culese din patericul egiptean ŞI din aSketicon
Mulţi în vremea aceasta au ales odihna mai înainte de a le-o da Dumnezeu.
(AVVA THEODOR AL FERMEI)
Altă faptă bună nu este, ca nedefăimarea.
(AVVA THEODOR AL FERMEI)
De nu va socoti Dumnezeu lenevirile cele întru rugăciuni şi robirile cele întru citirea psalmilor, nu putem să ne mântuim.
(AVVA THEODOR CEL DE LA ENNAT)
Fiindcă se depărtează mintea de la privirea spre Dumnezeu, pentru aceasta suntem robiţi de patimile trupeşti.
(AVVA THEONA)
Totdeauna bucuraţi-vă, neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi.
Aceasta faceţi şi puteţi să vă mântuiţi.
(AVVA VENIAMIN)
Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim.
(AVVA VISARION)
Cel ce voieşte ca să-i asculte degrabă Dumnezeu rugăciunea, când se scoală, să-şi întindă mâinile sale către Dumnezeu, mai înainte de toate şi mai înainte de sufletul său, să se roage pentru vrăjmaşii săi din suflet; şi prin această ispravă, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, îl ascultă pe el.
(AVVA ZINON)
Amestecul cu vorbele oamenilor tulbură inima şi o umple de ruşine în vremea rugăciunii, lipsind-o de îndrăzneală.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Ia aminte la gânduri şi ele se vor risipi, că cel ce se teme de ele, cade zdrobit sub greutatea lor. Cel ce se teme de uneltirile dracilor dovedeşte că nu are credinţă în Dumnezeu; dar cel ce se aruncă înaintea lui Iisus cu toată inima, stă neclintit înaintea lor.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Săturarea de somn stârneşte patimile în trup; mântuirea sufletului este vegherea cu măsură. Somnul mult ingroaşă inima, iar vegherea cu măsură, subţiază. Este mai bine să dormi şi să taci cu ştiinţă, decât să veghezi în vorbă deşartă.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cugetă la gheenă, ca să urăşti lucrurile ei.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cugetarea în frică de Dumnezeu păzeşte sufletul de patimi, iar grăirea cuvintelor lumeşti îl întunecă şi îl ţine departe de virtute. Iubirea celor materialnice tulbură mintea şi sufletul, iar lepădarea acelora, îl luminează.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Îndrăgeşte rugăciunea necontenită, pentru ca inima ta să se lumineze.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Pe cel ce se îngrijeşte să dea seamă lui Dumnezeu de toate faptele sale, Dumnezeu îl va curăţi de păcat în calea sa; dar cel ce este nepăsător, şi zice: "Voi merge până acolo", se va sălăşlui cu cei răi.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Sunt patimi şi sunt virtuţi, şi dacă noi ne lăsăm biruiţi de patimi, suntem cu adevărat trădători.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Din cugetarea la înfricoşata judecată se naşte frica de Dumnezeu, iar nesocotirea conştiinţei izgoneşte virtuţiile din inimă.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cei ce vor să dobândească virtuţile, chiar dacă se poticnesc, nu se slăbănogesc, ci se silesc necontenit.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Păzeşte-ţi urechile ca să nu-ţi pricinuieşti singur război.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cercetează-te în fiecare zi şi afla ce patimi ai biruit şi nu te încrede în tine, căci cu milostivirea şi puterea lui Dumnezeu ai biruit.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Ia aminte, frate, la duhul care aduce omului întristarea, că fără număr sunt cursele lui, pentru a te face neputincios. Întristarea după Dumnezeu e bucurie, dacă te afli în căile Lui. Iar cel ce-ţi zice: "Unde vei merge, că nu este pocăinţă pentru tine?", Acela este de la vrăjmaşul, care îndeamnă pe om să lase înfrânarea. Dimpotrivă, întristarea după Dumnezeu nu-şi pune nădejdea în om, ci zice: "Nu te teme, mergi înainte; Dumnezeu ştie că omul este neputincios, şi-l întăreşte".
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Iubeşte pe cei credincioşi, ca printr-înşii să fii şi tu miluit. Cinsteşte pe Sfinţi, ca râvna lor să te mănânce (Psalmul 68, 11).
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Precum rugina mănâncă fierul, aşa şi slava oamenilor roade inima celui ce o primeşte. Precum mărăcinii care cresc în vie îi nimiceşte rodul, tot aşa şi slava deşartă nimiceşte osteneala creştinului, dacă o primeşte.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce primeşte cunună, e încununat pentru că a biruit pe vrăjmaşii împăratului.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Grăbeşte-te la lucrul tău, ca să nu te sfâşie fiarele sălbatice.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Fraţii tăi să vadă lucrurile tale cele bune şi să fie aprinşi de dorinţa de a le urma.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Nu căuta să deprinzi răutatea celui ce te-a mâhnit, ca să nu-i răsplăteşti cu rău in inima ta.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Dragostea de Dumnezeu izgoneşte nepăsarea, iar lipsa de frică o trezeşte.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Urăşte cuvintele lumii, pentru ca inima ta să vadă pe Dumnezeu.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Împodobirea trupului este ruinarea sufletului, dar e bine a avea grijă de el, cu frică de Dumnezeu.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce se osteneşte cu pricepere, taie toate patimile, căci scris este: Grija va veni la omul înţelept.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Trezvia este de mare ajutor sufletului, aşa cum acedia vine în ajutor răului.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Traiul bun izgoneşte ştiinţa; înfrânarea pântecelui smereşte patimile, pe când căutarea mâncării le trezeşte fără osteneală.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Îndrăgirea răspândirii este cădere pentru suflet, iar ridicarea sa se face întru liniştirea cu ştiinţă.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Milostenia făcută cu ştiinţă naşte prevederea şi duce la dragoste; nemilostenia, dimpotrivă, arată că eşti lipsit de virtute.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Nu te socoti drept, până la cea din urmă suflare. Nu gândi cu mândrie că eşti bun, fiindcă nu poţi avea încredere în vrăşmaşii tăi. Nu fi fără de grijă pentru tine, cât mai eşti în viaţă, până ce vei scăpa de toate puterile întunericului.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Nu iubi lenea, şi frica de Dumnezeu se va sălăşlui întru tine.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Rugăciunea necontenită nimiceşte robia patimilor, iar nesocotirea ei este maica uitării.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
În fiecare zi, sculându-te dimineaţa, adu-ţi aminte că vei da seama lui Dumnezeu de tot lucrul şi nu vei greşi împotriva Lui, şi frica Sa se va sălăşlui întru tine. Pregăteşte-te pentru întâlnirea cu El şi vei face voia Lui.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Din nerănirea conştiinţei aproapelui se naşte smerenia. Slava de la oameni naşte câte puţin mândria.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Urăşte pofta mâncărurilor ca să nu te stăpânească amalicul patimilor.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cine nu se osândeşte pe sine, nu va putea răbda mânia.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Lepădarea voii pentru aproapele este semn că mintea priveşte virtuţile; iar împlinirea voii sale este semn de neştiinţă.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Împetrirea inimii stă în vieţuirea cu bogăţie.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Miluieşte cu dărnicie pe cel ce se află în nevoie, pentru ca să nu te ruşinezi în adunarea Sfinţilor şi de bunătăţile lor.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Începutul virtuţiilor este smerenia, iar începutul patimilor este lăcomia pântecelui. Sfârşitul virtuţiilor este dragostea, iar sfârşitul patimilor este îndreptăţirea de sine.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce a fost bolnav, ştie ce e sănătatea.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Păzeşte-ţi ochii şi inima ta nu va vedea cele rele. Cel ce se uită spre ceva cu poftă, acela curveşte(Matei 5, 28).
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Precum cariul nimiceşte lemnul, tot aşa răutatea din inimă întunecă sufletul.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Înainte de orice, în fiecare zi, gândeşte-te unde te afli şi unde vei merge la ieşirea din trup şi nu-ţi vei nesocoti nici un ceas sufletului tău; cugetă la slava Sfinţilor şi râvna lor te va îmboldi şi pe tine. Cugetă şi la ruşinea care acoperă pe cei păcătoşi, şi aceasta te va feri întotdeauna de rele.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce tace ca să nu-şi vădească cugetele, dovedeşte că umblă după cinstea oamenilor şi slava cea de ocară, pe când cel ce-şi descoperă sincer cugetele Părinţilor le izgoneşti departe de sine.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Osândeşte-te aici în fiecare zi, pentru lipsurile tale, şi nu te vei teme la înfricoşatul ceas al morţii.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Ostenelile trupeşti sunt uneltele virtuţilor, pe când nepăsarea, creşte lăstarii patimilor. Neosândirea aproapelui este cetatea de apărare pentru cei ce se luptă cu ştiinţă, pe când osândirea nimiceşte cetatea, prin neştiinţă.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce nu se socoteşte pe sine a fi ceva şi cel ce nu ţine întristarea, arată că nu face voia patimilor, ci pe a lui Dumnezeu.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Iubirea bunurilor lumeşti întunecă sufletul, iar nesocotirea lor în toate, aduce ştiinţă.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Îndeletniceşte-te cu lucrul mâinilor, ca şi săracul să aibă pâine, căci nelucrarea este moarte şi pustiire sufletului.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Adu-ţi aminte de împărăţia cerurilor, pentru ca dorirea ei să te tragă la ea.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cui îi place să vorbească înaintea oamenilor dovedeşte că este lipsit de frică de Dumnezeu; căci frica de Dumnezeu este paznic pentru suflet, ajutor şi străjer pentru minte, care ucide pe toţi vrăjmaşii săi.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce caută slavă de la Dumnezeu se sileşte să izgonească necurăţia de la sine.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Paza limbii înalţă mintea la Dumnezeu, dacă se face cu ştiinţă, iar vorbăria naşte acedia şi nebunia.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Plânsul izgoneşte degrabă toate patimile.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Păzeşte-ţi limba pentru ca inima ta să se lumineze.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Iubirea de osteneală izgoneşte patimile, iar trândăvia degrabă le naşte.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Grija de limbă arată pe nevoitor, iar nestăpânirea limbii arată că virtutea nu se află în tine.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cum este o casă fără uşi şi fără ferestre, în care intră în voie animalele cele necurate, aşa este omul care lucrează şi nu-şi păzeşte osteneala sa.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cere întotdeauna sfatul Părinţilor şi vei avea oduhnă de-a pururi.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cel ce mereu îşi aşteaptă moartea, nu păcătuieşte mult, dar cel ce nădăjduieşte viaţă lungă, se va încurca în multe păcate.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Nu iubi trândăvia, ca să nu te întristezi când vei ajunge la învierea morţilor.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Nu te lega de vreo obişnuinţă şi vei avea mintea paşnică.Nu te bizui pe puterea ta şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu. Nu urî pe nimeni, că nu-ţi va fi primită rugăciunea; să ai pace cu toţi, ca să te rogi cu îndrăzneală.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Nu iubi vinul, ca să nu te lipseşti de bucuria lui Dumnezeu.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Cine-şi aruncă sufletul înaintea lui Dumnezeu ajunge la răbdare, fără tulburare a ocărilor; lacrimile acestui suflet sunt străine de toate cele lumeşti.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
Bunătatea naşte curăţia, iar răspândirea naşte patimile.
(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)
De nevoie este câştigarea cărţilor creştineşti la cei ce pot să le dobândească. Că şi singură vederea cărţilor mai pregetători către păcat ne face pe noi şi către dreptate ne îndeamnă să ne ridicăm.
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
Greşale-le drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar a păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
Dumnezeu cu foarte puţin preţ vinde dreptăţile la cei ce se sârguiesc să le cumpere: pe o bucăţică de pâine, pe o haină proastă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănişor.
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
Mare vânzare a mântuirii este a nu şti nici una din dumnezeieştele legi.
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
Omul împrumutâdu-se de la om pentru sărăcie, sau pentru trebuinţa înmulţirii şi dând înapoi, mulţumeşte cu adevărat, dar dă înapoi întru ascuns, fiindcă se ruşinează. Iar stăpânul Dumnezeu dimpotrivă, întru ascuns împrumutându-se, răsplăteşte înaintea îngerilor şi a arhanghelilor şi a drepţilor.
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor.
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor.
(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)
|
CUVINTE DE FOLOS
culese din patericul egiptean ŞI din aSketicon
Învăţătorul este dator să fie străin de iubirea de stăpânire, de iubirea de argint, de slavă deşartă departe de mândrie, nebatjocorindu-se de linguşire, neorbindu-se de daruri, de pântece nebiruindu-se, nestăpânindu-se de mânie, ci îndelung răbtător, blând cu toată puterea, smerit cugetător mai ales, îngăduitor şi suferitor, purtător de grijă şi iubitor de suflete.
(AMMA THEODORA)
Siliţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, că precum pomii, de nu vor lua ierni şi ploi, nu pot face roadă, aşa şi nouă veacul această iarnă ne ieste. Şi Împărăţiei cerurilor nu vom putea să ne facem părtaş, fără numai prin multe necazuri şi ispite!
(AMMA THEODORA)
De-mi va fi cineva foarte iubit şi voi cunoaşte că mă duce în vreo greşală, îl înlătur de la mine.
(AVVA AGHATON)
Omul trebuie să ia aminte în tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.
(AVVA AGHATON)
Calea strâmtă şi îngustă aceasta este, să-şi silească cineva gândurile sale şi să-şi taie voile sale pentru Dumnezeu. Şi aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli: Iată noi am lăsat toate şi am venit după Tine(Matei XIX, 27.).
(AVVA AMONA)
Sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut dreaptă socoteală, departe de Dumnezeu s-au făcut.
(AVVA ANTONIE)
Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor. Că zice: ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.
(AVVA ANTONIE)
Cel ce bate bucata de fier, întâi socoteşte cu mintea ce va să facă: secere, cuţit sau topor ? Aşa şi noi trebuie să socotim, care faptă bună uneltim, ca să nu ne ostenim în deşert.
(AVVA ANTONIE)
De la aproapele este viaţa şi moartea, că de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greşim.
(AVVA ANTONIE)
Oriunde vei merge, pe Domnul să-L ai înaintea ta totdeauna. Şi orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi în orice loc vei şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei mântui.
(AVVA ANTONIE)
Va veni vremea ca oamenii să înebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.
(AVVA ANTONIE)
De vom căuta pe Dumnezeu, se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.
(AVVA ARSENIE)
Când fecioara este în casa tatălui său, mulţi vor să se logodească cu dânsa. Iar după ce va lua bărbat, nu place tuturora; unii o defaimă, iar alţii o laudă şi n-are cinste aşa multă ca întâi când era ascunsă! Aşa şi cele ale sufletului: după ce se vor vădi, nu pot să încredinţeze pe toţi.
(AVVA ARSENIE)
Pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele din afară.
(AVVA ARSENIE)
Tâlharul pe cruce era şi duntr-un cuvânt s-a îndreptat. Şi Iuda cu apostolii era împreună numărat şi într-o noapte a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine, să nu se fălească, căci toţi cei ce s-au nădăjduit în sineşi, au căzut.
(AVVA XANTIE)
De nu va zice omul întru inima sa că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă.
(AVVA ALONIE)
De va voi omul, de dimineaţa şi până seara ajunge în măsură dumnezeiască.
(AVVA ALONIE)
Taie prieteşugurile celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştirii.
(AVVA DULA)
Adu-ţi aminte totdeauna de ieşirea ta şi nu uita judecata cea veşnică şi nu va fi greşeală în sufletul tău.
(AVVA EVAGRIE)
Mare lucru este cu adevărat a se ruga fără răspândire, dar mai mare este şi a cânta fără răspândire.
(AVVA EVAGRIE)
De va veni omul în smerenie şi neagoniseală şi neosândire vine la el frica lui Dumnezeu.
(AVVA EVPREPIE)
De voieşti să te mântuieşti, când vei merge la cineva, să nu apuci mai înainte să grăieşti, până nu te va întreba.
(AVVA EVPREPIE)
Cele trupeşti sunt materie. Cel ce iubeşte lumea, iubeşte sminteala şi împiedicările. Deci de se va întâmpla să se piardă cândva ceva, aceasta trebuie să o primim cu bucurie şi cu mărturisire, fiindcă ne-am izbăvit de griji.
(AVVA EVPREPIE)
Aceste trei lucruri cere Dumnezeu de la tot omul, care are sfântul botez, adică: credinţa dreaptă de la suflet, adevărul de la limbă şi înfrânarea patimilor, adică curăţenie, de la trup.
(AVVA GRIGORE TEOLOGUL)
Mai mare este a se înstrăina cineva decât a primi pe străini.
(AVVA IACOV)
Atunci când se laudă cineva de alţii, trebuie să socotească păcatele sale şi să pună în minte că nu este vrednic de laudele cele ce se zic.
(AVVA IACOV)
Precum lihnariul în cameră întunecată luminează, aşa şi frica lui Dumnezeu când va veni în inima omului, îl luminează şi-l învaţă toate faptele cele bune şi poruncile lui Dumnezeu.
(AVVA IACOV)
Oamenii au mintea sau la păcate, sau la Iisus, sau la oameni.
(AVVA ILIE)
De nu va cânta mintea împreună cu trupul, în zadar este osteneala. Că de iubeşte cineva necazul, mai pe urmă se face lui spre bucurie şi odihnă.
(AVVA ILIE)
Ce poate păcatul, unde este pocăinţa şi ce foloseşte dragostea unde este mândria?
(AVVA ILIE)
Deşi foarte proşti şi nebăgaţi în seamă suntem înaintea oamenilor, să ne bucurăm pentru aceasta, ca să ne cinstim înaintea lui Dumnezeu.
(AVVA IOAN COLOV)
Poarta cerului este smerenia şi părinţii noştri, prin multe ocări bucurându-se au intrat în cetatea lui Dumnezeu.
(AVVA IOAN COLOV)
De va voi împâratul să ia vreo cetate, apa întâi o opreşte şi hrana şi aşa vrăjmaşii de foamete pierind, se supun lui! Aşa şi patimile trupului: dacă cu post şi cu foamete va petrece omul, vrăjmaşii slăbesc către sufletul lui.
(AVVA IOAN COLOV)
Trei cete sunt cinstite înaintea Domnului: când omul este bolnav şi i se adaugă ispite şi cu mulţumire le primeşte. Iar a doua este când cineva îşi face toate lucrurile sale curate înaintea lui Dumnezeu şi nu are nimic omenesc. Iar a treia, când cineva şade sub supunerea unui părinte duhovnicesc şi se leapădă de toate voile sale. Aceasta are o cunună mai mult...
(AVVA IOSIF TEBEO)
Vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Şi după cum ramurile cele tinere se întorc şi se pleacă lesne, aşa fac şi noii începători, fiind întru supunere.
(AVVA ISAIA)
De va voi Dumnezeu să miluiască pe vreun suflet, iar el se smereşte şi nu suferă, ci îşi face voia sa, îl sloboadă pe el să pătimească cele ce nu voieşte, ca aşa să-l caute pe El.
(AVVA ISAIA)
De va voi cineva să răsplătească rău pentru rău, poate şi numai cu ameninţarea să vateme conştiinţa fratelui.
(AVVA ISAIA)
Nimic nu foloseşte pe noul începător aşa de mult ca ocara. Că precum este pomul, care se udă în toate zilele, aşa este noul începător, care se ocărăşte şi suferă.
(AVVA ISAIA)
Fiindcă mare este înălţimea smeritei cugetări şi căderea mândriei, vă sfătuiesc pe voi ca pe aceea să o iubiţi, iar întru aceasta să nu cădeţi.
(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)
Mulţi din oameni poftesc cu adevărat fapta bună, dar pe calea care duce spre dânsa, pregetă să umble. Iar alţii nici faptă bună nu socotesc că este. Trebuie dar pe aceia să-i plecăm să lepede pregetarea, iar pe aceştia să-i învăţăm, că cu adevărat fapta bună este faptă bună.
(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)
Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a depărtat, şi pe unii de alţii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toată osârdia trebuie să fugim şi să alergăm după fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte. Iar a faptei celei bune şi a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu pricepere.
(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)
Faptele cele bune cinsteşte-le, nu te închina desfătărilor. Că faptele cele bune sunt lucru fără de moarte, iar desfătările lesne se sting.
(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)
Patima cea cumplită şi prea îndrăzneaţă a iubirii de bani, saţiu neştiind, la răutatea cea mai de pe urmă mână sufletul cel robit. Drept aceea, mai ales la început să o gonim. Că de va stăpâni, nebiruită va fi.
(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)
Viaţa fără de cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără de viaţă. Căci viaţa şi tăcând foloseşte, iar cuvâtul şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată filosofia.
(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)
A trăi după Dumnezeu, este cu neputinţă dacă vei fi iubitor de dezmerdări şi iubitor de argint.
