🙏🏽 Bucuria mea, acum sunt vremurile de pe urmă cu păcate multe, credinţă puţină, rugăciune din fugă, vremuri de pe urmă. Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui!”
Dar, tu să știi că, în Taina Sfintei Spovedanii, celui care își mărturisește păcatele, i se cere neaparat: CĂINȚĂ și SINCERITATE.
Trebuie să știm clar că: Păcatele nu le iartă preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT, ÎN DUHUL SFÂNT.
CĂINȚA, este părăsirea gândurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor deșarte, a patimilor, a păcatelor și întoarcerea pe calea lui Hristos.
CĂINȚA, este cea dintâi treaptă care duce la Împărăția lui Dumnezeu.
CĂINȚA, este singura cale de a bate la poarta cerului.
CĂINȚA, este străvederea dintr-o dată a leprei păcatului care îi roade sufletul. Este ca și când un om având părul negru și neprivind-se multă vreme în oglindă, s-ar uita deodată și s-ar vedea cu părul albit. Care este această oglindă? Oglinda este Iisus Hristos, oglinda în care fiecare se vede așa cum este. În această oglindă, fiecare se vede plin de mizerie sufletească, plin de lepra păcatelor.
CĂINȚA, este începutul lepădării de voia proprie și începutul împlinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodată sinonim cu "voia proprie". Cine trăiește după voia sa, trăiește în întuneric spiritual, în nebunie, în scrâșnirea dinților. Sfântul Apostol Petru, s-a lepădat de 3 ori, dar, prin căință sinceră a fost repus în treapta Apostolească.
CĂINȚA TÂLHARULUI DE PE CRUCE, ne arată putința mântuirii, fie și în ultima clipă: cea a morţii. IAR CLIPA MORȚII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VEȘNICIA CARE NE AȘTEAPTĂ.
"Privește cu-ndurare, Doamne,
Și iartă-mi neputința,
Când valuri bat să mă doboare,
Mărește-mi Tu credința,
Și pune-n mine un duh nou,
Și-o inimă curată,
Smerit, să-ți mulțumesc, Iisuse,
Să nu uit niciodată".
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
CĂINȚA, este părăsirea gândurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor deșarte, a patimilor, a păcatelor și întoarcerea pe calea lui Hristos.
CĂINȚA, este cea dintâi treaptă care duce la Împărăția lui Dumnezeu.
CĂINȚA, este singura cale de a bate la poarta cerului.
CĂINȚA, este străvederea dintr-o dată a leprei păcatului care îi roade sufletul. Este ca și când un om având părul negru și neprivind-se multă vreme în oglindă, s-ar uita deodată și s-ar vedea cu părul albit. Care este această oglindă? Oglinda este Iisus Hristos, oglinda în care fiecare se vede așa cum este. În această oglindă, fiecare se vede plin de mizerie sufletească, plin de lepra păcatelor.
CĂINȚA, este începutul lepădării de voia proprie și începutul împlinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodată sinonim cu "voia proprie". Cine trăiește după voia sa, trăiește în întuneric spiritual, în nebunie, în scrâșnirea dinților. Sfântul Apostol Petru, s-a lepădat de 3 ori, dar, prin căință sinceră a fost repus în treapta Apostolească.
CĂINȚA TÂLHARULUI DE PE CRUCE, ne arată putința mântuirii, fie și în ultima clipă: cea a morţii. IAR CLIPA MORȚII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VEȘNICIA CARE NE AȘTEAPTĂ.
De aceea zice proorocul: “Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău!” (Amos 4:12).
"Privește cu-ndurare, Doamne,
Și iartă-mi neputința,
Când valuri bat să mă doboare,
Mărește-mi Tu credința,
Și pune-n mine un duh nou,
Și-o inimă curată,
Smerit, să-ți mulțumesc, Iisuse,
Să nu uit niciodată".
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu