fel ca pruncii,
Urcand "Golgota sufletului" meu.

Călătoresc orbecaind in noapte,
 Si drumul către Tine-l rătăcesc,
Cand, demoni mă conduc cu grele soapte,
Si drumul spre lumină mi-l opresc.

 Imi port durerea si-mi inăbus plansul,
Iar cad si simt că n-o să mă ridic,
Din intuneric hohoteste rasul,
Vrăjmasului ce nu vrea să Te strig.

 Dar eu mereu, tot caut drumul spre Lumină,
Incerc să mă ridic, să-nving ce-i rău.,
 Căci simt din nou chemarea Ta divină,
 Si simt că langă mine-ai fost mereu.

Azi crucea-mi port, mai cad dar mă ridic,
Căci mana Ta mă sprijină mereu,
Cand obosesc doar către Tine strig,
Cu mine e Iisus, Prea Bunul Dumnezeu.
           
       
  Preot Ioan.

Sfanta Cruce



            SFANTA CRUCE - JERTFELNICUL JERTFEI CELEI INFRICOSATOARE

   Iubiti credinciosi, este adevarat ca crucea a fost unealta groaznica de tortura, dar sa luam aminte ca Domnul nostru Iisus Hristos a iubit crucea si este evident ca nimeni n-ar fi putut sa-L rastigneasca pe Hristos, daca El n-ar fi vrut-o! Pe Sfanta Cruce, pe acest "Altar", a ispasit pacatele intregului neam omenesc. Sfanta Cruce arata rusinea noastra (pacatele) iar din partea lui Dumnezeu arata iubirea nemarginita pentru noi oamenii. Deci, Crucea o cinstim pentru ca a devenit "Altarul de mare Sfintenie", sau altfel spus: "JERTFELNICUL JERTFEI CELEI INFRICOSATOARE". In concluzie, Crucea este cinstita pentru ca prin ea s-a infaptuit MANTUIRE UNIVERSALA a oamenilor. Hristos, "PASTELE NOSTRU", cum zice Sfantul Apostol Pavel s-a jertfit pe Crucea inaltata pe Golgota si nu in templul iudeilor, pentru ca acestia sa nu-si insuseasca Jertfa, sa nu creada ca numai pentru acel neam a fost adusa, ci sa stim ca este o Jertfa universala - pentru intreaga fire omeneasca.
                                         DIN ISTORICUL SFINTEI CRUCI



        Crucea, este cel dintai obiect Sfant al religiei noastre, pe care adevaratii crestinii ortodocsi o venereaza. Crucea a fost sfintita prin Sangele dumnezeiesc curs pe ea si devenit instrument de mantuire si obiect de cinstire. Crucea se ridica la hotarul dintre Vechiul si Noul Testament, a legii si harului sau dintre cele doua lumi, a trupului si a duhului. Putem vorbi de o cruce atat in sens material cat si in sens spiritual. Din pricina imprejurarilor vitrege, Sfanta Cruce pe care s-a rastignit Dumnezeul nostru Iisus Hristos, a ramas pentru un timp sub temeliile templului pagan, prin a carui zidire imparatul Adrian cauta sa acopere urmele materiale ale Rastignirii si Invierii lui Hristos. Prin toate jertfele din Vechiul Testament, oamenii cautau sa-si ispaseasca pacatele lor. Dar trebuia o jertfa egala cu viata lor, chiar mai mare decat viata lor. Aceasta Jertfa Sfanta a adus-o Fiul lui Dumnezeu, ca om, rascumparand pe oameni de toate pacatele prin scump Sangele Sau.
                   
                                                     TAINA CRUCII NOASTRE



    Taina crucii noastre o vom intelege numai in clipa cand vom trece de pe pamant la cer. Ajunsi la hotarul vesniciei, va aparea in fata noastra o prapastie de foc. Si atunci vom vedea cum crucea se pleaca si se face punte peste prapastia mortii. Ea va fi scaparea noastra si daca o privim cu atentie, crucea seamana cu o cheie. SFANTA CRUCE a MANTUITORULUI, este cheia care a descuiat cerul si Raiul oricarui suflet care cauta si doreste MANTUIREA SUFLETULUI SAU. Iisus Hristos a coborat aceasta cheie pe pamant si lasat-o ca un dar. DECI, PRIN CRUCE LA MANTUIRE! Undeva intr-un sat un om a vazut pe ceilalti consateni ca se duceau undeva, fiecare cu cate o cruce mare in spate. I-a intrebat unde se duc si ei i-au zis: "In Imparatia luminii celei neinserate". Atunci si-a luat si el crucea lui in spate si a pornit dupa ei. Dar, dupa un timp, pentru ca i s-a parut prea grea, a pus-o jos si a mai taiat din ea. Acum era mult mai usoara si putea merge mult mai repede. Deodata au ajuns la o prapastie. Toti si-au pus crucile ca pe o punte si au trecut in Imparatia lui Dumnezeu. Crucea lui fiind scurta, el n-a putut trece precum ceilalti.
                                                                                                                                      Preot Ioan.    
                  BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

duminică, 19 martie 2017

Rugaciunea cinstitei Cruci :

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



 Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui , si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul . Sa piara cum piere fumul ; cum se topeste cera de fata focului ., asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii si zic cu veselie : Bucura-te ,preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului , cre alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine , a Domnului nostru Iisus Hristos ,si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine , cinstita Crucea Sa ,spre alungarea a tot pizmasului . O , preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului .ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara ,Nascatoare de Dumnezeu , si cu toti sfintii ,in veci . Amin 

luni, 21 septembrie 2015

Crucea - semnul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


    Crucea este, în înţeles material, lemnul pe care S-a răstignit Mântuitorul Hristos. În sens spiritual, crucea presupune un mod de existenţă, din a cărui înţelegere derivă foarte multe adevăruri mântuitoare. Înţelegerea acestor adevăruri şi proiectarea realităţii în perspectiva Crucii îl pot ajuta pe creştinul de astăzi să-şi reorienteze cursul vieţii pământeşti spre viaţa veşnică şi să trăiască bucuria Învierii încă din această lume. Despre sensurile Sfintei Cruci în spiritualitatea ortodoxă şi folosul cinstirii ei ne-a vorbit părintele Gheorghe Holbea, conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

    Părinte profesor, însemnarea cu semnul Sfintei Cruci este un act foarte frecvent atât în cadrul cultului, cât şi în diferitele momente din viaţa creştinului de zi cu zi. Umanismul secular acuză acest gest ca fiind un simplu automatism specific creştinismului, iar unele curente esoterice îl văd ca pe un semn magic. Care sunt semnificaţiile acestui gest în spiritualitatea ortodoxă?
    Gestul însemnării cu Sfânta Cruce îl arată pe creştin ca pe un om a cărui mântuire vine numai din moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos, la care el a fost chemat în mod tainic prin Sfântul Botez. "A purta semnul înseamnă a purta moartea încă de pe când eşti în viaţă, lepădându-te de toate, pentru că nu este deopotrivă dragostea celui ce a însămânţat trupul cu dragostea celui ce a creat sufletul spre cunoştinţă", spune Clement Alexandrinul, în "Stromata".
    Pecetea Crucii sau semnul Crucii poartă întipărirea în care Cel sfânt, nevăzut, se dăruieşte cu o smerenie invers proporţională cu strălucirea nemijlocită a slavei sale. Pecetea lui Dumnezeu Cel nevăzut în lumea văzută ia chipul Crucii. Prin această pecete, sfinţenia nevăzută coboară, armonizându-se cu ceea ce îi oferă lumea văzută. Crucea este o pecete, şi nu un simplu obiect de spectacol. Unde unii văd doar o spânzurătoare pe care se află un cadavru, creştinii văd crucea care din spectacol devine icoană a Învierii. Credincioşii îl recunosc pe Domnul lor prin Sfânta Cruce, singura cale spre viaţa veşnică în lumina Învierii Lui Hristos.
    De aceea, semnul Sfintei Cruci pe care îl facem asupra noastră sau asupra altora este, în mod statornic, o mărturisire a biruinţei pe care Hristos a câştigat-o pe Cruce asupra puterilor vrăjmaşe. Sfinţii Părinţi se slujeau de acest semn statornic atunci când se ştiau confruntaţi cu aceste puteri vrăjmaşe. Sfântul Antonie cel Mare îi învăţa pe ucenicii săi că demonii şi nălucirile lor nu sunt în realitate nimic şi pier repede, mai ales atunci când ne înarmăm cu credinţă şi cu semnul Crucii. Sfântul Atanasie cel Mare spune în scrierea "Viaţa Sfântului Antonie" că, "dacă îţi pecetluieşti deseori fruntea şi inima ta cu semnul Crucii, demonii vor fugi de tine tremurând, fiindcă se îngrozesc cumplit de acest fericit semn". Însemnul Sfintei Cruci, făcut mai întâi în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar mai apoi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, este o mare putere. De aceea, nu este îngăduit să se facă din slavă deşartă şi nu trebuie făcut niciodată fără a ne gândi la sensul şi puterea sa.

                                  Ce simbolizează semnul Crucii săvârşit de fiecare dintre noi?

           Sfinţii Părinţi ne-au învăţat ca prin acest semn sfânt să stăm împotriva necredincioşilor şi ereticilor pentru că cele două degete şi o singură mână arată pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit, cunoscut în două firi şi într-un singur ipostas, iar mâna dreaptă aminteşte de puterea Lui nemărginită şi de şederea de-a dreapta Tatălui. Mâna coboară de sus, arătându-ne pogorârea Lui din cer până la noi şi, trecând de la dreapta spre stânga, izgoneşte pe vrăjmaşi şi arată că prin puterea Sa nebiruită a biruit Domnul pe diavol, care stă la stânga, lipsit de tărie şi întunecat, după cum ne învaţă Petru Damaschinul. După stingerea disputelor hristologice, semnul Crucii şi-a dezvăluit întreaga plinătate a simbolismului său şi şi-a găsit forma definitivă: "Semnul Crucii trebuie făcut cu primele trei degete ale mâinii drepte, fiindcă el este imprimat cu invocarea Treimii despre care profetul spune "Cine ţine pământul cu trei degete?" (Isaia 40, 12), şi anume coborându-le de sus în jos şi de la dreapta la stânga, fiindcă Hristos a coborât din cer pe pământ şi a trecut de la iudei la păgâni".

                                             Semnul iubirii, imprimat în întreaga creaţie

    Părintele Dumitru Stăniloae vorbeşte despre crucea pusă peste lume ca dar al lui Dumnezeu pentru om. În accepţiunea umană, primirea unui dar stă sub semnul bucuriei. De ce darurile de la Dumnezeu stau sub semnul Crucii, care presupune sacrificiu şi suferinţă?
    Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că "toate cele văzute se cer după Cruce… şi toate cele gândite au nevoie de mormânt". În lumina învăţăturii Sfântului Maxim, întruparea lui Dumnezeu este sensul şi scopul lumii, iar moartea şi Învierea lui Hristos sunt forma concretă a legii lumii în general, întrucât fiinţa creată ca atare este creată în acest ritm al morţii pentru sine şi al învierii pentru Dumnezeu. Lumea este destinată prin natura ei să fie jertfită lui Dumnezeu. De aceea, mântuirea lui Hristos are forma morţii ca jertfă. Părintele Stăniloae ne învaţă că tot ce este natural moare ca să apară singur Hristos, dar nu în sensul dispariţiei creaturii, ci ca totul în noi şi în afară de noi să devină Hristos. Hristos le circumscrie în Sine pe toate. Nu le desfiinţează, ci le ridică în planul relaţiei cu El prin har, adică le mântuieşte prin iubirea lui, nu prin puterile lui naturale.
    La Înviere se ajunge nu prin viaţă, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin tăgăduirea de sine a celui ce primeşte în sine Crucea şi mormântul, răstignirea şi îngroparea sa ascetică faţă de lume şi a lumii faţă de el, pentru ca în el să învieze mistic însuşi Hristos, Logosul divin, distinct de toate creaturile sale. Potrivit părintelui Stăniloae, creatura ori se mistuie duhovniceşte pentru Dumnezeu, dacă vrea să trăiască prin El, ori e omorâtă de păcat şi pedeapsă. Ea trebuie să aleagă o moarte: moartea spre viaţă sau moartea spre moarte. Părintele Dumitru Stăniloae arată că semnul Crucii trebuie făcut asupra tuturor actelor vieţii sau a întregului cosmos, pentru a arăta iubirea faţă de Hristos cel răstignit şi domnia Acestuia asupra tuturor lucrurilor.

                                                       Stindardul Învierii din inima postului

    Una din cântările Triodului, din Duminica a treia a postului, spune că Sfânta Cruce "revarsă razele cele luminoase ale Învierii lui Hristos". Care este relaţia dintre Cruce şi Înviere şi cum trebuie să înţelegem această relaţie, astfel încât să facem din crucea personală drum spre învierea noastră?
    Sărbătoarea Cinstitului Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul veacurilor, este aşezată în inima postului, în a treia duminică a Postului Mare, pentru a arăta că această perioadă de înfrânare este o răstignire interioară a Bisericii, pentru a primi slava şi lumina Învierii. Sărbătoarea Crucii este un praznic ceresc în care îngerii împreună cu oamenii înconjoară duhovniceşte Lemnul cel sfânt pe care s-a răstignit Hristos. Crucea este ţinta şi lumina postirii Bisericii, frumuseţea jertfelnică a lui Dumnezeu şi slava tainică a Învierii.
    Biserica lui Hristos este Crucea iubirii sale răstignite, extinsă peste spaţiu şi peste veacuri în aşteptarea Învierii universale. Ea este numită "Raiul cel frumos al Bisericii", "pomul nestricăciunii, care ne-a înflorit desfătarea slavei celei veşnice, uşa Raiului". Sângele cel vărsat de Mântuitorul Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat şi a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Hristos a semnat actul eliberării noastre.
    Dimensiunea pascală a Duminicii şi prăznuirea Crucii se întregesc astfel într-o iconomie teologică unică, în care suferinţa neamului omenesc se uneşte cu nădejdea sigură a Învierii lui Hristos, "Începătura Învierii celor adormiţi" (I Corinteni 15, 20). După cum reiese din Sinaxar, această Duminică a Crucii este şi o lumină profetică a Pătimirilor Domnului, care se apropie. În ea, Biserica a aşezat simetric pedagogia sa teologică, înfigând în inima postului Crucea jertfei şi a biruinţei.
    Venerarea Crucii în mijlocul Postului Mare, ducerea ei în procesiune, apare în Biserică ca o adevărată teofanie. Această parusie a Crucii şi marea solemnitate a ritului venerării ei evidenţiază limpede că, pentru teologia ortodoxă a Crucii, icoanele, moaştele sunt adevărate sfinte taine, mijloace eficace de comuniune în taină cu prezenţa lui Hristos. Ritualul intrării Crucii şi troparul arată că nu există limită foarte strictă între icoană şi euharistie, astfel că venerarea Crucii este în fond o comuniune anticipată cu patima lui Hristos şi Învierea Sa nedespărţită de ea. Cei ce sărută cu evlavie Sfânta Cruce sunt încredinţaţi că primesc Duhul Sfânt şi găsesc o adevărată sfinţire în razele duhovniceşti pe care le iradiază Crucea.

    Care este legătura dintre Cruce şi post şi care este folosul duhovnicesc al cinstirii ei în această perioadă de pocăinţă?

    Harul pe care îl primim prin Sfânta Cruce este atât de mare, încât nu ne putem apropia de Cruce decât după ce ne-am curăţit în timpul celor trei săptămâni de post, premergătoare Duminicii Sfintei Cruci: "Cu mulţimea milei Tale, Preaîndurate Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea ta şi a o săruta întru această săptămână a postului", se spune în Stihira a II-a de la Vecernia din Duminica Crucii. Numai postul poate lumina îndeajuns pe om pentru a-l face în stare să vadă, fără să orbească strălucirea Crucii, care este "mai scânteietoare decât soarele". De Cruce ne putem apropia, nu numai prin post, ci prin toate virtuţile Postului Mare, a căror făptuire a devenit cu putinţă prin patimă: "Doamne, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne pe noi să ne închinăm Ei, întru străpungerea inimii, luminându-ne bine cu postirile şi cu rugăciunile, cu înfrânarea şi cu facerea de bine ca un bun şi de oameni iubitor", spune o altă stihiră.
    Sădită în mijlocul Postului Mare, Crucea înfăţişează celor ce s-au curăţit în timpul celor trei săptămâni primele binefaceri duhovniceşti pe care le aduc virtuţile lor. Crucea apare ca un pom al vieţii, din mijlocul Raiului. Ea defineşte şi caracterizează tot timpul celor 40 de zile şi conduce la Sfânta Înviere. Astfel, vremea postului este un timp răstignit care duce la Învierea lui Hristos.
    "Crucea cuprinde esenţa teologică a persoanei umane în unirea ei cu Dumnezeu"
    Până ca Mântuitorul să se răstignească pe cinstitul ei lemn, Sfânta Cruce a fost un obiect de tortură. Chiar şi după Răstignire şi Înviere, cu toate semnificaţiile pe care le-a dobândit ulterior în creştinism, Sfânta Cruce rămâne şi un obiect material. De ce, atât în rugăciunile, cât şi în toate cântările închinate Sfintei Cruci, Biserica i se adresează ca unei persoane?
    Biserica Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul Hristos de Crucea Sa, devenită prin Înviere altar de jertfă veşnică, şi nici nu desparte raţionalist Crucea de Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea şi cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roagă, ştiind că, pentru veşnicie, Crucea este Hristos cel răstignit. Acesta este şi temeiul expresiilor de genul: "Bucură-te Cruce, păzitoarea creştinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde într-adevăr esenţa teologică a persoanei umane în unirea ei cu Dumnezeu. Ea este verticalitate smerită, orizontalitate extinsă, spaţiu cruciform răstignit pe temporalitatea creată, centru al lumii prin jertfa pe ea a Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este locul întâlnirii dintre moarte şi viaţă, dintre timp şi veşnicie, durere mântuitoare, slavă tainică purtătoare de viaţă. Prin Cruce, postul se cinsteşte, înfrânarea străluceşte, rugăciunea se săvârşeşte.

                                                         Răstignirea deschide căile Învierii

    Cum ajută înţelegerea semnificaţiilor Sfintei Cruci în ieşirea oamenilor din angoasa cotidiană, din suferinţă şi din toate încercările vieţii?
    Un teolog contemporan observa că vremurile noastre răsună mai mult de strigătul lui Iov. Majoritatea celor care suferă îl acuză pe Dumnezeu de excesele răului, de absurditatea ororilor din această lume. Dumnezeu "pare că tace atunci când mor inocenţii, iar tăcerea lui Dumnezeu se umple de strigătele celor torturaţi". Pentru toţi inocenţii care suferă, au suferit şi vor suferi în timpul vieţii lor pământeşti, răspunsul nu este unul verbal, ci este unul scris cu sânge. Este Crucea lui Hristos.
    Oamenii trebuie să-şi aducă aminte că Cel care este răstignit şi moare pe Crucea Golgotei este Unul din Sfânta Treime, Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu, prin Hristos, se uneşte cu omul în mod integral. Se uneşte cu el până la moarte, se coboară până la iad, pentru a-l ridica din această stare. Dumnezeu nu ne părăseşte. El ne însoţeşte în întuneric, întrupându-se şi acceptând moartea pe cruce. El este Atotputernic, dar nu în genul dictatorilor şi al călăilor, nu în genul puterii pe care păcătosul o poate exercita prin ură. Atotputernicia Sa este aceea a iubirii, iar iubirea înseamnă respectul nesfârşit faţă de celălalt.
    Mântuitorul Hristos nu coboară de pe Crucea Sa. El va învia în taină. Îl vedem pe Crucea Golgotei ca pe unul care "nu avea chip, om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, dispreţuit şi nebăgat în seamă" (Isaia 53, 3), asemenea unui om supus torturii, al cărui chip este acoperit de ura celorlalţi, de sete, de murdărie şi de sânge. Prin Cruce, El s-a identificat cu toţi inocenţii fără de chip, cu toţi nevinovaţii asasinaţi, cu toţi cei care mor fără a înţelege pentru ce anume, cu toţi cei care strigă spre cer: "De ce?".

    Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenţei noastre o forţă dumnezeiască, o viaţă mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstigneşte pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porţile morţii şi ale iadului, sfărâmă veşmântul răutăţii acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă şi Înviere lumina şi bucuria vieţii celei veşnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii şi a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor.
    "Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruieşte până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toţi umiliţii, ofensaţii, alungaţii şi chinuiţii istoriei. El este împreună cu ei umilit, ofensat, alungat şi torturat. Dar Dumnezeu nu se înmormântează în suferinţa omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Hristos nimic nu poate despărţi omenescul şi dumnezeiescul. De aceea, la Paşti cântăm: "Cu moartea pre moarte călcând". Dumnezeu - Omul răstignit este Acelaşi cu Dumnezeu - Omul înviat."


joi, 13 septembrie 2012

Sfanta Cruce - Dreapta invatatura despre cinstirea Sfintei Cruci

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


                 
 Sfanta cruce - Dreapta invatatura despre cinstirea Sfintei Cruci

1. Imnul ortodox, despre inchinarea dreptcredinciosilor la sfanta cruce

Biserica Ortodoxa, cinstitoare a sfintei cruci, intemeiata pe dumnezeiasca invatatura, cuprinsa in Sfintele Scripturi si in Sfanta Traditie, cum vom arata, mai jos, a formulat urmatorul imn, prin care dreptcredinciosii crestini, rostindu-l si cantandu-l, isi arata simtamantul de adanc respect fata de sfanta cruce: "Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta marim".

Acest imn bisericesc se canta la slujba Sfintei Liturghii, in locul trisaghionului "Sfinte Dumnezeule", de doua ori pe an, cand se savarseste slujba divina de cinstirea sfintei cruci: la 14 Septembrie si in Duminica a III-a din Postul mare.

Textul acestui imn divin este, propriu-zis, un fragment din Marturisirea de credinta a dreptcredinciosilor, dar, in acelasi timp, este si un indemn al Bisericii Ortodoxe, de a cinsti sfanta cruce, prin inchinare.

Ascultarea cantarii acestui imn scurt, cu melodia frumoasa si miscatoare a glasului a II-lea, al muzicii psaltice, ne predispune la o meditatie activa asupra cuprinsului sau, si ne face sa desprindem si sa ne fixam in mintea noastra, cele doua invataturi divine, pe care le contine: 1) universalitatea cinstirii sfintei Cruci in Biserica crestina si, prin aceasta comuniunea si fratietatea credinciosilor; 2) unitatea nedespartita dintre Cruce si Inviere, adica dintre cinstirea sfintei Cruci si preaslavirea Invierii Domnului.

Textul acestui imn este o fraza. Ambele propozitii principale din aceasta fraza folosesc verbele lor predicative, la numarul plural: "ne inchinam" si "marim". Aceasta inseamna ca cinstirea sfintei cruci, ca si preaslavirea minunii Invierii Domnului Hristos, prin inchinare, este o marturisire de credinta a intregii Biserici, "una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca". Astfel spus, aceasta marturisire de credinta este rostita, pastrata si transmisa, totdeauna, peste tot si de catre toti membrii Bisericii crestine, adica de intreaga obste sau comunitate crestina, alcatuita din credinciosii si ierarhia Bisericii, fara exceptie. De aceea, in mod firesc, cei ce se abat de la aceasta universala marturisire de credinta, adica cei ce nu cinstesc sfanta Cruce, prin inchinarea la ea si cu ea, se indeparteaza de Biserica, cu stiinta sau din nestiinta, despre a lor pierzare, fiindca "afara de Biserica nu este mantuire" (Extra Ecclesiam nulla salus). In plus, cei ce indeparteaza aceasta invatatura de credinta universala din marturisirea lor de credinta sparg unitatea sufleteasca si fraternitatea membrilor Bisericii universale, savarsesc si un rau social, si nesocotesc porunca dreptei invataturi de a avea "un Domn, o credinta si un botez" (Efes. 4, 5).

Odata cu dreapta si universala invatatura de credinta despre cinstirea sfintei Cruci, prin inchinare, acest imn ne da si dreapta invatatura despre preaslavirea sfintei Invieri din morti a Domnului Hristos: "si sfanta Inviere a Ta marim". Este o completare a marturisirii de credinta, despre cinstirea sfintei Cruci si o impreunare nedespartita a cultului sfintei Cruci cu actul divin de preaslavire a sfintei Invieri. Biserica, in predica ei, intotdeauna a unit invatatura despre cinstirea sfintei Cruci cu preaslavirea sfintei Invieri, fiindca numai adevarul Invierii din morti a Domnului Hristos a dus dupa sine cinstirea sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Domnul Hristos, adica stralucirea divina a Invierii a adus si stralucirea crucii, in Biserica. Daca actul rastignirii pe cruce n-ar fi fost urmat de minunea Invierii, crucea - obiect de dispret in antichitatea greco-romana - n-ar mai fi dobandit insusirea de "sfanta" si n-ar mai fi fost cinstita, prin inchinare, in Biserica crestina; propovaduirea Bisericii, despre Dumnezeirea religiei crestine, ca si credinta comunitatii sau obstii crestine, ar fi fost zadarnica (cf. 1 Cor. 15, 13-15).

Sfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu preaslavirea Invierii, cum se arata in acest imn al crucii, si este nedespartita de ea. Dam numai doua exemple: a) "Crucea Domnului sa o laudam, sfanta ingroparea, cu cantari sa o cinstim si Invierea Lui sa o preamarim". (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): "O, stralucire a Inverii, o, inchinare luminata a crucii! Acestea ne sunt cele doua semne de biruinta ale mantuirii." Asadar, cunoscand puterea tainica a Invierii si a Crucii, cunoscand cat de mare bine ne-au facut ele, cunoscand si legaturile de apropiere fata de Dumnezeu, legaturi pe care ni le-au facut acestea, sa sarbatorim Invierea si Crucea, frumos si cu credinta, asa cum voiesc ele sa fie cinstite".

Daca Domnul Hristos, rastignit pe cruce, si ingropat n-ar fi inviat din morti, crucea Sa ar fi ramas, in istoria Bisericii, numai ca un instrument, prin care s-a savarsit cel mai cumplit chin trupesc (crudelissimum supplicium) asupra Sa, asa cum au ramas crucile celor doi rastigniti impreuna cu El.

2. Marturii sfinte despre prezenta Crucii in planul divin al mantuirii neamului omenesc

Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne dau marturii atat despre preinchipuirea sfintei Cruci, inainte de rastignirea Domnului pe ea, cit si despre actul insemnarii cu sfanta Cruce, despre puterea ei divina, precum si despre talcuirea actului de insemnare a dreptcredinciosilor crestini, cu semnul sfintei Cruci.

Sfanta Cruce este preinchipuita de exemplu, in Vechiul Testament, de "pomul vietii", care a rasarit din pamant, din porunca lui Dumnezeu, in mijlocul raiului pamantesc, alaturi de "pomul cunostiintei binelui si raului" (cf. Facere 2, 9). "Pomul vietii" este denumirea metaforica a sfintei Cruci, denumire care apare, cum se vede, chiar pe primele pagini ale Sfintei Scripturi. Aceasta denumire a sfintei Cruci apare, deasemenea, si pe ultimile pagini ale Sfintei Scripturi, unde se face descrierea raului ceresc, ca o completarea a descrierii raiului pamantesc: "Si in mijlocul pietii din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii" si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor" (Apoc. 22, 2; vezi si Apoc. 2, 7; 21, 6). Aici, cum se vede, se vorbeste, profetic, si despre puterea divina a "pomului vietii" (sfanta Cruce): "tamaduirea neamurilor" pamantului.

Biserica ne da invatatura limpede, ca pomul vietii, despre care vorbeste Sfanta Scriptura simbolizeaza sfanta Cruce. Acest lucru il infatiseaza ea, atat in scris in cartile de slujba divina, cat si in mod plastic, in pictura.

Biserica teologhiseste si canta: "O, preaslavita minune! pomul cel de viata, prea sfanta Cruce, la inaltimea ridicata, iti arata astazi"... (Stihira 1, Laude, 14 Septembrie).

De asemenea, in pictura multor Biserici ortodoxe romane, desigur ca si in alte tari ortodoxe, in pridvor, de regula se afla pictat pomul vietii, in centrul gradinii raiului. Acest pom se deosebeste de ceilalti copaci, prin inaltimea, si, mai ales, prin forma sa trifurcata, aratand capul de sus al Crucii, si cele doua brate laterale ale ei, si are, uneori, pe Domnul Hristos la radacina lui - ca in pridvorul Manastirii Cozia - iar alteori, Il are infatisat ca Miel al lui Dumnezeu (vezi Radu Cretanu, Chipul Mantuitorului Iisus Hristos reprezentat in "Pomul vietii", in rev. M. O. nr. 7-9/1980).

Cercetarea acestor fresce pictate ne da imaginea clara despre "pomul de Viata purtator", adica despre sfanta Cruce, care a purtat pe ea pe Domnul Hristos, numit si Viata, asa cum Insusi Domnul Hristos Se numeste pe Sine, de mai multe ori (Ioan 14, 6; 11, 25 etc.).

Preinchipuirea Sfintei Cruci, precum si facerea semnului sfintei cruci, de catre alesii lui Dumnezeu, semn urmat de efecte minunate, sunt descoperiri divine, in mai multe locuri ale Sfintei Scripturi. Vom cita numai doua locuri din Vechiul Testament: a) Moise a trecut poporul Israel prin Marea Rosie in mod minunat, prin puterea divina a crucii, si l-a scapat de robia politica egipteana, conducandu-l la libertate. El a ridicat toiagul, si a intins mana sa, drept inainte, peste mare, a despartit apele marii, in doua, si evreii au trecut marea ca pe uscat. Cand au intrat si egiptenii in mare, pe acelasi drum uscat, ca sa-i inrobeasca, din nou, pe evrei, Moise, tot din porunca lui Dumnezeu, a intins iarasi mana cu toiagul, si a facut semnul de intretaiere al liniei drepte, pe care o schitase la despartirea apelor marii. Apele s-au impreunat, si egiptenii au fost inecati, in mijlocul marii (vezi Iesirea 14, 21-27).

Semnul acesta, facut de Moise care a intins mana cu toiagul peste apele marii, in mod crucis, preinchipuieste sfanta cruce. Precum evreii au scapat de robia politica egipteana, prin acest semn divin, tot asa si noi crestinii am fost scapati de robia pacatului, prin sfanta cruce, robie mai crunta decat robia politica egipteana.

Biserica ne da dreapta talcuire a textului scripturistic de mai sus si glasuieste si canta: "Cruce insemnand Moisi, in drept, cu toiagul, Marea Rosie a despartit, lui Israel, celui ce, pedestru, a trecut; iar, de-a curmezis, aceeasi lovindu-o a impreunat impotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita arma" (Catavasii La Inaltarea Sfintei Cruci, Cantarea 1). Iata, aici si dreapta denumire a sfintei cruci: "nebiruita arma". b) De asemenea, binecuvantarea patriarhala, pe care a dat-o Iacob, cu mainile, celor doi fii ai lui Iosif, Efraim si Manase, binecuvantare data cu mainile incrucisate, a preinchipuit sfanta cruce, cu peste 1500 de ani inainte de Hristos. "Israel (Iacov), inadins, si-a incrucisat mainile si i-a binecuvantat. Verbul, romanesc "a incrucisa" este traducerea verbului grecesc corespunzator din Vechiul Testament (Septuaginta), verb care inseamna: a schimba un lucru cu altul a (se) impleti, a (se) intretese, dar inseamna si a incrucisa, a aseza (bratele) in forma de cruce. Asa traduce acest verb si Sfanta Scriptura, in limba franceza, editata de Scoala biblica de la Ierusalim (1961): "en croisant ses mains" - incrucisandu-si mainile sale.

Cu aceste texte scripturistice, drept talcuite de Sfanta Biserica, inlaturam parerea gresita a unor grupari crestine, ca "semnul crucii facut cu mana nu este primit de Dumnezeu". Mai adaugam aici, ca Dumnezeu voieste ca sa-L slujim cu tot trupul si cu tot sufletul, fiindca trupul este "templu al Duhului Sfant" si, impreuna cu sufetul, este si el tot al lui Dumnezeu (cf. 1 Cor. 6, 19-20).

Vorbind scolareste, si teologic, toate aceste semne preinchipuitoare ale sfintei cruci, ca si multe altele, existente in Vechiul Testament, texte din care vom mai enumera, mai jos, se numesc tipuri ale sfintei cruci, adica schite simple, nedesavarsite, iar chipul crucii, prezentat cu toate amanuntele in legatura cu ea, in Noul Testament, se numeste antitip, adica chipul desavarsit al sfintei cruci. Este, si aici, o slavita pedagogie divina, care a randuit ca Vechiul Testament sa fie calauza noastra sau pedagogul nostru catre Hristos (cf. Gal. 3, 24), potrivit cu puterea de pricepere a omenirii, in evolutia ei spre desavarsirea in credinta.

Spre completa luminare a dreptcredinciosilor crestini, dar mai ales, spre instruirea acelor grupari crestine, care au predilectie pentru cercetarea Vechiului Testament, si care afirma, contrar adevarului, ca aici nu se afla texte care sa se refere la sfanta cruce, mai facem trimiteri si la alte texte sfinte, privitoare la aceasta tema: Facere 47, 31; Iesirea 15, 25; 17, 6; 11-12; Numeri 21, 9; Deuteronomul 28, 66; Isaia 65, 2.

3. Hristos, Pace, Cruce

Iata o sfanta triada de nume proprii, nume nedespartite unul de altul, pentru ca, ori pe care l-am pronunta, ne vin in minte celelalte doua nume. Toate cele trei nume, la un loc, ne aduc in minte, de asemenea, invatatura desavarsita a Noului Testament, despre actul mantuirii, savarsit de Domnul Hristos, prin jertfa Sa pe cruce, care ne-a adus pacea cu Dumnezeu si pacea intre noi, cum vom arata, indata.

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni 2, 13-22, tratand tema "Hristos este mantuirea pacatosilor", ne prezinta, in fata ochilor mintii, aceasta imagine sfanta, a lui Hristos-Pace, rastignit pe Cruce. "Hristos - iar nu altcineva - este Pacea noastra" (v. 14), "desfiintand dusmania, prin trupul Sau, (v. 15) prin cruce" (v. 16) etc. Domnul Hristos este numit cu nume propriu Pacea, pentru ca, prin jertfa Sa pe cruce, a impacat pe toti oamenii cu Dumnezeu, dar, in acelasi timp, intinzandu-si bratele, orizontal, pe cruce, a savarsit actul divin al imbratisarii parintesti a intregii lumi, adica a tuturor neamurilor de sub cer (Fapte 2, 5), salasluind si pacea si fratietatea dintre om si om. Prin cruce, deci, s-a savarsit cel mai mare act divin din istoria mantuirii neamului omenesc - impacarea omului cu Dumnezeu si impacarea dintre om si om, in istorie, invatatura mult accentuata de sfantul Apostol Pavel in Epistolele sale. Dreapta ratiune ne constrange sa credem si sa marturisim ca lemnul crucii a dobandit sfintenie, pentru ca pe el, si nu pe alt obiect, S-a jertfit Domnul Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, sfintenia suprema si absoluta, tocmai ca sa savarseasca cel mai mare act divin: mantuirea neamurilor. Crucea este sfintita, deci, prin atingerea ei de Domnul Hristos, varsat pe ea, cu un cuvant, pentru ca ea este altarul pe care S-a adus jertfa, reala, de bunavoie, universala si prisositoare (imbelsugata) Insusi Fiul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, dreptcredinciosii crestini aduc o adanca cinstire crucii, cinstire relativa, marginita, care poarta numele de venerare, arata prin inchinare si sarutare, spre deosebire de suprema cinstire, data lui Dumnezeu, cinstire care poarta numele de adorare.

Tot dreapta ratiune ne indreptateste sa credem ca acele grupari crestine, care inlatura cultul sfintei cruci, implicit, isi micsoreaza si sentimentul de adorare fata de Domnul Hristos, Care S-a rastignit pe cruce, fiindca nici in fata Lui nu-si insemneaza fata lor cu chipul sfintei cruci, si prin aceasta, se indreapta spre o grea osanda. Aceste grupari crestine, neprimind dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci, inlatura si cultul icoanelor, si al mortilor, inlatura si dreapta invatatura despre ierarhia divina si despre Sfintele Taine etc., si, pornind de la calcarea unei singure invataturi divine, aluneca, fara putinta de intoarcere, pe povarnisul pacatului calcatorilor tuturor invataturilor divine, pentru ca, in Teologia crestina si in Biserica, exista un principiu, numit principiul conexiunii, care ne invata ca toate invataturile de doctrina, de morala si de cult constituie un tot unitar, adica un trup duhovnicesc, ce nu se poate dezmebra. Sfanta Scriptura ne spune ca "cine va pazi toata legea, dar va gresi o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile" (Iacov 2, 10) si a devenit calcator de lege (v. 9).

4. Temeiuri noutestamentare, pentru indatorirea dreptcredinciosilor, de a cinsti sfanta Cruce

Cum am spus, mai inainte, Noul Testament ne prezinta, mai explicit decat Vechiul Testament, dumnezeiasca invatatura despre valarea sfintei cruci, pentru drepcredinciosi, si aceasta ne ajuta mult, sa expunem, sistematic unele din temeiurile pentru indatorirea dreptcredinciosilor de a venera sfanta cruce:

a) Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului, altar pe care Domnul Hristos S-a adus, "o data, jertfa, ca sa ridice pacatele multora" (adica ale acelora care voiesc sa se mantuiasca) (Evrei 9, 28). Crucea este, deci jertfelnicul lui Hristos, jertfelnic pe care El a fost si Jertfa sangeroasa, si Arhiereul Care a adus-o, "pentru toti, spre iertarea pacatelor". Jertfa sangeroasa de pe cruce, se prelungeste, pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica, prin Sfanta Liturghie, ca jertfa nesangeroasa (vezi Imnul heruvimic).

b) Crucea este "puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1, 18), pentru cei ce voiesc sa se mantuiasca, adica pentru cei ce cred. Cu puterea divina a crucii se lauda Sfantul Apostol Pavel, in slabiciunile sale omenesti si in necazurile si stramtorarile pe care le indura (cf. Gal. 6, 14). Ea este "pecetea divina" de pe fata dreptcredinciosilor, pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Roadele puterii lui Dumnezeu, putere dobandita de cei ce sunt insemnati cu pecetea lui Dumnezeu, adica au chipul sfintei cruci pe fata lor, sunt realitati istorice, descrise si prezise in Vechiul Testament, unde se descrie nimicrea locuitorilor Ierusalimului: "Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim si insemneaza cu semnul crucii" (adica cu litera "Tau", care, in alfabetul vechi, grec, avea forma unei cruci (+), pe frunte, pe oamenii care gem si plang" "dar sa nu va atingeti de nici un om care are pe frunte semnul ". (Vezi Iezechiel 9, 4-6, traducerea romaneasca, precum si textul grec, in Septuaginta, sub notitele textului).

c) Crucea este semnul Fiului Omului, la a doua venire. Insusi Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai, care doreau sa afle timpul celei de a doua veniri a Lui, precum si timpul sfarsitului Lumii (Matei 24, 3) ca, intre semnele care vor fi, "atunci se va arata pe cer" (si) "semnul Fiului Omului" (Matei 23, 30), adica sfanta cruce. Cuvintele acestea arata, pe de o parte, ca Insusi Domnul Hristos confirma valoarea sfintei cruci, in iconomia divina, in istoria mantuirii neamului omenesc, si aici, in mod special, cinstea ei cea mai mare, la Judecata din urma, iar pe de alta parte, aceste cuvinte sunt si o marturie si o recunostere, ca sfanta Cruce, "semnul Fiului Omului", pe cer, era cunoscuta de catre ascultatori, ca un real semn divin, despre care n-a mai fost nevoie sa-L intrebe pe Domnul, nimeni, nimic.

Mai indicam cateva texte noutestamentare, care ne dau marturie ca sfanta Cruce este arma sfanta, prin care noi ne-am dobandit mantuirea, in dar, de la Dumnezeu (Ioan 12, 32-39; Efes. 2, 16; Col. 1, 19-20; 1 Petru 2, 24), iar unele ne dau marturie ca Insusi Domnul Hristos, ca Om, prin Patima Sa, pe cruce, a intrat "intru slava Sa" (Luca 24, 26), slava pe care, totdeauna, a avut-o si o are, ca Dumnezeu si a fost "preinaltat", ca Om, si a patimit "nume, care este mai presus de orice nume" (Filip. 2, 8-9).

5. Despre insemnarea fetei cu semnul sfintei Cruci

Insemnarea fetei cu semnul cinstitei si de viata facatoarei cruci trebuie facuta cu profund respect si cuviinta, iar nu in batjocura si pacat.