(AVVA ISIDOR PREOTUL)
Dacă după lege vă nevoiţi postind, nu vă mândriţi. Iar dacă pentru aceasta vă lăudaţi, mai bine să mănânce carne decât să se îngânfeze şi să se laude cineva.
(AVVA ISIDOR PREOTUL)
Dacă cineva se va da pe sine la băutura de vin, nu va scăpa de bântuiala gândurilor. Că şi Lot, silit fiind de fetele lui s-a îmbătat de vin şi prin beţie diavolul spre păcatul cel fără de lege lesne l-a găsit.
(AVVA ISIDOR PREOTUL)
Dacă împărăţia cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine.
(AVVA ISIDOR PREOTUL)
Dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele te duc la dânsa.
(AVVA ISIDOR PREOTUL)
Trebuie ucenicii şi ca pe nişte părinţi să iubească pe cei cu adevărat dascăli, şi ca de nişte stăpâni să se teamă. Şi nici pentru dragoste să nu slăbească frica, nici pentru frică să nu înegrească dragostea.
(AVVA ISIDOR PREOTUL)
Smerita cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de a fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai înainte de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul.
(AVVA LONGHIN)
De s-a făcut întru tine defăimarea ca laudă şi sărăcia ca bogăţie şi lipsa ca îndestulare, nu vei muri. Căci cu neputinţă este cel ce crede bine şi lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăţia patimilor şi în înşelăciunea diavolilor.
(AVVA MACARIE)
Să nu dormi în chilia fratelui ce are nume rău.
(AVVA MACARIE)
Să nu faci rău cuiva nici să osândeşti pe cineva. Acestea păzeştele şi te vei mântui.
(AVVA MACARIE)
De ne vom aduce aminte de răutăţile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutăţile diavolilor, vom fi nerăniţi.
(AVVA MACARIE)
Dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlineşti patima ta; căci nu cumva pe alţii să-i mântuieşti şi pe tine să te prăpădeşti.
(AVVA MACARIE)
Nu ştie satana de ce fel de patimi se biruieşte sufletul. Seamănă adevăr, dar nu ştie de va secera unele gânduri, adică pentru curvie, iar altele pentru grăirea de rău şi asemenea, celelalte patimi. Şi la ce fel de patimă va vedea sufletul că se pleacă, aceea i-o dă lui.
(AVVA MATOI)
Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine păcătos, căci proorocul Isaia văzâd pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine.
(AVVA MATOI)
De nu se va uni fapta cu rugăciunea în zadar se osteneşte omul.
(AVVA MOISE)
De nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el.
(AVVA MOISE)
Robul care se leneveşte de lucrurile stăpânului său să se gătească spre bătăi.
(AVVA NIL)
Rugăciunea este este odraslă a blândeţii şi a nemânierii.
(AVVA NIL)
Nu voi după cum ţi se pare, să se facă lucrurile tale, ci după cum place lui Dumnezeu şi vei fi tulburat şi nemulţumit în vremea rugăciunii tale.
(AVVA NIL)
Orice vei face spre izbânda fratelui ce te-a nedreptăţit pe tine, toate spre sminteală ţi se vor face în vremea rugăciunii.
(AVVA NIL)
Făţarnic este cel ce învaţă pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns, căci scris este: vezi paiul din ochii fratelui tău, şi iată, bârna din ochiul tău, şi celelalte.
(AVVA PIMEN)
Credinţa este a petrece cu smerita cugetare şi a face milostenii.
(AVVA PIMEN)
De îşi va aduce omul aminte de cuvântul cel scris că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi va alege mai mult tăcerea.
(AVVA PIMEN)
De te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihnă, ori în ce loc te vei afla.
(AVVA PIMEN)
De va greşi omul şi va tăgădui, zicând n-am greşit, nu-l mustra. Iar de nu, îi tai osârdia; iar de vei zice lui: nu te mâhni, frate, ci te păzeşte de acum înainte, îi ridici sufletul spre pocăinţă.
(AVVA PIMEN)
Nu locui în locul unde vezi pe unii că au zavistie asupra ta. Fiindcă nu sporeşti.
(AVVA PIMEN)
Cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face şi cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.
(AVVA PIMEN)
Omul are trebuinţă de smerită cugetare şi de frica lui Dumnezeu totdeauna ca suflarea ce iese din nările lui.
(AVVA PIMEN)
Precum fumul goneşte albinele şi atunci se ia dulceaţa lucrării lor, aşa şi odihna cea trupească goneşte frica lui Dumnezeu din suflet şi prăpădeşte toată lucrarea cea bună a lui.
(AVVA PIMEN)
A învăţa pe aproapele, aste ale unuia ce este sănătos şi nepătimaş, fiindcă ce trebuinţă este să zidească cineva casa altuia şi să o risipească pe a sa?
(AVVA PIMEN)
Orice nedreptate îţi va face fratele tău şi tu te vei mânia pe el, în zadar te mânii. Chiar de îţi va scoate ochiul tău cel drept şi îţi va tăia mâna ta cea dreaptă şi te vei mânia pe el, în zadar te mânii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci să te mânii tare.
(AVVA PIMEN)
Precum dacă cineva va pune într-un vas şarpe şi scorpie şi îl va astupa, negreşit, cu vremea mor, aşa şi gândurile cele rele, de la draci odrăslind, prin răbdare lipsesc.
(AVVA PIMEN)
A te arunca pe sine îinaintea lui Dumnezeu şi a nu te măsura pe sine şi a lepăda înapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.
(AVVA PIMEN)
Răutatea pe răutate nu o surpă nicidecum, ci dacă cineva îţi va face rău, fă-i tu bine, ca prin facerea de bine să surpi răutatea.
(AVVA PIMEN)
Urâciune este pentru Dumnezeu toată odihna trupească.
(AVVA PIMEN)
Oricine va răspunde cuvânt mai înainte de a auzi, neînţelepţie îi este lui şi defăimare. De vei fi întrebat, răspunde, iar de nu, taci!
(AVVA PIMEN)
Omul care învaţă, dar nu face cele ce învaţă, pe sine nu se poate curăţi, ci toată întinăciunea este plină şi toată necurăţenia într-însa se află.
(AVVA PIMEN)
In orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă pe a noastră; şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.
(AVVA PIMEN)
Lipeşte-te de omul care se teme de Dumnezeu şi apropiindu-te, te vei învăţa ;i tu a te teme de Dumnezeu.
(AVVA PIMEN)
David când s-a luat la luptă cu leul, de gâtlej la ţinut şi îndată l-a omorât. Deci dacă şi noi vom ţine gâtlejul şi pântecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevăzut.
(AVVA PIMEN)
Nu avem trebuinţă de nimic decât de minte trează.
(AVVA PIMEN)
Este om, care se pare că tace, dar inima lui osândeşte pe alţii. Unul ca acesta totdeauna grăieşte. Şi este altul care de dimineaţa până seara grăieşte şi tăcere ţine, adică fără de folos nimic nu grăieşte.
(AVVA PIMEN)
Intoarce-ţi ochii tăi, să nu vadă deşertăciuni; căci slobozenia omoară sufletele.
(AVVA PIMEN)
Aceste trei capete sunt folositoare: a te teme de Domnul, a te ruga neîncetat şi a face bine aproapelui.
(AVVA PIMEN)
Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit.
(AVVA PIMEN)
Toate cele peste măsură sunt ale dracilor.
(AVVA PIMEN)
De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul unde vei locui.
(AVVA PIMEN)
Mai mare decât acestă dragoste nu este cu putinţă să afle cineva, decât să-şi pună sufletul pentru aproapele său. De va auuzi cineva un cuvânt rău, adică de mâhnire, putând şi el să zică asemenea şi se va lupta să nu-l zică, sau de i se va face strâmbătate şi va suferi şi nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul său pentru aproapele său.
(AVVA PIMEN)
A păzi şi a lua aminte de sine, şi socoteala cea dreaptă: aceste trei fapte bune sunt povăţuitoare ale sufletului.
(AVVA PIMEN)
Cel ce voieşte să se izbăvească de păcate, prin plâns se izbăveşte şi cel ce voieşte să agonisească fapte bune, prin plâns le agoniseşte. Căci plânsul este calea pe care ne-a dat-o nouă Scriptura şi părinţii noştri zicând: plângeţi că altă cale nu este decât aceasta!
(AVVA PIMEN)
De vei vedea câteva lucruri şi vei auzi cuvinte, să nu le povesteşti aproapelui tău, căci este surpare de război.
(AVVA PIMEN)
