Fetiță ca o Poezie,
Măicuța ta nu întârzie,
A-și împlini făgăduința,
La templu a te-ncredința.
Ești însăși jertfa, o, Marie!
Cu pași de Pruncă urci. Și știe
Arhiereul Zaharia
Locul din templu menit ție:
E sfânta sfintelor, Marie!
Iar el o dată-n an intra.
Ai venit tu, ce bucurie,
Clepsidra parcă întârzie
Minutele a număra.
Își ține suflul, o, Marie,
Arhanghelul și ceata sa.
Sfielnic intri ca-ntr-o casă,
Fecioară, Pruncă preafrumoasă,
Tresaltă cerul: cea aleasă
Va fi curând Maică-Mireasă,
A Domnului Ce o iubea.
Iar Prunca spune-o rugăciune:
Stăpâne-Doamne, ce minune,
Așa lumină, așa lume,
Cu lumânări și vorbe bune,
S-a adunat în calea mea!
Intrarea Maicii Domnului in Biserica este praznuita pe 21
noiembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor sub denumirea de
Vovidenia sau Ovedenia.
Parintii Maicii Domnului sunt Sfintii Ioachim si Ana. Lipsiti de
copii, dar cu credinta in Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu sa le
daruiasca cinstea de a fi parinti, fagaduind ca daca vor avea un copil,
il vor duce la templu si il vor inchina Lui. Un inger le vesteste ca vor
avea o fata pe care o vor numi Maria. Sfintii Ioachim si Ana nu au
uitat de promisiunea facuta lui Dumnezeu si la trei ani de la nasterea
Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului
Ioan Botezatorul, care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest
loc, in Sfanta Sfintelor, unde a stat pana la varsta de 15 ani. A fost
condusa in acel loc sfant, pentru ca ea insasi avea sa devina "Sfanta
Sfintelor" lui Dumnezeu, salas a lui Dumnezeu-Cuvantul. Din ea, Cel
Necuprins, Cel Vesnic, avea sa ia trup, sa Se faca cuprins in pantecele
ei.
Desi sunt persoane care sustin ca lucrul acesta era cu
neputinta, totusi Biserica, in cantarile ei afirma: "Ceea ce s-a hranit
in Sfanta Sfintelor, celei imbracate cu credinta si cu intelepciune si
cu neintinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri
inchinaciune".
Informatii despre acest eveniment din viata Maicii Domnului avem
in "Evanghelia dupa Iacov" sau "Protoevanghelia", o scriere apocrifa
din secolul al II-lea.
Precizam ca dintre sarbatorile inchinate Maicii Domnului, numai
"Bunavestire" are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfanta
Scriptura (Luca I, 26-38). Despre celelalte sarbatori, evangheliile
canonice nu ne dau marturii, informatiile provenind din Sfanta Traditie
si din evangheliile necanonice (apocrife).
Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare a
luat nastere in secolul VI. "Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la
Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei
Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica
Sfanta Maria "cea noua". Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire,
adica pe 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul)
bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata
aducerii ei la templu".
In Apus, sarbatoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.
Incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei, se
canta Catavasiile: "Hristos Se naste, slaviti-L!..." Este o sarbatoare
care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nasca tainic in
noi.
Nu este de ajuns sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu
si a stat pana la varsta de 15 ani. Important este sa patrundem in
intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta
ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se
nasca din ea. Deci, Hristos Se va naste, va muri si va invia tainic cu
tot omul care vietuieste in Biserica.
In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea,
tinute in lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite
in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele
romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar,
sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu
am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori
dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor
ca acea nuielusa a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar
daca aceea inflorea pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a
mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.
Pentru ca bucuria sarbatorii Intrarea Maicii Domnului in
Biserica sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 21
noiembrie sa fie dezlegare la peste.