Crucea dreapta si adevarata se face asa: se impreuneaza, cum se cuvine, primele trei degete de la mana dreapta - degetul mare, aratatorul si mijlocasul - iar cele doua degete mici le lipim, strans, de podul palmei. Dupa aceea, ducem mana la frumte, si zicem: "In numele Tatalui"; la pantece: "Si al Fiului"; la cei doi umeri, drept si stang: "Si al Sfantului Duh", iar la sfarsit lasand mana jos zicem: "Amin".

6. Talcuirea miscarilor mainii, pentru insemnarea fetei cu semnul sfintei cruci

Insemnarea dreptcredinciosilor cu semnul sfintei cruci are doua intelesuri

a) Dogmatic-istoric, care ne invata, cat se poate de scurt si de limpede, intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, asa cum, de altfel, aceasta isotrie este rezumata in Crez sau Simbolul Credintei: Fiul lui Dumnezeu S-a coborat de sus, din ceruri (a superiori), pe pamant, la cele de jos (ad inferius) "pentru a noastra mantuire", S-a inaltat, iarasi la ceruri si sta de-a drepta Tatalui, Sfantul Duh stand de-a stanga Tatalui, cele trei persoane fiind Sfanta Treime. Cele trei degete, impreunate, de la mana drepta, inchipuie chiar Treimea cea de o fiinta si nedespartita.

b) Intelesul dogmatic-moral este ca cele doua degete mici, lipite de podul palmei, infatiseaza, pe de o parte, pe Adam si Eva, care cu smerenie si cu pocainta, se apleaca Sfintei si nedespartitei Treimi, iar pe de alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea dumnezeiasca si firea omeneasca. Talcuind miscarile mainii, pentru desenarea semnului sfintei cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun ca fruntea inchipuie cerul, pieptul inchipuie pamantul, iar umerii inchipuie locul si semnul puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al Milanului, vorbind despre semnul sfintei cruci, spune: "Ne insemnam fruntea - socotita sediul cugetarii (gandirii) - pentru ca totdeauna trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la El); inima - sediul iubirii - pentru ca totdeauna trebuie sa-L iubim); bratele (umerii) pentru ca totdeauna trebuie sa lucram pentru El". Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este construita din vreun material, fie ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata lor, este semnul de aducere aminte si de marturisire ale celor mai insemnate momente din istoria mantuirii noastre: caderea in pacat a lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos, jertfa Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.

Semnele aducatoare aminte de fapte, care nu trebuie sa se uite, se numesc, in vorbirea pedagogica, scolareasca, mijloace mnemotehnice, cuvant de obarsie greaca - tehnica de tinere minte. Sfanta Cruce, deci, este un mijloc sfant mnemotehnic, in scoala crestina, pentru crestinii din toate veacurile, semn care ne filmeaza intreaga iconomie a mantuirii noastre, si, in acelasi timp, este un mijloc didactic hortativ adica un semn vizibil, care imboldeste, spre lucrare divina, toate cele trei laturi ale sufletului nostru de crestini: mintea, spre a cunoaste si adora pe Dumnezeu, inchinat in Treime, inima, spre a-l iubi, cu iubirea pe care ne-a aratat-o El, prin jertfiera pe cruce a Unicului Sau Fiu, si vointa, spre a lucra, aici pe pamant, toate cele bune si placute lui Dumnezeu (cf. Ioan 17, 3; Matei 22, 37; Filipeni 4, 8-9).

7. Invataturi

Inchinandu-ne sfintei Cruci si sarutand-o, noi, dreptcredinciosii crestini, ne inchinam Celui Care S-a rastignit pe sfanta cruce, adica Il cinstim pe Hristos cu inchinarea suprema, numita adorare, cum am spus mai inainte. Nici vorba nu poate fi de un cult idolatru, asa cum spun, direct sau indirect, unele grupari crestine, pentru ca dreptcredinciosii nu se inchina la materia din care este alcatuita crucea, ci se inchina la Persoana al carei chip se afla pe cruce. Eruditul ieromonah Rufin de Aquileea (Italia), 345-410, rezuma dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci prin aceste cuvinte: "Noi ne inchinam oricarei cruci, dar, prin ea, noi adoram pe Insusi Acela a Caruia este crucea" (adoramus omnem crucem et per illam ipsum cuius est crux). - Crucea ne aduce mereu in minte relatia noua, divina, de pace, stabilita de Domnul Hristos, prin jertfa Sa, trupeasca, pe ea, relatie atat verticala, cat si orizontala : vertical, prin impacarea omului cu Dumnezeu, fapt care-l aduce pe om intr-o stare de nespusa fericire, cu mult mai mare decat aceea pe care o traieste un fiu, care se impaca cu tatal sau, pe care l-a suparat mult, si de care a stat multa vreme despartit; orizontal, pentru ca sfanta cruce este semnul vazut al relatiei divine dintre om si om, cum am mai spus, relatia divina, cu totul noua, in istoria omenirii, pecetluita de Domnul Hristos, in mod intuitiv, prin intinderea bratelor pe sfanta cruce. Crucea fizca, de lemn, de pe Golgota, cu bratul sau, infipt, vertical, in pamant, impreuna cu bratul sau, orizontal, intretaind bratul vertical, ne fixeaza, in suflet, in mod pedagogic, crucea spirituala, care inseamna pecetluirea relatiei: credincios-Dumnezeu si credincios-credincios, adica, cu vorbele Sfintei Scripturi "pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14; 1, 79); Romani 5, 1 etc.).

Cultul crucii este cultul pacii, in toate dimensiunile si directiile ei, dogmatice, morale si sociale. De aceea, dreptcredinciosii crestini, facatorii de cruci, pe fetele lor, sunt, in chip firesc, si "facatori de pace" si odata cu aceasta, ei devin, cu adevarat, "fiii lui Dumnezeu" (Matei 5, 9).

"Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta marim".

Pr. Prof. Nicolae Petrescu



luni, 10 septembrie 2012

DE CE SE APRINDE CANDELA INAINTEA ICOANELOR

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



.Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Candele
În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui.
În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.
În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate Să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.
***
Rugăciune la aprinderea candelei.
Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin!
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin!
(din “Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, vol. I, Editura Sophia, 2002)(sursa: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/)

joi, 24 mai 2012

Diferenţa dintre ICOANĂ şi IDOL din perspectivă biblică

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

Un mic studiu biblic despre diferenţa dintre ICOANĂ şi IDOL.
Sper să fie de folos ortodocşilor, dar şi neoprotestanţilor.
Aveţi aici materialul în format PDF.

miercuri, 23 mai 2012

Icoanele de vatră, o ancestrală mărturie de credinţă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

Dumitru Manolache

http://www.ziarullumina.ro/articole;1963;1;72078;0;Icoanele-de-vatr...


Unele dintre cele mai vechi mărturii iconografice de credinţă ortodoxă ale neamului românesc le reprezintă icoanele de vatră. Despre ele, puţinii meşteri de astăzi care moştenesc meşteşugul realizării lor din moşi strămoşi spun că şi-ar avea obârşia în adâncul începutului nostru creştin. Acest inestimabil tezaur spiritual autohton însumează în prezent mai puţin de 50 de exemplare originale, răspândite prin muzeele ţării şi prin colecţii particulare. Icoanele de vatră aveau rol de protecţie a caselor ţărăneşti şi erau lucrate de anumiţi meşteri, numiţi cruceri, cu scopul de a fi aşezate pe horn, deoarece se credea că pe acolo puteau pătrunde duhurile rele.




Icoanele de vatră au fost realizate şi au avut o prezenţă mai mare în gospodăriile ţărăneşti din sudul subcarpatic al ţării, în zone precum Oltenia, Argeş, Dolj, Gorj, Teleorman sau Prahova.

Despre originea şi rolul lor ni se pare extrem de interesantă opinia soţilor Daniela şi Vasile Moldoveanu, doi meşteri contemporani, care sunt de părere că tradiţia acestor icoane vine de la primii creştini din zona Carpaţilor, de pe vremea romanilor. În acele timpuri, din cauza prigoanelor, ţăranii ar fi avut obiceiul să ascundă o bucată de lemn în hornul casei, în aşa fel încât nimeni să nu o găsească, pe care era scrijelit chipul unui sfânt, ca semn sacru şi mărturie a faptului că acolo locuiau creştini.

O a doua ipoteză a semnificaţiei acestor icoane se referă la faptul că ele au fost create şi aşezate pe horn, sau în apropiere, avându-se în vedere caracterul sacru al vetrei (cuvânt de origine dacică, după unii cercetători), pe care se cocea pâinea şi se prepara hrana trupului. Şi tot pe vatră, sau în apropierea ei, se derulau şi unele acte şi datini ritualice, corespondente unei necesităţi spirituale complexe, care ridicau lucrurile comune la înălţimea unor simboluri active în conştiinţa populară şi care dădeau sens trăirilor prilejuite de viaţa de familie.

Sfinţii care zăvorau casa împotriva duhurilor rele

Pentru ţăranul român, icoanele de vatră au reprezentat adevărate "zăvoare" împotriva spiritelor malefice, având încărcătura unor atribute supranaturale, cu efecte asemănătoare zăvorârii porţilor cu lacăt sau cu broască, a geamurilor cu gergevele şi cârlige.

Deşi aceste semne ale mărturisirii creştine sunt foarte vechi, în zilele noastre, prin colecţiile particulare sau publice, nu se mai păstrează decât aproximativ 50 de icoane de vatră originale, care au fost confecţionate nu mai înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, una aflându-se în colecţiile Muzeului Judeţean Olt şi o alta în Complexul Muzeal Goleşti, spre exemplu.

Existenţa unei religiozităţi a folosirii lemnului pentru acest gen de obiecte sacre este evidentă. Dan Gherasimescu, din localitatea argeşeană Valea Danului, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, arată că tăietorii de lemne spuneau o rugăciune înainte de a doborî copacul, iar vremea acestui ritual se desfăşura când se retrăgea luna şi pomul dormea, sau iarna, când te lăsa să-l tai. Procedând altfel, lemnul rămânea "fără spirit", nemaiputând fi prelucrat creator.

Ion Musteţea din Salcia, judeţul Dolj, unul dintre cele mai vechi centre de crucerit din ţară, aduce prin mărturisirea lui o necesară lămurire cu privire la lemnul folosit pentru icoanele de vatră, iar Ion Bezna, un alt meşter iconar, vorbeşte despre calităţile pe care trebuia să le posede cel care le confecţiona. Astfel, aceste icoane se făceau numai din lemn de esenţă tare, stejar, fag, "blăniţile" folosite fiind adunate numai din ceea ce cădea din trunchiurile şi crengile foarte groase, ele fiind bine uscate pentru a putea rezista în timp. Crucerul, în schimb, adică meşterul iconar, trebuia să fie un om curat. Adică nu fur, nici provenit din neam care a făcut moarte de om, pentru că acesta era blestemat, iar blestemul ajunge până la al nouălea neam. Crucerii îşi transmiteau meşteşugul numai fiilor fără beteşug, iar dacă aveau urmaşi doar fete, alegeau un nepot "zdravăn, sănătos şi chipeş".

Decorare, simplitate şi taină, reguli şi câteva culori

Icoanele de vatră erau decorate prin cioplire, sculptare sau incizare, forma lemnului fiind asemănătoare pistornicelor, dar nu numai.

Aşa cum arătam, acest gen de icoane aveau alte scopuri, pe timpul utilizării lor fiind ascunse privirii, adâncind şi mai mult taina şi tâlcuirea lor. De această taină se leagă, cu siguranţă, şi simplitatea decorării, care se limita doar la incizare, pe foarte puţine icoane adăugându-se şi culoare în tempera sau obţinută din pigmenţi foarte rezistenţi. Numărul culorilor folosite era de două, trei sau cel mult patru. Acestea erau vii, neamestecate şi nu se aplicau pe grund, contururile sfinţilor fiind adesea subliniate cu pigment negru.

De regulă, icoanele de vatră se decorau pe o singură faţă, puţine fiind desenate pe ambele, şi reprezentau un singur sfânt sau cel mult doi. Se întâlnesc însă şi icoane cu nouă sau mai mulţi sfinţi, redaţi în portrete bust, simple. Printre cele mai întâlnite chipuri erau cele ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Nicolae sau Sfântului Ioan Botezătorul. Multe icoane purtau inscripţii care, din cauza repetatelor copieri şi a necunoaşterii de către meşteri a scrisului, cu timpul, deveneau parţial sau complet neînţelese.

Icoanele de vatră se realizau în număr foarte mic şi se vindeau prin târgurile din Craiova, Caracal, Corabia, Calafat, Filiaşi, Turnu Măgurele etc., după reguli foarte stricte, care presupuneau înţelegeri între meşterii bătrâni, în aşa fel încât să nu se întâlnească mai mult de doi-trei cruceri din aceeaşi localitate.

Stingerea interesului pentru acest gen de icoane are mai multe cauze, printre ele, micşorarea diametrului coşurilor de fum, în ultimul secol şi jumătate, faţă de hornul tradiţional ţărănesc, apariţia sobelor care se închid cu o uşă zăvorâtă, motiv pentru care nu ar mai fi fost necesară prezenţa icoanei protectoare. Apoi, apariţia unui număr foarte mare de icoane "mai ieftine şi mai frumoase", a cromolitografiilor sau gravurilor de serie, care au invadat satul românesc, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Indiferent de suportul material, scopul, realizarea artistică sau cine ştie ce alte criterii academice, icoanele de vatră au fost şi rămân acte de credinţă, mărturii ale unei trăiri profunde şi originale a sacrului de către românul simplu, ancorat cu toată fiinţa lui în lumea cerului şi a pământului. De aceea, pierderea sau neglijarea meşteşugului, ignorarea acestui tezaur spiritual ar aduce un gol imens în cultura identitară a neamului nostru, pe care anumiţi vectori ai societăţii secularizate de astăzi încearcă şi aşa să o minimalizeze, să o distrugă.

DOAMNE IARTA PACATELE MELE...SI ALE NEAMULUI MEU...

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină