ÎNVĂTĂTURI CORECTE SI ÎNVĂTĂTURI GRESITE DESPRE TAINA SFINTEI ÎMPĂRTĂSANII

---Ce se ia dupa Sfanta Impartasanie: anafora, agheasma mare, mica sau vin?

 
Dupa Sfanta Impartasanie se ia anafora, iar dupa aceea putin vin ca sa se clateasca gura si sa se inghita toata Sfanta Impartasanie.
---Ce se ia inainte de Sfanta Impartasanie?
In ziua in care ne impartasim nu trebuie sa mancam si nici sa bem nimic.
---Femeile se pot impartasi in perioada ciclului lunar ?
Femeile, in perioada ciclului lunar nu au voie sa se atinga de nimic sfintit, dar daca se afla cineva pe patul de moarte, nu se mai tine cont de asta si se poate spovedi si se poate impartasi.
---Cand preotul te dezleaga pentru Sf. Imprtasanie, iar canoanele te opresc, cum procedam ?
Cand preotul te dezleaga sa te impartasesti, iar canoanele si constiinta ta te opresc, sa nu te impartasesti, pentru ca Sf. Apostol Pavel zice: "Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa manance din paine si sa bea din pahar". Aceasta este o problema spinoasa, caci se intampla de multe ori sa se marturiseasca crestini care fac pacate mari cum ar fi betia, curvia, mandria, ferirea de a face copii, fumatul etc., la preoti care fac si ei astfel de pacate, iar acestia sa le spuna ca nu-i pacat si sa le dea si dezlegare la Sfanta Impartasanie! Nicidecum sa nu ne impartasim, desi am putea sa o facem pentru ca avem dezlegare, ci sa cautam un duhovnic fara pacate mari, nu pentru ca ar avea mai mult har, cum zic unii, ci pentru ca sa ne sfatuiasca mai bine.

 
---Cum procedam cu resturile de mancare pe care le scoatem din gura dupa ce ne-am impartasit, si cate zile tinem aceasta regula ?

 
Resturile scoase din gura dupa ce ne-am impartasit se ard in foc. Aceasta regula se pastreaza o zi. Putem insa evita in acea zi sa mancam de exemplu peste.

 
---Cate zile minimum trebuie sa tinem post sufletesc si trupesc, inainte de Sf. Impartasanie ?
Minimum trei zile, afara de bolnavi, care nu pot decat o zi sau deloc. A se face insa diferenta intre impartasirea in timpul posturilor si cea in dulce. Daca ne impartasim in post, trebuie sa postim atat inainte, cat si dupa ce ne-am impartasit, adica sa tinem tot postul. Exceptie fac, bineinteles, bolnavii si batranii, recomandabil cu dezlegarea duhovnicului, nu de capul lor.

 
---Dupa Sf. Impartasanie, in ziua aceea se poate sta in genunchi, se pot face metanii ?
Dupa Sf. Impartasanie, in ziua aceea nu se sta in genunchi, nu se fac metanii, ci se fac numai inchinaciuni cu plecaciuni.

 
---Daca dupa ora 24 am mancat, am baut apa si apoi am dormit, dimineata ne putem impartasi ?
Dimineata nu ne putem impartasi pentru ca acest lucru arata neglijenta, lipsa de evlavie si nepasare.

 
---Daca in noaptea dinaintea Sf. Impartasanii, crestinul a avut un vis desfranat se mai poate impartasi ?
Nu se poate pentru ca in acest caz este necuratie.

 
---Cum trebuie sa ne prezentam in biserica, trupeste, cand vrem sa ne impartasim ? (partea femeiasca)
Cine vrea sa se impartaseasca fara sa se osandeasca sa nu vina la impartasit fardata, cu rochii stramte, scurte, despicate, in pantaloni, cu palarii, cu fel de fel de zorzoane, cu capul gol, rujate, cu unghiile vopsite; daca vin astfel arata necredinta, nepasarea de cele sfinte.

 
---CAT DE DES SE POT IMPARTASI CREDINCIOSII ?

 
Astazi in ortodoxie exista pareri si practici diferite privind administrarea deasa sau rara a Sfintei Euharistii. Trebuie subliniat de la inceput ca efectele Sfintei Impartasanii nu depind insa de numarul de impartasiri, ci de pregatirea noastra sufleteasca cu care o primim. Traditia bisericeasca si Sfintii Parinti evidentiaza adesea regula aplicata totdeauna in Biserica Ortodoxa care nu indica nimanui sa vina la impartasire fara pregatirea necesara din care un loc de frunte il ocupa Taina Spovedaniei, prin care se face curatirea sufletului. Iata un exemplu in acest sens. Sfantul Ioan Gura de Aur in "Omilia a XVII-a catre Evrei, ne spune: "Multi se impartasesc cu aceasta jertfa o data pe an, multi de doua, altii mai des si catre toti acestia se indreapta cuvantul nostru. Dar nu numai catre cei de fata, ci si catre cei ce sunt in pustietati, caci acestia fac acest lucru o data pe an si, de mai multe ori, la doi ani. Deci care trebuie laudati ? Nu voi lauda nici pe cei ce se impartasesc o data, nici pe ce de mai multe ori, ci numai pe cei ce se impartasesc cu constiinta curata si a caror viata este neprihanita. Pe unii ca acestia totdeauna ii vom lauda, iar cei ce nu sunt curati, sa nu se apropie de Sfanta Impartasanie fiindca acestia primesc asupra lor judecata si osanda... Tu te desfatezi la masa duhovniceasca, si apoi iarasi iti intinezi gura cu noroi?… Crezi ca iti ajung patruzeci de zile spre a te curati de pacatele comise timp indelungat si dupa o saptamana iarasi te intorci la cele de mai inainte?... Spune-mi daca vindecandu-te in patruzeci de zile de boala indelungata si apoi iarasi inapoindu-te la mancarurile care au pricinuit boala, nu ai pierdut atata osteneala de mai inainte?"

 
De la toate acestea si pana la situatia jalnica si impotriva firii la care s-a ajuns in zilele noastre, ca la Sfanta Liturghie sa nu se impartaseasca nimeni dintre credinciosi, este o cale lunga. Cat de nefiresc suna cuvintele preotului: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati !" atunci cand sunt rostite in gol, pentru ca nimeni nu se va mai apropia de Sfanta Impartasanie ci, mai rau, in unele locuri, toti credinciosii din biserica vor face un pas-doi inainte, facand dezordine, zgomot si inghesuindu-se ! Prin aceasta se desfiinteaza chiar scopul principal al Sfintei Liturghii: preschimbarea darurilor de paine si vin in Trupul si Sangele Mantuitorului, apoi impartasirea credinciosilor cu ele. Nu se poate concepe Sfanta Liturghie fara impartasirea credinciosilor, lucru aratat in practica Bisericii primare, cand impartasirea duminicala era o regula comuna. Canonul 9 apostolic spune: "Toti credinciosii care intra in biserica si asculta Scripturile, dar nu raman la slujba si la Sfanta Impartasanie, aceia trebuie sa se afuriseasca". Iata deci ca Impartasania avea un caracter obligatoriu, dar observam ca dorinta de impartasire scazuse, deoarece credinciosii nu puteau fi pregatiti de fiecare data. Asa se face ca Biserica a instituit anafora pentru a-i tine pe credinciosi in legatura cu Sfantul Altar (a nu se intelege ca anafora ar fi echivalenta cu Sfanta Impartasanie ).

 
De-a lungul veacurilor, nu s-au fixat perioade anume in care sa se impartaseasca credinciosii, ci a fost lasata la libera voie a credinciosilor, in functie de dorinta si pregatirea lor. Porunca a 4-a bisericeasca spune ca suntem datori sa ne impartasim de 4 ori pe an in cele 4 posturi, sau macar o data pe an, in postul Sfintelor Pasti. Aceasta nu inseamna ca impartasirea mai deasa este interzisa, ci porunca arata doar momentele care sunt obligatorii. Mai trebuie sa mentionam ceea ce ne invata Sfantul Simeon arhiepiscopul Tesalonicului in secolul al XV-lea, care recomanda dar nu obliga impartasirea deasa, spunand ca acei care iubesc pe Domnul "sa nu depaseasca 40 de zile" fara a se impartasi. Aceasta iarasi nu inseamna ca cineva ar fi oprit inainte de acest termen, deoarece in continuare Sfantul Simeon zice: "de se va putea, credinciosii sa se apropie de Impartasanie in toate duminicile, si mai ales cei batrani si bolnavi, pentru ca aceasta este viata si tarie". Asadar credinciosii se pot impartasi nu doar in timpul posturilor, ci in orice timp, daca simt nevoia si se pregatesc prin Spovedanie. Si nu in ultimul rand trebuie sa se tina cont de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Ori de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana ce va veni. Astfel oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si numai asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit"(I Corinteni 11;26-30).
Impartasania stim cu totii ca este sfintenia cea mai mare, unirea noastra cu Dumnezeu care este foc mistuitor, si trebuie sa facem o cat mai buna pregatire si curatenie sufleteasca si trupeasca caci nu putem primi aceasta Taina oricum. De aceea nu pot spune tuturor la fel. Cei casatoriti, mai greu se pot pregati. Tineretul cu greutatile lui, cei mai in varsta cu altfel de greutati. Unii se pot vaita de o neputinta, altii de alta neputinta. E bine, foarte bine sa se poata impartasi omul cat mai des, dar nu fara pregatire corespunzatoare. Nu conteaza deasa sau rara impartasire, ci pregatirea cu care o primim. Calugarii si maicile care stau in manastire si in biserica si tot nu se incumeta sa se impartaseasca mai des. Unii pot de 4 ori pe an, altii de 8 ori pe an, altii numai o data. A se face diferenta intre Spovedanie care poate fi fara Impartasanie, in timp ce invers nu poate fi (Impartasanie fara Spovedanie).

 
---CAND SE CUVINE SA SE IMPARTASEASCA CREDINCIOSII ?

 
In primul rand trebuie amintit ca nu este obligatoriu sa asteptam venirea unui post pentru a ne impartasi, ci o putem face ori de cate ori simtim nevoia si vrednicia.
Apoi, pentru ca postul e un mijloc in plus pentru primirea Sfintei Euharistii, in mod normal ar trebui sa ne impartasim la sfarsitul postului, pentru a simti din plin bucuria sarbatorii care incheie fiecare din cele 4 posturi. Nicăieri însă nici un preot nu ar avea cum să spovedească pe toti credinciosii în 1-2 zile. Obiceiul de a posti doar in prima si ultima saptamana nu este valabil ca regula generala. Durata si felul postirii sunt de competenta duhovnicului, el acordand dezlegarea de la caz la caz. Deci in primul rand trebuie sa tinem cont de sfatul duhovnicului si sa postim fiecare cat si cum putem. Atentie insa! Neputinta de a posti este una, lipsa de vointa este alta! Neputinta poate fi din cauza unei boli a aparatului digestiv (mai ales a stomacului), a sangelui (exemplu anemie) sau din cauza batranetii; lipsa vointei, a dorintei de abtinere, stapanirea poftei de bucate gustoase este cu totul altceva.

 
---CREDINCIOSII AU VOIE SA SARUTE ICOANE SAU MANA PREOTULUI DUPA CE AU PRIMIT SFANTA EUHARISTIE ?

 
Impartasirea cu Sfintele Taine reprezinta „arvuna vietii vesnice” si „antidotul nemuririi”, asa cum frumos ne invata Sfintii Parinti. Insa ea este si „foc care arde pe cei nevrednici”.
De aici a aparut grija de a o pastra cu sfintenie. Astfel, unii credinciosi nu mai saruta nimic din cele sfinte, nici mana preotului si mustra pe cei care fac acest lucru, deranjand vizibil atmosfera din biserica.
O asemenea practica nu e corecta. Impartasania nu ramane pe buze, ci se inghite. De aceea e binevenit obiceiul de a primi, dupa Impartasanie, anafora si chiar un pic de vin, acestea pentru ca din Impartasanie sa nu ramana nimic afara. Apoi icoanele nu sunt lucruri care sa intineze sau sa anuleze efectul Sfintei Impartasanii, ci sunt obiecte sfinte, care mereu aduc binecuvantare si sfintire. Asemenea si mana preotului trebuie sarutata dupa fiecare Sfanta Liturghie, la momentul miruitului, caci este acea dreapta care binecuvinteaza si sfinteste, prin care lucreaza harul Duhului Sfant, iar preotul se impartaseste la fiecare Sfanta Liturghie si este purtator de Hristos dupa fiecare Sfanta Liturghie.
Tot in legatura cu impartasirea se pune problema daca avem voie sa ne sarutam parintii, copiii, rudele si cunostintele. Imbratisarea sau sarutarea lor nu pericliteaza efectele Impartasirii. In ce priveste sarutul cu nuante erotice, acolo apare pacatul. Acest fel de sarut face rau oricand, nu doar dupa impartasire, mai ales in vremurile noastre, cand este la moda si se practica intr-un stil respingator.

 
---ESTE ADEVARAT CA, DACA DORMIM IN ZIUA IN CARE NE-AM IMPARTASIT, VIN DIAVOLII SI FURA SFÂNTA ÎMPĂRTĂSANIE?

 
Aceasta este o conceptie deja aberanta. Cel impartasit devine purtator de Hristos. Somnul ca odihna este randuit de la Dumnezeu. Diavolii nicidecum nu se pot atinge de efectele Sfintei Euharistii, unul dintre efecte fiind sporirea in viata duhovniceasca si in lupta cu raul. Daca diavolii ne pot ispiti chiar si imediat dupa ce ne-am impartasit, Trupului si Sangelui lui Hristos pe care le-am inghitit nu le pot aduce nici o stricaciune. Si cum ar putea oare diavolii sa-L afecteze direct pe Hristos Cel in chipul painii si al vinului? Se spune ca singurul loc din aceasta lume unde nu poate patrunde diavolul niciodata este Sfantul Potir, unde se afla Insusi Mantuitorul Hristos coborat intre noi oamenii. Important este sa citim rugaciunile de multumire din canonul care trebuie citit cand ne impartasim.

 
---DACA DIN GRESEALA, SPALANDU-NE PE DINTI, AM INGHITIT APA, NE MAI PUTEM IMPARTASI IN ACEA ZI ?

 
Canonul 6 al Sfantului Timotei al Alexandriei zice: "Intrebare: Daca cineva ajunand spre a se impartasi, spalandu-si gura a inghitit apa nevrand, se cuvine a se impartasi ? Raspuns: Da, caci satana afland prilej de a-l opri de la impartasire, mai des va face aceasta".
Raspunsul ne este dat clar de Sfantul Timotei. Se intelege insa ca doar daca inghitim accidental o gura de apa si nu mancare sau alt lichid. Totusi, pentru a nu avea nici o indoiala, e bine sa ne spalam pe dinti seara inainte de a ne impartasi, evitand astfel sa mai numaram daca am inghitit doar o gura si nu o gura si jumatate de apa !

 
---ESTE CORECTA ADMINISTRAREA SFINTEI IMPARTASANII LA PERSOANELE INCONSTIENTE ?

 
         Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: "Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: (Matei 26 ; 26), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance". Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara voinata si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

 
Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

 
---SE POATE CUNOASTE EVOLUTIA STARII MURIBUNDULUI DUPA FELUL CUM "CADE" SFANTA IMPARTASANIE ÎN LINGURITĂ?

 
Se spune adesea ca, daca Impartasania sta pe varful linguritei, cel in cauza nu mai are mult de trait, iar daca sta spre coada linguritei va mai trai. Asemenea si daca Impartasania pluteste, cel in cauza va trai, iar daca se lasa la fundul linguritei, va muri.
Aceste interpretari nu au absolut nici un temei, ci sunt influente provenite din vrajitorie. Se stie ca Impartasania pentru bolnavi se pregateste o data pe an, in Joia Patimilor, la Sfanta Liturghie, si apoi se sfarama si se usuca marti in Saptamana Luminata. Cand se impartasesc bolnavii, se pun cateva faramituri intr-o lingurita, peste care se toarna vin, agheasma sau apa curata pentru a putea fi inghitita. Daca Impartasania va fi tinuta mai mult timp sau faramiturile vor fi mai mari, ele vor cadea la fundul linguritei. Daca dimpotriva vor fi mai mici sau se vor administra repede, vor pluti. De asemenea daca se toarna vin cu sticla in lingurita, faramiturile de Sfanta Impartasanie vor fi impinse in functie de locul de pe lingurita in care se tine sticla. Sau daca faramiturile sunt adaugate in lingurita dupa ce s-a turnat vinul, atunci vor sta in locul in care au fost puse. Aceste interpretari sunt rodul imaginatiei si sunt foarte amagitoare, Dumnezeu fiind „Stapanul vietii si al mortii” si doar El stiind clipa si ceasul mortii. Deci nu se cuvine sa facem ghicitorie cu Sfanta Impartasanie.

 
---ESTE CORECT SA NE IMPARTASIM PENTRU CEI MORTI NEIMPARTASITI, TINAND IN MANA LUMANARI PENTRU EI?

 
Din punct de vedere liturgic, aceasta practica este o inovatie, caci nu este mentionata in nici o carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam principiul conform caruia Sfintele Taine se administreaza doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedati nu inseamna si impartasirea lor, sufletele lor imateriale neputandu-se impartasi cu ceva material, asa cum este Sfanta Euharistie.
Mai exista obiceiul ca, pe langa rostirea numelui celor morti, persoana care se impartaseste vine cu una sau mai multe lumanari in plus la impartasire sau chiar roaga pe preot sa rosteasca si numele celor decedati.

 
Obiceiul este neintemeiat, asa cum am amintit mai sus si din cauza lipsei vointei persoanei, si din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediti sunt in mare majoritate persoane care au fost certate cu Biserica. A considera ca putem lua Impartasania pentru persoane care n-au facut pocainta si nicicum n-o mai pot face, nu inseamna decat sa desconsideram Sfanta Taina a Spovedaniei. Ceea ce putem face pentru cei raposati este doar rugaciunea si milostenia, concretizate in slujbele pentru morti si "datul de pomana".

 
Daca in momentul in care ne apropiem sa primim Sf. Impartasanie, o alta persoana vine la noi si ne mai da una sau mai multe lumanari, sa refuzam a le primi deoarece ei o fac cu credinta ca ne putem impartasi noi pentru cei morti neimpartasiti dintre rudeniile si cunostintele lor, lucru imposibil dupa cum am vazut mai sus.

 
---CE IMPORTANTA ARE ROSTIREA DE CATRE PREOT, LA POMENIREA UNUI MORT, A CUVINTELOR "NESPOVEDIT, NEIMPARTASIT SI FARA LUMINA" ?

 
Se mai folosesc si expresii ca "nepregatit", "negrijit" sau "fara lumina".

 
In Ardeal, acest obicei nu exista decat extrem de rar. Eram in anul 1994 la schitul Posaga din judetul Alba. Un crestin scria toate pomelnicele oamenilor. Cand i-am dictat nume de morti la care am adaugat, nestiutor fiind pe atunci, si aceste expresii, s-a oprit si ma privea mirat, apoi a explicat ca n-a mai auzit asa ceva.

 
La pomenirea raposatilor insa nu conteaza aceste adaosuri, ci rugaciunea pentru ei si milostenia. Dumnezeu ii stie ca au murit nepregatiti si nu este necesar sa-L mai avertizam inca o data asupra acestui fapt.

 
---Să nu împărtăşim un om bolnav deoarece va muri.

 
Dimpotrivă! Cu atât mai mult trebuie împărtăşit cel bolnav, pentru a nu pleca nepregătit spre scaunul de judecată. Iisus spunea: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (loan 6;54). Cel neîmpărtăşit, chiar dacă trăieşte este deja mort pentru Dumnezeu: "Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort" (Apocalipsa 3;1).
---Oricine se împărtăşeşte în Joia Mare din Săptămâna Patimilor rămâne împărtăşit tot anul.
Nu contează ziua în care te-ai împărtăşit, ci modul cum ai luat Sf. Trup şi Sf. Sânge al Mântuitorului: "Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului" (1 Corinteni 11;27-29). Aceasta afirmaţie o folosesc greşit spre justificare creştinii care vin la Sfânta Biserică DIN PAŞTI ÎN PAŞTI. Însă porunca a patra bisericească spune aşa: sa ne spovedim şi sa ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari ale anului şi ori de câte ori ne simţim conştiinţa încărcată. Un lucru trebuie bine ştiut, acela de a nu lua Sfânta Împărtăşanie fără sa ne fi spovedit pentru ca: "Oricine va mânca pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit" (1 Corinteni 11; 27,30). Să nu mai spunem că există credincioşi care vin, iau Sfintele Paşti (Pasca) şi consideră că au luat Împărtăşanie. Este mare diferenţă între Sfintele Paşti (pâine şi vin sfinţite prin rugăciunea preotului) şi Sfânta Împărtăşanie care este Însuşi Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos.

 
---Dacă te împărtăşeşti este păcat să calci pe iarbă verde.

 
Scorneala! A călca pe iarba verde nu este păcat. Cel ce s-a împărtăşit nu trebuie să facă rău nimănui. Daca privim în urma noastră la iarba pe care am călcat-o vom observa ca ea se ridica la loc. Ar trebui să înţelegem aceste cuvinte cu călcatul ierbii în sensul ca nimănui nu e bine să-i faci rău. S-a comparat cu firul de iarbă pentru că el este cel mai mic (comparativ cu copacii, copăceii, arbuştii etc). Iată ce le va spune Hristos unora la Înfricoşata Judecată: "Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut" (Matei 25;45).

 
---S-au şmecherit şi preoţii ăştia şi ne dau precestanie (Sfânta Împărtăşanie) praf.

 
Pentru a nu exista aceste vorbe spuse din neştiinţă, preotul trebuie sa le explice enoriaşilor săi ce este cu Sfânta Împărtăşanie folosită în cazurile de urgenţă. Ea se sfinţeşte în Joia cea Mare (ziua Cinei celei de Taină a lui Iisus Hristos cu Sfinţii Apostoli) şi se păstrează tot anul pentru cazuri de urgenţă (de grijanie) sau pentru bolnavii netransportabili. Se ştie că Sfânta Liturghie nu se poate face oricând, dar nici omul nu trebuie să moară neîmpărtaşit şi atunci această împărtăşanie de rezervă nu este o şmecherie a preoţilor, ci o practică a Sfintei Biserici din totdeauna. Dumnezeu să-i ierte pe cei care vorbesc aşa ceva!
---La Sfanta Impartasanie trebuie sa tinem copilul in mana dreapta?
Nu exista nici o porunca, canon etc. care sa ne oblige sa tinem copilul la Impartasanie in mana dreapta sau cu capul pe mana dreapta. Copilul se tine cu amblele maini si cu capul pe mana dreapta deoarece daca punem copilul cu capul pe mana stanga, „îi vine pe dos” preotului sa-i dea Sfanta Impartasanie. De aceea trebuie sa-l punem cu capul pe mana dreapta.

 
---Este pacat sa mancam de dulce dupa ce ne-am impartasit in acea zi?

Daca mai este inca post, desigur ca nu-i bine. Daca insa postul s-a terminat, putem manca de dulce. De exemplu dacă suntem in postul Adormirii Maicii Domnului care tine intre 01 si 15 august si ne impartasim pe 6 august de Schimbarea la Fata, trebuie sa continuam postul. Dar daca ne impartasim pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului, putem manca de dulce.

                 

LISTA CU FAPTELE RELE CARE TREBUIE SA LE MARTURISIM LA SPOV.

SFATURI PENTRU CEI CE SE SPOVEDESC 

Fraţi creştini, 

Toţi cei care am primit taina Sfântului Botez, ne numim creştini, căci ne-am spălat de păcatul strămoşesc şi ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu, după dar, prin Iisus Hristos. 
La Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui, dar cum mai toţi am fost botezaţi de mici şi nu prea am ştiut noi ce mare importanţă are Botezul asupra sufletului şi trupului nostru, am început să uităm datoriile noastre către Dumnezeu şi ne-am lăsat prinşi de valurile vieţii care ne-au cufundat în marea păcatelor, făcând o mulţime de nelegiuiri şi chiar înecându–ne în tot felul de păcate. 
De aceea, cu toţii am păcătuit de la vârsta de 7 ani, de când ni se ţin în seamă păcatele şi de Dumnezeu, cu toţii: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domnitori, mireni, preoţi şi călugări şi fără îndoială că toţi suntem leproşi cu diferite păcate. 
Nimeni nu poate să spună că n-a făcut păcate, căci este un mincinos. Păcate fac şi copiii până la 7 ani, dar nu li se socotesc de Dumnezeu; acele păcate cad asupra părinţilor lor şi asupra acelora care îi împing la rele şi nu-i învaţă cele bune. 
Aşadar, iubiţi creştini, să mergem la Iordan ca Neeman Sirianul, care era lepros şi scăldându–se în apele Iordanului s-a făcut sănătos. 
Să mergem la scăldătoarea oilor, ca slăbănogul cel de 38 de ani din Evanghelie, şi-L vom întâlni pe Domnul Hristos, prin persoana duhovnicului care îndată ne va tămădui după ce 
ne-am spovedit păcatele. 
Să ne sculăm din vicii şi păcate ca şi fiul cel rătăcit şi desfrânat şi să ne întoarcem la Tatăl cu căinţă şi cu lacrimi în ochi, să ne mărturisim, zicându-I: „Tată, greşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău! Primeşte-mă şi pe mine ca pe unul din argaţii Tăi!” 

Şi dacă venim cu lacrimile pocăinţii, cu zdrobirea inimii, adică să ne căim cu lacrimi amare, ca Petru care s-a lepădat de Domnul de trei ori, să ne pară rău din adâncul inimii şi să zicem: „cum am putut eu să fac asemenea păcate, cum m-am lepădat eu de Mântuitorul şi Binefăcătorul meu Dumnezeu, şi m-am împreunat cu lucrurile satanii, adică cu păcatele ?” 
Căinţa să nu fie de moment, să ne căim ca Petru toată viaţa, până la sfârşit, şi să vedem păcatele înaintea ochilor ca David, care zice în Psalmul 50: „şi păcatul meu înaintea mea este pururea”, fiindcă cel ce nu se căieşte din inimă pentru ce a făcut foarte uşor se întoarce la aceleaşi păcate şi le face iarăşi, chiar mai grele şi mai multe. 
Spovedania adevărată trebuie să se facă cu acest gând serios, cu hotărâre de a nu mai păcătui, adică să urâm atât de mult păcatul, încât mai bine să preferăm să murim decât să mai păcătuim. 
Spovedania trebuie făcută fără să te ruşinezi a spune păcatul aşa cum l-ai făcut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate năravurile tale, să nu arunci vina pe unul şi pe altul, să te osândeşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, şi să-i arăţi toate rănile păcatelor, zicând: „din lenevirea mea şi din nesimţirea mea, am mâniat pe Dumnezeu, mi-am rănit sufletul şi trupul şi acum mă aflu osândit la temniţele iadului şi la muncile veşnice”. 
Spovedania s-o faci toată odată, adică să nu spui unele păcate la un preot şi altele la altul, de frică să nu te oprească de la Împărtăşanie, fiindcă mare greşeală faci, căci păcatele care le ştii şi nu le spui de ruşine sau din altă pricină, ţi se dublează şi mai bine nu te-ai fi spovedit decât să faci un asemenea păcat, asemănându-te cu Iuda cel plin de vicleşug care avea păcatul trădării lui Iisus în minte şi în inimă, şi nu-l mărturisea nici Domnului, care era de faţă, nici ucenicilor Lui. De aceea a căzut în deznădejde şi apoi s-a spânzurat. Numai păcatele cele mici, neînsemnate, se iartă la spovedit, dacă nu ţi-ai adus aminte cu nici un chip de ele, dar păcatele cele mari este imposibil să le uite cineva pentru că îl mustră conştiinţa. 

Trebuie să ştim că pocăinţa (spovedania) este una din cele şapte taine, deopotrivă cu Taina Sfântului Botez. 
Această taină se compune din patru părţi: 
- prima, căinţa sau zdrobirea inimii, 
- a doua, spovedania tuturor păcatelor fără ocolire, 
- a treia, facerea canonului. Duhovnicul este dator să dea canon celui ce se spovedeşte, după păcatele lui şi după puterea celui ce s-a spovedit, ca să se poată vindeca făcând canonul. Iar dacă duhovnicul nu ţi-a dat nici un canon, să te canoniseşti singur frate creştine, ca Zaheu, ca Maria Egipteanca şi ca alţi păcătoşi, care prin canon s-au spălat şi curăţit de întinăciunea păcatelor. 
- a patra parte a acestei Sfinte Taine, este dezlegarea păcatelor, care se face de Darul Sfântului Duh, prin preotul duhovnic, căruia i s-au dat cheile de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. 
Înainte de a merge la spovedit să–ţi aduci aminte dacă eşti supărat cu cineva şi nu l–ai iertat, şi să nu îndrăzneşti să te spovedeşti dacă n–ai iertat din inimă pe cel ce ţi-a greşit. Dacă l-ai rugat de iertare prin salutări şi prilejuri bune, şi nu vrea să-ţi răspundă, păcatul este al lui, iar dacă tu l-ai iertat din inimă poţi să te spovedeşti. 
Să se ţină seama că dacă unui creştin îi lipseşte una din aceste părţi ale acestei Taine mari, adică căinţa din inimă, spovedania păcatelor, facerea canonului şi dezlegarea de către preot, acel creştin nu s-a folosit de spovedanie. 
De aceea este de neapărată trebuinţă ca creştinul să caute cel mai iscusit duhovnic aşa cum zice Sf. Vasile cel Mare: că precum oamenii nu arată rănile trupului şi bolile la orice fel de doctori, ci numai la cei iscusiţi, aşa şi noi să căutăm doctorul cel mai iscusit care poate tămădui rana şi boala cea sufletească. 
Cei care vreţi să vă mărturisiţi bine, întâi cercetaţi cu atenţie această cărticică şi scrieţi pe hârtie după ea numai păcatele pe care ştiţi sigur că le-aţi făcut; nu vă apucaţi să o copiaţi întocmai şi să mai adăugaţi şi cuvinte de prisos ca să-l obosiţi pe preot şi să nu vă poată asculta cu atenţie. 
Încă un lucru foarte principal de ţinut seama: e bine să căutaţi să faceţi această spovedanie amănunţită atunci când preotul duhovnic nu este prea aglomerat (în ajun de sărbători mari sau când are servicii multe de făcut), să căutaţi timpul când este mai liber şi nu e rău chiar când vi se face o sfeştanie în casă să-l rugaţi să vă şi mărturisească, dacă e duhovnicul pe care vi l-aţi ales. Păcatele care le-aţi spus o dată şi nu le-aţi mai repetat nu mai trebuiesc spuse, mai ales dacă aţi primit canon pentru ele. 
Schimbarea unui duhovnic nu se face decât în cazuri grave şi anume: atunci când afli că acel duhovnic a fost caterisit, al doilea când duhovnicul îţi poate deveni o pricină de sminteală fiind neputincios şi ispitit de persoana ta, eşti dator fără întârziere să nu-l mai întâlneşti niciodată. Mai sunt şi alte cazuri, abateri mai uşoare, dar care nu sunt periculoase. 
Foarte mult contează spovedania sinceră care o faci în faţa lui Dumnezeu şi înaintea preotului care este martor că ai spus acele păcate. După ce ţi-ai întocmit lista cu păcatele care le-ai scos din cartea aceasta, mai întâi pregăteşte-te dacă se poate şi cu ceva post şi rugăciune şi citeşte-ţi-le singur în odăiţa ta, înaintea Sfintelor Icoane, cu candela aprinsă şi spune-le lui Dumnezeu cu lacrimi, cu metanii câte poţi şi zi rugăciunea aceasta: 

„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurări, Care eşti Singur din fire fără de păcat şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această dureroasă rugăciune a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, Preaînalte Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut râs şi batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind, că nesuferită este urgia îngrozirii Tale, cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi dintru această pricină în deznădăjduire căzând, şi nicidecum în simţire de întoarcere fiind, pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine m-am făcut. Că ce fel de păcate nu am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul 
mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi 
l-am pângărit cu învoire spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine, dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără de iertare. 
Ci, de vreme ce eşti Multmilostiv şi Multmilosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe 
sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de Preacuratele Tale picioare, dintru adâncul sufletului strig Ţie: 
Milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă Îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să 
nu le treci cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel 
ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind întoarce-mă, şi 
întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţa drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru acelea care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. 
Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă mie umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă, spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna Preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!” 

Vă mai atrag încă o dată atenţia, fiindcă acest lucru este foarte important, să vă citiţi cu atenţie lista cu păcatele care le-aţi scos din cărticica aceasta, ca să le puteţi citi şi în faţa preotului duhovnic cât mai clar şi desluşit şi tare ca să audă şi el, să nu vă mulţumiţi că le înşiraţi la repezeală şi duhovnicul nici nu le aude cum trebuie sau nu le înţelege, fiindcă vă păgubiţi singuri. 
Să spui duhovnicului cam de când nu te-ai spovedit, şi mai spune şi dacă nu ţi-ai mărturisit atunci toate păcatele tale, dacă le-ai ascuns sau 
le-ai uitat, dacă ai primit vreun canon şi nu l-ai împlinit şi ce anume canon, dacă ai umblat din duhovnic în duhovnic, ca să nu fii oprit de la Împărtăşanie. 
După ce v-aţi pregătit în felul acesta, mergeţi cu încredere la scaunul de judecată şi aplecaţi-vă cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, care este martor între om şi Dumnezeu şi închipuieşte-ţi că Judecătorul viilor şi al morţilor este în chip adevărat de faţă, că chiar aşa este, şi ascultă mărturisirea ta, iar tu frate şi soră creştină la El ai venit nu la preot, ca om. 

Adu-ţi aminte mai întâi de păcatele împotriva Duhului Sfânt: 

- Nu cumva ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi ai zis că El este Milostiv şi te va ierta de păcate şi aşa fără înfrânare ai păcătuit mereu şi ai amânat pocăinţa din an în an până la bătrâneţe? 
- Nu cumva te-ai deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că poţi păcătui mereu că tot nu te va ierta Dumnezeu ? 
- Nu cumva ai întristat pe Duhul Sfânt stând împotriva adevărului, adică socotind Biblia scornituri mincinoase, sau hulind Sfintele Taine, înjurând de Grijanie, de Dumnezeu, de Biserică şi de cele sfinte? 
- Nu cumva ai zis despre Maica Domnului peste care s-a coborât Duhul Sfânt că a mai avut copii şi că n-a rămas Fecioară după naştere, ci este o femeie ca toate femeile, cum zic sectanţii? 
- Nu cumva ţi-ai împietrit inima şi ai stat nepăsător la predicile din Biserică şi la chemările dumnezeieşti, prin semne şi minuni ce s-au făcut? 
- Nu cumva ai stat împotriva preoţilor evlavioşi care au propovăduit dreapta credinţă şi ai râs de ei, sau i-ai batjocorit zicând că-ţi merge rău că ţi-a ieşit popa înainte? 
- Nu cumva ai stat împotriva copiilor sau la altcineva, care s-au hotărât să urmeze mai serios credinţa şi i-ai batjocorit zicându-le că au înnebunit, că s-au prostit, că s-au rătăcit, sau i-ai pârât la lume, ca să fie dispreţuiţi şi huiduiţi? 
- Nu cumva din răutate ai dat învăţături la cineva contra dreptei credinţe ortodoxe? 
- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi te-ai rătăcit, trecând la vreo sectă? 
- Nu cumva ţi-ai pus în minte să te omori, sau chiar te-ai hotărât vreodată să faci acest păcat cumplit? 
Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste păcate strigătoare la cer, care urmează: 
- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau în combinaţie cu alţii, sau din cauza ta a murit cineva cât de târziu? 
- Nu cumva aţi ucis prunci în pântece? Ca bărbat ai fost de părere la uciderea pruncilor cu soţia ta, ai ajutat pe cineva să facă avorturi cu injecţii sau cu buruieni, sau cu sfaturi? 
- Nu cumva ai făcut sodomie, adică bărbat cu bărbat, femeie cu femeie? Nu cumva ai făcut păcate de urgie, care atrag urgia lui Dumnezeu asupra locului şi a acelor persoane, adică: când bărbatul nu întrebuinţează organele genitale aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci întrebuinţează dosul, gura şi alte părţi? 
- Nu cumva te-ai însoţit cu animale ? Ca bărbat cu ce fel de animale şi ca femeie, la fel, cu ce fel de animale? 
- Nu cumva ai asuprit pe săraci, văduve şi orfani şi pe cei neputincioşi? 
- Nu cumva ai oprit plata celor ce ţi-au lucrat ceva, sau celor ce ţi-au vândut ceva? 
- Nu cumva te-ai împrumutat la cineva de bani şi nu i-ai mai dat înapoi? 
- Nu cumva ţi-ai batjocorit părinţii şi i-ai vorbit de rău, sau te-ai judecat cu ei? 
- Nu cumva te-ai arătat nemulţumitor faţă de părinţi, nu i-ai ascultat, i-ai bătut şi i-ai chinuit făcându-le viaţa amară? 
- Nu cumva nu i-ai îngrijit când au fost bolnavi, sau la vreme de bătrâneţe, nu cumva ţi-ai uitat părinţii după ce au murit şi nu le-ai făcut pomeni şi parastase cum ne învaţă Biserica? 

Cercetează-ţi acum cugetul şi vezi care păcate le-ai făcut din acestea, care sunt împotriva celor 10 porunci şi care mai sunt şi din cele 7 păcate de moarte: 


- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi ai trecut la vreo erezie? Ai fost măcar vreodată în adunările lor, ai zis vreodată că este bună şi religia lor? Să spui la spovedit şi dacă ai fost numai o singură dată la adunarea lor! 
- Nu cumva ai primit binecuvântare de la sectanţi, sau i-ai primit în casă, sau ai mâncat ceva de la ei, ori ai mâncat cu ei la masă? 
- Nu cumva eşti căsătorit(ă) cu sectant(ă), sau ai vreun copil căsătorit cu sectant(ă) sau rătăcit? 
- Nu cumva ai citit cărţi sectante, ateiste, păgubitoare de suflet, care atacă şi batjocoreşte religia Sfintei Biserici Ortodoxe? 
- Nu cumva faci glume la adresa ortodoxiei şi a clerului? 
- Nu cumva râzi de orbi, şchiopi şi ciungi, nu cumva spui glume şi iei în deşert numele lui Dumnezeu? Nu cumva te ruşinezi să te închini când treci pe lângă Biserică, sau pe lângă o troiţă? 
- Nu cumva te-ai rugat vreodată cu faţa spre apus, spre miazăzi şi miazănoapte ca unii păgâni? 
- Nu cumva iubeşti mai mult ca pe Dumnezeu copiii, averea, soţia(soţul), banii, făcând din ei nişte idoli? 
- Nu cumva fumezi tutun spre bucuria diavolilor? Nu cumva dai cu roşu pe buze şi unghii, sau te parfumezi? Nu cumva te-ai mascat vreodată, făcându-te din bărbat femeie şi din femeie bărbat, sau ţi-ai pus mască de capră, de urs sau de diavol? 
- Nu cumva porţi cercei în urechi, brăţări la mâini, mărgele şi zgardă la gât, nu cumva ţi-ai tăiat părul, sau ţi-ai făcut aluniţe pe obraz ca să placi oamenilor? 
- Nu cumva ai avut vreodată intenţia să placi şi altor oameni şi să-i atragi în cursa desfrânării, afară de bărbatul tău? 
- Nu cumva ai fost la vrăjitoare, descântătoare, ghicitoare, la spiritism şi hipnotism şi dacă ai fost ţi-a descântat argintul viu, ţi-a turnat cositorul, 
ţi-a ghicit în cărţi, sau având ură de moarte pe cineva ai cerut să le pună cuţitul, ai cerut să lege bărbatul, sau femeia să nu se mai poată împreuna? Nu cumva ţi-ai căutat norocul cu papagalul, cu zodii, cu şoarece? 
Aici adu-ţi aminte în care cursă ai căzut la aceste vrăjitoare şi spune exact şi adu-ţi aminte dacă ai mai dus acolo şi pe altcineva. 
- Nu cumva ai crezut greşit ca budiştii, zicând că sufletul ce iese din om trece în porc sau în diferite animale ? 
- Nu cumva ţii în casă cărţi pentru descântece, cărţi pentru explicarea semnelor şi a viselor, a zodiilor, sau cărţi de ghicit sau de joc? Nu cumva ai obicei să zici zău lui Dumnezeu, să iei numele Domnului în deşert, pomenindu-L la orice treabă nefolositoare? 
- Nu cumva te-ai jurat strâmb, nu cumva te dai diavolului, pe tine, pe soţie şi copii şi orice lucru din casă sau din afară? 
- Nu cumva te-ai blestemat cu jurământ, ca să faci rău la cineva sau ai făgăduit cuiva ceva cu jură-mânt? Adu-ţi aminte dacă le-ai împlinit sau nu. 
- Nu cumva înjuri de cele sfinte, nu cumva te-ai împărtăşit cu nevrednicie şi după împărtăşanie 
te-ai întors cu bucurie la păcate? 
- [b]Nu cumva ai silit, sau ai înşelat pe cineva cu bani ca să jure strâmb, ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu, la vreo boală sau vreo supărare, nu cumva ai făgăduit să dai bani, veşminte, obiecte, case, pământ, la vreo sfântă Biserică, sau mănăstire şi nu te-ai ţinut de cuvânt? 
- Nu cumva te-ai jurat zicând să orbesc, să mor, să n-am parte de copiii mei şi altele? Nu cumva ţi-ai cerut moartea la vreme de boală sau de necazuri? 
- Nu cumva lucrezi în duminici şi sărbători, sau te duci la vânătoare în aceste zile sfinte, sau faci adunare nelegiuită cu băuturi, cu jocuri, cântece şi înjurături şi altele? 
- Nu cumva vii prea târziu la Biserică şi când vii cauţi locul cel de frunte? Asculţi cu evlavie slujba Sfintei Liturghii, predicile şi Cazania, sau umbli de 
colo-colo stricând liniştea şi celorlalţi? 
- Nu cumva când vii la Biserică te împodobeşti cu bluze şi fuste transparente, cu capul descoperit, în pantaloni şi faci sminteală bărbaţilor, trufindu-te cu acestea? Să ştii că rugăciunea nu-ţi este primită dacă vii aşa şi în loc să te foloseşti, pleci cu blestem şi afurisanie înapoi. 
- Nu cumva îţi place să vorbeşti şi să povesteşti în Biserică? 
- Nu cumva ai ajunat sâmbăta şi duminica, sau ai făcut metanii în aceste zile ? 
- Nu cumva ai intrat în Biserică, având scurgerea de sânge lunară ca femeie ? 
- Nu cumva ai stat la masă fără rugăciune sau te-ai culcat fără rugăciune? Nu cumva ai botezat sau cununat pe cineva a doua oară, crezând că prima slujbă nu a fost primită? 
- Nu cumva ca părinţi de copii, ce sunteţi, nu i-aţi iubit şi îngrijit deopotrivă, nu i-aţi învăţat rugăciuni şi sfânta religie? 
- Nu cumva nu-ţi înveţi copiii să se spovedească şi să se împărtăşească şi nu-i fereşti de anturaje rele? 
- Nu cumva ai povăţuit copiii să meargă cu vitele prin bucatele şi ierburile oamenilor? 
- Nu cumva aţi păcătuit în faţa copiilor, făcându-vă pofta ca soţi? Nu cumva ca bărbat ţi-ai urât femeia, batjocorind-o ca pe o roabă şi când a fost bolnavă nu ai căutat-o, îngrijind-o cu medicamente sau cumpărându-i cele de trebuinţă? 
- Nu cumva ca soţie nu te-ai supus bărbatului, din contră l-ai ocărât şi drăcuit că nu-ţi cumpără îmbrăcăminte luxoasă? Nu cumva ţi-ai atras copiii de partea ta, învăţându-i să-l urască şi să se depărteze de tatăl lor? 
- Nu cumva ai pus spurcăciuni în mâncare, în cafeaua soţului tău spurcându-l cu descântece de la vrăjitoare, sau cu altceva din cele femeieşti? 
- Nu cumva ai amărât viaţa altora, ai aţâţat pe cineva la bătăi şi ucideri, sau le-ai zdruncinat sănătatea din care cauză au şi murit? 
- Nu cumva ai omorât copii după botez, sau ai lăsat vreun copil să moară nebotezat? 
- Nu cumva din neglijenţa ta ţi-a murit vreun copil înăbuşit, sau a căzut în apă sau în foc şi s-a ars? 
- Nu cumva ţi-ai lepădat copiii vii, botezaţi, pe străzi, în târguri, la uşa bisericii şi în alte locuri pe unde trec oamenii ca să-i ia să-i crească? 
- Nu cumva ai făcut prinsoare cu cineva ca să-l întreci în mâncări, băuturi, ridicături, sărituri, jocuri şi strigări, prin care ţi-ai pierdut sănătatea sau altceva? 
- Nu cumva ai privit cu plăcere la împreunarea animalelor, câini, pisici sau altele. 
- Nu cumva ai privit cu poftă filme pornografice, ilustrate, tablouri, statui, reviste aţâţătoare la păcatul desfrânării? Nu cumva ai în casă pe pereţi astfel de idoli sau ilustrate şi reviste pornografice? 
- Nu cumva faci păcatul onaniei, sau ai făcut cu altul, adică bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie? 
- Nu cumva ai stricat fecioria unei fete? Nu cumva ai curvit cu femeie văduvă, sau ai preacurvit cu vreo femeie sau bărbat? Nu cumva ai curvit cu vreo faţă bisericească? 
- Nu cumva ai curvit cu rudenie, soră, verişoară, naşă? Nu cumva ai curvit cu vreo femeie de altă religie? Aici iar te fac atent frate şi soră să spui exact cu cine ai păcătuit, adică ce fel de rudă îţi este şi dacă femeia a avut bărbat sau nu, fiindcă păcatul acesta al curviei ori se micşorează ori se îngreunează. 
- Nu cumva sunteţi căsătoriţi rudenii? Spuneţi la spovedit, ce fel de rudenii, şi cereţi să vă sfătuiască ce să faceţi.[/b] 
- Nu cumva ai păcătuit cu soţia ta în sărbători, duminici şi sâmbăta, miercurea şi vinerea şi în cele 4 posturi de peste an? 
- Nu cumva v-aţi împreunat în timpul ciclului, sau după naşterea pruncului până la 40 de zile? Nu cumva aţi culcat într-un pat fetele cu băieţii după vârsta de 7 ani? 
- Nu cumva v-aţi culcat în pat ca tată cu fetele tale şi ca mamă cu băieţii tăi după vârsta de 7 ani? 
- Nu cumva te-ai căsătorit cu altă femeie până n-ai divorţat de cea dintâi ? Nu cumva ai trăit măcar o zi cu femeia ta fără cununie religioasă? Să ai grijă să spui chiar dacă te-ai cununat la biserică, că acest păcat nu se iartă decât prin spovedanie. 
- Nu cumva ai mai păcătuit având femeie, cu femeia de care ai divorţat, că acest păcat este preacurvie? 
- Nu cumva ai prieten sau mai mulţi aşa cum este obiceiul acum (de a trăi în păcate) ? Ori te cununi ori te desparţi, altfel focul gheenei te aşteaptă. 
- Nu cumva ai furat ceva de la vreo biserică sau mânăstire? Nu cumva te-ai lăcomit şi ai furat din averea aproapelui, sau ai poftit averea aproapelui, sau soţia lui, copiii lui, vitele şi lucrurile aproapelui tău? 
- Nu cumva ai ajutat prin vorbe şi fapte pe cineva ca să înstrăineze averea bisericii, mânăstirilor sau vecinilor tăi? 
- Nu cumva te-ai îmbogăţit prin minciuni, prin judecăţi cu martori mincinoşi? 
- Nu cumva te îmbeţi şi faci scandaluri, bătăi şi certuri în casă şi între vecini? 
- Nu cumva ai furat vite, păsări, ouă sau altceva? Să ştii că păcatul nu se iartă până nu dai înapoi lucrul furat, iar dacă nu mai trăieşte persoana aceea, împarţi la săraci? 
- Nu cumva ai judecat şi osândit pe cineva, pe drept sau pe nedrept, nu cumva ai băgat vrajbă între oameni sau între preoţi, sau între părinţi şi copii? Nu cumva ai fost mărturie mincinoasă la vreun proces? 
- Nu cumva ai spus minciuni cu care ai păgubit pe mulţi trupeşte şi sufleteşte? Nu cumva ai pârât pe cineva şi ai vorbit cu două înţelesuri, ca să semeni zâzanie între oameni? 
Aici iar te fac atent să judeci bine ce fel de minciună ai spus, că nu e deajuns să spui numai atât: am minţit. Adu-ţi bine aminte şi cercetează acestea de mai sus, că şi minciuna e ca şi furtul, una e când furi un ou şi alta e când furi un bou. Una e când spui o minciună fără să cauzeze cuiva ceva rău şi alta e când spui o minciună la un proces, sau să calomniezi pe cineva, sau să faci vrajbă, sau să spargi o casă despărţindu-i pe soţi. 
- Nu cumva ai înşelat pe cineva cu bani, sau ai pus apă în lapte, sau în vin, sau în alt chip ai făcut înşelăciune? 
- Nu cumva ai mutat hotarul ogrăzii şi al grădinilor tale şi te-ai judecat cu vecinii? 
- Nu cumva eşti plin(plină) de mândrie, te înalţi cu gândul că eşti cineva, te mândreşti că eşti frumoasă, te mândreşti că eşti învăţat, te mândreşti că ai copii învăţaţi şi frumoşi? Nu cumva te mândreşti că eşti de neam mare, că ai neamuri bogate, sau te mândreşti cu haine, obiecte şi avere? 
- Nu cumva din cauza mândriei ai căzut în făţărnicie, în obrăznicie şi ai devenit încăpăţânat, ambiţios şi îngâmfat? 
- [b]Nu cumva ai căzut în mândrie, retezându-ţi părul capului, scoţându-ţi sprâncenele, porţi rochie scurtă şi strâmtă şi tocuri înalte? Nu cumva din cauza mândriei ai râs de păcatele altora, ai râs de sărăcia şi îmbrăcămintea altora, ai râs de portul sau de corpul unuia sau altuia că e prea gras sau prea slab? 
- Nu cumva ai ascultat le ferestrele altora, ca să semeni zâzanie în lume? Nu cumva eşti nesăţios, nedrept şi trădător? 
- Nu cumva ai dat bani cu camătă ca să iei înapoi cu dobândă? Nu cumva ai plâns cu lacrimi de deznădejde când ai pierdut ceva din averea ta? 
- Nu cumva ai în minte gânduri spurcate, vorbeşti glume curvăsăreşti, ai făcut cu ochiul la cineva, priveşti cu poftă trupul altuia, ai trimis scrisori cu scopul desfrânării? 
- Nu cumva ai clevetit pe cineva, prin şoapte sau ai făcut semne cu mâna? Nu cumva te-ai bucurat de paguba şi necazul altora, nu cumva ţi-a părut rău de fericirea şi norocul altora? 
- Nu cumva n-ai vrut să ierţi pe cel ce ţi-a cerut iertare, sau nu cumva nu te-ai plecat cu smerenie să ceri iertare de la aceia pe care i-ai supărat? Nu cumva eşti un nerecunoscător, porţi ură şi ţii minte răul care ţi l-au făcut alţii? 
- Nu cumva ai povestit altora păcatele aproapelui tău? Nu cumva eşti lacom la mâncare, la băutură şi la altele şi calci cele 4 sfinte posturi de peste an, ajunările şi zilele de miercuri şi vineri, mâncând de dulce în lăcomia ta? 
- Nu cumva din cauza lăcomiei că ai mâncat sau ai băut peste măsură, ai vărsat după împărtăşanie? Ai mâncat ceva pe ascuns de familia ta? Nu cumva ai mâncat ceva spurcat, carne de animale mortăciuni, carne de şoarece (nutrie), păsări moarte, pască jidovească sau ceva de la vrăjitoare? 
- Nu cumva ai mâncat ceva de furat, sau ai învăţat copiii să fure, mâncând împreună bucate furate? 
- Nu cumva eşti tare mânios şi supărăcios, înjuri, baţi, nu cumva ai scuipat şi rănit pe aproapele, nu cumva ai bătut animalele, punând să ducă peste puterea lor? 
- Nu cumva ai ţinut mânie pe cineva o zi, o săptămână, luni sau ani? Nu cumva ai făcut mizerie cuiva, slugilor, elevilor de şcoală, soţiei sau copiilor? 
- Nu cumva eşti leneş la rugăciune, la treburi, te leneveşti să mergi la Biserică, te leneveşti să-ţi faci canonul dat de duhovnic? Nu cumva dormi în timpul Sfintei Liturghii la Biserică sau acasă? 
- Nu cumva ai amânat din lene să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti, să faci fapte bune şi rugăciuni? Nu cumva din lene nu vrei să stai în genunchi la rugăciune, sau nu chemi preotul să-ţi facă sfeştanie? 
- Nu cumva locuieşti în casă nesfinţită de preot prin sfânta aghiazmă? 
- Nu cumva din lenevire ţi-ai uitat mormintele părinţilor neîngrijite? Nu cumva din lene n-ai păzit făgăduinţele date la Sf. Botez sau la călugărie? 
- Nu cumva te-ai împrietenit cu necredincioşii şi ai luat în batjocură sfânta credinţă? 
- Nu cumva ai amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la altul? Nu cumva din lene stând în Biserică ţi-ai lăsat mintea să hoinărească după păcate privind îmbrăcămintea şi persoanele din biserică? 
- Nu cumva te-ai lenevit a-ţi pedepsi copiii când au făcut răutăţi şi păcate? 
- Nu cumva n-ai învăţat şi sfătuit pe cel pe care îl vedeai greşind? Te-ai rugat pentru binele aproapelui? Te-ai rugat lui Dumnezeu pentru vrăjmaşii tăi, i-ai iertat din toată inima, îi iubeşti pe vrăjmaşi? Ai mângâiat pe cel întristat? Ai suferit nedreptăţile şi ocările cu răbdare? 
[/b] 
Mai adu-ţi aminte şi de aceste fapte, care dacă nu le-am făcut, să le facem, că la Judecată ne va întreba Domnul Hristos de ele: dacă n-ai dat mân-care celui flămând, dacă n-ai dat apă celui însetat, dacă n-ai îmbrăcat pe cel gol, dacă n-ai cercetat pe cei din închisori, dacă n-ai căutat pe cei bolnavi, dacă n-ai primit pe cei străini în casa ta, dacă n-ai îngropat pe cei morţi, care n-aveau pe nimeni. 
După ce ai terminat de citit lista cu păcatele, zi aceste cuvinte: 
“ Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut şi de care sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, mă căiesc şi-mi pare rău din inimă şi cu zdrobirea inimii mele mă rog Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, Sfinţilor Îngeri şi sfinţiei tale părinte duhovnicesc ca să-mi fiţi martori în ziua judecăţii mele împotriva vrăjmaşilor diavoli, care în tot momentul mă pândesc, să mă surpe în osânda iadului. 
Şi acum vă rog sfinţite părinte să-mi rânduiţi un canon, care socotiţi că mi s-ar cădea după păcatele mele, să-l fac cu ajutorul lui Dumnezeu.” 

Acum preotul urmează să-ţi spună ce canon să faci, şi-ţi rânduieşte un număr de metanii pe zi, post şi rugăciuni, chiar ajunare, milostenii, mergerea la Biserică, cercetarea bolnavilor, a văduvelor, sărindare pentru iertarea păcatelor, să botezi prunci, să citeşti Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea şi Acatiste şi dacă te opreşte un timp de la Sfânta Împărtăşanie, să nu te superi, că e mai bine să primeşti acest canon, decât să te împărtăşeşti cu mare nevrednicie, fiindcă nu-ţi va folosi şi pe lângă păcat te vei alege cu vreo pedeapsă de la Dumnezeu. 
După ce ţi-ai primit canonul, mergi cu bucurie acasă; pe drum ai să te simţi uşor ca un fulg şi când ajungi acasă multumeste lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa faci o marturisirea a pacatelor asa cum trebuie...

Despre invatatura adevarului de Pr. Arsenie Boca

La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu le-am cunoscut.
O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu.

Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu se caute pe sine in nimic.

Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui.

Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire - si pe toate le vedem ca printr-o ceata.

Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.

Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.

Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic in ochii lui insusi - si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.

Sunt doua invataturi, dar nu-i decat un singur adevar. Sunt doua invataturi: una a lui Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.

Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.

Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine ..."

Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert.

Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea.

PERVERSIUNILE SEXUALE sunt mari pacate … Educatia sexuala ne invata ca multe dintre ele sunt cat se poate de normale

1. Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.
2. Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează.), sapte ani să nu se împărtăsească.
3. Cine va curvi cu sora lui de un tată si de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăsească.
4. Cine va curvi cu nora sau cu mama soacrei, 11 ani să nu se împărtăsească.
5. Cine va curvi cu cumnata lui sau cu vara primară, 10 ani să nu se împărtăsească.
6. Cine va curvi cu a doua vară, 9 ani să nu se împărtăsească.
7. Cine va curvi cu nasa care l-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăsească.
8. Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama nasei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi frati, 11 ani să nu se împărtăsească.
9. Cine va curvi cu mama vitregă si cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăsească.
10. Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească.
11. Cel ce s-a căsătorit a doua oară, 1 an să nu se împărtăsească.
12. Cel ce s-a căsătorit a treia oară, 10 ani să nu se împărtăsească; iar de are copii si are sub 40 de ani, 5 ani să nu se împărtăsească. Dacă a trecut de 40 de ani si are copii, să nu i se mai îngăduie a treia căsătorie.
13. A patra căsătorie nu este îngăduită; iar dacă cineva a încheiat-o, acea căsătorie să se desfacă si 8 ani să nu se împărtăsească.
14. Dacă se va împreuna cineva înainte de cununia religioasă, 1 an să nu se împărtăsească.
15. Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreste.
16. Cel ce a facut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească.
17. Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.).
18. Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele si facând câte o sută de mătănii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.

   Cititi va rog si:
CAT DE PACATOSI SUNTEM … Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane
   Iata si detaliile:
   CURVIA LAICILOR
454. – Se numeste curvie, pacatul sexual facut de un barbat si o femeie, a caror fapta se numeste simpla curvie sau desfranare. Daca unul este necasatorit, el face simpla curvie, iar cel casatorit savarseste preacurvie sau adulter, sau rasdesfranare si se canoniseste fiecare dupa situatia si fapta sa. In Vechiul Testament curvia se pedepseste cu moartea: “Daca fata s-a dovedit a nu fi fecioara, sa se scoata la usa tatalui sau si sa fie ucisa cu pietre, pentru ca a savarsit nelegiuire in Israel. Sa se curete astfel raul din mijlocul poporului” (Deut. 22.13-21). Unirea casatoriei legiuite are de scop nasterea de copii, pe cand prin curvie se infaptuieste numai pacatul osandirii de sine si de altul. “Fugiti de curvie! Orice pacat pe care il face omul, este in afara de trup, dar cine curveste intr-al sau trup pacatuieste. Oare nu stiti ca trupul vostru este biserica Duhului Sfant, care locuieste intru voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu?” (I Cor. 6,1S-19). Curvarii, imparatia lui Dumnezeu, nu o vor vedea (I Cor. 6,9-10; Gal. 5,19-21; Efes. 5,5; Apoc. 21,8).
455. -”Daca cineva, dorind femeie, se va inclina sa se culce cu ea, dar dorinta nu s-a implinit, invederat este ca a fost ajutat de harul lui Dumnezeu“. -Neocez.4.
456. -”Cel ce s-a intinat in somn cu patima scurgerii, o zi se opreste de la impartasanie, va citi psalmul 50 si va face 50 de metanii si astfel se socoteste ca s-a curatit de intinaciune” I. Post. 8.
457. -”Cel ce s-a intinat cu trupul fiind treaz, se opreste de la impartasanie sapte zile, citind in fiecare zi psalmul 50 sifacand 50 de metanii” I. Post. 9
458. .-”Cel ce a facut malahie, se canoniseste 40 de zile, hranindu-se cu mancare uscata si facand in fiecare zi cate o suta de metanii”. -I. Post. 10.
459.-”Iar amestecarea provocarii cu altii, ca ceea ce este o malahie indoita, se canoniseste pana la 80 de zile”. I. Post.11 .
460. -”Daca vreun cleric, mai inainte de hirotonie, a cazut in malahie, poate nestiind ca numai pentru aceasta nu se va opri de la preotie, mai intai sa se canoniseasca indeajuns si apoi sa fie hirotonisit. Iar, daca va face acest pacat dupa hirotonie, dupa ce va inceta de a mai pacatui, fiind canonisit dupa cuviinta, la un an sa i se dea sa slujeasca cele preotesti. Dar daca si dupa ce va cunoaste pacatul, ar mai repeta aceasta gresala de doua sau de trei ori, sa nu mai slujeasca ca preot, ci sa treaca in dreapta citetilor”, I. Post. 12
461.  -”Insa si femeile vor primi canonisirea pentru malahie, care s-a sarutat si pipait cu un barbat, fara a fi stricata. I. Post. 13.
462. – Canonul al patrulea al Sf. Grigore de Nisa, pe cel curvar il afuriseste pe un timp de noua ani de la sfintele taine, iar canonul al 59-lea al lui Vasile cel Mare, pe timp de sapte ani”. I.Post. 14; s. Aten. IV, p. 437.
463. -”In canonul al 21-lea al Sf. Vasile, pe cel ce este insurat cu o femeie si cade in curvie, merita sa fie canonisit indoit mai mult decat cel ce nu are femeie si este stapanit de aceasta patima ” I. Post. 15.
464. -”Canonul 4, al Sf. Grigore de Nisa, izgoneste de la impartasanie pe preacurvar pe timp de optsprezece ani. Canonul 58 al Sf. Vasile ii ingaduie sa se impartaseasca dupa cincisprezece ani. Canonul 20 Ancira dispune ca, canonisirea sa se termine dupa sapte ani. Noi socotim ca unul ca acela, dupa trei ani sa se impartaseasca, numai cu conditia ca, dupa ceasul al noualea (15) zilnic, sa manance mancare uscata si sa faca 250 metanii. Iar, de va fi neglijat si nu va implini aceasta, va astepta sfarsitul timpului hotarat de Parinti”. 1. Post. 20.
465. -De va pacatui cineva cu o pagana, evreica, turcoaica, sau eretica neavand sotie legitima, se canoniseste trei ani, mancand hrana uscata dupa ora a noua (15) si facand zilnic cate 200 de metanii. La fel se canoniseste si femeia care nu are sot legitim, daca va pacaiui cu evreu, turc, eretic sau armean. Daca barbatul care are sotie si, femeia care are barbat legitim, ar pacatui cu astfel de persoane pagane sau eretice, se canoniseste patru ani sau cinci ani, mancand hrana uscata dupa ceasul al noualea (15) si facand zilnic cate 250 metanii”. -1. Post.
466. -”Daca o femeie ar pacatui cu un famen, se canonisesle trei ani, mancand hrana uscata dupa ora a noua (15) si facand zilnic cate 300 de metanii” I. Post. 64.-
467. -”Cand apostolul zice: Daca vreun frate va fi numit desfranat, cu acesta nu trebuie a sta la masa (I Cor. 5,11), se vede ca nu zice cu acela pe care il stiu unul sau doi ca este desfranat, ci cu acela pe care toti il stiu ca este defranat. Pacatele facute fara rusine in public, atrag o mai mare osanda. (pentru sminteala pubiica). Nichifor 37.
468. -”Stricarile cele facute prin deplina silire, sa ramana fara canonisire; deci si sclava, daca se va silui de stapanul sau, este necanonisita“. -Sf. Vasile. 49.-
469. -”Curvarul va fi neimpartasit cu sfintele taine sapte ani; Doi ani tanguindu-se, doi ascultand, doi ingenunchind, si numai unul stand impreuna, iar in al optulea an, va fi primit la impartasire” Sf. Vasile 59.-
470. -”Iata cum trebuie sa se aprecieze pacatele, care izvorasc din placere si miscarea patimilor. Unii le impart in preacurvie si simpla curvie. Cei mai scrupulosi au socotit si curvia egala cu preacurvia, pentru ca insotirea cea legiuita a barbatului cu femeia este numai una, Deci, tot ceea ce este ilegal, este nedrept si contra legilor si, tot cel ce ia altuia, inseamna ca se bucura de ceea ce nu este al sau (furt moral). Dumnezeu n-a dat barbatului decat o singura femeie, iar femeia nu poate sa aiba decat un singur cap. Legea naturii nu ingaduie decat placerea casatoriei legitime, celor ce stiu sa-si stapaneasca vasul trupului lor in sfintenie si cinste, asa cum spune apostolul (I Tes. 4, 4). Insa a lua ceea ce este al altuia, insemneaza a lua o femeie care nu este a sa, chiar cand ea n-are barbat. Deci, cand se cerceteaza indeaproape si, curvia nu este prea departe de preacurvie, de aceea si Scriptura zice: “Nu fii prea-mult timp cu cea straina” (Prov. 5,20).
“Totusi, parintii au socotit ca slabiciunile celor neputinciosi trebuiesc tratate cu ingaduinta si potrivit cu aceasta distinctie generala, ei au zis ca curvia este o supunere sub navala poftelor, care nu face nedreptate altei persoane si, ca preacurvia este o nedreptate facuta altuia”.
“Stricarea dobitoacelor si pederastia este ceva asemanator, adica o preacurvie contra naturii, (animalelor si oamenilor) carora li se face nedreptate. Pentru toate aceste feluri de pacate, se aplica acelas fel de tratament, pentru ca cel pacatos sa se curete de aceste murdarii, lepadandu-se de josnicia poftelor”.
“Intrucat prin curvie, nu se face nedreptate altuia, s-a prescris numai o jumatate din timpul pocaintei, decat cel pentru preacurvie, stricarea dobitoacelor, sau curvia cu barbatii, adica sodomia, pentru ca aceste pacate au o dubla vinovatie: a placerii lor personale oprite si nedreptatea facuta altuia (a celuilalt barbat sau animal).
“De asemenea si canonisirea va fi diferita. Se va pedepsi mai usor cel ce de buna voie isi marturiseste pacatul, cu toate ca nu este stiut de nimeni si care deja (inainte de spovedanie) si-a inceput vindecarea poftelor sale pacatoase, dand dovada de o adevarata pocainta. Insa, cel care a fost descoperit de altii, va fi osandit la o pocainta mai lunga si, nu i se va da voie sa se impartaseasca, decat dupa ce se va curati pe deplin”.
“Canoanele pedepsesc pe curvari, ca trei ani sa fie inlaturati de la rugaciunile obstesti, alti trei ani sa asculte si, apoi alti trei ani sa ingenunche cu cei pacatosi si, apoi (dupa noua ani), se va invrednici de sfintele taine”.
“Cei ce au dat dovada de o pocainta mai serioasa, vor putea fi scutiti de o parte a pocaintei, asa cum duhovnicii vor socoti ca este mai de folos pentru mantuirea credinciosilor. Acestia vor putea fi primiti mai curand la Sfintele Taine, in urma incercarilor si a canonisirilor la care au fost supusi. Insa, dupa cum este oprit de a arunca margaritarul inaintea porcilor (Matei 7,6), adica de a da sfintele taine cu usurinta, tot asa este o nedreptate de a opri de la sfintele taine pe cel ce s-a lepadat de pacate cu toata hotararea, prinlr-o curata pocainta”.
“Preacurvia, precum si toate celelalte pacate (curvia cu dobitoace sau sodomia), se vor canonisi ca si curvia, dublandu-se cele trei stadii de pocainta (adica 18 ani). Totusi, se va tine seama de felul pocaintei fiecaruia, pentru a i se iconomisi corect timpul ca sa ajunga la impartasirea sfintelor taine”, -Sf. Gr. de Nisa 4.
471 …”Cu privire la femeile robite si necinstite de barbati trupeste, sa nu se canoniseasca toate la fel. Daca viata vreuneia, mai inainte, era necinstita, dupa ochii celor ce curvesc, precum este scris, este invederat ca depriderea obiceiului curvesc, se socoteste ca a fost urmata si in vremea robiei si, unele ca acestea nu trebuie, prea lesne impartasite. Insa, daca vreo femeie, mai inainte traia in neprihanire, dovedindu-se a trai in curatie si departe de orice banuiala, iar acum din sila si grea nevoie a cazut sub batjocura; cu privire la una ca aceasta, avem pilda in Deuteronom, despre o fecioara, pe care un om a gasit-o la camp si, silind-o s-a culcat cu ea. “Sa nu-i faceti nimic, zice Scriptura, ca ea nu a facut pacat de moarte, caci pacatul ei se aseamana cu omul caruia s-ar ridica vecinul lui si l-ar omori; acea fecioara a strigat dupa ajutor, dar nu a fost nimeni ca s-o scape (Deut. 22, 26-27). Asa se judeca si acest caz”. -Sf. Gr.; Neocez. 1.
   CURVIA – PREACURVIA
472. -Curvia se numeste preacurvie, cand cineva lasa sotul legitim si se duce la altul. In Vechiul Testament se pedepsea cu moartea. “Daca un om preacurveste cu o femeie maritata, daca preacurveste cu sotia aproapelui sau, omul acela si femeia sa fie pedepsiti cu moartea” (Lev. 20, 10; Deut. 22,22). In Noul Testament nu se mai da pedeapsa cu moartea trupeasca, dar s-a legiuit pentru preacurvari moartea sufleteasca, adica, osanda in muncile vesnice daca ei nu se pocaiesc: “Nu va inselati singuri: nici curarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, imparatia lui Dumnezeu nu o vor vedea” (I Cor. 5, 9-10; Gal 5,21; Ev. 12,14)
473. -”Barbatul care nu stie ca femeia sa preacurveste, n-are pacat , insa daca el stie pacatul ei si n-o indreapta si nici ea nu se pocaieste, ci staruie in pacat, el se face vinovat de pacatul ei si partas la preacurvie si de aceea el trebuie sa o lase. Daca ea se pocaieste, barbatul poate s-o primeasca, insa nu de multe ori, caci pentru robii lui Dumnezeu este numai o pocainta. … Daca cineva pacatuieste mereu si se pocaieste si se joaca de-a pocainta si de niciun folos nu este pocainta pentru un astfel de om, caci cu greu va dobandi viata“ Herma, Pastorul 1-4
474. -”Dupa hotararea Domnului, nimanui nu-i este iertat sa se desparta de sotia sa, decat numai din motive de preacurvie (Matei 5,32), care de asemenea priveste atat pe barbati cat si pe femei. Insa, obiceiul nu este chiar asa, fiindca femeile sunt mai nedreptatite, caci apostolul zice, ca cel ce se lipeste de o femeie preacurva, se face un trup cu ea (1 Cor. 6,16). Iar Ieremia zice, ca femeia de se va impreuna cu alt barbat, sa nu se mai intoarca la sotul ei, ca spurcandu-se cu altul, spurcata sa ramana (Ier. 3, 1). Si iarasi: Cel ce va tine o femeie preacurva este un om fara de minte si nelegiuit, (Pilde 18, 23). Iar obiceiul ne arata ca femeile pot sa tina pe barbatii lor chiar daca ei au curvit sau preacurvit. Femeia care traieste cu un barbat lasat de sotia lui, nu stiu daca ar fi socotita preacurva. Pentru ca aici vina se rasfrange asupra femeii care si-a lasat barbatul si deci a rupt casatoria; chiar daca ea a fost batuta si nedreptatita, trebuie ca sa rabde si mai mult ca sa nu se desparta. Nicaieri nu s-a obijnuit ca femeia sa se desparta de barbatul necredincios, chiar daca el ar fi desfranat, ci sa rabde pana la sfarsit. Ca ce stii, o, femeie, daca iti vei mantui barbatul? (I Cor. 7, 6). Dar, femeia care isi lasa barbatul si se duce dupa altul, este preacurva, iar barbatul parasit de ea, este tolerat si alta femeie care locuieste acum cu el, ea nu este de osandit. Insa, daca barbatul din initiativa lui, despartindu-se de sotia sa si va lua alta el este preacurvar, fiindca o face pe ea sa fie preacurva, cit si femeia care vietuieste cu dansul de asemenea este preacurva, fiindca a tras la ea barbat strain” – Sf. Vasile 9.
475. -”Daca un barbat casatorit nu se multumeste cu sotia sa si ar cadea in preacurvie, el va fi canonisit mai aspru dupa gravitatea pacatului sau. Insa nu avem un canon, care sa-l osandeasca ca preacurvar, daca eL a pacatuit cu o femeie nemaritata. Dar pentru femeie se spune: Preacurva spurcandu-se nu se va mai intoarce la barbatul ei (Ier. 3, 1), caci daca o va primi el este lipsit de minte si nelegiuit (Pildele 18, 22). Dimpotriva, despre barbatul care a preacurvit, nu se spune ca el sa fie lepadat de femeia sa, ci ea il va tine si dupa ce a preacurvit. Sotul trebuie sa alunge pe sotia sa preacurva, insa acestei oriaduieli cu greu i se va gasi explicatie, insa asa este obiceiul pana acum”, – Sf. Vasile 21.
476. -”Parintii au oprit de a face cunoscuta in public femeia care a preacurvit si care s-a spovedit din evlavie, de teama de a nu fi expusa primejdiei. Insa, ei au poruncit ca ea trebuie sa fie oprita de la impartasire pana ce isi va implini vremea pocaintei” – Sf. Vasiie 34.
477. -”Daca femeia si-a parasit barbatul, se cuvine a cerceta cauza acestei parasiri si daca, ea nu este indreptatita sa-l lase ea va trebui sa fie canonisita, iar barbatul va fi fara vina, fara a fi oprit de impartasire cu biserica”. Sf.Vasile 35.
478. -”Barbatul care a luat femeia altuia, dupa ce ea ii va fi luata prin judecata, el va fi canonisit ca un preacurvar (15-18 ani), iar daca se casatoreste cu alta libera, nu se osandeste” Sf.Vasile 37
479 -”Femeia care traieste cu un barbat preacurvar si ea este preacurva in toata vremea” Sf. Vasile 39.
480. -”Preacurvarul va fi oprit de la impartasire cincisprezece ani: Patru ani va plange la usa bisericii, cinci ani va asculta, patru ani va ingenunchea si doi ani va sta cu credinciosii, apoi va primi sfanta impartasanie dupa 15 ani” Sf.Vasile 58.
481. -”Femeia care preacurveste, sau barbatul care va preacurvi, se canonisesc sapte ani, dupa treptele cele randuite, dupa care vor fi impartasiti” Ancira 20.
482. -”Femeia care isi paraseste barbatul si se duce dupa altul este preacurva, dar cum arata Sf. Vasile (9, 21), intemeindu-se pe Ieremia 3, 1, care zice ca femeia care se duce dupa alt barbat, sa nu se mai intoarca la barbatul cel dintai, ci spurcandu-se, spurcata sa ramana. Si iarasi: Cel ce ia o preacurva este nebun si nelegiuit (Prov. 16, 23). Deci, daca se va dovedi ca femeia a fugit, fara motiv, de la barbatul ei, barbatul lasat este vrednic de iertare si comuniune cu biserica, iar ea, de pedeapsa. Barbatul care isi va parasi sotia lui legitima si va lua alta, dupa hotararea Domnului (Luca 16,18), el este supus canonisirii preacurviei. Sfintii Parinti au hotarat ca acestia un an sa planga, doi ani sa asculte, trei ani sa ingenuncheze si al saptelea an sa stea impreuna cu credinciosii si daca se vor pocai cu lacrimi, sa se invredniceasca de darurile sfintei impartasanii” VI ec.87.
483. -”Cel ce tine femeie fara de lege (adica rudenie), nu numai din cliros sa se goneasca, ci inca si din biserica, pana ce se va desparti de ea si dupa ce se va desparti, sa se canoniseasca, ca un amestecator de sange” -ILT, 82.
484. -”Cel ce stie ca-i curveste muierea si el tot o tine in casa si se face ca nu stie nimic si, o lasa de a face preacurvie, atunci se cheama ca el o inchiriaza si se va pedepsi pentru indoita curvie” ILT, 131.
485 -”Muierea de-si va lasa barbatul ei si va lua altul…, sa aiba pocanie noua ani sa faca in toate zilele 36 metanii; numai paine sa manance luni, miercuri si vineri. Barbatul care a luat-o, acelasi canon are”… PBG, 66.
486. -”Nu poate intra in preotie candidatul a carui sotie a preacurvit, dupa spusa canonului al optulea de la Neocezareea. Se hotaraste ca femeia care a preacurvit dupa hirotonia sotului, sa fie lasata, sau sotul sa se lase de preotie” (daca mai vrea sa o mai tina de sotie ) -Sf. I. Post. 21.
   CURVIA-SODOMIE
487. -”Curvia -sodomie este pacatul pe care il face barbat cu barbat sau barbat cu femeie cand nu vor sa aiba copii. El este pacat strigator la cer. “Strigatul (dreptatii dumnezeiesti) impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit foarte si, pacatul lor este foarte greu” (Fac. 18,20). “Daca cineva se va culca cu un barbat asa cum se culca cu o femeie, amandoi au facut o mare uriciune, de aceea ei trebuie pedepsiti cu moartea, iar sangele lor sa cada asupra capului lor” (Lev.-120-20, 13; Deut. 23,17; Rom. 1, 26, 32). Sodomitii si Gomoritii, adica cei ce fac spurcaciuni in gura, imparatia lui Dumnezeu nu o vor vedea” (I Cor. 5, 9-10).
488. -”Cel ce va umbla cu femeia peste fire, cinci ani si preot sa nu se faca”. – Molitfelnic
489. -”Asa sa canonisesti si pe femeie de va fi fost cu voia ei, iar de va fi fost cu sila, mai usor s-o canonisesti, insa cum vei pricepe tu sila ei”. -Molitfelnic –
490. -”Cine curveste cu muierea pe unde nu e treaba, ce se cheama pe sezut, 4 ani, 150 metanii pe zi. Iar, de se va face cu muieri mai multe aceasta si mai multa invatatura sa i se dea; asijderea tot pacatul sa se numere si sa se socoteasca cate este si cum este, ca una este o muiere, iar alta sunt doua muieri, iar alta sunt trei muieri si altele multe. Asijderea muierii unul este pacatul cu un barbat si altul cu doi barbati si altul trei baibati si alti multi barbati”-PBG,84.
491. -”Sodomitii, curvarii cu animale, ucigasii, fermecatorii, preacurvarii, idolatrii, vrajitorii, toti sunt vrednici de aceeasi pedeapsa; drept aceea, aplica la toti acestia acelasi tratament (15 ani). Sa nu te indoiesti a primi pe cei ce au facut pocainta timp de treizeci de ani pentru ca ei au curvit din nestiinta. Nestiinta, marturisirea de buna voie si lungimea timpului, ii arata a fi iertati de Dumnezeu, fiindca aproape un veac de om au stat sub stapanirea satanei ca sa se invete a nu mai face pacate, iata dar, ca in acest caz, trebuie sa poruncesti duhovnicilor, pentru a-i mai primi cat mai curand, mai ales ca ei se marturisesc cu lacrimi induiosatoare si duc o viata vrednica de mila” – Sf. Vasile 7.
492. -”Cel ce a facut sodomie cu parte barbateasca, se va canonisi ca cei ce fac preacurvie, adica cincisprezece ani” -Sf. Vasile 62.
493. -”Canonul al patrulea al lui Grigore de Nisa exclude de la impartasire 18 ani pe cel ce face sodomie, iar canonul ni 62-lea al lui Vasile cel Mare, 15 ani. Insa noi socotim ca trei ani sa se excluda de la impartasire, daca unul ca acesta plange si posteste zilnic si seara mananca mancaruri uscate si face doua sute de metanii. Iar, daca se deda mai mult lenevirii, sa implineasca 15 ani”. -I. Post. 29.
494. -”Daca cineva face sodomie cu doi frati , deasemenea se canoniseste (50) patru ani, daca mananca uscat dupa ceasul al noulea din zi si face zilnic cate trei sute de metanii”. -I. Post. 51
495. -”Daca cineva face sodomie cu ginerele sau, se canoniseste patru ani, daca mananca hrana uscata dupa al noualea ceas din zi si face cate doua sute de metanii”, -I. Post. 52.
496. -”Daca cineva face sodomie cu fratele sau, se canoniseste opt ani, daca mananca hrana uscata dupa ora a noua din zi si face in fiecare zi cate patru sute de metanii”. – Sf. Ioan Post. 53.
497. -”Daca vreun frate mai mic, ar suferi sodomie de la altul mai mare, fara sa faca si el sodomie, se canoniseste trei ani, daca mananca hrana uscata dupa ora a noua din zi, facand cate o suta de metanii”. -I. Post. 54.
498. -”Daca cineva face sodomie cu sotia sa, se canoniseste opt ani, daca mananca hrana uscata dupa ora a noua din zi si sa faca in fiecare zi cate doua sute de metanii”. I. Post. 65.
499. -”Cel ce face sodomie cu sotia lui, acela preot sa nu se faca, ci numai sa se desparta de tot de dansa si daca se va desparti atunci, sa se canoniseasca cinsprezece ani si sa nu se impartaseasca”. -ILT, 231.
500. -”Pacatul sodomiei se osandeste cu doua judecati: biserica ii afuriseste, iar judecata lumeasca ii osandeste la moarte si trupul i se arde in foc”, -ILT, 333.
501. -”Sodomitenii se considera mai rau decat ucigasii, fiindca e cu mult mai bine de a muri, decat a trai in halul acesta. Ucigasii despart sufletul de trup, dar acestia, impreuna cu trupul ucid si sufletul. Orice fel de pacat nu se poate compara cu aceasta grozava nelegiuire si daca, cei ce patimesc de aceasta boala ar simti grozavia acestei pofte pacatoase, ar prefera ca mai bine sa moara de o mie de ori, decat sa faca aceste pacate… Unul ca acesta este vrednic de batut cu pietre si de femei si de barbati, caci a nedreptatit si a defaimat ambele sexe”. Sf. Ioan Hrisostom, Rom. Om. a V- a
   CURVIA CU RUDE SPIRITUALE
502. -”Pentru ca rudenia spirituala este mai mare decat legatura inrudirii trupesti, noi am cunoscut ca in oarecare localitati, unii (nasi) primesc copiii din sfantul si mantuitorul botez si dupa aceasta, mamele acestora ramanand vaduve, ca cumetri intra cu ei in legatura de casatorie. Hotaram ca de acum incolo, sa nu se mai faca aceasta. Iar, daca dupa hotararea acestui canon, s-ar mai gasi unii care ar mai face aceasta, mai intai sa se desfaca de insotirea nelegiuita, iar apoi sa se supuna canonisirilor pentru curvie”. -VI ec. 53.
503. -”Cine va curvi cu nasa sa noua ani sa se pocaiasca, metanii in zi 150. Cine cu fina sa ce a botezat, 12 ani si metanii 300″. -PBG, 86.
504. -”Cine va curvi cu mama nasei sale, ani 11; iar cu nasa, 20″. -Molitfeinic.
505. -”Iar la fina-sa, care-i cade fata sufleteasca ani 20″ -ILJ, 330.
506. -”Daca va curvi cineva ai fiica-sa cea de botez o data, se canoniseste opt ani, iar de mai multe ori zece ani, daca va manca-uscat dupa ora a noua si va face cate cinci sute de metanii mari” -I. Post. 57.
507. -”Daca va curvi cineva cu cumatra-sa, sa se canoniseasea opt ani si sa faca in fiecare zi cate trei sute metanii mari”, -I. Post. 58.
   CURVIA CU RUDENII
508. -”Curvia cu mama, sau a fetei cu taica-sau, in Vechiul Testament erau pedepsite cu moartea: “Daca cineva se va culca cu sotia tatalui sau si astfel descoperea goliciunea tatalui sau, omul acela si femeia aceea, sa fie pedepsiti cu moartea si sangele lor sa cada asupra copilului lor” (Lev. 20, 21). In Noul Testament, acest pacat s-a considerat cu totul starpit, insa nu lipsesc cazuri de astfel de pacate. “De se va afla cineva cu mama sa vitrega, 12 ani sa nu se impartaseasca, daca face si alte canonisiri: post, metanii, milostenii, iar daca este neglijent 20 de ani sa stea neimpartasit”. ILT, 330.
509. -”Cel ce curveste cu mama sa vitrega (mastera), se va supune aceleasi canonisiri ca si cei ce curvesc cu surorile lor” (20 ani). Sf. Vasile 79.
510. -”De va pacatui cineva cu mastera (mama vitrega), se canoniseste 3 ani, daca posteste pana seara, cand va manca hrana uscata si va face zilnic cate 500 de metanii”. I. Post. 49.
511. -”Daca va curvi cineva cu fiica-sa odata, se canonisesle 5 ani, iar de va cadea de mai multe ori 5 si 7 ani, daca va manca uscat dupa ora a noua ( = 15) si in fiecare zi va face cate 500 de metanii mari”. I. Post. 55.
512. -”Daca va curvi cineva cu maica-sa o data, se canoniseste 7 ani, iar de mai multe ori, 12 ani daca va manca uscat dupa ora a noua si va face cate 500 de metanii mari”. I. Post. 56.
513. -”Daca cineva se va spurca cu muierea tatalui sau, ce este mastera sa, sa se canoniseasca 9 ani, sa manance sec, iar sambata si impartasire numai doi ani, daca va manca hrana uscata dupa ora a noua si va face cate 300 de metanii in fiecare zi. Daca va fi lenes, sa plineasca anii cei hotarati de Parinti”. -I. Post. 25.
521. -”Cel ce va curvi sa nu se impartaseasca, astfel:
-cu sora sa, 20 de ani;
-cu vara sau soacra, 11 ani;
-cu vara buna, 10 ani;
-cu vara a doua, 9 ani;
-cu fina-sa, 20 de ani;
-cu sotia fratelui sau, sau cu doua surori, sau cu doi frati, 11 ani;
-cu mama vitrega, 12 ani;” -ILT, 330 si Trebnic p. 519.
522. -”Curvia cu vara sau cu varul sau, este un pacat mai mare decat simpla curvie si, mai mic decat cu sora si deci, canonisirea va fi intre aceste doua cazuri, adica intre 10-15 ani”. Cel ce va curvi “cu vara a doua, 9 ani” va fi neimpartasit. Totul atarna de repetarea pacatului, sminteala produsa si hotararea de indreptare (ILT, 330 si Trebnic p. 519).
523. -”De va curvi cineva cu vara sa primara, se canoniseste doi ani, daca mananca uscat dupa ora a noua si in fiecare zi facand cate 500 de metanii mari”. -l. Post. 60.
524. -Curvia cu soacra este un pacat greu: “Daca cineva se va culca cu fata si cu mama ei, aceasta este o nelegiuire si trebuie sa fie arsi in foc si el si ele, ca sa se starpeasca aceasta nelegiuire” (Lev. 20, 14). “Blestemat sa fie cel ce se va culca cu soacra sa” (Deut. 27,23).
525. -”De va curvi cineva cu mama logodnicei lui, ani 14 si nunta aceea sa nu se faca, iar de s-a facut nunta, sa nu se desparteasca”. -Molitfelnic-.
526. -Acelorasi canonisiri (Sf. Vasile 75, 76), se va supune si cel ce curveste cu soacra sa, nefiind despartit de sotia sa, dupa legea care zice: “Cele intarite la inceput sa ramana neschimbate in toate imprejurarile”. Dar sfantul sinod de acum hotaraste, ca cei ce savarsesc un astfel de pacat blestemat, sa fie opriti de la impartasanie 6 ani, canonisindu-se astfel: “sase luni sa nu manance carne, mergand totdeauna la slujbele bisericii – daca nu se vor imbolnavi sau vor avea vreo alta nevoie grea- cand vor sta afara din biserica plangand si rugandu-se lui Dumnezeu sa le ierte nelegiuirea. In acest timp sa nu ia nici anafora, nici agheasma, afara de cazul cand va ” fi vremea iluminarii (Botezul Domnului) si ridicand numai painea in numele Sfintei Treimi (panaghia mesei, artos) s-o manance cu evlavie, ca drept simbol al iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Sa nu indrazneasca a saruta sfintele icoane cu buzele, ci numai piedestalul lor. In timpul celor sase ani sa faca in fiecare zi cate 100 de metanii afara de sambata si duminica. In fiecare miercure si vinere sa se indestuleze cu mancare uscata, infranandu-se de la peste, ulei si vin. In primii doi ani sa stea la fundul bisericii si sa asculte sfanta slujba. In ceilalti trei ani si jumatate, sa stea impreuna cu ceilalti credinciosi, si sa se roage. Si astfel, dupa sfarsitul celor sase ani sa se invredniceasca de Sfanta Impartasanie. “Dar trebuie sa se oblige sa se faca milostenii, dupa putinta, mai ales miercurea, si vinerea. In timpul cand s-a infranat de la anumite mancari sa dea cele iconomisite la saraci, cerand de la ei sa se roage lui Dumnezeu pentru el”. -” Sa dea in fiecare saptamana cate o liturghie, sa nu minta, sa nu jure, caci acest obicei il duce la calcarea de juramant”. -”In caz de boala si de moarte, sa i se dea Sfanta Impartasanie, dar insanatosindu-se, sa-si urmeze mai departe canonul dat, in care se afia mai inainte de a se imbolnavi si impartasi. Sa-si franga inima cu plangere fierbinte si sa se curateasca cat mai bine, de pacatul cel greu care-i apasa sufletul”. -1. Post. 26.
527. -”Daca va curvi cineva cu maica si cu fiica, se canoniseste 4 ani, mancand uscat dupa ora a noua si in fiecare zi sa faca cate 300 de metanii mari”, I. Post. 50.
528. – “Iar, daca se va intoarce spre soacra-sa, sa se canoniseasca 15 ani si in toate zilele cate 160 de metanii”. -PBG,8.
529. -”Daca cineva va lua o femeie, si va zacea cu dansa si, dupa aceea se va spurca si cu soacra-sa, acea soacra sa iasa si sa se calugareasca intr-o manastire si, sa slujeasca lui Dumnezeu pentru sufletul ei; iar acel barbat sa petreaca cu muierea lui si sa robeasca drept acelea pacate in 15 ani, ca sa i se ierte”. – PBG, 90.
530 -”Curvia intre cumnati este greu osandita (Lev. 18, 16; 20, 21). Sf. Ioan Botezatorul a mustrat pe Irod ca luase pe sotia fratelui sau, pentru care propovaduire a fost martirizat” (Matei 14,4). -”Cine va cuni cu muierea fratelui sau, 11 ani sa nu se impartaseasca”. -ILT, 330. :
531. -”Curvia cu doua surori, sau o femeie cu doi frati, este un pacat greu; daca pacatul curviei simple este asa de aspru canonisit cu atat mai mult, cand el ia proportii intre rude”. Deci, “femeia care va curvi cu doi frati, 11 ani sa nu se impartaseasca”. -ILT.330.
532. -”Iar, daca vreo femeie ar cadea in curvie cu doi frati, se canoniseste 3 ani, daca va manca uscat dupa om a noua si va face in fiecare zi cate 300 de metanii”, -I. Post. 63.
533. -”Muierea de va zacea cu doi barbati si vor fi doi frati buni, sau un barbat cu doua surori, un om ca acela sa se pocaiasca pana la moarte si, la moarte sa se impartaseasca pentru iubirea de oameni, daca se va lasa de amandoua muierile, adica de amandoua surorile si sa nu mai aiba pe nici una dintre ele, sau muierea de va lasa pe amandoi fratii si astfel, este primita aceasta pocanie daca se vor pocai, iar de nu, desarta le este pocainta”, -PBG, 48.
   CURVIA CU DOBITOACE
534. -”Curvia cu dobitoace este o mare nelegiuire. Unirea sexuala legitima, are ca scop nasterea de copii. Ori curvia cu dobitoace este o fapta animalica: “Daca un om se culca cu o vita sa fie pedepsiti si el si vita cu moartea. Daca o femeie se apropie de o vita ca sa curveasca cu ea, sa se ucida si femeia si vita; sangele lor sa cada asupra capului lor”; (Lev. 20,15-16). “Daca cineva va curvi cu un dobitoc… sa aiba pocanie cincisprezece ani si metanii cate cinci sute pe zi, iar acel dobitoc sa fie dat spre mancare cainilor “. -PBG, 84
535, -”Cei ce au pacatuit sau pacatuiesc cu dobitoace, avand o varsta mai mica de douazeci de ani, sa cada in genunchi cincisprezece ani, apoi sa stea la rugaciune cu ceilalti, inca cinci ani si apoi, ( dupa 25 de ani), sa se atinga de Sfintele Taine. Dar, sa li se cerceteze bine felul lor de viata in timpul canonisirii si numai asa sa li se ingaduie impartasania. Iar, daca unii vor mai continua, pacatul nestapanirii, sa fie supusi canonisirii  continue”.
“Iar cei ce au trecut peste aceasta varsta si sunt casatoriti si au cazut in acest pacat, sa inghenunche douazeci si cinci de ani si apoi, astfel sa stea la rugaciune cu ceilalti, apoi mai implinind inca cinci ani de stare la rugaciune dupa 30 de ani sa fie primiti la impartasanie”.
“Iar, daca unii sunt casatoriti si au pacatuit (cu dobitoace) fiind in varsta peste cincizeci de ani, sa se invredniceasca impartasirii la iesire din viata”. -Ancira 16.
536. -”Cei ce curvesc cu dobitoace, devenind, ca niste leprosi, (molipsind si pe altii); sfantul sinod a hotarat ca acestia sa se canoniseasca in a se ruga afara de biserica, cu iernaticii in curte”. -Ancira 17- ,
537. -”Cel ce curveste cu animale ca un pagan, marturisindu-se de buna voie, va respecta aceeasi canonisire” (c. 58, ani 15). -Sf. Vasile 63-
538. -”De va cadea cineva in pacate cu dobitoc de mai multe ori, avand femeie, se canoniseste opt ani; iar, de n-are femeie si odata, sau de doua ori, sau mai mult de trei ori a cazut, se canoniseste trei ani, daca va manca uscat dupa ora a noua si va face cate 300 de metanii mari. Aceste canonisiri se dau si femeii care va pacatui cu dobitoc”, -I.Post. 59
539. -”Preacurvarii, cei ce au pacatuit cu dobitoace, ucigasii si altii de acest soi, daca isi vor marturisi din propria lor vointa pacatele lor, care nu sunt cunoscute in public se opresc de la impartasanie si se canonisesc, dar li se ingaduie sa intre in biserica si sa stea la Liturghie numai pana la rugaciunea celor chemati. Iar, daca pacatele lor sunt cunoscute in public, atunci se vor canonisi dupa canoanele bisericesti, adica nu vor intra in biserica, ci vor sta afara la usa, cu cei ce plang si asculta in tinda”. – Nichifor 29.
540. -”Curvia cantaretului se canoniseste mai greu decat a mireanului simplu, fiindca si el este de un grad superior duhovnicesc. “Citetul, (cantaretul), care s-ar impreuna cu logodnica sa inainte de nunta, va fi oprit un an (de la impartasanie si slujba), apoi se va primi la slujba, dar nu va fi inaintat la preotie. Iar, daca se va impreuna pe ascuns cu o femeie straina, va fi oprit de la slujba (de cantaret). Asemenea si slujitorul paraclisier”. – Sf. Vasile 89.
   CURVIA CLERICULUI
541. -”Curvia clericului este un pacat grav, fiindca persoana preotului ca om, trebuie sa fie floarea evlaviei crestine, alesul Domnului, lumina lumii prin invatatura si sarea pamantului printr-o inalta tinuta morala” (Matei 5,12-14). In legea lui Moise, de asemenea, s-au oprit astfel de pacate pentru preoti” “Sa nu-si ia de sotie o curva, sau o femeie necinstita, sau lasata de barbat, caci ei sunt sfinti. Sa fie socotit sfant, fiindca el aduce jertfa Dumnezeului tau… Daca fiica unui preot va curvi, necinsteste pe tatal sau si sa fie arsa in foc” (Lcv.2i, 7-9). Mai tarziu preotii s-au dedat la pacate grele, dar pedeapsa Domnului trebuia sa vina peste ei si peste popor: “Preotii calca legea mea si imi pangaresc lucrurile mele sfinte. Nu fac nicio deosebire intre ce este sfant si ce nu este sfant, nici nu mai invata pe oameni sa faca deosebire intre ce este necurat si ce este curat. Se departeaza de la poruncile Mele si Eu sunt defaimat intru slujba lor” (Iez, 22, 26; Osea. 6, 9; Ier. 8,11; 13,10).
542, -”Episcopul, prezbiterul sau diaconul, prinzandu-sa in curvie, in juramant nedrept sau furt, sa se cateriseasca (de la altar) dar, sa nu se afuriseasca (ca crestin) caci spune Scriptura: “Nu vei pedepsi de doua ori pe om pentru aceeasi fapta” (Numeri 1, 9). Asemenea si ceilalti clerici (anagnosti, cantareti, s.ai). -Apost. 25.
543. -”Daca vreun episcop, prezbiter sau diacon, ipodiacon, anagnost sau psalt, sau portar, ar preacurvi cu femeia afierosita lui Dumnezeu (calugarita), sa se cateriseasca, ca cel ce a stricat mireasa lui Hristos, iar de va fi mirean, sa se afuriseasca”. -VI ec. 4.
544. -”Femeia vreunui mirean care a preacurvit, de se va vadi, unul ca acela (desi nevinovat), nu mai poate fi hirotonisit. Iar, daca dupa hirotonie va preacurvi, este dator sa o lase. Iar, de va vietui mai departe cu ea, nu mai poate sluji cele sfinte”. -Neocez.8,
545. -”Preotul, care a pacatuit trupeste mai inainte de a se hirotonisi si dupa ce a fost hirotonisit, isi va marturisi de voie pacatul, sa nu mai liturghiseasca ramanand numai celelalte slujbe pentru ravna evlaviei sale. Ca multi zic ca hirotonia iarta celelalte pacate (dar nu si al curviei). Dar daca el insusi nu va putea fi dovedit, atunci el insusi ramane la judecata constiintei sale”. -Neocez. 9.
546. -”De asemenea si diaconul de va cadea in acelasi pacat al curviei, sa ramana in treapta slujitorului (cantaretului bisericesc)”. -Neocez. 10.
547. -”Diaconul care a curvit dupa diaconie, va fi lepadat de la diaconie. Fiind degradat in randul mirenilor nu se va opri de la impartasanie, caci este un vechi canon (Apost. 25), in care se spune ca cei cazuti din vreo treapta, sa se supuna numai la o singura pedeapsa, dupa cum socotesc cei batrani, uimind acelei legi care zice ca nu vei pedepsi de doua ori pentru acelasi pacat” (Numeri l, 9). Socot ca este si alt motiv: “Mirenii, care au fost afurisiti se primesc iarasi intre credinciosi la locul de unde au cazut. Iar diaconului, i se da pedeapsa caterisirii definitive odata pentru intotdeauna. Deci, fiindca nu i se mai da iarasi diaconie, in aceasta caterisire consta toata pedeapsa lui, asa cum este aratata in asezamintele bisericii. – Pentru mantuirea personala, cea mai sigura vindecare este indepartarea de pacat. Drept aceea, cel ce pentru placerile trupului a cazut din har (F. Ap. l, 25; Gal. 5, 4; Ev. 12, 25), iar prin sfaramarea inimii si prin tot felul de nevointe s-a indepartat de acele placeri, care l-au facut nevrednic si care l-au dus la ruina sufleteasca, va da dovada de vindecarea sa” (Matei 26, 75; F. Ap. 8, 22, 24; II Tim. 2, 25-26). Deci, noi trebuie sa tinem socoteala de amandoua situatiile si de indatoririle respectarii (i Regi 2, 22) legilor canonice si de indatoririle obiceiului ingaduitor. Clericii care nu se mentin intru desavarsire, printr-o tinuta morala, sa-si capete mantuirea dupa chipul predanisit de viata obsteasca a mirenilor” Sf. Vasile 3.
548. -”Diaconita care a curvit cu un necredincios, poate fi primita la impartasire, numai dupa ce se va pocai timp de sapte ani, daca in acest timp ea traieste in deplina curatenie. Iar, paganul care s-a facut crestin, voind sa ia in casatorie pe acea diaconita, dar savarseste iarasi pacatele paganatatii anterioare, el este un apostat moral. Asadar, noi nu mai ingaduim ca trupul diaconitei caterisite sa fie dat intrebuintarii trupesti, (adica sa se mai casatoreasca), fiind sfintit. -Sf. Vasile 44.
549 -”Diaconul care-si va spurca buzele sarutand o femeie, apoi marturisindu-se de aceasta, se va opri de la Liturghie pentru o vreme, dar i se va ingadui sa se impartaseasca cu cele sfinte la rand cu ceilalti diaconi; la fel si preotul. Iar de se va dovedi ca a pacatuit mai mult pana la curvie, in orice fel de trepta ar fi, se va caterisi. Sfantul Vasile 70.
550. -”Fiindca Ierax acuza pe un oarecare (preot) ca s-a facut vinovat de curvie si deci, este nevrednic de a fi cleric, insa episcopul Apolos a afirmat ca atunci nu s-a prezentat ca martor contra lui nimeni, sa se cerceteze acest caz. Daca se va arata vreun martor vrednic de credinta si se va dovedi vinovatia, ca martori vrednici de credinta, sa se scoata din biserica, (cateriseasca) (C. 3), iar de este vrednic de preotie si se va dovedi curat, sa ramana in cler”. -Teofil 9.
551. -”Canonul al treizecilea al lui Vasile cel Mare hotaraste ca clericul, cel ce curveste sa se cateriseasca, dar sa nu se si afuriseasca”, -l Post. 18.
552. -”Daca sotia preotului sau diaconului ar face preacurvie, se canoniseste trei ani, cu conditia ca sa manance uscat dupa ceasul al noualea din zi si sa faca zilnic cate trei sute de metanii. Una ca aceasta se canoniseste mai greu decat alte preacurve, ca omoara duhovniceste pe barbatii lor, facandu-se prin acest fel de pacat, pricina caterisirii din preotie. Iar sotii lor, daca voiesc sa le mai aiba de sotii, sa se cateriseasca din preotie. Iar daca voiesc sa aiba preotia, trebuie sa se desparta de ele ,-mai inainte de a se impreuna cu ele dupa ce au preacurvit, potrivit cu canonul al optulea al sinodului din Neocezareea”. -I. Post. 62.
553. -”Preotul de va curvi sau preacurvi, sau sodomie facand sau cu dobitoace sau cu pasari pacatuind sau cu femeia lui curvind peste fire, sau cu vraji umbland, sa nu mai fie preot, canonul al 81-lea al marelui Vasile”. -Molitfelnic.
554. -”Preotul de va cadea cu o muiere, afara de a lui, numai sa se paraseasca de preotie si sa fie in pocanie”. PBG, 35.
   CURVIA MONAHULUI
555. -”Curvia monahului este un pacat mai mare decat al mireanului, fiindca monahul este logodit cu biserica Domnului prin fagaduintele depuse in fata sfantului altar si deci, pacatul, lui se socoteste ca o preacurvie. Orice monah are o chemare de la Domnul care i-a dat si un har deosebit (Matei 19, 11; Cor. 7,2,20), insa, cei ce nu stiu cum sa se pazeasca si cum sa conlucreze cu acest har, dedandu-se la un trai bun, instrainarea de rugaciune, mandrie si legaturi cu lumea pusa in slujba pacatului, cad din har, adica, Domnul le ridica harul iar ei, ramanand doar cu puterile lor se prabusesc in diferite pacate. (I Regi. 2, 22; Gal. 4, 5). Altora le ridica harul, pentru ca sa le arate lor cat sunt de slabi, cazand in unele pacate mai mult sau mai putin grele, sa-i aduca la smerenia conservatoare de har si sa-i intareasca in lupta cu ispitele. Altora li se ridica harul intr-o masura mai mica sau mai mare, ca din lupta de sine, cu lumea pusa in slujba pacatului si cu diavolul sa se incununeze, fara a cadea in pacate. Este sigur, ca sufletul sincer, smerit intru adancul inimii si ravnitor intru a sluji Domnului, chiar daca se clateste in anumite momente harul il paraseste (Neocez. 3;I Cor. 9,24-27; 12, 1-30; 15, 10; Efes. 3, 7-8). De aceea, caderea in curvie a monahului se datoreste, caderii lui din har sub diferite forme ale iconomiei lui Dumnezeu, de care duhovnicul trebuie sa tina seama de la caz la caz. Indreptarea deplina si lacrimile amare usureaza canonisirea, iar nepasarea o ingreuiaza”. (Matei 26,75).
556. -”Femeia care a depus votul fecioriei si a cazut din fagaduinta, va implini timpul pacatului pentru preacurvie (15 ani). Aceeasi canonisire se da si celor ce fagaduiesc ca vor trai viata monahala si cad in curvie”. -Sf. Vasile 60.
557. -”Canonul 60 al Sf. Vasile, pe monahiile sau pe femeile care traiesc dupa canonul monahal si care curvesc, se supun canonisirii pentru curvie (15 ani), caci ele sfarama legatura cu mirele lor Hristos. Canonul S. VI ec. 44, hotaraste ca monahul care curveste, sa se canoniseasca ca curvarii. Noi, randuim ca cel ce curveste sa nu se impartaseasca doi ani, daca isi va da silinta sa manance zilnic paine uscata dupa ora a noua (15) si sa faca zilnic cate 250 de metanii. Daca va fi neglijent (in a implini acest canon), sa implineasca timpul canonisirii hotarat de parinti”, -I. Post. 16.
558. -”Calugarita care a fost necinstita (cu sila) de oameni barbari si necumpatati, dar viata ei anterioara a fost curata, sa se canoniseasca 40 de zile. Daca viata ei anterioara a fost intinata sa fie canonisita pentru curvie”. -Nichifor 21.
559- “Cine va curvi cu calugarita, noua ani si metanii 150 in fiecare zi, iar de o va insela acel om si mai vartos ii va lua calugaria de la dansa, de se va face mireanca, unii ca aceia sa nu se pricestuiasca pana la moarte. Iar de se va intoarce acea calugarita, iar, la viata monahala, sa se pocaiasca noua ani. De va fi femeie culta si va fi cu voia ei, una ca aceia sa se pocaiasca 12 ani, iar acel om noua ani”. -PBG. 85.
   Comentariu saccsiv:
   Asadar, in limbaj modern, sa nu faci sex inaintea casatoriei, sa nu-ti inseli sotul sau sotia, sa nu practici sexul oral, anal, zoofilie, sa nu te masturbezi. Multi incepatori nici nu stiu ca unele dintre acestea sunt pacate … Lipsesc din lista, practicile uro, scato, necrofilia, pedofilia, dar desigur, fiind cumplite, probabil ca s-ar incadra spre maxim.
   Cititi va rog si profetia:
ARHIM. FILOTHEI ZERVAKOS: Mare urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului si a avorturilor
   Cititi va rog articolul:
http://laurentiu.elenaworld.net/2009/08/sexul-si-limba-romana-18/
   Apar acolo niste dialoguri intre fete de 11 sau 14 ani, de o perversitate … Nu am putut sa le citesc pe toate.
   Nu stiu care este proportia celor ca ele, probabil in crestere alarmanta. Dar ne facem ca nu vedem, ca nu auzim, ca nu exista …
   Multi factori au adus la starea asta nefericita si consider ca trebuie abordata cat mai serios chestiunea. Unul din ei este chiar SISTEMUL:
Campanie pro MASTURBARE in Spania: “Placerea sta in mainile tale”
Din ciclul SA FACEM TOTUL PENTRU STRICAREA CELOR MICI: jocul MY MINX
EDUCAREA voit gresita a copiilor, componenta esentiala in formarea OMULUI DE TIP NOU, cetateanul cimentat in material, fara idealuri, consumatorul-unealta pefect
Indemn UNESCO: copiii vor invata despre MASTURBARE la 5 ani si despre AVORT la 12 ani
REVOLUTIA SEXUALA ne indeamna sa-i invatam pe copii despre sex dar sa nu-i invatam sa se infraneze …
VIDEO: Actuala DEGENERATIE de copii
VIDEO: Cum se promoveaza homosexualitatea in scoli …
VIDEO: Dansuri erotice cu copii


 INTRA SI AICI ...
 http://desprespovedanie.blogspot.com/