Bucuria mea, te rog să nu crezi niciodată în vise, chiar dacă unele se brodesc, se adeveresc. Mulți ușuratici au fost duși în pierzare de către diavol, fiindcă, au socotit că visele lor sunt de la Dumnezeu. Omul smerit, spune așa: "Eu sunt om păcătos și de aceea nu sunt vrednic să primesc descoperiri de la Dumnezeu, în vis, ori aievea, adică, prin vedenii". Sfântul Părinte, Grigorie Dialogul, spune așa: "Mare virtute este a nu crede în nici unul din visele noastre, fiindcă, altfel diavolul își bate joc de noi și ne smintește".
Chiar în Biblie ne spune Dumnezeu că este neapărat nevoie să fim prevăzători și să nu credem în vise:
"Ca și cel care se ține de umbră și aleargă după vânt, aşa este și cel care crede în vise. Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele" (Sirah 34:2-7).
Așadar, dacă de umbră nu ne putem ține și după vânt nu putem alerga, nici în vise să nu credem.
"Un pustnic petrecuse 50 de ani sihăstrind în pustie, în privegheri și în înfrânare. Însă, odată i s-a aratat diavolul în chipul lui Hristos și i-a dat poruncă să se îndepărteze de ceilalți, prin post mult mai aspru și prin nevoință. Nici măcar la Sfintele Paști nu venea la Biserică, ca să nu mănânce împreună cu părinții, călcând astfel postul aspru. Diavolul, îndelung l-a ținut în amăgire, după care i s-a arătat odată în chip de înger. Nefericitul pustnic i s-a închinat ca unui înger. Diavolul i-a poruncit să se arunce în fântână, ca să se încredințeze că datorită marii sale virtuți, a sfințeniei sale și a nevoințelor pe care le săvârșise pentru Dumnezeu, nu i se poate întâmpla nici-un lucru rău. Și pustnicul având încredințare nestrămutată că visele lui sunt adevărate, a sărit în fântână. Din purtarea de grija a lui Dumnezeu, fapta a fost văzută de câțiva călugări, care l-au scos cu mare greutate din fântână. Doar două zile a mai trăit pustnicul, iar în a treia zi a murit".
Iată cum, încrederea în vise a dus la pierzare chiar și un pustnic cu viață duhovnicească aleasă. De aceea, încă odată vă îndemn să nu credeți în vise și să nu le povestiți altora.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.
"Un pustnic petrecuse 50 de ani sihăstrind în pustie, în privegheri și în înfrânare. Însă, odată i s-a aratat diavolul în chipul lui Hristos și i-a dat poruncă să se îndepărteze de ceilalți, prin post mult mai aspru și prin nevoință. Nici măcar la Sfintele Paști nu venea la Biserică, ca să nu mănânce împreună cu părinții, călcând astfel postul aspru. Diavolul, îndelung l-a ținut în amăgire, după care i s-a arătat odată în chip de înger. Nefericitul pustnic i s-a închinat ca unui înger. Diavolul i-a poruncit să se arunce în fântână, ca să se încredințeze că datorită marii sale virtuți, a sfințeniei sale și a nevoințelor pe care le săvârșise pentru Dumnezeu, nu i se poate întâmpla nici-un lucru rău. Și pustnicul având încredințare nestrămutată că visele lui sunt adevărate, a sărit în fântână. Din purtarea de grija a lui Dumnezeu, fapta a fost văzută de câțiva călugări, care l-au scos cu mare greutate din fântână. Doar două zile a mai trăit pustnicul, iar în a treia zi a murit".
Iată cum, încrederea în vise a dus la pierzare chiar și un pustnic cu viață duhovnicească aleasă. De aceea, încă odată vă îndemn să nu credeți în vise și să nu le povestiți altora.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.
