Teologia Iubirii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Avva Maleahi Eacob-Yacov Nathanael

· 

Bărbatul este destinat să ducă greul luptelor vieţii şi să slujească altarului. El pune plinătatea forţelor spirituale ale personalităţii sale în independenţă faţă de devenirile existenţei, împotrivindu-se dominaţiei stihiilor trecătoare.

Femeia este predestinată iubirii. Destinul ei nu este mai puţin încărcat de slavă. Ea nu se împotriveşte, ci imprimă unei stări trecătoare eternitatea sa. Ea este aleasă să fie preoteasă în creaţie. Punând în iubire plinătatea înzestrărilor sale, ea îşi leagă toate speranţele de iubire. De aceea ea este mai strâns legată de toate tainele vieţii.

Înţelegerea Tainei Căsătoriei e mai aproape de inima femeii.

Îmbrăcată în frumuseţea regăsită a asemănării cu Dumnezeu, ca un cristal învăluit de lumina soarelui, femeia are în creştinism mişcările sufletului îndreptate din lumea văzută spre lumea nevăzută, spre tainic, spre Dumnezeu.
În iubirea femeii este prefigurată unirea pământului cu cerul. Ursita femeii este mai ales aceea de a-L căuta şi afla pe Hristos în Taina Căsătoriei. Gustând din dulceaţa binefacerilor divine, pe care numai experienţa trăită poate să le descopere, ea se ridică spre Dumnezeu ca mireasă şi se dăruieşte lui Dumnezeu până la jertfirea de sine. În acest sacrificiu este cuprinsă atât iubirea mirelui său cât şi naşterea de prunci. De fapt, aceasta este şi temelia “Cetăţii lui Dumnezeu”, a cărei piatră unghiulară e Taina Nunţii.

Afinitatea cosmică pe care fiinţa femeii o are cu elementul ceresc, prin care se descoperă sensul divin al căsătoriei creştine, reiese din faptul ca ea este ultima creatură zidită de mâinile lui Dumnezeu, între îngeri şi femeie se cuprinde tot universul.

Prin femeie, creaţiunea este chemată la desăvârşire şi înveşnicire. Ea nu apare pe ultima treaptă a existenţei ca un cast decor al cosmosului şi nici ca un fragment de realitate prin care se plineşte o lacună a creaţiei.

Bărbatul a fost chemat să fie colaborator cu Atotţiitorul în creaţie. El e factorul dinamic al dezvoltării şi spiritualizării progresive a creaţiunii. Lumea are pe bărbat drept capul ei, centrul ei ontologic. Femeia însă, după Sfântul Apostol Pavel, e “slava bărbatului” (I Cor. XI, 7).

În puritatea sa luminoasă dintâi, ea este ca o oglindă care reflectă chipul bărbatului, îl descoperă lui însuşi, iar prin acest lucru îl predispune unirii cu Dumnezeu.

În acest fel, ajutorul pe care îl acordă bărbatului este acela de a se înţelege pe sine, de a-şi realiza în lume destinul propriu, dar în acelaşi timp şi de a-şi realiza împreună un destin comun specific vieţii creştine.

Printr-o supremă încordare şi activitate creatoare, care presupune o întrepătrundere cu harul divin, omul trebuie să devină făuritorul unităţii făpturii.

Femeia rămâne puterea receptivă a elementului divin.

Vocaţia cea dintâi a Creaţiunii, care constă în “unirea naturii create cu energia dumnezeiască necreată” e rânduită în planul providenţial a se împlini prin femeie.

Ea va mărturisii în lume, prin faptul că rămâne o icoană a paradisului ce nu poate fi dat uitării: ultimul act în timp al iubirii divine creatoare, dar mai mult decât atât, va reflecta şi va împărtăşi această iubire în universul nou, spiritual, pe care îl creează împreună cu bărbatul în Căsătorie.

Adevărul şi frumuseţea căsătoriei – Teologia Iubirii, Pr.Ilie Moldovan

SPOVEDANIA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE
CHIAR DACA NU AVEM UN DUHOVNIC ISCUSIT DE NE VOM RUGA, VOM AFLA ADEVARUL

Cum toti oamenii au posibilitatea de a intra la mari duhovnici sau, mai mult, de a se spovedi la ei. Insa totul depinde de penitent. Daca avem o mare nelamurire in viata, nu stim ce sa facem, nu avem pe cine sa intrebam, atunci trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu din toata inima noastra si sazicem: „Doamne pune cuvant in gura duhovnicului meu pentru a-mi spune ce sa fac”. Si asa, daca ne rugam din toata inima, datorita credintei noastre, Dumnezeu ne poate spune lucruri mari, chiar si prin gura unui pacatos de duhovnic.
Atunci cand suntem in genunchi inaintea duhovnicului la Spovedanie sa ne inchipuim ca suntem inaintea lui Dumnezeu si sa ne daruim total, sa ne imaginam ca Dumnezeu este prezent, de fata, vede si aude tot. Deci foarte mult face rugaciunea dinainte de Spovedanie pentru ca aceasta sa aiba un efect bine facator.

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE



De preferat este ca duhovnicul sa fie bun. Daca nu-l putem gasi bun, sa ne spovedim la el asa cum este! Insa atunci cand te spovedesti, sa te rogi inaintea lui Dumnezeu ca sa puna in gura si in mintea duhovnicului raspunsul la ceea ce te framanta.
Deci rugaciunea aceasta pentru duhovnic, inainte de Spovedanie, este foarte importanta. Nu trebuie sa astepti un raspuns sau un sfat de la duhovnic si sa stai cu mainile in sold, ci trebuie, in primul rand, sa-l ajuti pentru a te putea ajuta.
Sa te rogi zicand: „Doamne pune in mintea si in gura duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos”.
Daca ai ceva de intrebat pe duhovnic, intai sa te rogi lui Dumnezeu sa-i puna in minte raspunsul. Daca nu te rogi, poti primi un raspuns mai mult omenesc. Acel raspuns obiectiv, divin si folositor vine doar datorita starii sufletesti a penitentului.

 „Doamne pune in mintea si in gura duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos”.

Daca ai ceva de intrebat pe duhovnic, intai sa te rogi lui Dumnezeu sa-i puna in minte raspunsul. Daca nu te rogi, poti primi un raspuns mai mult omenesc. Acel raspuns obiectiv, divin si folositor vine doar datorita starii sufletesti a penitentului.

https://www.facebook.com/calugarul.alb.1
Teodorescu Adrian

Despre Radiestezie...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

《Un tânăr credincios a fost chemat de un prieten de-al său la o întâlnire a radiesteziştilor. Auzind că acolo se vorbeşte foarte frumos despre Hristos şi despre puterea dumnezeiască, a crezut că îi este de folos să se apuce de radiestezie. El postea foarte mult şi se ruga în fiecare zi din Psaltire, dar în inima lui era mândrie, şi pentru aceasta Dumnezeu l-a lăsat să cadă în rătăcire. Nu după multă vreme diavolul i-a dat puteri vindecătoare, ba chiar îi descoperea anumite lucruri despre trecutul oamenilor pe care îi întâlnea. El era convins că a sporit în sfinţenie. Pentru că ştia că părintele său duhovnic spunea că radiestezia este vrăjitorie, o vreme i-a ascuns că s-a apucat să înveţe această tehnică. La un moment dat s-a gândit că ar fi mai bine să dobândească puteri foarte mari şi că, după ce le va dobândi, îi va fi mult mai uşor să îşi convingă duhovnicul că ceea ce face este bine. Odată s-a dus la căpătâiul unui muribund. Până să apuce să trateze bolnavul, acesta a răsuflat profund, ca şi cum şi-ar fi dat sufletul. Faţa i s-a relaxat. Crezând că bolnavul a murit, fără să îi ia pulsul, tânărul radiestezist şi-a spus: - E momentul să fac prima înviere din morţi. A început să se roage şi să se concentreze. După câteva minute, bolnavul a deschis ochii. Radiestezistul era convins că îl înviase. A ieşit imediat pe uşă, convins că era la măsura la care îşi putea convinge duhovnicul de harismele sale. A alergat la biserică şi a văzut că părintele spovedea. Atunci când i-a venit rândul, din strana în care stătea a ţâşnit spre preot. Dar acesta nici nu l-a lăsat să deschidă gura:
- Ce e cu tine, frate, te-a biruit patima desfrâului?
Tânărul, revoltat, a rămas pur şi simplu uimit de întrebarea care îi fusese pusă. Aşa că părintele a repetat întrebarea:
- Ce-i cu tine, te-a biruit patima desfrâului?
- Nu, părinte, Doamne fereşte. Am venit să vă spun că am înviat un mort.
- Tu, frate? Tu nu te-ai înviat nici pe tine, ce să mai vorbim de altul. Bolnavul de la spital adormise, nu murise.
- Cum de ştiţi despre el, dar despre mine nu ştiţi? - Ce să ştiu, că nu ai căzut în patima desfrâului? Asta ştiu, dar mai ştiu că ai căzut într-o patimă şi mai mare, în cea a rătăcirii. Tânărul era descumpănit. Ştia că părintele său nu avea darul vederii cu duhul. Dar totuşi ştia ce i se întâmplase, deşi nu fusese la spital.
- De ce spuneţi asta, părinte?
- Ţi-am spus doar că radiesteziştii sunt vrăjitori. Nu m-ai ascultat, ci ai căutat să mă convingi chiar şi pe mine că îi judec greşit, nu-i aşa?
- Da, părinte, dar nici nu ştiţi câte semne minunate sunt acolo, câte vindecări, câte apariţii minunate, câte minuni la tot pasul. Nu sunt acestea semne că Dumnezeu e cu ei?
- Nu, frate, sunt semne că, într-adevăr, acolo există ceva. Dar puterea lor este putere drăcească. Ştii de ce te-am întrebat dacă ai căzut în desfrâu?
- Nu.
- Te-am întrebat ca să văd în ochii tăi mirarea pe care am văzut-o: „Cum, părintele mă cunoaşte atât de puţin încât îşi poate imagina că am căzut?”. Dar îţi spun: dacă mergeai pe drumul lor, încet-încet te-ar fi convins că nu e nici un păcat să te culci cu fata pe care o iubeşti, dacă între voi e armonie.
- Nu mi-au spus aşa ceva.
- Nu ţi-au spus pentru că le era frică să nu te piardă. Vezi tu, toate grupările eretice au mare grijă să nu îşi piardă clienţii. Şi cum îşi dau seama că cineva este sensibil faţă de o anumită problemă, încearcă să nu i-o prezinte prea direct. Oricum, nu desfrâul este principala vină a radiesteziştilor, ci faptul că sunt vrăjitori. Dumnezeu nu a lăsat Bisericii nici o şcoală specială de vindecări cu bioenergie. Tehnicile lor, pe cât sunt de eficiente, pe atât sunt de pierzătoare pentru suflete. Cine merge la ei, merge la vrăjitori.
Îţi voi da să citeşti o carte care te va convinge de acest adevăr. Te va convinge că marile daruri spirituale pe care le-ai dobândit sunt diavoleşti.
- Nu imi vine sa cred parinte.
- Ştiu. Şi mai ştiu că dacă nu aş fi apucat să îţi spun că bolnavul nu murise, şansele de a te convinge că eşti în înşelare ar fi fost minime.
- De unde aţi ştiut?
- Nu contează, contează doar faptul că trebuie să îţi dai seama cât de tare ai căzut şi să încerci să te ridici. Când vrei, te aştept la spovedanie.
- Vreau să mă spovedesc chiar acum.
- Nu chiar acum, mai stai vreo jumătate de oră, gândeşte-te bine la înşelarea în care ai căzut, roagă-L pe Dumnezeu să te ierte şi apoi vino la spovedanie. Încă nu îţi dai seama de greşeala ta. Scopul nu este ca eu să îţi dau dezlegare şi tu peste două luni să alergi la cine ştie ce altă grupare eretică, unde o să găseşti cine ştie ce mari daruri spirituale. Scopul este să înţelegi că, rupându-te de Biserică, te rupi de mântuire. Eu nu plec, spovedesc până diseară, aşa că te pot spovedi oricând. Tânărul era trist. Se alesese praful de toate harismele lui.
După ce tânărul a ieşit în curtea bisericii, părintele a sunat imediat pe cineva:
- Alo, sărut-mâna, părintele Andrei sunt. Cu părintele Tihon se poate? După câteva clipe, părintele Tihon a venit la telefon:
- Mii de mulţumiri, părinte Tihon, părintele Andrei sunt. A venit radiestezistul la mine, aşa cum v-a descoperit Dumnezeu. O să fie bine, îl aduc pe drumul cel bun. Mii de mulţumiri.
- Nu îmi mulţumiţi mie, că nu am nici un merit. Dacă nu mi-ar fi descoperit Dumnezeu căderea tânărului, nu v-aş fi putut ajuta cu nimic. Vă rog însă să nu mai spuneţi şi altora despre asta, ca să nu se facă vâlvă.
- Sigur, părinte, cum spuneţi. Sărut-mâna… 》
(Din Patericul mirenilor)
                                                                                                         Sursa foto: Oana Nechifor
sursa:
https://www.facebook.com/iulian.mazilu.7

Binecuvântare ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, cat de minunate si cat de adevarate sunt cuvintele Sfantului Parinte, Ioanichie Balan: “Daca am putea face noi, tot ce invatam pe altii, am fi Sfinti! Eu invatam pe altii sa aiba rabdare in suferinta. Acum cand sunt in suferinta, vad ca nu am deloc rabdare, imi trebuie, nu rabdare, ci, indelunga rabdare.
Un frate ma intreba: „Se poate ca in timpul suferintei sa potolim durerea cu rugaciunea?”.

Aici este darul lui Dumnezeu, i-am raspuns eu. Dragostea duhovnicească biruieste durerea, cum spune Hristos despre femeia care este in chinurile nasterii, ca dupa nastere uita durerea “ca s-a nascut om pe lume”. Mare lucru este, parinte, a ne alatura cu cel ce patimeste, sa luam parte la durerea lui. Sa cerem ajutor de la Dumnezeu, ca sa putem trece cu bine valurile acestei vieti”. Cuviosul Parinte Gherontie cel nebun pentru Hristos, cand vedea pe cineva bolnav, ca sufera, ridica mainile la cer si se ruga asa: “Doamne Dumnezeule, te rog ia boala de el si da-mi-o mie!” Asta iubire crestineasca! Citeam undeva asa: “Iubirea, este puterea de a ramane impreuna, de a trece prin toate, indiferent de “valurile vietii”.
O iubire care nu este jertfelnica, care nu risca nimic, care nu sufera nimic, nu valoreaza nimic!”
   🙏 NOAPTE BUNA!
   🙏 SOMN USOR!
   🙏 ODIHNA PLACUTA!
    🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
                                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan .

IISUS HRISTOS NE IUBEȘTE! ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... 

Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Parinte, Iosif Isihastru: "Tu sa strigi fara incetare Rugaciunea mintii, cu multa silinta, cu durere multa. “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, pe mine pacatosul”, sau aceeasi rugaciune, cu aceeasi valoare dar, in forma prescurtata: “Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!”

S-o spui iarasi , si iarasi, si iarasi..., s-o spui la nesfarsit. Si, ca si cand ai vedea cu mintea pe Hristos, sa-i spui: „Mulțumesc, Iisuse Hristoase al meu, pentru cele bune, pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele, prin care trec. Slava Tie, slava Tie, slava Tie, Dumnezeul meu!". Si asa rugand si toate rabdand, iarasi va veni harul, iarasi va veni bucuria. Si aceasta se va intampla pana cand, putin cate putin, te curatesti de patimi si devii duhovnicesc. Dar pana atunci lupta!"

 Si invatatura de mai sus este completata de Sfintitul Parinte, Iosif Aghioritul, prin acest cuvant minunat, de Duhul Sfant inspirat: "Copiii mei, la temelia vietii in Hristos, sunt RUGACIUNEA si cele doua mari Sfinte Taine: SPOVEDANIA si IMPARTASANIA. Chemarea lui Hristos prin rugaciune si impartasirea cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Lui Iisus Hristos, este inceputul si sfar­si­tul vietii in Hristos. Acesta este canonul pentru voi, cei ce va aflati in lume. Hristos va iubeste! 

Sa aveti nadejde in El, fiindca, cine nadajduieste in Hristos nu da gres niciodata." Si tot inspirat de Dumnezeu ne sfatuieste Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul: "Esenta credintei este saracia cu duhul (smerenia) si iubirea nemasurata catre Dumnezeu. Sa ai mereu constiinta ca nu esti vrednic de Dumnezeu. Sa te smeresti cu inima si sa te dispretuiesti, sa indepartezi de la tine mandria si sa ai frica de Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Bogaţii şi săracii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept într-o zi plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor ... Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele 1-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:
- Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile, zi de zi?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci 1-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!
Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!


"Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)

„Judecata este rară milă pentru cel ce n-a făcut milă." (Sfânta Scriptură )

CANON DE RUGACIUNE PENTRU PARINTELE DUHOVNIC

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Parintele duhovnic este cel care ii spovedeste si ii indruma intru Hristos pe fiii sai duhovnicesti. La randul lor insa, fiii duhovnicesti sunt si ei datori sa aibe grija de parintele lor duhovnic, ascultandu-l intru toate si pomenindu-l cat mai des in rugaciunile lor.
"Parintele duhovnicesc este ca un stalp care arata calea, dar pe cale trebuie sa mergi de unul singur. Daca duhovnicul va arata, iar ucenicul sau nu se va misca, atunci nu va ajunge nicaieri, ci asa va putrezi langa acel stalp" (Cuviosul Nicon de la Optina). Astfel, din rugaciunile zilnice de pomenire nu trebuie sa lipseasca cea pentru parintele duhovnic:

"Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele meu, duhovnicul (numele), si imi iarta toate pacatele, prin rugaciunile lui."

Acela care nu are inca un parinte duhovnic, sa il caute, rugandu-se astfel:
"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta" (Sfantul Simeon Noul Teolog).

Canon de rugaciune pentru parintele duhovnic

Mai întâi spune rugăciunile începătoare: Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfânta Treime..., Tatăl nostru..., Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 50.

"Mantuieste, Doamne, pe parintele meu duhovnic (numele), pe toti fiii duhovnicesti, pe fratii nostri cei intru Hristos si pe toate rudeniile noastre cele dupa duh si dupa trup; intareste-i, apara-i si ii miluieste, da-le mangaiere in scarbe si vindecare de boli. Doamne, trimite parintelui meu harul Sfantului Tau Duh si, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, ajuta-ne sa ne indreptam viata si sa se mantuiasca sufletele noastre. Amin!"

"Doamne, Iisuse Hristoase, iarta robului Tau, parintelui meu duhovnic (numele), toate pacatele lui, cele cu gandul, cu lucrul si cu cuvantul, cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, si il fa pe el vrednic Imparatiei Tale. Daruieste robului Tau sanatate si minte luminata, descoperindu-i cum sa lucreze cu fiecare in parte, precum si cu mine pacatosul. Iar pe noi, pacatosii si nevrednicii robii Tai, pe care ne-ai incredintat in grija parintelui (numele), ne iarta de toate greselile noastre, pentru rugaciunile si nevointele sfintiei lui. Amin."

"Doamne, Dumnezeule, tu stii neputinta si slabiciunile firii omenesti, primeste dar rugaciunea smeritului tau rob, nevrednic a ma numi ucenic al Parintelui meu, pentru cel ce prin milostivirea Ta mi-a dat viata, m-a ridicat din noroiul patimilor si m-a sprijinit la tot pasul, purtandu-mi crucea si povatuindu-ma pe cararile Vietii, dupa cuvantul Tau.

Straina imi e adevarata stralucire a Cuvantului Tau, Milostive, pe care numai cei cu inima curata o pot vedea revarsandu-se infrumusetat din Preacuratul Tau Chip. Stiu ca slab si lipsit de indraznire este cuvantul meu, dar Te rog, pentru dragostea pe care Insuti o sadesti in inimile Parintilor si ale fiilor duhovnicesti, indura-te si miluieste pe Parintele meu, iertandu-i, prin mijlocirea Sfintilor Tai, toata greseala si revarsa peste el milele Tale cele bogate.

Tu stii blandetea si nevointele lui, luptele si dorul lui catre cele dumnezeiesti, nu-Ti sunt ascunse rugaciunile si ravna cu care neincetat cauta sa-si acopere fiii de toata asuprirea celui potrivnic, precum o closca, puii sai, sub aripile dragostei si ale smereniei parintesti.

Doamne, nu lasa intru intunericul mortii deznadajduitul meu suflet si degraba miluieste pe Parintele meu, iar pe mine, neputinciosul, ajuta-ma cu harul Tau, sa-mi port crucea de fiu pentru mantuirea tuturor celor ce apasa pe umerii Parintelui meu, asa cum si el si-a purtat crucea destinului de mantuire pentru nasterea si cresterea fiilor sai intru dragostea Ta.

Sa nu ne desparta pe noi intunericul mortii, Doamne, ci, prin marea Ta milostivire, fa sa fim una, uniti prin Tine si intru Tine, prin legatura dragostei, nedespartiti de Tine, Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, in veci. Amin." (Parintele Ghelasie de la Frasinei)

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul Tau, duhovnicul meu (numele) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.

Doamne, iarta-i toate greselile lui, pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia cea ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui. Vindeca-l de toata boala, de intinaciunea cea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii cei vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.

Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca. Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui. Da-i minte luminata si pricepere sfanta, care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii. Bine sporeste in el, Doamne, si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau.Amin. (metanie)

Imparate Ceresc, Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu (numele) belsug de har si bogata mila. Pogoara-Te asupra lui, odihneste intru el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin. (metanie)

Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (numele), si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l pe el de toata ispita cea trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin. (metanie)

Cuvioase Parinte Siluan, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (numele), pentru rugaciunile tale. Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (numele), pentru rugaciunile tale. (pot fi pomeniti si alti sfinti)

Cele noua Puteri Ceresti, Scaune, Domnii, Incepatorii, Stapanii, Puteri, Heruvimi, Serafimi, Arhangheli si Ingeri; Sfintilor Romani, mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase; Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintilor a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (numele), pentru rugaciunile voastre. Amin.Amin. Amin." (metanii) (Arhimandritul Sofronie Saharov de la Essex).

"O, Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu Fcioara, Imparateasa Cerului si a pamantului, asculta strigarea sufletului meu si primeste pacatoasa mea rugaciune, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, care o aduc pentru parintele meu duhovnic (numele). Fii lui intotdeauna Calauzitoare si, in toata vremea, il insoteste si il ingradeste pe el cu sfintii ingeri. Intareste-l, cand este treaz; pazeste-l, cand doarme; mangaie-l, cand plange; imbarbateaza-l, cand este trist; izbaveste-l de dureri; slobozeste-l de clevetire; ridica-l, cand este in neputinta; biruieste-i pe demonii ce lupta impotriva lui si, in primejdie de moarte fiind, ajuta-l. In fiecare zi il arata pe el infricosator pentru vrajmasii nostri cei vazuti si cei nevazuti, pentru ca ei sa stie ca el este robul Tau, Maica lui Dumnezeu, Care L-ai nascut pe Domnul Imparatul, Caruia I se cuvine toata cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin."

      "Unule, Cel ce esti grabnic Ajutator si Doctorul sufletelor si trupurilor noastre, Doamne, arata grabnica cercetare robului Tau, parintelui (numele), izbavindu-l pe el de durere si de chinuri. Daruieste-l pe el Bisericii Tale, sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul Adevarului Tau. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeste aceasta fiasca rugaciune pentru robul Tau, parintele (numele). Amin."

"Maica Domnului, imblanzeste inimile oamenilor celor rai, care se ridica asupra parintelui meu. Tu vezi osteneala si durerea parintelui meu (numele), durerile lui doar Tu singura le cunosti. Tu ii stii toate tainele sufletului, deci cauta cu milostivire spre el, usureaza-i suferinta, acopera-l cu acoperamantul Tau, cerceteaza-l pe el cu mila Ta cea cereasca, trimite-i binecuvantare in toate faptele lui si daruieste-i ajutorul tau cel nevazut si, cu sfintele lui rugaciuni, da-mi mie smerenie, pocainta, rabdare, blandete, curatie, tacere si ma acopera de toate necazurile, de vrajmasii cei vazuti si de cei nevazuti. Amin."

CINE VA PUTEA SĂ SPUNĂ LA INFRICOSATA JUDECATĂ CĂ N-A STIUT

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia,temându-se că vor avea necazuri,că vor fi daţi afară de la serviciu,că işi vor pierde averea şi libertatea.Dar Domnul Hristos ne spune,că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.Dacă nu mărturisim,ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare,chinuitoare în focul cel veşnic.

                 Pentru că DE MOARTEA TRUPEASCA,DE JUDECATA SI VESNICIE NU PUTEM SCAPA.Teama de această moarte trupească este o mare greşeală.Murim în câteva clipe,dar ce urmează este mai important.

Cum ne ia moartea?  Unde ne duce?

Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns,cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos,şi „cu atât mai mult,pentru orice cuvânt ucigător de suflet”,spune părintele Arsenie Papacioc.DACA MARTURISIM SUNTEM VII DUHOVNICESTE SI-N ACEASTA VIATA SI IN VIATA VESNICA.Iar DACA NU MARTURISIM,este o suferinţă teribilă,SE INDEPARTEAZA HARUL DUHULUI SFANT DE LA NOI SI SUNTEM MORTI DUHOVNICESTE IN ACESTA VIATA,iar după Judecata Înfricoşată,vom merge în chinurile cele veşnice.

Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut?

Dacă n-a ştiut,de ce n-a întrebat,de ce nu s-a informat?Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat,am citit şi am aflat în această viaţă?Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire.Dar iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică pentru cei care,în viaţa aceasta,nu se tem de păcat şi se ruşinează să mărturisească.Ne spune Domnul Hristos:"Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele,în neamul acesta desfrânat şi păcătos,şi Fiul Omului Se va ruşina de el,când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 38).„

                Luaţi aminte,voi toţi,care aveţi credinţă:nu vă bizuiţi prea mult pe mila lui Dumnezeu!Cu adevărat,MILA LUI DUMNEZEU SE REVARSA NUMAI IN VIATA ACEASTA PESTE HULITORII CARE NU SE CAIESC,iar la înfricoşata Judecată,DREPTATEA VA LUA LOCUL MILEI Luaţi aminte,voi toţi,cei care,cu fiecare zi,vă apropiaţi tot mai mult de moartea pe care n-o puteţi ocoli!Lu­aţi aminte,întipăriţi-vă în inimă aceste cuvinte.Nu le-a spus un vrăjmaş al vostru,ci Prietenul cel mai Bun.Aceleaşi buze Care,pe Cruce,au dat iertare duşmanilor,tot ele au rostit aceste cuvinte gro­zave,grozave,dar drepte.DE CEL CE SE RUSINEAZA DE HRISTOS IN ACEASTA LUME,SI HRISTOS SE VA RUSINA INAINTEA SFINTILOR INGERI.Cu ce ai să te mândreşti,omule,dacă lui Hristos Îi va fi ruşine cu tineDacă ţi-e ruşine de Viaţă,înseamnă că te mândreşti cu moartea;Dacă ţi-e ruşine de Adevăr,înseamnă că te mândreşti cu minciuna;Dacă ţi-e ruşine cu Mila,te mândreşti cu facerea de rău;Dacă ţi-e ruşine cu Dreptatea,te mândreşti cu nedreptatea.Dacă ţi-e ruşine cu Patima de pe Cruce,înseamnă că te mândreşti cu închinarea la lume;Dacă ţi-e ruşine de Nemurire,te mândreşti cu stricăciunea şi cu mormântul!Atunci,în faţa cui te vei ruşina de Hristos?În faţa unuia mai bun ca Hristos?Nu;pentru că nu există cineva mai bun ca Hristos.Atunci de bunăseamă te ruşinezi de Hristos,faţă de cineva mai mic decât Hristos.Îţi este ruşine de părintele tău în faţa unui şoarece,sau se ruşinează fiica de mama ei în faţa unei vulpi?Cum să te ruşinezi de Cel Bun în faţa celui rău,de Cel Preacurat în faţa celui necurat,de Cel Atotputernic în faţa neputinciosului,de Cel Înţelept în faţa nebunului?

DE CE SA TE RUSINEZI CU DOMNUL SLAVEI IN FATA UNUI NEAM CURVAR SI PACATOS?

Doar pentru că neamul acesta îţi joacă mereu înaintea ochilor,pe când Domnul nu Se vede?Pu­ţin,doar puţin mai este şi Hristos va apărea în slavă pe nori de îngeri,iar neamul acesta va dispărea dinaintea picioarelor Lui,ca praful pe care-l spulberă vântul.Cu adevărat,cu adevărat ai să te ruşinezi atunci,nu de Împăratul Slavei,ci de tine însuţi, omule;dar atunci nu-ţi va mai folosi la nimic ruşinea.Mai bine să-ţi fie ruşine acum,câtă vreme ruşinea îţi mai e bună la ceva!Să-ţi fie ruşine de toate înaintea lui Hristos,iar nu de Hristos înaintea tuturor”

.„De ce spune Domnul:de Mine şi de cuvintele Mele?Cine se ruşi­nează de Mine înseamnă:cine se îndoieşte de Dumnezeirea Mea,şi de Întruparea Mea din Preacurata Fecioară,de suferinţele Mele pe Cruce,şi de Învierea Mea,şi cine se ruşinează de puterea Mea pe pământ şi de dragostea Mea pentru păcătoşiCine se ruşinează de cuvintele Mele înseamnă: cui îi e ruşine de Evanghelie şi tăgădu­ieşte învăţătura Mea,sau cine îmi răstălmăceşte vorbele şi aduce,prin erezie,neodihnă şi lupte între credincioşi,sau cine se poartă cu obrăznicie faţă de dezvăluirile şi învăţăturile Mele,înlocuindu-le cu învăţături străine,sau cine le ascunde şi le trece sub tăcere în faţa puternicilor acestei lumi,acela se ruşinează de Mine şi se teme pentru sine însuşi.Cuvintele lui Hristos sunt testament dătă­tor de viaţă,aşa cum sunt şi Patimile Sale,şi Trupul şi Sângele Său.Domnul nu-Şi desparte Cuvintele de Sine Însuşi,nu le dă mai puţi­nă însemnătate.Cuvântul Lui nu poate fi rupt de El.Cuvântul are tot atâta putere cât şi Persoana,pentru aceea le spune ucenicilor:Acum voi sunteţi curaţi,pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3).

Hristos a curăţat prin Cuvântul Său suflete,a vindecat bolnavi,a izgonit duhurile rele,a înviat morţi.Cuvântul Lui e ziditor,curăţitor,de viaţă dătător.De ce atunci să ne pară străin lucru,când ni se spune în Evanghelie:şi Cuvântul era la Dumnezeu (Ioan 1,1)?”„Mântuitorul numeşte neamul acesta desfrânat într-un înţeles mai larg,tot aşa cum profeţii din vechime numeau desfrânare în­chinarea la alţi dumnezei (Iezechiel 23, 37).Oricine îşi lasă soţia şi îşi ia altă femeie este curvar;şi cine uită de Dumnezeul Cel Viu şi se închină lumii,este şi acela curvar.Cine lasă credinţa în Domnul ca să creadă în oameni,cine lasă iubirea lui Dumnezeu ca să iu­bească lucruri şi oameni,acela săvârşeşte desfrânare.

Pe scurt,ORICE PACAT,CARE DESPARTE SUFLETUL DE DUMNEZEU,LEGANDU-L DE VREUN LUCRU OARECARE,SAU DE VREUN OM,POATE FI NUMIT PE BUNA DREPTATE DESFRANARE,pentru că poartă toate însemnele preacurviei.Aşadar,cine se ruşinează de Hristos Domnul,Mirele inimii,în faţa unui ast­fel de neam desfrânat,e ca o mireasă care se ruşinează de mirele ei înaintea unei adunări de neruşinaţi.DOMNUL NU VORBESTE DE UN NEAM PACATOS,CI DE UN NEAM DESFRANAT SI PĂCĂTOS.

De ce?

Ca să osândească şi mai mult desfrânarea.Sub cuvântul „desfrânare” se înţe­leg aici cele mai grele,cele mai înveninate,cele mai aducătoare de moarte păcate,care-l întorc cel mai adesea pe om,de la urmarea lui Hristos, de la lepădarea de sine, de la cruce şi de la naşterea din nou”.Iar pe cei care prigonesc pe mărturisitori,îi aşteaptă Judecata Înfricoşată,pentru că Dumnezeu răzbună moartea Sfinţilor Săi (Fac.4,11;Ps.78,11;Mt.23,35;Apoc.6,9-10;19,2).

Pr. Daniel de la Rarău

ORI E FOC, ORI E NIMIC! ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Bunica punea broboada pe cap, statea in genunchi si se ruga si plangea in basma si se stergea cu capatul broboadei. Ea nu stia decat "Tatăl nostru" si vreo doua rugaciuni, dar rugaciunea ei oare o am eu? Părintele Dimitrie Bejan şi Părintele Cleopa au vazut o taranca cu opinci in picioare care se ruga si avea o flacara mare de foc deasupra capului.

 La aceasta rugaciune trebuie sa ajungem noi. ORI E FOC, ORI E NIMIC! Si atunci nu mai trebuie sa facem cereri la parlamente sa ne dea cutare. Apelam la Dumnezeul luminii si la focul rugaciunii. Rugati-va mai mult, sa vedeti cum reusiti. Rugati-va mai mult si sa vedeti cum Dumnezeu le rezolva prin ingerii Lui. 

Ca daca le-am face toate numai noi, unde mai sunt Ingerii lui Dumnezeu? Totul este s-L slavim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie sa-I ceri lui Dumnezeu ce-ti trebuie. Slaveste-L pe Dumnezeu si El iti da si ce-ti trebuie tie. Nici nu te astepti, si gasesti blidul cu mancare pe masa. Rugati-va mai mult. Cand un popor se roaga, fie si numai unu la suta, Dumnezeu cruta tara". ("Mi-e dor de Cer" - Viata Sfantului Parinte Ioanichie Balan).

Asa cum cineva spunea: "Invatati! , Invatati! , Invatati!, eu zic: Rugati-va, Rugati-va! Rugati-va!, insa cel mai minunat zice Sfantul Apostol Pavel: "Rugati-va, neincetat!" (1 Tesaloniceni 5:17). Așadar, RUGACIUNEA: ORI E FOC, ORI E NIMIC!, dupa cum si CREDINTA crestin ortodoxa: ORI E FIERBINTE, ORI E NIMIC! Din Tesalonic, va binecuvanteze și va urez: Kalinihta! (adica, Noapte buna!).

                                                                                                                                   Preot Ioan 🔔.

CALEA CEA STRAMTĂ ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice: "Crestinismul ortodox, constituie cel mai maret depozit de optimism”. Asa ne indeamna si Sfantul Apostol Pavel: “Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va!” (Filipeni 4:4). 

Un om care crede in Iisus Hristos, este vesel, este plin de nadejde, ca Hristos nu-l va lasa cu nici un chip. Si aceasta stare continua de veselie pe unde traiesti este si o stare de rugaciune si o traire crestina si de inima prezenta la Dumnezeu." Sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii noastre, prin tot ce facem, sa dam slava lui Dumnezeu si sa mergem pe “Calea cea stramta”, care duce la Rai si dupa invatatura Sfantului Parinte, Ilie Cleopa: "Sa avem in dreapta frica de Dumnezeu si in stanga frica mortii". Si fiindca, desi nu vrem, dar totusi pacatuim, trebuie sa ne caim, sa ne spovedim cat mai des posibil, avand in minte cuvintele Sfantului Parinte, Arsenie Papacioc: "Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicatii, ci de inimile noastre". 

Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, ne invata asa: "Daca ai pierdut sufletul, ai pierdut toate. Daca-l castigi (te mantuiesti), toate le castigi. Numai sa tai legatura pacatelor tale, cu sabia grozava a unei sincere pocainte”. Si atunci, dupa cum ne indeamna Sfantul Parinte, Isaac Sirul, sa ne rugam mult: "Omule, pogoara-te cu mintea in camara inimii tale si atunci ai ajuns in cer.“ 

                                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan .

Viaţa Sfântului Onufrie cel Mare

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Pe vremea când în Roma împărăţea păgânul împărat Diocleţian, în Persia domnea împăratul Narsita. Acesta se ruga cu stăruinţă lui Dumnezeu să-i dăruiască un fiu. Iar Dumnezeu, ascultându-i rugăciunea, împărăteasa a zămislit un prunc. Dar diavolul, ştiind că pruncul va deveni bine plăcut lui Dumnezeu şi dorind să împiedice acest lucru, a luat chipul unui om străin şi, venind la împărat, i-a spus: - Împărate, să ştii că pruncul nu este al tău. Când se va naşte, să porunceşti să se facă un foc mare şi să-l arunci pe prunc în el, iar dacă va arde, acesta va fi semnul că nu este fiul tău. Împăratul, încredinţându-se acestor cuvinte diavoleşti, s-a mâniat foarte tare pe împărăteasa sa, însă tăinuia acest lucru. Împlinindu-se vremea naşterii împărătesei şi născând aceasta un băiat, tatăl, în loc să se bucure de naşterea fiului său celui dăruit de Dumnezeu, s-a umplut de mâhnire, a aprins un foc mare şi a aruncat pe prunc în foc. Dar Atotputernicul Dumnezeu, Care păzeşte pe prunci cu preaminunata Sa putere, a păzit şi pe acest prunc nears de foc, viu şi întreg. Dar nu numai aceasta, ci încă şi alt lucru demn de mirare era cu putinţă a se vedea: pruncul, aflându-se în foc, a ridicat către cer mânuţele sale cele mici, ca şi cum s-ar ruga lui Dumnezeu. Iar dacă tatăl copilului a văzut acest lucru minunat, s-a înspăimântat şi şi-a dat seama că a fost amăgit de diavol.

 Scoţând pe prunc din foc nevătămat, îngerul Domnului s-a arătat împăratului certându-l că a crezut vicleşugul vrajmaşului celui înşelător. Îngerul i-a poruncit să-l boteze pe prunc şi să-l numească Onufrie, apoi să-l ducă în pustie unde-l va îndrepta Dumnezeu, căci pruncul va fi mare prieten şi plăcut al Domnului. Împăratul îndată a luat pruncul şi s-a dus, după rânduiala lui Dumnezeu, către munţii şi pustietăţile Egiptului. Iar pe când mergeau, l-a întâmpinat o caprioară albă, fiind trimisă de Dumnezeu ca să-l hrănească pe prunc cu lapte. Ea, alergând către împărat, a căzut înaintea lui în genunchi, ca şi cum i se închina şi, alăturându-se celor ce mergeau, călătorea împreună cu ei şi-l hrănea pe prunc cu laptele ei. Iar tatăl pruncului, văzând acest lucru, se mira de purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru prunc şi grăia:
- Acum am înţeles că fiul meu va fi un mare prieten şi plăcut al lui Dumnezeu. Mergând ei pe cale multă vreme, au ajuns la hotarele Tebaidei în ţara Egiptului şi, în preajma cetăţii Ermopoli, au întâlnit într-un loc deosebit de frumos o mănăstire care se numea se numea a Eritului, unde se nevoiau o sută de monahi îmbunătăţiţi. Şi a poruncit Dumnezeu împăratului să-l lase acolo pe fiul său; iar stareţul mănăstirii aceleia se mira de vizita împăratului din Persia la dânşii. Acesta a povestit stareţului aceluia toate cele despre prunc şi cum, la porunca lui Dumnezeu, a venit la mănăstirea lor. Iar stareţul, ascultând cu mirare cele povestite de împărat, a zis:
 - Cum şi cine poate dintre noi să hrănească pruncul acesta care are nevoie de lapte de mamă? În mănăstirea noastră nu are voie să intre nici o femeie.

 Împăratul a răspuns:

 - Cum până aici l-a hrănit Dumnezeu prin căprioara aceea care a venit cu noi, tot aşa şi de-acum înainte îl va hrăni aceeaşi căprioară, cât va avea nevoie de lapte. Astfel, împăratul, dăruind pe fiul său lui Dumnezeu şi încredinţându-l părintelui, s-a întors la ale sale. Iar căprioara aceea a stat pe lângă mănăstire şi a hrănit pruncul până la vârsta de trei ani.

 Iar după ce s-au împlinit acei trei ani, ea s-a dus în pustie şi pruncul a început a se hrăni cu hrana cea de obşte. Şi după ce pruncul a ajuns la vârsta de şapte anişori, adeseori se ducea la trapeză şi, cerând câte o bucăţică de pâine, se ducea în tinda Bisericii, unde era zugrăvită icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care ţinea pe mâinile ei pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, apropiindu-se Onufrie de icoană, fiind fără de răutate şi cu neştiinţă sfântă, vorbea ca şi cu un viu cu pruncul Hristos zugrăvit pe icoană, Care era ţinut de mâinile cele fecioreşti ale Pururea Fecioarei. Şi grăia astfel: „Şi Tu eşti mic precum sunt şi eu, însă eu mă duc la trapeză, cer pâine la trapezar şi mănânc, iar Tu nu mănânci niciodată. Pentru ce te chinuieşti aşa, nemâncând nimic? Iată, primeşte partea mea şi mănâncă“.
Iar pruncul Hristos cel închipuit pe icoană, ca şi cum ar fi fost viu, întindea mânuţa Sa şi lua pâinea din mâinile lui Sfântului Onufrie, care îl vedea pe El ca şi cum o mânca.

 O minune ca aceasta făcându-se nu o dată, nici de două ori, ci de multe ori, şi trapezarul văzând pe prunc luând pâinea adeseori, a început a-l pândi să vadă ce face cu pâinea şi unde o duce. Deci, văzându-l ducându-se cu pâinea la Biserică, a mers după dânsul mai de departe şi, ajungând la uşa tindei, a văzut făcându-se minunea cea mai sus-arătată şi s-a înspăimântat foarte. După aceea, ducându-se, a vestit avvei şi tuturor celorlalţi monahi mai sporiţi în fapte bune, care, auzind o minune ca aceasta, s-au înspăimântat cu totul. Atunci avva a învăţat pe trapezar astfel: „Când pruncul Onufrie va mai cere pâine de la tine, să nu-i dai, ci să-i zici: „Du-te de cere pâine de la Acela Căruia I-ai dat de multe ori“.
Iar trapezarul, ascultând pe avva, a facut aşa precum i-a poruncit. Deci dimineaţa, venind Onufrie şi cerând pâine după obicei, trapezarul nu i-a dat, ci a zis: „Du-te de cere pâine de la Acela Căruia tu i-ai tot dat de multe ori“. Deci pruncul, fiind flămând, s-a dus plângând către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a zis către pruncul Hristos, Cel închipuit pe icoană: „Trapezarul nu voieşte să-mi dea pâine de la el şi-mi este foame; dă-mi Tu de la Tine, că şi eu Ţi-am dat de multe ori!“

 Şi îndată pruncul Hristos i-a dat o pâine mare, frumoasă, curată, albă ca zăpada şi caldă. Pâinea era atât de mare, încât abia putea să o ducă pruncul cel de şapte ani. Deci, Onufrie luând pâinea din mâinile lui Hristos, o ducea cu mare osteneală. Şi venind cu ea la avva, se lăuda copilăreşte, zicând: „Iată, pruncul Hristos mi-a dat o pâine!“ Iar avva, minunându-se foarte mult de o minune ca aceea, a chemat pe toţi monahii şi le-a arătat acea pâine minunată şi a poruncit trapezarului să povestească înaintea tuturor ce a văzut.
Apoi şi Onufrie, fiind întrebat de ei, a spus că a luat acea pâine din mâinile lui Hristos însuşi. Şi toţi au început a preamări cu mare glas pe Dumnezeu, Care a făcut nişte minuni ca acestea prin pruncul Onufrie. După aceea, ei au împărţit pâinea în mai multe părţi pentru binecuvântarea şi sfinţirea tuturor monahilor. Onufrie, crescând cu fapte bune ca acestea şi cu dar de la Dumnezeu, a ajuns la vârsta maturităţii la o asemenea măsură a faptelor bune, încât a părăsit mănăstirea şi s-a sălăşluit în pustie pentru a purta război împotriva vrăjmaşilor celor nevăzuţi. Acolo a dus o viaţă simplă şi binecuvântată, plina de smerenie şi dragoste de Dumnezeu. Este înfăţişat în icoană îmbrăcat foarte sumar, datorită vieţii aspre pe care o ducea în pustiu, mulţumindu-se cu foarte puţin şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. BUCURĂ-TE, SFINTE ONUFRIE CEL MARE! SFINTE ONUFRIE, ROAGĂ-TE LUI DUMNEZEU ŞI PENTRU NOI PĂCĂTOŞII, ACUM, ÎN CEASUL MORŢII ŞI ÎN CEASUL JUDECĂŢII NOASTRE. AMIN!

INVATĂ, INVATĂ, INVATĂ ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Boca zice asa: "Iisus Hristos, urmareste pe toti oamenii, oricat fug de departe, sa-i ajunga si sa-i intoarca “acasa”.  Si asta va face pana la sfarsitul lumii." Si pentru ca: “Zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra”, TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!

Daca Dumnezeu este Atotmilostiv, atunci sa fim si noi, macar MILOSTIVI. Daca Dumnezeu este Indelung Rabdator, atunci sa fim si noi, cel putin RABDATORI. Daca Dumnezeu este Atotiertator, atunci sa fim si noi, macar IERTATORI.

Daca Dumnezeu este Atotbun, atunci sa fim si noi, macar BUNI. In Vechiul Testament gasim scris asa: “Faceti binele si raul nu va va ajunge” (Tobit 12:7). Trebuie sa luam aminte si la invatatura Sfantului Prooroc David, prin gura caruia ne indeamna Duhul Sfant: "Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea” (Psalmul 33:13). Si adevarat si minunat graieste Proorocul, fiindca, daca nu uram raul, nu putem sa iubim binele. Ba chiar mai mult, trebuie sa facem binele, ca sa ne ferim de rau. Cine da, nu trebuie sa-si aminteasca (ca sa nu se mandreasca), iar cine primeste nu trebuie sa uite (sa fie recunoscator si rugator pentru cel ce i-a dat).

 Si avem ceva de invatat si din aceasta poezie din lirica norvegiana: “INVATA DE LA GREIER, cand singur esti sa canti, INVATA DE LA LUNA, sa nu te inspaimanti, INVATA DE LA VULTUR, cand umerii ti-s grei, SI DU-TE LA FURNICA, si vezi povara ei, INVATA DE LA FLOARE, sa fii gingas ca ea, INVATA DE LA OAIE, sa ai blandetea sa”. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  Preot Ioan .

ATENTIE LA VISE SI VEDENII, MAI ALES CAND SE ADEVERESC SAU AU CHIP BUN!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...







Invataturi si pilde esentiale pentru lepadarea INSELARILOR SUBTILE: “Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata ameste­cata cu slava desarta”

„Daca vezi o lumina inlauntrul sau in afara ta, nu te incre­de in ea, daca impreuna cu lumina nu simti in tine zdrobire [de inima] pentru Dumnezeu, nici iubire pentru aproapele; dar nici nu te teme, ci smereste-te si lumina va pieri.

Daca vezi vreo vedenie sau un chip sau ai un vis, nu te incre­de in aceasta pentru ca, daca este de la Dumnezeu, Domnul te va face sa intelegi aceasta. Daca n-a cunoscut dupa gust pe Duhul Sfant, sufletul nu poate intelege de unde anume vine vedenia. Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata ameste­cata cu slava desarta si dupa aceasta se recunoaste inselarea.

Parintii zic ca, daca o vedenie e pricinuita de vrajmasul, sufletul simte tulburare. Dar numai sufletul smerit si care nu se socoteste pe sine vrednic de vedenii simte tulburare sau frica la lucrarea vrajmasului; iar omul mandru si cazut in slava desarta nu poate incerca nici frica, nici tulburare, fiind­ca el vrea sa aiba vedenii si se socoteste pe sine vrednic de aceasta si de aceea vrajmasul il inseala usor.

SĂ LUĂM AMINTE ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză! E la modă să ne scuipăm credinţa Crestin Ortodoxa, în vreme ce alţii şi-o apără pe-a lor cu dinţii. E la modă să nu avem nici cele mai elementare noţiuni de Ortodoxie, dar să ne luăm un aer semidoct, scârbit şi suficient şi să proferăm împotriva „creştinopaţilor” „pupători de moaşte”. Icoana din clasă deranjează, pe când măştile cu draci şi vrăjitoare sunt bine venite! Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză! Nu cunosc nici-un creştin sănătos la cap care să creadă şi să-şi înveţe copilul că viaţa de dincolo înseamnă “arderea pe vecie în Iad la foc mic”, iar dintre atei, liber-cugetători şi alte specii de nefericiţi apărute în peisaj, nu cred că vorbeşte vreunul copilului despre iad şi rai.

Înghiţim mizeriile altora. E minunat că înghiţim aberaţiile altora pe stomacul gol şi cu mare bucurie, că terfelim tradiţiile, credinţele, obiceiurile şi sărbătorile noastre. E indicat să preluăm pe negândite şi să punem pe un piedestal ceea ce alţii au aruncat demult la gunoi, în tomberonul de dincolo de cortină. E bine că turnăm în noi tone de băuturi acidulate pline de pesticide, exportate de americani şi pe care ei nu le mai consumă de zeci de ani. E de aplaudat că ne îndopăm copiii cu hamburgheri de la restaurante care la noi sunt de lux şi în ţara de origine sunt pentru cerşetori şi oamenii străzii. Este extraordinar că ne învăţăm copiii să preţuiască sexul şi dezmăţul de Valentine’s day şi că uităm să îi învăţăm ce înseamnă iubirea, respectul, preţuirea celuilalt. Dar cel mai frumos e de halloween, când ne îmbrăcăm copii de până în 10 ani în draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare şi-i încurajăm să celebreze moartea, groaza, întunericul şi forţele răului în loc să îi încurajăm (în aceeaşi săptămână!) să dea un colac de pomană şi să aprindă o lumânare pentru cei dragi adormiţi din familie.

... PROTESTE şi PRETEXTE ...

În tot acest timp, copiii şi părinţii din Statele Unite şi Canada protestează vehement împotriva acestui surogat de sărbătoare, iar emisiunile de ştiri din aceleaşi ţări anunţă că se înmulţesc crimele, violurile, actele sataniste şi creşte consumul de droguri şi alcool. Dacă vor şi ai noştri baluri mascate, sunt mii de posibilităţi de a-i costuma fără a intra în sfera morbidului. Copiii noştri nu-l mai cunosc pe Făt-Frumos, n-au auzit de Ileana Cosânzeana şi de alte personaje din basmele care ne-au fermecat nouă, părinţilor şi bunicilor noştri copilăria, însă ştiu de Halloween şi de obiceiuri străine şi de sufletul şi de tradiţia noastră. Iar noi, părinţi responsabili, protestăm faţă de predarea religiei în şcoli şi ne strâmbăm când se propune să avem zi liberă pentru o sărbătoare ortodoxă, deşi mulţi n-ar avea oricum în intenţie să calce pragul vreunei Biserici Crestin Ortodoxe în acea zi.

ÎN ZADAR VETI PLANGE!

E trist, dragii mei, că citatul de la începutul articolului l-am găsit pe pagina web a unei învăţătoare. Ea e omul care ar trebui să modeleze frumos sufletele copiilor noştri, şi nu să le sădească umbre. Le sărut mâna mamei mele, soacrei mele, ambele învăţătoare, şi doamnei învăţătoare a copilului meu, care au lăsat să treacă această zi fără a-i da importanţă. Şi cu riscul de a deranja, vă invit să aveţi grijă cu ce hrăniţi sufletul copiilor dvs. Dându-le otravă, otravă veţi culege şi nu veţi avea dreptul să vă plângeţi!

sursa lumeacredintei.com

CU OCHII INCHISI ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



         Un elev s-a intalnit cu profesorul lui. Profesorul a fost salutat de elev, apoi profesorul l-a recunoascut ca i-a fost elev. Elevul a completetar ca i-a fost profesor in clasa a treia. Continuind conversatia profesorul l-a intreabat ce face in viata, cu ce se ocupa. “Sunt profesor, sunt in sistemul educational a raspuns elevul.” Ce te-a determinat sa devii profesor, l-a intreabat, profesorul elevului. “Dumneavoastra!” a raspuns el. “Cand am vazut ce impact ati avut asupra mea si cand am inteles ce impact poate fi asupra elevilor, am spus, asta vreau sa devin.” “De ce am avut acest impact?” “Nu va aduceti aminte domnule profesor?” “In clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care il primise cadou de la tatal sau mama lui. Imi trebuia si mie un ceas si mi-a placut, asa ca l-am furat. El v-a spus si dumneavoastra ati facut un anunt ca cine a furat ceasul sa-l dea inapoi. As fi vrut sa fac asta, dar nu am avut curajul sa spun, imi era rusine sa vada clasa ce am facut. Vazand ca nu spune nimeni nimic, dumneavoastra ati incuiat usa, ne-ati aliniat si ne-ati anuntat ca ne veti cauta in buzunare si in felul acesta se va gasi ceasul si va fi inapoiat proprietarului de drept. M-am gandit ce urmeaza: ce rusine si ce imagine sa vada toti ca am furat ceasul. Dar ati completat: AS VREA CA TOTI SA INCHIDETI OCHII, CAND VOI CAUTA IN BUZUNARE.

Si asa am facut. Ati ajuns la mine, ati luat ceasul, ati continuat sa cautati in buzunare pana la capatul liniei de elevi, apoi la sfarsit ati inapoiat ceasul fara sa pomeniti nimic nici atunci si nici vreodata dupa aceea. Dumneavoastra mi-ati salvat demnitatea, nu ati facut din mine un stereotip, nu m-ati facut hot, furacios, nu ati pomenit nimic. Si am inteles atunci ce impact ati avut asupra mea si mi-am zis, asta vreau sa devin si eu.” “Nu va amintiti domnule profesor”, spuse elevul? “Nu!” “Dar cum de nu va amintiti, ca este totusi ceva ce ramane imprimat, un furt, o situatie de genul acesta, cel ce a facut asta.” “Nu imi amintesc spuse profesorul, pentru ca stiu ca SI EU AM INCHIS OCHII CAND AM CAUTAT PRIN BIZUNARE.”

DOAMNE, PRECUM VREI SI PRECUM STII, MILUIESTE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



“Dumnezeule cel mare si laudat, Care, prin moartea cea de viata facatoare a Hristosului Tau, din stricaciune in nestricaciunea ne-ai mutat, libereaza toate simturile noastre din amortirea patimilor, punandu-le lor povatuitor bun cugetul cel dinlnauntru; si ochiul sa fie ferit de toate vederea cea vicleana, auzul nestrabatut de cuvinte desarte, iar limba curata de vorbe necuviincioase. Curateste buzele noastre, cu care Te laudam pe Tine, Doamne; fa ca mainile noastre sa fie ferite de faptele rele si sa lucreze numai cele bineplacute Tie, toate madularele si gandurile noastre intarindu-le cu Harul Tau”. Amin!
🙏 Bucuria mea, azi si in toate zilele vietii tale sa te lasi in voia lui Dumnezeu: “Faca-se voia Ta!”. Aminteste-ti cum a mers Sfantul Apostol Petru pe apa. Dar cand si-a luat privirea de la Hristos, cand s-a indoit a inceput sa se scufunde! Sa zici: Doamne, precum vrei si precum stii miluieste! Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. Amin si Aliluia!                                                                                                                           
                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

CUM ISPITESC DIAVOLII PE OAMENI ?

Diavolii şi-au dezlănțuit toată mânia lor asupra oamenilor care sunt creați după chipul lui Dumnezeu, plămada mâinilor Sale.
Toate eforturile lor sunt îndreptate pentru a duce cât mai multe suflete omenești în Iad. Iar pentru aceasta se folosesc de toate experiențele , cunoștințele și forțele lor.
Diavolul, amăgind pe Adam prin Eva, a făcut să li se ia slava cu care Dumnezeu îi acoperea. Si, astfel, Adam s-a văzut gol (trupește) cu toată urâțenia lui, pe care mai înainte nu o vedea, întrucât cugetul lui se desfăta de frumusețile cele cerești . De fapt, după căderea sa din har, cugetările lui s-au făcut pământești și tindeau în jos, iar cugetul lui simplu și bun s-a amestecat cu acel cuget trupesc al păcatului. De atunci, în jurul inimii omului rotește acoperământul întunericului, adică focul duhului lumesc, care nu lasă mintea să creadă sau să iubească pe Dumnezeu și nici să împlinească voia Lui Sfântă.

Creștinul are libertatea și Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominația diavolului (1 Corinteni 10,13). Sfântul Diadoh al Foticeii spune: „Din Dumezeieștile Scripturi și din însăși simțirea minții aflăm că înainte de Sfântul Botez, Harul lui Dumnezeu îndeamnă sufletul spre fapte bune din afară, iar satana foiește în adâncurile inimii, ascuns în gânduri” (Psalm 63,6-7).

În momentul în care ne-am renăscut prin Sfântul Botez, diavolul lucrează din afară, iar harul lui Dumnezeu, din inimă. În inima omului se săvîrșește războiul satanei, care fiind nevăzut nu-l simt cei mai multi creștini . Prin Sfântul Botez diavolul este scos afară din suflet, dar i se îngăduie să lucreze asupra lui prin trup.

Când Harul Dumnezeiesc părăsește pe om, diavolii foiesc ca niste șerpi în adâncul inimii, neîngăduind deloc sufletului să caute spre dorința binelui. Iar când, prin rugăciune, Harul lui Dumnezeu pătrunde în minte, diavolii se strecoară ca niște nori întunecoși prin portile inimii, spre patimile păcatului. Deci, după Botezul creștin , diavolii petrec împrejurul inimii creștinului, lucru pe care vrăjmașii mântuirii noastre nu vor să fie știut de oameni, că nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea și Sfintele Taine.

Astfel, diavolul rămânând în exterior seduce pe om cu mândria, slava deșartă și mai ales cu senzualitatea, cu îngăduința lui Dumnezeu, care pune astfel la încercare virtuțile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, împlineste o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6,p.315).

Există, în cei care se îndulcesc cu patimile, simțirea unei iubiri pătimașe a trupurilor și un duh necurat diavolesc sălășluit în însăși simțirea celui luptat de desfrânare. Acesta simte arderea dureroasă a trupului, ca si cum ar fi într-un cuptor de foc. Acest lucru îl face să nu se teamă de Dumnezeu, să disprețuiască aducerea aminte de chinurile Iadului, să fie nepăsător față de Biserică și rugăciune. Ajunge astfel ca un ieșit din minți și din sine și amețit de pofta desfrânării. Persoanele care îsi imaginează și visează des că fac păcatul desfrânării pot ajunge după o perioadă de timp să desfrâneze cu diavolii. Sunt și femei care trimit diavolii desfrânării la bărbați , în timp ce acestia dorm, pentru a-i stârni spre desfrânare.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Când duhul necurat iese din om (prin Sfântul Botfez, Sfânta Impărtăsanie si celelalte Sfinte Taine) umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă…

Dacă însă creștinul face din nou păcate de moarte, el răstignește a doua oară pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Evr. 6,4-6) care se află în inima sa de la Dumnezeiescul Botez” (Galateni 3,27). Duhul necurat, neaflând odihnă, zice: „Mă voi întoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit). Și venind o află măturată si împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el și intrând, locuieste acolo. Și se fac cele de pe urmă ale omului acestuia, mai rele decât cele dintâi” (Matei 12,45).

Și astfel devine creștinul îndrăcit, chinuit de diavoli, făcând păcate din ce în ce mai mari (betie, desfrânare, hulă, avorturi…).
RRUGĂCIUNE PENTRU ISGONIREA DUHURILOR NECURATE
Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, a tuturor Sfinţilor Tăi, a Sfântului… şi a Sfinţilor a căror pomenire azi săvârşim… ascultă rugăciunea robului Tău…, pentru iertarea păcatelor lui şi a celor ce locuiesc împreună cu el; şi-l scoate de sub stăpânirea satanei pe el şi cei împreună cu el şi toată gospodăria şi avutul lui unde locuieşte el care este munciţi şi stăpânit de puterea satanei, pentru păcatele lui; Şi, după cum pe cei doi demonizaţi i-ai scăpat poruncind duhurilor necurate să iasă din ei să intre în turma de porci; şi după cum ai ascultat ruga tatălui acelui copil lunatec, care era muncit de un duh surd şi mut şi l-ai vindecat; şi, după cum în sinagogă ai poruncit duhului celui necurat să iasă din acel om pe care-l muncea şi la mulţi asemenea; aşa şi acum porunceşte acestor duhuri necurate şi schingiuitoare să iasă din robul Tău… şi din cei împreună cu el şi din toată latura gospodăriilor lui şi să se ducă în locuri pustii şi nelocuite de fiinţă şi să stea acolo după porunca Ta şi rugăciunea noastră către Tine şi să nu mai aibă putere de stăpânire şi schingiuire asupra lui, şi tuturor celor ce se roagă Ţie şi sunt pecetluiţi cu pecetea Darului Sfântului Duh, şi botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh; în Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, care ne-ai dat stăpânire şi putere să călcăm peste toată puterea satanei, prin ajutorul Tău şi a tuturor Sfinţilor Tăi: AMIN.