Dragii mei: “Vă voi povesti despre un bătrân Părinte, care avea un corb în chilia sa. Părintele, rostea mereu Rugăciunea lui Iisus (în forma prescurtată), iar corbul auzind toată ziua: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, i s-a făcut obicei și, spunea și el. Într-o zi a rămas fereastra deschisă și corbul a zburat afară. Zbura, iar bătrânul îl auzea cum rostea rugăciunea. La un moment dat, s-a năpustit asupra lui un șoim, dar auzind de la corb: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, șoimul s-a depărtat. Pasărea nu avea nici-o simțire a Harului lui Dumnezeu înlăuntrul ei, dar, fiindcă, rostea Numele lui Dumnezeu, șoimul s-a temut să se apropie ca s-o mănânce.
Cu atât mai mult, pe noi ne va apăra și ne va Sfinți, Harul lui Dumnezeu, când rostim Rugăciunea lui Iisus. Pentru că noi avem Harul Sfântului Duh înlăuntrul nostru și poate lucra. Și chiar dacă noi nu înțelegem, el își face lucrarea sa. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Noi, să rostim Rugăciunea și Dumnezeu, ne va umbri. Dumnezeu este răsplătitor, nu se poate să ne lase așa. Ci va veni, și atunci, și blândețea, și smerenia, și dumnezeiasca mângaiere de la Dumnezeu, precum și dumnezeiasca fericire, și-l vor ajuta pe om. Și orice ar avea, fie ispite, fie epuizat de va fi, oricum ar fi, este cu neputință ca Harul lui Dumnezeu, să nu-l umbrească, pentru că Numele lui Dumnezeu, cand îl rostește cineva, le binecuvântează pe toate”.
Sfântul Părinte, Arsenie Papacioc, a fost întrebat de cineva: "Sfințite Părinte, Arsenie, dacă L-ai vedea acum pe Iisus Hristos, în fața Sfinției tale, ce i-ai spune?" Sfântul Părinte, i-a răspus: "I-aș spune așa: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!" Să zicem și noi rugăciunea aceasta, cât mai des posibil. Când inspirăm aerul în piept să zicem: IISUSE, IISUSE (cu gandul la El), iar când expirăm aerul să zicem: IARTĂ-MĂ, IISUSE! Aceasta este de fapt tot "Rugăciunea minții" sau "Rugăciunea lui Iisus", în forma prescurtată, într-o altă variantă. Pe aripile rugăciunii Dumnezeu, se coboară în sufletele noastre și tot pe aripile rugăciunii, noi ne urcăm la Dumnezeu. Cine se roagă neîncetat, este înger pământesc, fiindcă, rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. Oglinda credinciosului este rugăciunea. Cine nu se roagă, nu are nici-o putere în lupta cu ispitele. Este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se pleacă încotro bate vântul. Cel care nu se roagă, este gata mort, este ca un pește pe uscat, este ca un om fără aer.
Golgota întâi de toate.
În genunchi, dar, tot s-o sui.
Crucea să ţi-o duci în spate,
Rugăciunea să ţi-o spui,
Nu bocită, nu ţipată,
Și din suflet și din carte, nu cu zor,
Blând, ca pentru întâiaşi dată.
Murmurat! Încetişor!"
Așadar, te îndemn să spui: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!, mai des decât respiri.Amin și Aliluia!
Preot Ioan
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu