BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
"De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,
Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii M-au strapuns,
Tu erai mic si slab, Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,
Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte!
Cuprinde-ma mai tare! S NU MA LASI,
SA NU TE LAS, nici cand unirea doare!"
Bucuria mea, sa nu cauti sa fii placut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindca, oamenii te vor dezamagi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, sa fii placut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai dupa aceea, oamenilor. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎
"De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,
Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii M-au strapuns,
Tu erai mic si slab, Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,
Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte!
Cuprinde-ma mai tare! S NU MA LASI,
SA NU TE LAS, nici cand unirea doare!"
Bucuria mea, sa nu cauti sa fii placut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindca, oamenii te vor dezamagi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, sa fii placut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai dupa aceea, oamenilor. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu