MOSII DE VARA...Rusaliile




         La 50 de zile după Paşte, creştinii ortodocşi serbează Rusaliile, o sărbătoare populară care se suprapune şi cu un moment religios – Pogorîrea Sfîntului Duh.
Reprezentări mitice feminine, Rusaliile sînt femei fabuloase, fiicele lui Rusalim Împărat, şi spirite malefice. Ielele, aşa cum li se mai spune, sînt spirite rebele ale morţilor, care, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au petrecut Paştele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lăcaşurile lor pămîntene şi încep să facă necazuri oamenilor. Spre deosebire de strigoii morţii, care apar şi fac necazuri oamenilor în anotimpul frigoros, Ielele se întîlnesc vara. Potrivit tradiţiei, Ielele sînt fecioare frumoase, îmbrăcate în alb, fecioare bătrîne, spirite sau duhuri rele şi locuiesc prin păduri neumblate şi neatinse de om, prin văzduh ori prin ostroave pustii. Rusaliile sînt mereu însoţite de lăutari, dansează mereu şi întind mese pe iarbă. Petrec şi dansează mirific, însă muritorii nu au voie să le vadă. Dacă sînt zărite de un muritor sau dacă, din greşeală, cineva calcă pe locul pe care au dansat (unde iarba rămîne arsă), acesta se îmbolnăveşte foarte grav de o boala numită, în limbaj popular, "luat de Rusalii". Iar de boala Ielelor se poate scăpa doar prin descîntec ori prin intrare în hora Căluşarilor. În unele zone se spune că Ielele ursesc copiii la naştere şi prezic moartea oamenilor. Ca să se ferească de duhurile rele, oamenii îşi împodobesc locuinţele cu leuştean, tei, usturoi, dar încearcă şi să îmbuneze spiritele morţilor cu ofrandele specifice, pe care le oferă în Sîmbăta Moşilor, ce precede sărbătoarea Rusaliilor.
În popor se spune că Moşii ar fi fost nouă uncheşi bătrîni, care, pe unde mergeau, numai bine şi minuni făceau. Se spune că în zilele premergătoare Moşilor de Vară, sau Moşilor Cireşelor, se deşteaptă toţi morţii şi se duc pe Valea cu Dor. Acolo găsesc tot ce li s‑a dat de pomană în cursului anului. Cine nu găseşte nimic ia ţărînă în poală şi se întoarce mîhnit. De ziua Moşilor de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca şi cei morţi să aibă cu ce bea apă pe lumea cealaltă. În zilele de Moşi se lucrează orice, dar nu se toarce, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi îndărăt. Nu se aruncă gunoiul afară din casă din credinţa că va ajunge la morţi, care aşteaptă această zi pentru a căpăta meride şi băutură. Nu se mătură, că se dă praf în ochii morţilor, care stau după uşă pînă a doua zi, cînd, după terminarea liturghiei de Rusalii, îşi iau zborul către cer.
La Moşii de Vară, femeile dau de pomană vase (din lemn sau de lut, odinioară) pline cu vin, apă, lapte, cu mîncare gătită, alături de care se pun pîine, flori şi lumînări aprinse. Vasele se împodobesc cu flori şi cireşe, aşa că Moşii de Vară mai sînt cunoscuţi şi ca Moşii Cireşelor. În vechime, cofele care se dădeau de pomană erau umplute cu apă de la fîntînă sau de izvor. Cînd cofele erau umplute cu apă, pe ghizdurile fîntînii ori lîngă izvor se lăsa cîte un ban, ca plată pentru apă şi pentru ca pomana să fie primită.
De Rusalii, tinerii taie crenguţe de tei, cu care împodobesc gospodăria. În popor există credinţa că Teiul de Rusalii este foarte util: cînd ploua vara cu piatră, se aruncă afară cîte o crenguţă de tei uscat, crezînd că astfel ploaia va înceta. Se mai spune că în noaptea de Rusalii înfloreşte feriga şi cine o are în casă îi va aduce noroc. Se mai spune în popor că femeile care îi vor cinsti în fiecare an pe Moşii de Vară nu vor îmbătrîni prea repede şi îşi vor păstra sufletul mereu tînăr.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

                                                  Maura Anghel
 

CITATE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...





Rugaciunea este o iarba de vindecare si de folos, dar, daca nu stim unde se cade s-o punem, nu vindeca boala noastra. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Rugaciunea este unitatea de masura a dragostei. (Sfantul Augustin)

Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, rugaciunea este puterea sustinatoare a lumii, impacarea cu Dumnezeu. (Sfantul Ioan Scararul)

Rugaciunea este o bucurie care inalta multumire. (Sfantul Isaac Sirul)

Rugaciunea este expresia unui suflet religios care recunoaste o putere supranaturala care-i asigura eliberarea din inlantuirea limitelor personale si cosmice. (Petru Tutea)

Rugaciunea constituie o inaltare a intelectului catre Dumnezeu; ea este o conversatie a intelectului cu Domnul. (Evagrie din Pont)

Rugaciunea este cuvantul omului catre Dumnezeu. (Parintele Teofil Paraian)

Rugaciunea este lucrarea credintei, aratarea celor nadajduite, iubirea realizata, miscarea ingereasca, puterea celor fara trupuri, descoperirea inimii, nadejdea mantuirii, semnul sfintirii, devenirea sfinteniei, cunoasterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfant, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul impacarii, pecetea lui Hristos, steaua de dimineata a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tacerii, pecetea lacasului ingeresc. (Sfantul Grigorie Sinaitul)

Rugaciunea este o stare de permanenta recunostinta. (Sfantul Ioan de Kronstadt)

Rugaciunea este prezenta lui Dumnezeu in toti si in toate. (Sfantul Grigorie Sinaitul)

Rugaciunea este inceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie din Pont)

Despre stăruința în rugăciune

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

Mulţi ne întrebăm dacă să stăruim în rugăciune, căci atunci când ne rugăm şi nu primim răspuns în perioada imediat următoare, ne lăsăm păgubaşi. Într-adevăr, Dumnezeu ascultă rugăciunile, dar le împlineşte doar pe cele care ne sunt de folos. Atunci, să insistăm sau nu în rugăciune? Da, să insistăm, dar să adăugăm la sfârşitul rugăciunii: “Doamne, dă-mi acest lucru DACĂ ÎMI ESTE DE FOLOS”. Căci Domnul Iisus Hristos a spus în Grădina Ghetsimani: “Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 22, versetul 42). Mântuitorul Hristos ne este deci Învăţător, din nou ne învaţă cum să ne rugăm şi cum să ne raportăm la situaţiile dificile. Tot El ne-a învăţat în Rugăciunea Domnească să cerem: “Facă-se voia Ta”. Deci, putem stărui în rugăciune când ne dorim ceva, dar să nu uităm că noi nu ştim ceea ce ne este de folos spre mântuire. Doar Dumnezeu ştie, şi El ne dă ceea ce ne trebuie şi CÂND SUNTEM PREGĂTIŢI, nu când dorim noi.

Despre spovedanie



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...



PENTRU O TEOLOGIE GÂNDITĂ ŞI TRĂITĂ
Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi
cu dragoste, apropiaţi‑vă![1]
Ce îndemn călduros! Ce invitaţie
insistentă! Păcat însă că noi, creştinii,
următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi
„de biserică” (în comparaţie cu majoritatea
secularizată a celor care doar se
numesc creştini), rămânem surzi acestei
invitaţii de a ne împărtăşi din „masa
Stăpânului”, din „darul nemuririi” şi din
„antidotul morţii”. La fiecare Liturghie,
Hristos, prin gura preotului, Se oferă
zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este
Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâmplă,
mă întreb care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an
nimeni nu „ia” şi nimeni nu „bea”?! Pentru ce mai săvârşim atunci Liturghia în fiecare duminică sau
chiar în fiecare zi?! Şi acum o ultimă întrebare: ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este
normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi
ce învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?
În Evanghelia după Ioan, cap. VI, găsim cea mai profundă şi mai directă învăţătură biblică
referitoare la rostul împărtăşirii cu Hristos. Iată ce spune Mântuitorul: „Adevărat, adevărat zic vouă,
dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în
voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea
de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură. Cel ce mănâncă
Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru mine şi Eu întru el” (Ioan 6:53‑56). Vedem deci
clar îndoitul scop al împărtăşirii, şi anume: intrarea în relaţie de comuniune cu Hristos, Mântuitorul
nostru, precum şi dobândirea „învierii spre viaţă”(Ioan 5:29), adică a vieţii veşnice.
Dacă ne referim şi la contextul în care au fost rostite aceste cuvinte, care „sunt duh şi sunt
viaţă”(Ioan 6:63), vedem că Mântuitorul Şi‑a început cuvântul prin amintirea hrănirii cu mană în
pustie a poporului evreu (Ioan 6:31‑32), iar aceasta, pentru a arăta atât trecerea de la Vechiul la
Noul Legământ (de la curăţirea prin sângele ţapilor la curăţirea prin sângele Noului Legământ), cât
şi imposibilitatea pentru om de a trăi chiar şi o singură zi fără mană – „pâinea care se pogoară din
cer” (Ioan 6:51)[2].

Pravila de rugaciune pentru toata lumea


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...


Această rugăciune mi-a umplut sufletul de bucurie si nadejde! O recomand din toata inima celor care vor să-si pună sufletul pentru aproapele si să simtă o împlinire duhovnicească! Ea poate deveni o pravilă de rugăciune zilnică împlinind astfel porunca de a ne ruga unii pentru altii. Este o rugăciune atotcuprinzătoare prin care ni se amintesc toate necazurile prin care trece omenirea si că uneori si noi putem ajunge în acea postură. Pe de altă parte această rugăciune ne deschide orizontul si ne face să multumim clipă de clipă pentru Grija lui Dumnezeu. Doar asa putem învăta cum sa ne vindecăm, cum sa ne tratăm cum sa ne izbăvim sufletele!

În numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin.
Doamne Dumnezeule Cel în Treime, miluieste cu mila Ta cea fără de sfârsit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe cei întemnitati, pe cei flămânzi, pe cei însetati, pe cei goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiti, pe cei ocărâti, pe cei prigoniti din pricina Ta, pe cei rătăciti, pe cei căzuti, pe cei părăsiti, pe cei învăluiti în primejdii, pe cei ce Te caută si pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriti, pe cei nepriceputi, pe cei neputinciosi, pe cei uitati, pe cei robiti, pe cei lipsiti de răbdare, pe cei deznădăjduiti, pe cei ce plâng, pe cei osteniti, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduti, pe cei împovărati, pe cei zdrobiti cu inima, pe cei atacati sau stăpâniti de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte si pe cei ce ce se însănătosesc,  pe cei aflati în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vietii lor, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăsi dureri străine, pe cei ce iubesc si pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispititi, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămlisiti în fărădelegi si născuti în păcate, pe cei obositi de mâhnire si întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osânditi, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiti în mijlocul lumii, pe cei izgoniti, pe părintii fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiti, pe cei dispretuiti, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiti, pe cei asupriti în judecăti, pe cei ce sunt căzuti în datorii grele, pe cei ce vin la Tine în întâiul si în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădati, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neîntelepti, pe cei împovărati de griji si de păcate, pe cei ce-si poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în fata Ta, pe cei ce slăbesc în credintă, pe cei încercati, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învată, pe cei supărati de farmece sau cuprinsi de năluciri, pe cei înviforati, pe cei descumpăniti, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credintei, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă si Te preaînaltă întru toti vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii si în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei flămânzesc si însetează de dreptate, si pe cei ce pentru dreptate prigoniti, pe cei care nu-i iubeste nimeni, pe cei ce ne iubesc si pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciti de la dreapta credintă, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.

Asemenea Doamne, miluieste-i si pe cei care-i cercetează si-i miuluiesc pe acestia toti. Întăreste-i vindecă-i, ridică-i, ocroteste-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Sfintei Treimi, binecuvântează-i si pomeneste-i întru Împărătia Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel Sfânt.

Miluieste-i, binecuvintează-i si-i pomeneste întru împărătia Ta si pe vrăjmasii nostri, si îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.

Doamne miluieste si ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărătia si puterea si slava, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
sursa:http://www.catehetica.ro

Diferenţa dintre ICOANĂ şi IDOL din perspectivă biblică

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

Un mic studiu biblic despre diferenţa dintre ICOANĂ şi IDOL.
Sper să fie de folos ortodocşilor, dar şi neoprotestanţilor.
Aveţi aici materialul în format PDF.

SFIINTII PRIETENII MEI...: Părintele Cleopa despre farmece, vrăjitorie, astrologie şi magie

SFIINTII PRIETENII MEI...: Părintele Cleopa despre farmece, vrăjitorie, astrologie şi magie


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...URMEAZA LINCUL...

DESPRE PARFUMURI..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

 Folosirea parfumurilor si grija trupului duc la savarsirea a patru mari lucruri rele, dupa cum ne spunea regretatul parinte Constantin Mihoc:

- diminuează timpul şi preocuparea pentru înfrumuseţarea şi împodobirea sufletului cu virtuţi;

- introduce în suflet mândria şi slava deşartă;

- introduce pericolul desfrânării şi adulterului, atât pentru cea (cel) care se împodobeşte, cât şi pentru cei care se află în preajma ei (lui);

- face să se cheltuiască bani şi bunuri materiale în detrimentul milosteniei.

Dar sa-l lasam mai bine pe Sfantul Ioan Gura de Aur, sa ne spuna cum stau lucrurile cu parfumurile, mai ales noua, parfumatilor de astazi cu toate mirosurile stricaciunii: ale desertaciunii si comoditatii, ale inchipuirii de sine si ale nepasarii dar si ale mirodeniilor de tot felul, cu care ne ascundem adevarata infatisare:

"Haide să mergem şi la altă poartă, la miros. Şi prin această poartă se introduce în suflet vătămare dacă nu este bine astupată, spre exemplu: parfumurile şi mirosurile plăcute. Nimic nu nimiceşte atâta vigoarea sufletului, nimic nu-l moleşeşte atâta cât mirosirea parfumurilor plăcute. Dar mi-ar obiecta cineva:

- Ce vrei să spui? Trebuie să-mi facă plăcere murdăria?

- Nu spun asta, dar să nu fie nici una, nici alta. Nici un copil să nu se parfumeze, îndată ce creierul a primit mirosul, a moleşit tot trupul. Prin parfum se aprind plăcerile şi se dă naştere păcatului. Prin urmare, astupă şi această poartă! Rostul mirosului este de a respira aerul, nu de a primi mirosurile plăcute. Poate că unii vor râde că ne ocupăm de lucruri mici când vorbim despre un astfel de mod de purtare. Nu este vorba de lucruri mici, ci de fiinţarea, de educaţia şi formarea întregii lumi, dacă se aplică aceste reguli spuse de mine." (Despre slava desarta si despre crestearea copiilor)

"Un proverb spune că niciun ostaş, când e pe câmpul de luptă, nu se încurcă cu grijile vieţii. Ostaş eşti şi tu, ostaş duhovnicesc! Iar un astfel de ostaş nu doarme în pat de fildeş, ci pe pământ. Nu se unge cu miruri, cu parfumuri! După ele aleargă desfrânatele, stricaţii, cei ce joacă pe scenă, cei ce nu se îngrijesc de sufletul lor. Tu nu trebuie să miroşi a parfum, ci a virtute! Nimic nu-i mai necurat decât un suflet care are un trup ce miroase a parfum. Parfumatul trupului şi al hainelor este semnul duhorii lăuntrice şi al necurăţiei. Când diavolul se năpusteşte ca să strice sufletul şi să-l moleşească, atunci întipăreşte şi în trup, cu ajutorul parfumurilor, murdăria stricăciunii lui. După cum cei care au necontenit guturai şi le curge nasul, îşi murdăresc şi hainele, şi mâinile, şi fata pentru că îşi şterg mereu nasul, tot astfel şi sufletul întinde asupra trupului răutatea stricăciunii lui. Ce lucru mare şi bun îţi poţi închipui despre un om care miroase a parfum, care se aseamănă cu o femeie, dar, mai bine spus, cu o desfrânată, cu unul care şi-a ales ocupaţia de dansator? Să-ţi miroasă sufletul a parfum duhovnicesc, ca să-ţi fii de folos şi ţie, şi celor din jurul tău!" (Omilii la saracul Lazar)

"Copacii aflaţi în locuri neînsorite şi ferite de vânturi poate că par falnici, sunt însă neputincioşi şi sensibili, nefiind în stare să reziste înfuriatelor furtuni. Dimpotrivă, copacii care sunt plantaţi în vârfuri de munte, cu toate că trăiesc în mijlocul vremurilor rele, a vijeliilor şi zăpezilor, devin mai tari ca fierul.

Aşa şi cu trupurile care încearcă diferite plăceri, care se desfată cu toate felurile de mâncare, care se îmbracă în haine fine, care sunt îngrijite încontinuu şi sunt îmbăiate şi parfumate, ele devin fragede, nepotrivite pentru nevoinţe duhovniceşti înalte.

La fel se întâmplă şi cu sufletele care trăiesc în comoditate, care nu încearcă necazuri şi suferinţe, care se mulţumesc cu desfătările pământeşti, care urmează calea fericirii lumeşti. Sufletele acestea devin bolnăvicioase, fragile, moi ca ceara. Dimpotrivă, sufletele care suferă şi se chinuie pentru Dumnezeu şi pentru împărăţia Lui veşnică devin tari ca oţelul. Prin pătimirea continuă dobândesc rezistenţă şi vitejie, răbdare şi nădejde." (Roadele necazurilor)

"Dar apoi, cum să nu fie cea mai de pe urmă prostie a pune atâta râvnă pentru ceea ce nu merită a se face atâta vuiet, şi a întrebuinţa atâtea maşinaţii, ca: a trăda mântuirea lor, a dispreţui ameninţările gheenei, a batjocori pe Dumnezeu şi a trece cu vederea pe Hristos cel flămând? Şi încă ce ar mai putea zice cineva despre luxul cu aromatele (parfumurile) cele din India, cele din Arabia, cele din Persia, cele uscate si cele lichide, despre acele miruri, acele afumători, care toate la un loc cer o cheltuială mare şi zadarnică? De ce miroşi a parfum, o, femeie, în timp ce trupul tău pe dinăuntru este plin de necurăţii?! De ce cheltuieşti pentru un lucru împuţit? E ca şi cum ar turna cineva mir în mlaştină, sau balsam într-o cărămidă găurită. Dacă voieşti mir, sunt aromate cu care ai putea să-ţi ungi sufletul, nu din Arabia, nu din Etiopia, nici din Persia, ci chiar din cer coborâte, cumpărate nu cu aur, ci cu intenţie bună, şi credinţă sinceră. Pe acest mir cumpără-l, al cărui miros poate umple lumea întreagă. Acest mir îl revărsau dintr-înşii apostolii, după cum zice: „pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier; unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă.” (II Corinteni 2, 15-16) Şi ce vrea să zică prin aceasta? Că şi porcul, se zice, se sufocă de mirosul cel plăcut al mirurilor. Şi nu numai trupul apostolilor, ci chiar şi hainele lor slobozeau din ele miros duhovnicesc. Hainele lui Pavel aşa de plăcut mir revărsau din ele, încât şi pe demoni îi alunga. Mirosul acesta cu cât era mai folositor decât acela al florilor, decât acela scos din coaja scorţişoarei? Şi, oare, nu era mai plăcut acesta decât acela al smirnei? Că dacă alungă până şi pe demoni, apoi ce n-ar fi făcut? Acest mir să ni-l câştigăm; iar mirul duhovnicesc îl întocmeşte prin milostenie. Acest mir chiar şi după ce ne vom duce acolo, îl vom mirosi. Şi precum aici pe toţi îi întorc, spre ei, cei parfumaţi cu miresme, fie la baie, fie în biserică, sau în fine în orice alt loc unde este mulţime de lume, dacă s-ar împrăştia un astfel de miros, toţi s-ar simţi atinşi, şi toţi şi-ar întoarce faţa în acea parte, tot aşa în acea lume a sufletelor intrate şi parfumate cu miruri duhovniceşti, toţi se vor îndrepta spre acea parte, şi se vor sfii de vederea lor. Şi aici nici demonii, şi nici alte rele nu cutează şi nu se pot apropia, fiindcă se sufocă de acel miros. Acea mirodenie deci să o câştigăm. Mirurile cele de aici ne aduc o slavă deşartă şi prostească, pe când cele de acolo, bărbăţie şi admiraţie, şi pe lângă toate, ne dau şi un mare curaj. Mirul acesta nu pământul îl produce, ci virtutea; nu se veştejeşte planta ce-l produce, ci veşnic este verde; acest mir face cinstiţi pe cei ce-l posedă. Cu acest mir suntem unşi când ne botezăm; atunci revărsăm din noi miros plăcut. Râvnei noastre aparţine ca şi în viitor tot astfel de mir să emane din noi." (Talcuiri la Epistola Intai catre Timotei)

Pentru cei carora cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur provoacă indignare, revoltă şi dispreţ, este de trebuita sa marturism ca aceste cuvinte sunt un dus rece care spala cu putere miasma inchinarii la trup de care suferim adesea, si bisturiu duhovnicesc de mare pret cu care se taie bubele pacatelor ce au cuprins sufletele noastre, ca sa nu ne slabanogim cu totul de duhoarea pacatului. Toate acestea, desi dor, ne aduc vindecarea sufletului si bucuria simplitatii. Si mai degraba sa induram o dojana aspra si bine-meritata, decat sa ne pierdem mantuirea amagindu-ne ca suntem pe drumul cel bun. De-asemenea, este bine sa ne mai reamintim, din cand in cand, ca ortodoxia nu este un fotoliu pentru masaj in care ne-am asezat comod si de la care asteptam sa ni se dezmierde iubirea de sine, ci este calea cea stramta si grea care duce in Imparatia Cerurilor. "Toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi sunt de folos", asadar toate sa le facem in Hristos, Amin

INALTAREA DOMNULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...
Tradiţia religioasă spune că, timp de 40 de zile după Paşte, credincioşii trebuie să se salute cu mesajele "Hristos a înviat", respectiv "Adevărat a înviat". În ziua de Înălţarea Domnului, mesajele sunt "Hristos S-a înălţat!", respectiv "Adevărat S-a înălţat!".

Sărbătoarea "Înălţarea Domnului" face trimitere la înălţarea lui Hristos de pe Muntele Măslinilor, în faţa apostolilor. Potrivit Bibliei, îngerii le-au vorbit ucenicilor despre revenirea lui Hristos pe pământ.

Înălţarea Domnului este şi Ziua Eroilor

În 1999, s-a hotărât ca Înălţarea Domnului să fie şi o zi dedicată eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor.

Înălţarea Domnului şi Rusaliile

În primele secole de după Hristos, comunităţile creştine sărbătoreau Înălţarea Domnului odată cu Rusaliile, la 50 de zile după Paşte. Însă, din secolul al IV-lea, Înălţarea Domnului a fost sărbătorită la 40 de zile după Paşte, iar Rusalii (Înălţarea Sfântului Duh) - la 50 de zile.

Obiceiuri de Înălţarea Domnului

- de Înălţarea Domnului, casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, scrie crestinortodox.ro;

- la ferestre se pun frunze de leuştean;

- se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu;

- sunt marcate vitele şi se taie mieii;

- este ultima zi în care se mai pot roşi ouă.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/inaltarea-domnului-2012-obiceiuri-de-inaltare-si-semnificatia-sarbatorii_945392.html#ixzz1vnL5zdHF

Icoanele de vatră, o ancestrală mărturie de credinţă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...

Dumitru Manolache

http://www.ziarullumina.ro/articole;1963;1;72078;0;Icoanele-de-vatr...


Unele dintre cele mai vechi mărturii iconografice de credinţă ortodoxă ale neamului românesc le reprezintă icoanele de vatră. Despre ele, puţinii meşteri de astăzi care moştenesc meşteşugul realizării lor din moşi strămoşi spun că şi-ar avea obârşia în adâncul începutului nostru creştin. Acest inestimabil tezaur spiritual autohton însumează în prezent mai puţin de 50 de exemplare originale, răspândite prin muzeele ţării şi prin colecţii particulare. Icoanele de vatră aveau rol de protecţie a caselor ţărăneşti şi erau lucrate de anumiţi meşteri, numiţi cruceri, cu scopul de a fi aşezate pe horn, deoarece se credea că pe acolo puteau pătrunde duhurile rele.




Icoanele de vatră au fost realizate şi au avut o prezenţă mai mare în gospodăriile ţărăneşti din sudul subcarpatic al ţării, în zone precum Oltenia, Argeş, Dolj, Gorj, Teleorman sau Prahova.

Despre originea şi rolul lor ni se pare extrem de interesantă opinia soţilor Daniela şi Vasile Moldoveanu, doi meşteri contemporani, care sunt de părere că tradiţia acestor icoane vine de la primii creştini din zona Carpaţilor, de pe vremea romanilor. În acele timpuri, din cauza prigoanelor, ţăranii ar fi avut obiceiul să ascundă o bucată de lemn în hornul casei, în aşa fel încât nimeni să nu o găsească, pe care era scrijelit chipul unui sfânt, ca semn sacru şi mărturie a faptului că acolo locuiau creştini.

O a doua ipoteză a semnificaţiei acestor icoane se referă la faptul că ele au fost create şi aşezate pe horn, sau în apropiere, avându-se în vedere caracterul sacru al vetrei (cuvânt de origine dacică, după unii cercetători), pe care se cocea pâinea şi se prepara hrana trupului. Şi tot pe vatră, sau în apropierea ei, se derulau şi unele acte şi datini ritualice, corespondente unei necesităţi spirituale complexe, care ridicau lucrurile comune la înălţimea unor simboluri active în conştiinţa populară şi care dădeau sens trăirilor prilejuite de viaţa de familie.

Sfinţii care zăvorau casa împotriva duhurilor rele

Pentru ţăranul român, icoanele de vatră au reprezentat adevărate "zăvoare" împotriva spiritelor malefice, având încărcătura unor atribute supranaturale, cu efecte asemănătoare zăvorârii porţilor cu lacăt sau cu broască, a geamurilor cu gergevele şi cârlige.

Deşi aceste semne ale mărturisirii creştine sunt foarte vechi, în zilele noastre, prin colecţiile particulare sau publice, nu se mai păstrează decât aproximativ 50 de icoane de vatră originale, care au fost confecţionate nu mai înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, una aflându-se în colecţiile Muzeului Judeţean Olt şi o alta în Complexul Muzeal Goleşti, spre exemplu.

Existenţa unei religiozităţi a folosirii lemnului pentru acest gen de obiecte sacre este evidentă. Dan Gherasimescu, din localitatea argeşeană Valea Danului, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, arată că tăietorii de lemne spuneau o rugăciune înainte de a doborî copacul, iar vremea acestui ritual se desfăşura când se retrăgea luna şi pomul dormea, sau iarna, când te lăsa să-l tai. Procedând altfel, lemnul rămânea "fără spirit", nemaiputând fi prelucrat creator.

Ion Musteţea din Salcia, judeţul Dolj, unul dintre cele mai vechi centre de crucerit din ţară, aduce prin mărturisirea lui o necesară lămurire cu privire la lemnul folosit pentru icoanele de vatră, iar Ion Bezna, un alt meşter iconar, vorbeşte despre calităţile pe care trebuia să le posede cel care le confecţiona. Astfel, aceste icoane se făceau numai din lemn de esenţă tare, stejar, fag, "blăniţile" folosite fiind adunate numai din ceea ce cădea din trunchiurile şi crengile foarte groase, ele fiind bine uscate pentru a putea rezista în timp. Crucerul, în schimb, adică meşterul iconar, trebuia să fie un om curat. Adică nu fur, nici provenit din neam care a făcut moarte de om, pentru că acesta era blestemat, iar blestemul ajunge până la al nouălea neam. Crucerii îşi transmiteau meşteşugul numai fiilor fără beteşug, iar dacă aveau urmaşi doar fete, alegeau un nepot "zdravăn, sănătos şi chipeş".

Decorare, simplitate şi taină, reguli şi câteva culori

Icoanele de vatră erau decorate prin cioplire, sculptare sau incizare, forma lemnului fiind asemănătoare pistornicelor, dar nu numai.

Aşa cum arătam, acest gen de icoane aveau alte scopuri, pe timpul utilizării lor fiind ascunse privirii, adâncind şi mai mult taina şi tâlcuirea lor. De această taină se leagă, cu siguranţă, şi simplitatea decorării, care se limita doar la incizare, pe foarte puţine icoane adăugându-se şi culoare în tempera sau obţinută din pigmenţi foarte rezistenţi. Numărul culorilor folosite era de două, trei sau cel mult patru. Acestea erau vii, neamestecate şi nu se aplicau pe grund, contururile sfinţilor fiind adesea subliniate cu pigment negru.

De regulă, icoanele de vatră se decorau pe o singură faţă, puţine fiind desenate pe ambele, şi reprezentau un singur sfânt sau cel mult doi. Se întâlnesc însă şi icoane cu nouă sau mai mulţi sfinţi, redaţi în portrete bust, simple. Printre cele mai întâlnite chipuri erau cele ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Nicolae sau Sfântului Ioan Botezătorul. Multe icoane purtau inscripţii care, din cauza repetatelor copieri şi a necunoaşterii de către meşteri a scrisului, cu timpul, deveneau parţial sau complet neînţelese.

Icoanele de vatră se realizau în număr foarte mic şi se vindeau prin târgurile din Craiova, Caracal, Corabia, Calafat, Filiaşi, Turnu Măgurele etc., după reguli foarte stricte, care presupuneau înţelegeri între meşterii bătrâni, în aşa fel încât să nu se întâlnească mai mult de doi-trei cruceri din aceeaşi localitate.

Stingerea interesului pentru acest gen de icoane are mai multe cauze, printre ele, micşorarea diametrului coşurilor de fum, în ultimul secol şi jumătate, faţă de hornul tradiţional ţărănesc, apariţia sobelor care se închid cu o uşă zăvorâtă, motiv pentru care nu ar mai fi fost necesară prezenţa icoanei protectoare. Apoi, apariţia unui număr foarte mare de icoane "mai ieftine şi mai frumoase", a cromolitografiilor sau gravurilor de serie, care au invadat satul românesc, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Indiferent de suportul material, scopul, realizarea artistică sau cine ştie ce alte criterii academice, icoanele de vatră au fost şi rămân acte de credinţă, mărturii ale unei trăiri profunde şi originale a sacrului de către românul simplu, ancorat cu toată fiinţa lui în lumea cerului şi a pământului. De aceea, pierderea sau neglijarea meşteşugului, ignorarea acestui tezaur spiritual ar aduce un gol imens în cultura identitară a neamului nostru, pe care anumiţi vectori ai societăţii secularizate de astăzi încearcă şi aşa să o minimalizeze, să o distrugă.

DOAMNE IARTA PACATELE MELE...SI ALE NEAMULUI MEU...

Reţeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...




Vă trimit o reţetă duhovnicească şi vă sfătuiesc să folosiţi doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferinţă, atât a sufletului, cât şi a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea şi vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită.
Însingurându-vă, rostiţi fără grabă, în aşa fel încât să vă auziţi glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (aşa sfătuieşte Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:
“Slavă Ţie, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc: pomeneşte-mă întru Împărăţia Ta !”
Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce aţi spus-o o dată, odihniţi-vă puţin. Apoi spuneţi-o din nou şi iarăşi odihniţi-vă. Continuaţi să vă rugaţi cinci sau zece minute, până ce vă veţi simţi sufletul liniştit şi mângâiat. Pricina liniştirii şi mângâierii e limpede: harul şi puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită şi multă. Iar slavoslovirea şi mulţumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuşi Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul porunceşte din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare (v. 1 Tes. 5, 18)”.




Calatoria spre ceruri!

Călătorule, lasă-le pe toate, pe timpul nopţii, în puterea luminii gândului, şi gustă din această cupă dimineaţa şi seara şi fii sigur că vei gusta viată veşnică şi sănătate din belşug . Ca să treci de vamă şi să păşeşti în casa lui Dumnezeu, trebuie să pui înăuntrul rucsacului cu care călătoreşti smerenia, apoi, deasupra, ascultarea şi, peste ele, rugăciunea. Apoi, să umpli golul cu biruinţa patimilor şi după ce vei primii vesta de ploaie a iubirii, mergi direct spre Casa lui Dumnezeu. Apropie-te de scaunul Spovedaniei şi acolo arată biletul, pentru că trebuie să plăteşti cu frică tot ce ţi se va cere. Apoi, compostează-l prin Iisus Hristos în Sfânta Împărtăşanie, primind Cinstitul Trup şi Sânge al Acestuia şi mergi mai departe în călătoria ta. Te salut şi eu şi sper, prin mila lui Dumnezeu şi a rugăciunilor tale, să ne întâlnim în ceruri. Amin.
Însemnări
Ca să putem să ne ferim de boli şi epidemii pe toată durata călătoriei, călătorul trebuie să aibă o rădăcină de credinţă, frunze umede ale speranţei, flori mirositoare ale iubirii, crini ai curăţeniei, abstinenţă şi lemnul Crucii. Toate acestea trebuie ca pasagerul să le lege cu fibrele îngăduinţei şi să le aşeze în vasul rugăciuni, fierbând în focul iubirii, udându-le mai apoi cu vin de bucurie sfântă . Şi, împreună cu umezeala modestiei, să le acopere cu capacul tăcerii.
Reţeta vindecării sufletului
Mergi să primeşti rădăcina sărăciei duhovniceşti, frunzele răbdării şi încingătoarea de aur a smereniei cu binecuvântarea bolnavilor şi ascultarea, trecându-le prin ciurul gândurilor curate, punându-le pe toate în vasul curat al persoanei tale. Apoi, apa iubirii, iar dedesubtul vasului aprinde flacăra râvnei dumnezeieşti. Şi, după ce le fierbi pe cât cu putinţă, varsă-le cu pricepere duhovnicească şi gustă din acestea cu cochilia pioşeniei, şi nu te întoarce înapoi în zilele vieţii tale.
Aceasta este cea care vindecă mulţimea de păcate.
Ieromonahul Hariton,
în volumul „Buchet de flori din Grădina Maicii Domnului
  IGNATIE BRIANCIANOV

24 DE ORE ORTODOXE – UN PROGRAM ORTODOX

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...DOAMNE IARTA PACATELE MELE ...SI ALE NEAMULUI MEU..
DIMINEAŢA
(Dacă e sărbătoare, mergem la biserică)

-          Rugăciuni către Hristos, Maica Domnului, Puterile îngereşti, Sfinţii zilei, 2-3 Psalmi etc., după rugăciunile începătoare.
-          Se ia anaforă şi aghiasmă.
-          Rugăciune pentru micul dejun (se face sfînta cruce peste bucate).

La prînz
-          Cîteva rugăciuni îndrăgite (Psalmi, Acatiste etc.).
-          Metanii sau închinăciuni (după putinţă).
-          Tămîiem camera.
-          Ne pomenim viii şi morţii  (părinţi, rude, prieteni), cerînd pentru ei de la Dumnezeu milă, pace, iertare de păcate şi celelalte.
-          Rugăciuni înainte şi după masă.
-          Citim cîteva pagini despre vieţuirea ortodoxă (din Proloage, Pateric, Ne vorbeşte părintele… etc.)
-          Cîteva pagini din Noul Testament.

Seara
-          Cîteva rugăciuni.
-          Metanii şi închinăciuni.
-          Scurtă citire.
-          Rugăciuni la masă.
-          Tămîiem icoanele şi camera.
-          Ne miruim (frunte, gură, urechi, mîini).

ÎN CAMERA ORTODOXĂ

-          2-3 icoane (ortodoxe, nu tablouri catolice poreclite “icoane”!).
-          Tămîie.
-          Untdelemn de la Sfîntul Maslu.
-          Anaforă şi aghiasmă.
-          Psaltire şi Ceaslov, Acatistier, cărţi despre credinţa ortodoxă.
-          NU postere (afişe), imprimeuri cu animale, roboţi, extratereştri.
-          NU imagini cu vedete muzicale, cineastice, pornografice.
-          NU bibelouri (mici idoli), sau ceasuri cu imagini religioase.

ALTE RÎNDUIELI ALE FAMILIEI ORTODOXE

1.                 Post miercurea şi vinerea.
2.                 Duminica şi în sărbători: prezenţi la biserică.
3.                 Post şi spovedanie în cele patru posturi mari.
4.                 Săptămînal: mergem la Sfîntul Maslu.
5.                 Săptămînal: puţină milostenie cu orfani, săraci, infirmi.
6.                 Lunar (sau după putinţă): pomelnic cu vii şi morţi la biserică. Acasă: sfinţire şi/sau Sfîntul Maslu.
7.                 La fiecare salariu cumpărăm o carte, sau icoane, casete cu duhovnici, tămîie etc.
8.                 Anual: 2-3 vizite la mănăstiri.
9.                 La serviciu, în oraş, în vizită: o ţinută serioasă (nu “băbească”, dar fără: rimel, decolteu, minijupă, bluze transparente etc.)
10.             Renunţarea la televizor (boala de obşte a lumii de azi).

-          NU mergem la cabinete de radiestezie, bioenergie, parapsihologie, vrăjitorie, spiritism, yoga sau alte forme de magie şi ocultism.
-          NU ne preocupăm de horoscop, zodiac, astrologie etc.
-          NU participăm la distracţii în posturi.
-          NU cununăm oameni nebotezaţi.

DACĂ AVEM COPII

1.                 Ne rugăm împreună cu el (dimineaţa, la prînz şi seara).
2.                 Îi învăţăm să facă zilnic cruce, metanii şi închinăciuni.
3.                 Post: miercurea şi vinerea.
4.                 Duminica şi în sărbători îi luăm la biserică.
5.                 Zilnic, dimineaţa, le dăm anaforă şi aghiasmă.
6.                 Îi învăţăm să se spovedească, îi luăm cu noi la duhovnic, cel puţin în cele patru posturi.
7.                 Le citim zilnic din Evanghelie, din Vieţile Sfinţilor şi din alte cărţi ortodoxe. După 7-8 ani le hotărîm să citească singuri.
8.                 Îi învăţăm să aprindă candela şi să tămîieze.
9.                 Îi învăţăm să dea de mici milostenie la omul sărac.
10.             Îi luăm în vizită la mănăstiri.
11.             La fiecare salar le facem un cadou ortodox: carte, iconiţă, cruciuliţă, o metanie, mir etc.
12.             Le arătăm cum şi de ce să facă un pomelnic.
13.             Îi vom învăţa pe înţelesul lor despre Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, diavoli, rai, iad, păcat, pocăinţă, faptele bune ale credinţei, rînduielile Bisericii.
14.             Cînd sînt agitaţi, tulburaţi, speriaţi, suferinzi de boli psihice ori trupeşti, îi ducem la preot pentru rugăciuni de liniştire şi de sănătate.
15.             Nu ne certăm/îmbătăm/fumăm în faţa copiilor.

Părinţii păcătuiesc atunci cînd:

1.                 Dau copiilor voie să se joace oricînd, oriunde şi cu oricine.
2.                 Îngăduie copiilor să privească la televizor.
3.                 Nu-i învaţă pe copii să se roage, să postească, să umble la biserică şi celelalte, motivînd că “nu au timp”.
4.                 Nu îşi duc copiii la biserică, la mănăstiri, la spovedanie.
5.                 Le îngăduie să-şi petreacă timpul liber la calculator, jocuri electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri, adunări sportive, cursuri de modă, fitness, karate, yoga, bioenergie, radiestezie.
6.                 Le îngăduie copiilor orice ţinută/tunsoare/limbaj/comportament, motivînd să sînt copii şi “nu ştiu”.
7.                 Le permit copiilor animite păcate, motivînd că “trebuie să ştie”, să fie “căliţi de mici” pentru “experienţa vieţii”.
8.                 Le permit copiilor să citească orice, să mănînce cînd şi ce vor, să doarmă oricît, să meargă oriunde vor, să fie “liberi” de orice program.

CUM SE FACE UN POMELNIC?
Pentru cei vii ce se vor pomeni:
 
Se scriu:
-   părinţii trupeşti,
-   părintele duhovnic,
-   naşii de botez şi de cununie,
-   soţia / soţul / copiii,
-   rude şi prieteni

Condiţii obligatorii pentru a fi pomeniţi la Sfînta Liturghie:

-   să fie botezat în Biserica Ortodoxă,
-   să fie cununat în Biserica Ortodoxă,
-   să nu fie cununat cu rudenii trupeşti (pînă la gradul …) sau duhovniceşti (naşi cu fini, sau rude ale cumetrilor)
-   să aibă naşi botezaţi şi cununaţi ortodox,
-   să fie drept-credincioşi (să creadă în Sfînta Treime, Maica Domnului, Sfinţi; să cinstească Sfînta Cruce, icoanele, sfintele moaşte),
-   să ducă o viaţă evlavioasă ortodoxă (rugăciune, post, prezenţă la biserică, spovedanie, milostenie şi alte fapte bune ale credinţei)

“Viaţă evlavioasă ortodoxă” înseamnă:
 
-   să nu fie: curvari, hoţi, beţivi, petrecăreţi, fumători, drogaţi, hulitori, atei, apostaţi, batjojcoritori de orfani şi văduve, ucigaşi, răpitori, scandalagii, răzbunători etc.
-   să nu practice: masturbare, perversiuni: împreunări anale / orale, cu animale; homosexualitate şi lesbianism sau pedofilie. 
-   să nu săvîrşească, să nu mijlocească, să nu îndemne sau să încurajeze practicile şi metodele contraceptive: păzire (calendar, prezervativ, sterilet), băi, leacuri, pastile, avort,
-   să nu aibă profesii imorale, prin care se aduc prejudicii (directe sau indirecte) Bisericii şi mîntuirii altora, de pildă: patron de bar, sex-shop, casă de toleranţă, regizor / actor, redactor TV, editor de publicaţii antiortodoxe (eretice, erotice, umanist / evoluţioniste), traficanţi de droguri, femei, arme etc.
-   să nu fie francmasoni: funcţionari în organizaţii, organisme, societăţi, fundaţii, asociaţii, cluburi şi ligi naţionale şi europene. 
-   să nu emită prin politica lor legi ce încalcă suveranitatea, autoritatea şi autonomia Bisericii şi a ţării (integrări, adeziuni, afilieri la organizaţii internaţionale: NATO, UE, ONU, UNESCO, FMI, Banca Mondială, Mişcarea Ecumenică etc.)
-   să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice” păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză,  dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală. 

Toţi aceştia se pot pomeni doar la Psaltire şi Sfîntul Maslu (şi se pot spovedi).


CE TREBUIE SĂ CEREM ÎNTR-UN POMELNIC

1.        Păstrarea credinţei ortodoxe, curaj în apărarea credinţei, neţinînd seama de ameninţări sau avantaje. Puterea de a săvîrşi fapte ortodoxe.
2.        Venirea la credinţă a neortodocşilor (păgîni, Iudei şi eretici creştini: papistaşi, protestanţi şi neo-protestanţi).
3.        Răbdarea necazurilor şi a celor ce ni le fac.
4.        Răbdare în boală, sărăcie, lipsă.
5.        Mulţumiri lui Hristos în necazuri, căci necazurile ne smeresc.
6.        Sănătate în Hristos.
7.        Cunoaşterea păcatelor proprii.
8.        Izbăvire de patimi.
9.        Milă şi iertare de la Hristos a păcatelor şi greşelilor noastre.
10.   Milă şi iertare de la Hristos pentru duşmanii noştri.
11.   Căsătorie spre vieţuire ortodoxă (între oameni iubitori de Hristos).
12.   Ajutorul lui Dumnezeu într-o muncă plăcută lui Hristos.
13.   Alte cereri de folos spre mîntuire.

NU CEREM:

1.   Moartea duşmanilor, pedepsirea celor ce ne-au supărat, umilit, înşelat etc.
2.   Bucurii trupeşti: satisfacţii, bogăţie, belşug, avansări.
3.   Succese, cîştiguri la jocuri, concursuri şi olimpiade şi noroc în viaţă.
4.   Sănătate cu orice preţ, neştiind că boala fără răzvrătire poate aduce mîntuire.
5.   Puteri supraomeneşti, paranormale: minuni, vedenii (arătări, lumini, mirosuri) “spirituale” – pentru bucurie trupească.
6.   Ajutor de la Hristos în toate dorinţele.
7.   Alte cereri după mintea lumii, cum ar fi “pacea între popoare”, împăcarea tuturor Bisericilor şi religiilor etc.


Cererile să nu calce poruncile Evangheliei şi ale Bisericii.


PĂCATE CARE SÎNT IERTATE PRIN SPOVEDANIE, DAR NE OPRESC DE LA ÎMPĂRTĂŞANIE

1 Lipsa rugăciunii zilnice.
2 Lipsa postului de miercuri şi vineri.
3 Nepostirea în cele patru posturi de peste an.
4  Lipsirea de la slujbele Bisericii.
6        Scandaluri, bătăi, violenţă. Lovirea părinţilor.
7        Fumatul şi beţia.
8        Ceartă/ură veche, stăruitoare.
9        Mărturia mincinoasă.
10   Mutilări (automutilări), crime.
11   Dorinţa de sinucidere.
12   Responsabilitate morală pentru sinuciderea cuiva.
13   Credinţa că te poţi mîntui şi fără Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, icoane, Evanghelie, într-un cuvînt, fără Biserica Ortodoxă.
14   Necredinţa şi îndoiala în credinţă.
15   Reaua-credinţă, care pune la îndoială predania Bisericii Ortodoxe.
16   Lipsa Botezului ortodox (fără acesta nu poate fi nici spovedit, nici împărtăşit).
17   Trecerea la altă credinţă.
18   Vrăjitorie, fermecătorie, ghicitorie şi căutarea  lor. 
19   Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc.
20   Port de amulete, talismane (cuarţuri, cristale, şnururi, brăţări), protectoare, vindecătoare.
21   Jocuri de noroc: robingo, loto, loz în plic, ruletă, bridge, wist, remi, table, cărţi, zaruri şi jocuri mecanice. Şi jocuri sportive: biliard, popice şi celelalte. 
22   Lipsa desei spovedanii, spovedania nesinceră, incompletă (ascunzînd mai ales păcatele trupeşti ruşinoase).
23   Vizionarea filmelor/spectacolelor erotice/horror/terror.
24   Masturbarea.
25   Perversiuni sexuale (relaţii orale/anale).
26   Pedofilie/homosexualitate.
27   Relaţii sexuale fără a fi cununat în Biserica Ortodoxă.
28   Relaţii sexuale cu rudenii după trup şi după duh.
29   Relaţii sexuale cu animale.
30   Folosirea diferitelor metode contraceptive: anticoncepţionale, leacuri, băi, păzire, calendar, sterilet, avort, prezervative etc.
31   Copilul mort nebotezat din negrija părinţilor.
32   Relaţii conjugale în posturile mici şi mari, în duminici şi sărbători.
33   Ocupaţie care se împotriveşte vieţii ortodoxe: bar, casă de amanet, bordel, sex‑shop, strip‑tease, anchetator la poliţie, executor judecătoresc etc.
34   Actorie, muzică, dans; participare/organizare de spectacole şi emisiuni distractive etc. (regie, coregrafie, scenografie).
Căci: “Sfinţii Apostoli afurisesc pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cîntătorii din organe, zicînd în aşezămintele lor: «Dacă vreun bărbat sau vreo femeie care a fost începător de jocuri va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau din cei ce cîntă din fluier, sau chitaragiu, sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau, de nu, să se lepede» (Cart. 8, Cap. 32), adică să fie îndepărtaţi din Biserică“ (Sfîntul Nicodim Aghioritul, în Hristoitia).
35 Sportul. (care vine din şi naşte grija faţă de trup, stimularea curviei, a părerii de sine, a trufiei succesului şi a cîştigului, riscul sinuciderii în cazul sporturilor extreme: curse diverse, paraşutism, alpinism, speologie, cascadorie etc.).
35   Colportaj de publicaţii sectare, eretice, pornografice.
36   Afaceri necurate, din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri, în temniţă.
37   Favorizare/îndemn la divorţ/avort.
38   Furt (de la oameni, ori din biserică).
39   Neparticiparea (morală, materială) la nevoile (sărăcia, boala) părinţilor.
40   Neglijarea nevoilor materiale ale familiei.
41   Trafic cu droguri, femei, arme.
42   Neimplicarea copiilor în viaţa ortodoxă, lipsa exemplului cu fapta şi cu cuvîntul.
43   Participarea le experienţe genetice sau de schimbare a sexului.
44   Răpire/sechestrare de persoane.
45   Politică anarhistă, apostată, antiortodoxă.
46   Profanare de biserici, troiţe, morminte.

Toate acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire, între 1 şi 15 ani (care se adună!).

ORICARE DIN PĂCATELE SPOVEDITE ŞI IERTATE, DACĂ SE REPETĂ, SE SPUN DIN NOU LA SPOVEDANIE, PRIMIND UN NOU CANON.


CE ESTE EREZIA?

-            Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe.
-            Credinţa, părerea şi propovăduirea că mîntuirea nu este doar în Biserică şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mîntuieşti.
-            Credinţa că - dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti “religios”, credincios, “mistic”, “spiritual” etc., fără a fi ortodox - te poţi mîntui.
-            Credinţa şi mărturisirea că te poţi mîntui (şi) prin “tehnici”, “asane”, “meditaţii”, “formule” (“mantre”), gnoză, cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase).
-            Credinţa şi afirmarea că Hristos a fost un “mare învăţat“, un “mistic”, un “iluminat”, un “înţelept”, un “guru”, un “iniţiat” cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un “şef spiritual”, un fel de “mare şaman” venit din “ceruri astrale”, ori “strălucită personalitate” a umanităţii, iar nu Însuşi Dumnezeu-Cuvîntul.

CE ÎNSEAMNĂ A FI ECUMENIST?

-            A crede şi a spune că nu contează “biserica”, religia, credinţa din care faci parte, că toate sînt bune, că toţi avem acelaşi “dumnezeu”, dar numit în diferite chipuri, după “tradiţii”.
-            A crede şi a spune că Vechiul şi Noul Testament sînt schimbate, răstălmăcite, falsificate, greşit scrise ori traduse de Sfinţii Părinţi şi de istoricii Bisericii, cu sau fără intenţia de a ascunde adevărul înşelînd pe credincioşi.
-            A crede şi a spune că Biserica nu are, nu cunoaşte şi nu vesteşte: adevărul, mila, pacea, dragostea, dreptatea etc., aşa cum au fost acestea arătate şi lăsate nouă de Hristos la vremea sa, ci că dimpotrivă, ele sînt nesigure şi relative în Biserica Ortodoxă.
-            A crede şi a spune că Biserica încă nu există (şi că Biserica Ortodoxă e doar o parte a “bisericii adevărate” ce va fi “cîndva”), ci se formează în timp, începînd de acum, înaintînd spre viitor, prin urirea tuturor credinţelor şi religiilor lumii, creştine şi păgîne, rămînînd însă fiecare cu credinţa sa, ca şi pînă acum, dar sub o conducere mondială unică.
-            A crede şi a spune că Biserica nu e numai una, ci mai sînt şi altele, “surori”: catolică, greco-catolică, protestantă, anglicană, baptistă, adventistă etc., uitînd că, precum un singur Hristos există, o singură Biserică avem.
-            A te ruga, a sluji, a te împărtăşi la un loc cu ereticii creştini (chiar avînd poruncă de la duhovnic, stareţ, episcop).
-            A moderniza Biserica şi legile ei (dogme, canoane, tradiţii, pravile şi rînduieli administrative, juridice, morale), prin reforme înnoitoare hotărîte de instanţe civile şi bisericeşti, după mintea lumii şi împotriva rînduielilor ortodoxe lăsate nouă de Sfinţii Bisericii.
-            A crede şi a spune că important e să “crezi”, să ai “credinţă” - fără a preciza cum să crezi, ce să crezi, în cine să crezi, ce credinţă să ai – să fii “bun”, “liniştit”, “paşnic”, “cuminte”, “cinstit”, “harnic”, “muncitor” etc., neştiind că atît ereticii creştini, cît şi păgînii au în chip firesc aceste virtuţi, fără a fi însă ortodocşi, botezaţi în Biserica lui Hristos.
-            A crede, a susţine, a propovădui următoarele înşelări drăceşti: spiritism (vorbirea cu morţii), yoga, reiki, zen, shiatsu, ki-kong, întemeiate pe credinţa în reîncarnare, nirvana, karma, suflet cosmic, lumi paralele, civilizaţii extraterestre, spaţii astrale, puterea horoscopului (zodiac), bioenergie şi radiestezie.
-            A crede şi a practica felurite autovindecări: mantre, tratamente naturiste, energia palmelor, antrenarea reflexelor, folosirea cristalelor, pietrelor, culorilor, sunetelor, muzicii, rîsului, hipnozei, stimularea imaginaţiei, a gîndirii pozitive, educarea minţii / sinelui / conştiinţei, sacroterapiei. 
-            A citi publicaţii ocultist-eretice-sataniste, care popularizează cele de mai sus: Biblia ortodoxă ilustrată, Credinţa ilustrată, Formula As, Bărbatul As, Femeia As, Magazin, Paranormal, Revista fenomenelor paranomale, Lumea misterelor, Revista misterelor, Dracula;
Precum şi cărţi de felul acestora: Medicina isihastă, Gîndirea pozitivă, Programul Terra, Apocalipsa decodificată, Metode sfinte şi cereşti de vindecare şi sfînt tratat de medicină, Calea spre desăvîrşire, OZN-uri de pe celălalt tărîm, Fenomenul Valentina, Puterile gîndului, Programaţi-vă succesul, Divina iubire, Bioritmuri, Îndepărtează frica, Rezolvarea conflictelor, Reiki tradiţional, Yin-yang: secrete şi reţete, Dezvăluirea aurei, Fenomenul psi – spirit şi destin, Psihometria – capacitate paranormală, Fenomene parapsihologice, Hipnoza, Terapia destinului, Reîncarnarea într-o nouă perspectivă, Călătorii astrale etc;
Cărţi de demonizare a copiiilor. Colecţiile: Pokemon, Harry Potter, Micul vampir, Ştrumfii şi seria Aventurilor baronului Munchausen, Broscuţele ninja etc.; 
Cărţi fals-ortodoxe: Epistolia, Visul Maicii Domnului, Talismanul, evangehliile apocrife: după Toma, cea Eseniană, Cartea apocrifă a lui Enoh. 
 A viziona filme de felul: Stăpînul inelelor, Highlander, Frenkenstein, Secrete şi dezvăluirii, Extratereştri, Vrăjitoarele din Salem, Dracula, Cei şapte gladiatori, Un înger pentru May, Formula mortală, Întoarcerea morţilor, Zombi, Godzilla, Evadare imposibilă etc; 
Şi desene animate: Omul de tinichea, Omul păianjen, Batman, Frumoasa şi bestia, Broscuţe ninja, Vrăjitorul din Oz, Ştrumfii etc.
- A crede şi a admira “puterile” marilor vrăjitori contemporani: Gregorian Bivolaru, Mihai Dogaru, Valeriu Popa, “fenomenul” Mudava, Ana Pricop, Desanca, Valentina, Ioan Negrea, Marian Zidaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu; şi a înşelaţilor din Biserică: preot Vrăjitoru’ (Liteni-Suceava), preot Daniel Horga (Călugăreni – Suceava), preot Gabriel Nicu (Brăneşti – Ialomiţa), ieromonah Ghelasie Gheorghe (Frăsinei – Vîlcea); autori de manuale drăceşti: Rudolf Steiner, Alistair Crowley, Alina Simina, Vasile Constantinescu, Lidia Şlesar, Vera Pfeiffer, Maria Kobrileanski, Ion Ţugui, Toni Victor Moldovanu, Vanga, Lazarev, Ion Mamulaş, Ruth Berger, Uri Geler, Ted Andrews, doctor Sorin Modreanu-Banat, Dan D. Farcaş, Florin Gheorghită, Ion Hobana, Paramahansa Yogananda, Omraam Mikhael Aivanhov, Wendy Grant.
- A crede şi a admira puterile marilor “artişti magicieni”: Jozefini, David Copperfield, precum şi altor circari şi fachiri.
-            A crede şi a spune că toate cele pomenite nu sînt erezii, nici înşelări, ci doar: “adevăr privit din mai multe unghiuri”, “părţi ale aceluiaşi adevăr”, “noi moduri de a percepe adevărul”, “moşteniri culturale şi etnice diferite”.

                                            CE ÎNSEAMNĂ A FI ATEU?

-            A fi “bun cetăţean” (chiar botezat ortodox) în relaţia cu familia, rudele, pretenii, vecinii, şefii, dar fără a crede în Dumnezeu.
-            A fi “instruit”, “învăţat”, “cult”, “savant”, “erou al neamului”, “binefăcător al societăţii”, “luptător pentru fericirea omenirii”, dar nu pentru Hristos, Evanghelie şi Biserică.
-            A fi “om de treabă”, “educat”, “cinstit”, “onest”, “serios”, “riguros şi metodic”, “harnic şi priceput”, “bun gospodar acasă şi la serviciu”, “curat şi ireproşabil în toate”, dar fără să te preocupe Hristos, Biserica, mîntuirea.
-            A fi “corect”, “punctual”, “elegant”, “manierat” şi “respectuos” cu tot omul, dar fără a te smeri, considerîndu-te om cu păcate, vinovat de multe răutăţi şi crezînd în Hristos.
-            A nu fi deloc credincios, nici măcar cît păgînii, crezînd că nu există decît ceea ce se vede, se aude, se gustă, se pipăie, căzînd aşadar în animalitate.

articol luat de aici...

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15113

Arhivă blog

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.

Lista mea de bloguri

Postări populare