Bucuria mea, sa stii ca doua sunt caile pe care trebuie sa le privim cu multa luare aminte: una, A PACATULUI, care ne duce LA PIERZARE si alta, A POCAINTEI, care ne duce LA MANTUIRE. Pe calea pacatului ne departam de Dumnezeu, in timp ce pe calea pocaintei ne intoarcem la Dumnezeu. Pe aceste doua cai, nu lipseste niciodata nemarginita milostivire a lui Dumnezeu. Cand prin pacat ne indepartam de Dumnezeu, milostivirea Lui ne urmeaza si ne cauta. Cand prin pocainta ne intoarcem la Dumnezeu, milostivirea Lui ne intampina si ne primeste. Nimic nu face omul mai usor decat pacatul. Gheorghe Kedrinos scrie in cronica lui ca Onoriu, fiul imparatului Teodosie al Apusului, hranea in palatele lui o gaina pe care o iubea foarte mult si careia ii pusese numele Roma. Intr-o zi, a venit un demnitar infricosat si intristat si i-a spus: “A pierit Roma, Maria ta!” “Cum - a raspuns imparatul - doar eu am vazut-o acum cateva minute cotcodacind." "Imparate, nu va vorbesc despre gaina Roma, ci despre cetatea Roma, pe care au cucerit-o dusmanii." "Omule, m-ai facut aproape sa-mi ies din minti, dar acum rasuflu ușurat. Daca a pierit cetatea Roma, fie; numai sa traiasca gaina mea Roma!".Tot asa sunt si oameni care nu se intristeaza si nu le pasa cand, prin pacate, il pierd pe Dumnezeu, isi pierd sufletul, pierd totul. Nu ma minunez daca un om nu se intristeaza si nu-i pasa deloc cand pierde pe Dumnezeu, dar ma minunez cum Dumnezeu, cand pierde pe un om, il urmareste, il cauta si vrea prin orice mijloace sa-l gasească si sa-l mantuiasca.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu