SFANTUL IOAN BOTEZATORUL

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Bucuria mea, mare este Sfantul Ioan Botezatorul! Insusi Iisus Hristos, il numeste “Faclie”. Sa ne amintim minunile in legatura cu nasterea sa: un inger l-a vestit, o femeie stearpa l-a nascut, tatal sau a proorocit, iar pruncul s-a umplut de Duhul Sfant inainte de a veni pe lume. Un inger a spus: “Va fi mare inaintea Domnului” (Luca 1:15). 

A fi mare inaintea oamenilor nu-i un merit, dar a fi mare inaintea lui Dumnezeu este o cinste din cele mai inalte. Iar Iisus Hristos a spus: “Amin va spun, ca nici unul din cei nascuti din femeie, nu s-a ridicat mai mare ca Ioan Botezatorul” (Matei 11:11). Aceasta este culmea maririi. Sfantul Ioan Botezatorul, s-a nascut, a trait, a vorbit, a lucrat si a murit numai cu un singur scop: sa dovedeasca lumii din vremea aceea ca Iisus Hristos este cu adevarat Mesia. Doua piedici se opuneau ca Domnul sa fie recunoscut ca Mantuitorul neamului omenesc: Iisus era un necunoscut, Dumnezeu acoperit sub haina unui dulgher. Sfantul Ioan, inca din copilarie s-a retras din lume ca sa vesteasca dinainte ca Imparatia mesianica avea sa fie o biruinta a sufletului asupra materiei si nu a savarsit nici-o minune, pentru ca lumea sa nu-l ia drept Mesia: “Eu sunt doar glasul celui ce striga in pustie” (Ioan 1:23). 

                                                                                                     Preot Ioan .

Boboteaza - Epifania

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Pe data de 6 ianuarie, crestinii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Aceasta sarbatoare reprezinta botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare.

Boboteaza - Epifania

La 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: "Se afla in mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L stiti" (Ioan 1, 26). "Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 33-34). Cand a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adanca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania - aratarea Sfintei Treimi - moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.

Boboteaza - Botezul lui Ioan si Botezul Bisericii

Ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care ii facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru ca nu ierta pacatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : "Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc". Dar Duhul Sfant nu fu­sese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Du­hului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor "ca la trei mii de suflete" (Fapte, 2, 41).

Cu botezul lui Ioan s-a botezat si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa in­vierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei, 28, 19-20).

Hristos se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. A tre­buit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pen­tru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant. In Cuvan­tul intrupat, apa si Duhul se unesc din nou.

PESTELE SOMN DIN RÂUL IORDAN

       ...Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar.

În râul Iordan, unde a fost botezat Domnul Hristos, există o specie de somn care creşte foarte mare, răpitor şi lacom. Are gura înzestrată cu mulţi dinţi mărunţi dar tăioşi, corpul alungit şi foarte moale la atingere. Aripioarele lui sunt mici şi nu au ţepi. Şi în lacul Kastoria întâlnim somni care depăşesc un metru lungime şi ajung până la 40 de kilograme. Sunt peşti lacomi. Mănâncă tot ce găsesc, peşti, viermi, râme etc. Preferinţa lor sunt râmele şi viermii de apă.

Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului.

Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nici o parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos.

                                                                                            Părintele Damaschin Grigoriatu

Agheasma Mare

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

      Cuvantul „agheasma“(gr. aghios -sfintire) inseamna sfintire si denumeste atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. Agheasma Mare se sfinteste doar de doua ori in cursul unui an: in Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), dar si pe 6 ianuarie, cu ocazia sarbatorii Botezului Mantuitorului. Apa la Boboteaza este sfintita printr-o randuiala speciala si de aceea consumul acesteia cunoaste o perioada restransa. Astfel, Agheasma Mare se poate lua timp de 8 zile incepand cu sarbatoarea Botezului Domnului. Prefericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata Botezului Domnului: "Agheasma Mare se gusta in fiecare zi, opt zile de la rand, pe nemancate. De ce opt zile si nu sapte? Pentru ca, asa cum spune intr-o rugaciune, ea este curatitoare spre viata vesnica. Gustand opt zile din apa aceasta, ne aducem aminte de botezul nostru, care a fost savarsit pentru ca noi sa avem arvuna vietii vesnice, mantuirea si dobandirea vietii vesnice. Cifra 8 este simbolul vesniciei. Deci, opt zile la rand gustam apa aceasta, ne sfintim, ne intarim si inmultim in noi harul pe care l-am primit la botez - fara ca aceasta sa fie o repetare a botezului, bineinteles -, ne curatim si devenim mai iubiti de Dumnezeu-Tatal, mai intariti in credinta de catre Dumnezeu-Fiul si mai sfintiti de catre Duhul Sfant".

Sunt si cazuri cand anumiti credinciosi, opriti de la Sfanta Impartasanie din cauza unor impedimente, pot lua Agheasma Mare cu binecuvantarea duhovnicului si dupa cele 8 zile recomandate de Biserica. Important este sa stim ca Agheasma Mare nu inlocuieste Sfanta Impartasanie. I se permite credinciosului sa guste din aceasta apa sfintita nu pentru ca ar fi identica cu Trupul si Sangele Domnului, ci pentru a nu-l lasa pe om la propriile puteri in lupta cu patimile.

Agheasma Mare se ia dimineata, pe nemancate, inaintea anafurei iar atunci cand credinciosul se impartaseste, dupa aceasta.



Prin gustarea din aceasta apa, credinciosul nadajduieste sa fie ferit de rele si de toata intinarea. Aceasta apa sfintita de Duhul Sfant, prin rugaciunile preotilor, are multe feluri de lucrari: "Si-i da ei (apei) harul izbavirii, binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe ea izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsa, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta..."



In vechime, sfintirea apei la Boboteaza era facuta pentru botezul catehumenilor, care avea loc in ajunul sarbatorii. Randuiala slujbei de sfintire a apei este atribuita Sfantului Sofronie, patriarh al Ierusalimului († 638).

Slujba pentru Agheasma Mare este una solemna. Se iese in procesiune in fata bisericii, sau uneori se merge la o apa curgatoare, cu prapori, cruci si icoane. Sfintirea apei se face in afara bisericii pentru a ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi. Acolo se citesc paremii, apostol si Evanghelie si ectenie mare cu cereri speciale pentru sfintirea apei. Sunt rostite rugaciunile compuse de Sfantul Sofronie al Ierusalimului si apoi se sfinteste apa de trei ori.

Cu aceasta apa se sfinteste si spatiul unde locuim si unde lucram pentru ca este aducatoare de binecuvantare. Crestinii obisnuiesc sa stropeasca cu agheasma si pamantul si animalele din gospodarie, avand credinta ca aceasta apa aduce ocrotire si binecuvantare de la Dumnezeu. Aceste acte ne descopera ca sfintirea apei de Boboteaza are drept scop sfintirea intregii creatii.

                                                                                                                     Adrian Cocosila

Boboteaza - Epifania

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

         Pe data de 6 ianuarie, crestinii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Aceasta sarbatoare reprezinta botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare.

                                                                 Boboteaza 

        La 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: "Se afla in mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L stiti" (Ioan 1, 26). "Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 33-34). Cand a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adanca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania - aratarea Sfintei Treimi - moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.

                                 Boboteaza - Botezul lui Ioan si Botezul Bisericii

Ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care ii facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru ca nu ierta pacatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : "Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc". Dar Duhul Sfant nu fu­sese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Du­hului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor "ca la trei mii de suflete" (Fapte, 2, 41).

Cu botezul lui Ioan s-a botezat si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa in­vierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei, 28, 19-20).

Hristos se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. A tre­buit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pen­tru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant. In Cuvan­tul intrupat, apa si Duhul se unesc din nou.

Semnificatia sfintirii caselor de Bobotează

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu Aghiasma Mare in Ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa. Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Cunoastem din Sfanta Scriptura ca nu doar poporul a venit la raul Iordan sa se boteze, ci si Hristos. Insa Iisus a venit la Ioan si i-a cerut sa-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curatire de pacate, caci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinti creatia. De aici reiese ca Imparatia lui Dumnezeu vine catre noi, numai daca si noi ne indreptam spre ea.

Prezenta preotilor in casele credinciosilor de Boboteaza, ne descopera ca nu doar credinciosii vin spre Biserica, ci si Hristos prin cler vine catre ei. Mantuitorul nu sta inchis in biserica, ci este dus tainic in casele credinciosilor, spre a intari unirea cu ei. Sfintirea caselor cu Aghiasma Mare daruieste credinciosilor mai multa putere spre implinirea voii lui Dumnezeu. Astfel, fiecare familie devine o Biserica mai marturisitoare.

E gresit sa credem ca doar noi facem drumul catre Hristos. Asa cum marturisesc si cantarile bisericesti, nu soldatii romani au fost cei care I-au intins Mantuitorului mainile pe cruce, ci Hristos Insusi Isi deschide bratele intr-un semn de iubire dusa pana la moarte din dragoste fata de Tatal si fata de toti oamenii. Si in chipul acestei imbratisari cauta sa intre si in casele noastre, ca sa reverse peste noi iubirea dumnezeiasca.

Sfintirea caselor de Boboteaza nu este o plinatate in sine, in sensul ca din acest moment credinciosii nu mai trebuie sa mearga la biserica. Dimpotriva, prezenta tainica a lui Hristos in casele credinciosilor prin preot aprinde focul dragostei in inima crestinilor, astfel incat ei trebuie sa caute sa intretina acest foc printr-un mers cat mai des la slujbele din biserica.

Bucurati-va de venirea preotului in casele dumneavoastra si nu-L lasati pe Hristos sa va duca dorul.

Adrian Cocosila

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/botezul-domnului-boboteaza/semnificatia-sfintirii-caselor-boboteaza-150856.html

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE AGHIASMA MARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                                                                            Preot Ioan

Credincioşii obişnuiesc să ia acasă aghiasmă mare(de Ia Bobotează) şi să o păstreze la loc de cinste, în vase curate.

Începând cu ajunul Bobotezei şi până la sfârşitul praznicului, adică până la 13 ianuarie inclusiv, credincioşii pot să bea din aghiasma mare timp de nouă zile în şir.

După această perioadă, se gustă dintr-însa pe nemâncate, în zile de post şi ajunare, la sărbătorile mari, după spovedanie, în curăţie

trupească şi sufletească. Îndeosebi cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând aghiasmă mare şi apoi anafură. Aghiasma mare se mai poate lua după împărtăşanie, iar când luăm numai anafură, aghiasma mare se ia înainte de anafură.

De asemenea putem stropi cu aghiasmă mare casa şi lucrurile dintr-însa, curtea şi grădina, vitele, ogoarele, viile şi livezile, pentru a

le feri de rele, anumite obiecte din uzul pietăţii particulare (cruciuliţe,

iconiţe ş.a.). În caz de boală, se gustă aghiasmă sau se stropesc cu ea părţile bolnave ale trupului, spre a ajuta la tămăduire. Dacă prisoseşte sau s-a învechit nu trebuie aruncată oriunde, ci o vărsăm în loc neumblat şi curat, pentru a nu fi pângărită.

Apa sfinţită în Biserica Ortodoxă

Apa este elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile. Creştinii, în general, şi bolnavii, în special, trebuie să consume apă

sfinţită. În felul acesta se vor împărtăşi de energiile necreate ale Duhului Sfânt ce exista în compunerea ei.

Sfinţirea apei înseamnă aducerea ei la starea iniţială, aşa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă şi nealterabilă.

Dar, după căderea omului în păcat, a început alterarea şi pierderea calităţii de apă vie.

Preotul nu face decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mişcă dezordonat (mişcarea Browniană), nealterabilitatea - stare în

care mişcarea moleculelor este ordonată şi ritmică. În acest sens, putem afirma din nou cu toată convingerea că sfinţiţii liturghisitori ai Bisericii noastre ortodoxe, prin Sfintele Taine şi Ierurgiile pe care le săvârşesc, sfinţesc materia prin harul Duhului Sfânt.

Sfinţirea apei, în Biserica noastră Ortodoxă, se realizează în patru feluri:

1.      Primul fel de sfinţire a apei este chiar la naştere. Copilul, ştim că se naşte cu păcatul strămoşesc, deci, este necurat. De aceea, Biserica a rânduit ca moaşa copilului să vină la biserică cu un vas cu apă, pe care o va sfinţi preotul. Cu această apă se spală pruncul în albie, se stropeşte şi se dă să înghită puţin. Se procedează astfel pentru a nu trăi pruncul fără să se împărtăşească de harul lui Dumnezeu, prin această apă sfinţită, până la botezul lui, când se împărtăşeşte pe deplin cu Hristos.

2.      O a doua sfinţire a apei se face la săvârşirea Tainei Sfântului Botez. Deci, când se botează pruncul, se sfinţeşte mai întâi apa din cristelniţă si după aceea se botează pruncul în apa sfinţită.

3.      Cea de-a treia sfinţire a apei este Aghiasma Mică sau Sfeştania. Aceasta se face ori de câte ori este nevoie. De obicei în fiecare lună. Cu această apă se stropeşte casa, lucrurile din casă, gospodăria, animalele, oamenii bolnavi, ogoarele, maşinile şi, în general, toate dependinţele omeneşti, fără deosebire. Apa care rămâne de la sfinţire, se pune într-un vas la un loc curat şi se ia în fiecare dimineaţă pe nemâncate după anafură, când suntem curaţi trupeşte şi sufleteşte şi ne-am împlinit rugăciunile dimineţii. Copiilor le este recomandată în fiecare dimineaţă. Bolnavii mai pot fi stropiţi şi cu Aghiasmă Mică de la Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce este aşezată în calendar după Sfintele Paşti, în vinerea din Săptămâna Luminată.

4.      A patra sfinţire a apei se numeşte Aghiasma Mare şi se sfinţeşte o singură dată pe an, la Bobotează (Botezul Domnului), 6 ianuarie. Se consumă de la 6 ianuarie până la 14 ianuarie, 

dimineaţa pe nemâncate. După aceea, în tot cursul anului, această Aghiasmă Mare se păstrează într-o sticlă la loc curat şi nu se consumă decât atunci când omul posteşte şi nu mănâncă nimic toată ziua, până la 4-5 după- amiaza şi este spovedit, după care se ia anafură.

Fiecare creştin trebuie să aibă în casa sa, în sticle curate, la un loc curat, cele două feluri de apă sfinţită: Aghiasma Mare şi Aghiasma Mică. De asemenea, trebuie să mai aibă anafură (pâine sfinţită) şi ulei sfinţit de la Sfântul Maslu. Astfel, dimineaţa, după ce ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, ne închinăm şi spunem rugăciunile dimineţii, luăm o bucăţică de anafură, înghiţim de trei ori Aghiasmă Mică şi ne ungem pe frunte în semnul Sfintei Cruci cu untdelemn sfinţit de la Sfântul Maslu. Tot legat de modul de folosinţă al apei sfinţite dorim să mai adăugăm:

►    oricine poate consuma apă sfinţită cu condiţia să nu mănânce şi să nu bea nimic după orele 24, adică miezul nopţii, pentru ca ziua următoare să o începem cu harul lui Dumnezeu, ce se află în această apă sfinţită;

►  pentru cei căsătoriţi, condiţia principală pe care trebuie să o îndeplinească pentru a consuma apa sfinţită este “curăţenia trupească”;

►  elevii şi studenţii pot să bea dimineaţa, înainte de masă, şi să se stropească pe frunte şi pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înţelegere şi pricepere;

►         se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviinţă (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavoleşti);

►  celor bolnavi, apa sfinţită le este de mare trebuinţă: să o bea pe nemâncate; să-şi stropească hainele de pe ei şi rănile sau locurile dureroase;

►  grajdul animalelor se poate stropi în fiecare lună cu apă sfinţită, dar mai ales când apar diferite boli la animale sau păsări;

►  grădinile şi ţarinile este foarte indicat să se stropească cu apă sfinţită atât la semănat şi recoltat, cât şi la apariţia dăunătorilor sau altor boli;

►  maşinile şi orice utilaj cu care lucrăm, de asemenea să se stropească cu apă sfinţită împotriva accidentelor;

►  femeile pot folosi apa sfinţită numai în perioada de curăţenie trupească.

Prin împărtăşirea în fiecare zi cu aceste elemente sfinţite, cu credinţă, cu rugăciune şi cu post, se dobândeşte sănătate trupească şi sufletească, se întăreşte credinţa, se sfinţeşte tot ce ţine de casele oamenilor şi se alungă diavolii, teama, frica de moarte, visele rele şi orice primejdie. Acea zi este binecuvântată de Dumnezeu.

BOBOTEAZA -Ajunul Bobotezei, zi de post negru

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita - Agheasma Mare.

In unele regiuni, in special in Moldova, crestinii ortodocsi gusta pe nemancate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), pana la 14 ianuarie - odovania praznicului. Se intampla ca cei opriti de la Sfanta Impartasanie, sa primeasca de la duhovnic, binecuvantarea de a lua Agheasma Mare. Insa, trebuie sa fim cu luare aminte la faptul ca Agheasma Mare nu poate inlocui Sfanta Impartasanie.

Alti preoti ii opresc pe credinciosi sa ia Agheasma Mare. In acest sens, Sfantul Sava spune: "acestia nu fac bine pentru ca prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfintirea lumii si a intregii fapturi... Deci de unde este socotinta acestora pentru ca sa nu guste apa aceasta, deoarece trebuie sa stim ca nu pentru aceasta Apa este necuratia in noi, ci devenim necurati prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca sa ne curatim de acestea, bem fara de indoiala aceasta Sfanta Apa."

Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, in Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfintite, cum ar fi de pilda, la binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir.


Daca Agheasma Mica se poate savarsi ori de cate ori credinciosii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiaza o singura data pe an, pe 6 ianuarie, in ziua Botezului Domnului in Iordan.

In cadrul slujbei de sfintire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 si XII, 3-6) , apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12) , in care se prezinta in rezumat Botezul Domnului. Dupa ectenia mare se rosteste rugaciunea de sfintire a apei, compusa de Sfantul Sofronie al Ierusalimului, adresata Sfintei Treimi: ( "Treime mai presus de fire..." ) .

Preotul slujitor Il invoca de trei ori pe Sfantul Duh pentru sfintirea apei ( "Tu Insuti, dar, Iubitorului de oameni Imparate, vino si acum prin pogorarea Sfantului Tau Duh si sfinteste apa aceasta" ) si binecuvanteaza de fiecare data apa cu mana, afundandu-o crucis in vasele cu apa. Apoi rosteste o noua formula de invocare a Sfantului Duh ( "Insuti si acum, Stapane, sfinteste apa aceasta, cu Duhul Tau cel Sfant" ) , pe care preotul o rosteste tot de trei ori, binecuvantand de fiecare data apa, cu mana crucis.

La finalul slujbei, preotul slujitor afunda de trei ori crucea si busuiocul in apa cantand troparul Praznicului. "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne ... "

In casele credinciosilor, agheasma se pastreaza la loc de cinste, in vase curate si dintr-insa se gusta pe nemancate, in zilele de post si ajunare. Potrivit invataturii Sfintilor Parinti, "firea apei celei sfinte este ca sa spele si trupul si sufletul, sa-l sfinteasca, sa-l innoiasca si sa-l faca fiu al lui Dumnezeu".

Ce înseamnă ’sfinţirea caselor de Bobotează’?

Sfintirea caselor de Boboteaza

Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.

Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: “Omul sfinteste locul”.

Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: “apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh”, “pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire”, “pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica” si pentru ca “prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor”.

Termenul “aghiasma” vine de cuvantul grecesc “aghiasmos”, care isi are originea in cuvantul “aghios”(sfant). “Aghiasmos” se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem “voi face o aghiasma”, intelegem slujba, iar cand spunem “voi bea un pic de aghiasma”, ne referim la apa sfintita.

Exista si o alta explicatie in legatura cu originea cuvantului “aghiasma”. S-a spus ca el vine de la “iazma”. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR, cu etimologie ne­cunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, contrar sensului originar de “apa sfintita”. Explicatia este urmatoarea: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: “Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau“.

Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea “celui potrivnic”, adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, ve­denie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma – aiazma – iazma, de a alunga “aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau, satana.

E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Asa ca nu putem pune un semn de egalitate intre apa nesfintita si aghiasma.

Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

Sfântul Ioan de Kronstadt

- despre sfinţirea stihiilor de Bobotează-

[photo]20373384[/photo]

Procesiunea anuală de Bobotează nu este doar un ritual impresionant – Biserica nu ocupă pe nimeni şi nu se ocupă de spectacole inutile – ci unul sfânt; e un rit de rememorare impus de o necesitate extremă a naturii înseşi sau a fiinţei elementelor (stihiilor) sale – apa şi aerul – spurcate şi stricate neîncetat de păcatele oamenilor şi de necesităţile aceloraşi oameni care vieţuiesc în spaţiul atmosferei şi au continuă nevoie de elementul apă. Întreaga natură, toate elementele ei sunt spurcate necontenit de păcatele omeneşti, de viclenele duhuri ale întunericului care vieţuiesc în văzduh şi care generează în el tot felul de fluxuri de stricăciune şi boli. Apare deci ca o necesitate presantă sfinţirea şi însănătoşirea prin Biserică a acestor stihii.

N-aţi observat oare că în anii de acum s-au petrecut la noi, pe pământ, fenomene neobişnuite: fie o iarnă lipsită cu desăvârşire de cele ale iernii – cu ploi, cu ninsori care s-au topit îndată, cu reveniri bruşte la iarnă, dar numai pentru câteva zile, şi tot aşa, din nou – nici toamnă, nici primăvară, apoi iarăşi ceva nedefinit, instabil, treceri frecvente de la ploaie la ninsoare, de la cald la rece, de la uscăciune la umezeală; organele respiratorii sufăr; întreg organismul este zdruncinat din creştet până la tălpi din cauza instabilităţii timpului; există nenumăraţi bolnavi, adulţi şi copii, din cauza instabilităţii şi neregularităţii curenţilor atmosferici. Aceasta pentru că, la porunca Creatorului, natura ne arată prin asemenea fenomene propria noastră instabilitate, modul nostru de viaţă neregulat, pervertit.

Locuinta greceasca secolul II

Caută, Biserica lui Dumnezeu, tu cea sfântă şi care ne sfinţeşti pe noi toţi, către ape, ca şi când ar fi apele Iordanului, şi sfinţeşte cu harul dat ţie de la Dumnzeu firea văzduhului şi a apelor, şi, prin stropirea cu apă sfinţită şi prin gustarea ei, dă-ne nouă curăţie şi sfinţire, nouă şi caselor noastre şi sănătate sufletelor şi trupurilor! Sfinţitorule Atotbun şi Atotputernic, Duhule Sfinte, care din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, vino şi ne curăţeşte, ne sfinţeşte, ne vindecă, ne întăreşte, ne luminează şi ne mângâie pe noi toţi cu prea-minunata, de-viaţă-purtătoare şi prea-dulcea Ta umbrire!

_____________________

[1] Cuvânt preluat din cartea Ioan de Kronştadt, Liturghia – cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică şi cultul divin ortodox, Ediţia a II-a, traducere Boris Buzilă, Studiu introductiv diac. Ioan Ică Jr., Deisis, Sibiu, 2002, pp. 356-357
Am incercat in tot ce am postat mai sus sa condensez cat pot articolele citite.Este o compilatie de 5 articole in care am considerat ca este cuprinsa cat mai multa si diversificata informatie despre sarbatoarea Bobotezei.Am incercat sa scurtez cat pot sa nu va supun unui indelung studiu.
Imi permit la sfarsit sa fac cateva consideratiuni personale despre boboteaza,mai ales ca nu am mai postat un articol in care vroiam sa explic mai pe larg de ce serbam Nasterea Domnului pe 25 decembrie desi data nu se cunoaste exact

BOBOTEAZA, ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. După unele prorociri şi indicaţii biblice, teologii au ajuns la concluzia că lisus s-a născut şi a murit în aceleaşi zile în care s-a născut şi a murit Adam. Astfel, în ziua de 6 ianuarie, care ar corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, părinţii Bisericii creştine au fixat atît naşterea materială (naşterea propriu-zisă), cît şi naşterea spirituală (Botezul).

[i]Experienta personala de boboteaza in Ukraina.Apa are temperatura constanta de 5/6 grade in tot timpul anului
Comasarea celor două sărbători creştine într-o singură zi, logică din punct de vedere al noii credinţe, a devenit, cu timpul, sursa de neînţelegere şi confuzie pentru credincioşi. În această situaţie teologii au găsit o soluţie de compromis: au păstrat Botezul lui lisus pe data de 6 ianuarie şi au devansat naşterea cu două săptămîni, pe data de 25 decembrie, unde oamenii continuă să celebreze moartea şi naşterea zeului Mithra. Această translaţie a datei Naşterii Domnului, din ultima zi în prima zi a ciclului de iarnă, peste Anul Nou, celebrat la Calendele lui lanuarie, avea să producă un amestec de nedescris al sărbătorilor şi obiceiurilor creştine cu cele precreştine. Ultima zi a ciclului, Boboteazei cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local, se colindă; se fac şi se prind farmecele şi descîntecele; se află ursitul; se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an; se deschide cerul şi vorbesc animalele; sărbătoarea, asemănătoare Crăciunului şi Anului Nou, este profetată de Ajun etc. Totuşi, o pondere deosebită o deţin actele de profilaxie şi purificare. La riturile creştine de sfinţire a apei (Agheasma) , de botezare a credincioşilor, de scufundare (aruncare) a crucii în apă poporul a adăugat numeroase practici de purificare şi alungare a spiritelor malefice: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa rîurilor sau lacurilor; împuşcături; strigături (Chiraleisa) şi zgomote; aprinderea focurilor (Ardeasca), producerea şi împrăştierea substanţelor urît mirositoare; afumarea oamenilor, vitelor şi anexelor gospodăreşti; încurcatul cailor.

[i]Apa nu avea mai mult de 5 grade 

Se credea că la această teribilă ofensivă a oamenilor împotriva spiritelor rele sar în ajutor şi lupii, singurii care le văd, le aleargă şi le sfîşie cu dinţii. Alimentele rituale, specifice Boboteazei sunt piftia şi grîul fiert.

Intreg albumul foro: http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-

In continuare am sa va prezint un album cu icoane foarte vechi avand ca tema -Botezul Domnului: http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-

Daca cineva are vreo intrebare legata de sarbatoare,de explicitarea icoanei Botezului,va rog sa ma intrebati raspund cu placere