BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Ridic glasul meu cu plângere ţie strigând: Cu vinul pocăinţei
, Curată, adapă-mă, satură-mă aici cu pâine de lacrimi, ca să nu flămânzesc şi să nu însetez dincolo!>>,,Datori suntem, Curată, fără încetare a-ţi cânta ţie şi a chema pururea ajutorul tău, pe care îndură-te să-l trimiţi rugătorilor tăi, ca să fim izbăviţi de cel ce se luptă cu noi.
Apă capului meu cine va da, Preacurată, dacă nu-mi vei deşerta lacrimile ochilor şi nu-mi vei da mie să plâng sufletul meu pe care l-am omorât cu păcatele?
Mai presus de toate necuvântătoarele numai eu am fost cinstit cu cuvânt prin pronia Făcătorului, dar eu în chip necuvântător m-am plecat patimilor celor stricătoare de suflet, pentru aceea m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte.
Scară până la cer, calea virtuţilor care cu cuvântul duci sufletele la cele cereşti, fă-mă şi pe mine să urc treptele, cu fapta şi contemplarea, de Dumnezeu dăruită.
Picăturile de ploaie adapă pământul şi îl fac să odrăslească rod, Curată , iar ploile lacrimilor adapă sufletul, dar eu, inimă învârtoşată având şi neîndurată, nicidecum nu mă pocăiesc.
Când mintea în chip nematerialnic este împreună cu cele inteligibile, râuri de lacrimi curg ca nişte izvoare, dar mintea mea, Maica lui Dumnezeu, lipită fiind de pământ are felurite gânduri şi pe cât se pare se toceşte.
Mirul virtuţii în patru chipuri pregăteşte cele mai bune, Maica lui Dumnezeu, prin înţelepciune, prin bărbăţie sufletească, prin dreptate dumnezeiască şi prin curăţia înfrânării, dar de acestea eu m-am lipsit.
Uşor sunt tras către patimi, gol fiind de ajutorul tău, Maică Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu. Pentru aceea, milostiveşte-te, izbăveşte-mă pe mine din prăpastia răului meu obicei.
Învredniceşte-mă pe mine, să îmi usuc mişcarile trupului cu gândul şi cu fapta şi prin mişcarea minţii călăuzeşte-mă să petrec întru cele de sus.
Fii ai lui Dumnezeu prin împărtăşire ne-am făcut toţi câţi primim pe Hristos, dar eu Fecioară, mă întorc îndărăt, din pricina răutăţii, fiu al păcatului făcându-mă.
Calea mântuirii nu am aflat-o, din necunostinţa sufletului. Ceea ce ai născut calea vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Marie, fii mie cale de mântuire.
Valurile patimilor, tulburate cu putere de vânturile demonilor, acoperă corăbioara nenorocitului meu suflet.
Veselă arată-mi-te, Născătoare de Dumnezeu, la ieşirea mea, când sufletul se va despărţi de nenorocitul cort şi mă mântuieşte pe mine, robul tău.
,,Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat”.
Fecioară, norii ispitelor venind grei asupra mea, surpă casa sufletului.Pentru aceea, tânguindu-mă, vin la acoperământul tău.
Izbăveste-mă, Curată, de gândurile cele deşarte şi stricătoare de suflet, învredniceşte-mă să primesc gândurile la judecata şi la şederea de acolo.
Am căzut din dumnezeiasca bucurie, Maica lui Dumnezeu, şi încep să mă tânguiesc eu, ticălosul, cum mă voi izbăvi eu acolo de amara tânguire?
Izvor de tămăduiri te-am dobândit pe tine, Stăpână curată, noi, cei bolnavi de setea păcatelor, la tine alergăm şi mântuire luăm.
Cine altul ca mine a păcătuit, cu totul lăudată, mintea mi-am omorât-o, trupul mi l-am întinat şi toate simţirile mi le-am înegrit, eu ticălosul.
Pe mine cel cu totul risipitor, pe mine, ticălosul, miluieşte-mă, Stăpână, şi dă-mi iertare pentru greşelile de mai înainte, ca să te slăvesc pe tine cu dor.
Prin închipuirile visurilor, vrăjmaşul mă amăgeşte şi mă impinge în căderea mândriei, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, din meşteşugirile lui izbăveşte-mă.
Cu toiagul compătimirii tale şi al acoperământului tău mângâie-mă şi pe mine, Curată, şi cu untdelemnul tău, al dumnezeieştii milostiviri, unge capul meu.
Harul dumnezeieştii înfieri primindu-l la dumnezeiescul botez, l-am pierdut făcând nelegiuri într-o viaţă de păcat, pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte-mă.
Vlăstarii rădăcinii neruşinate a iubirii de sine odrăslesc obrăznicia şi uşurătatea. De aici cresc roiuri de patimi felurite. Pe tine, aşadar, te rugăm, usucă rădăcina lor.
Ridic glasul meu cu plângere ţie strigând: Cu vinul pocăinţei, Curată, adapă-mă, satură-mă aici cu pâine de lacrimi, ca să nu flămânzesc şi să nu însetez dincolo.
Eu singur lepădat fiind din contemplarea dumnezeiască, asemenea dobitoacelor şi fiarelor m-am făcut, însă tu singură, ceea ce ai născut în chip de negrăit pe Făcătorul, izbăveşte-mă, Fecioară, de văpaia gheenei.
Dăruieşte ,Curată, simţire înţelegătoare sufletului meu, omoară plăcerile cele necuvenite de mai înainte pe care obişnuiesc să le nască simţirile cele trupeşti, ca să mă fac şi eu locaş al Duhului Sfânt.
Nicidecum nu am încetat, Maica lui Dumnezeu, să fac fapte de ruşine, din pruncie arătându-mă casă patimilor şi măcar acum, la bătrâneţile mele, dă-mi mie gând de pocăinţă şi poate aş scăpa de pedepsele care mă aşteaptă.
În prăpastia păcatelor cumplite alunecând, am căzut din înălţimea virtuţilor, Stăpână, Curată. Aşadar, tu, ceea ce eşti aparea celor neputinciosi şi a păcătoşilor, tinde mână de ajutor celui ce se roagă.
Mă spăimântez, Maica lui Dumnezeu, de stăpânescul scaun de judecată şi mă tem ca unul care sunt plin de multe rele; totuşi la tine scap, ceea ce eşti păcătoşilor scăpare şi nu mă lepăda pe mine, ci mântuieşte-mă cu mila ta.
Singură bucurie a celor întristaţi, vino mai înainte şi izbăveşte-mă şi pe mine, robul tău, din toate ispitele cele de multe feluri care mă cuprind, de bolile cele arzătoare şi din răutăţile vrăjmaşilor care caută să mă înghită pe mine cel slăbănogit, de toată întristarea şi de partea cea de-a stânga , a demonilor, de deznădejde şi de cumplita osândă.Aşadar, nu mă da pe mine, nenorocitul, adâncul răutăţii, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea de Dumnezeu dăruită.”
Sfântul Andrei Criteanul
(Culegere selectivă)
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau.
.
