Este câte un om cu aşa un duh de împotrivire, încât niciodată nu te poţi înţelege cu el. Oricând spui tu da, el spune nu. Oricând vrei tu aşa, el vrea altfel. Şi chiar dacă laşi şi tu după el – îndată se va schimba tocmai împotrivă, fiindcă duhul lui este aşa.
Cu un astfel de om eşti foarte chinuit şi când vorbeşti, şi când taci. Trebuie să-l laşi cum face el şi să nu îndrăzneşti să-l mustri niciodată, fiindcă oricâtă dreptate ai avea tu, el nu va recunoaşte niciodată că a greşit. Nu va primi niciodată o mustrare şi nu va respecta niciodată o hotărâre bună.
Dar, vai, omul care se împotriveşte tuturor mustrărilor – spune Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu – va fi zdrobit dintr-o dată şi fără leac…
Dacă n-ar fi fost marea neascultare de la început, n-ar fi fost nici mustrarea.
Şi dacă n-ar fi fost împotrivirea faţă de mustrare, n-ar fi fost nici pedeapsa.
Dar prima neascultare a adus mustrarea. Iar împotrivirea la mustrare a tras după ea blestemul osândei .
Şi cu cât se înmulţesc neascultările şi împotrivirile, cu atât omul se scufundă mai adânc în întunericul şi în osânda care vine neapărat pentru ele şi deodată cu ele.
Omul care se împotriveşte la prima mustrare este iertat sau pedepsit puţin.
Cel care se împotriveşte la mai multe mustrări este iertat mai greu şi pedepsit mai greu.
Dar cel care se împotriveşte tuturor mustrărilor, aceluia i se întâmplă întocmai cum este scris: va fi zdrobit dintr-o dată şi fără leac pe totdeauna.
Şi merită să fie zdrobit aşa, pentru că şi el, prin împotrivirile sale neîncetate, a zdrobit atâtea inimi şi atâtea vieţi.
A zdrobit întâi şi întâi inima lui Dumnezeu.
A zdrobit inima lui Hristos.
A întristat pe Duhul Sfânt (Efes. 4, 30).
A zdrobit inima părinţilor săi de atâtea ori.
O, Dumnezeule al Iubirii binevoitoare, Te rugăm să ne dai duhul ascultării smerite, pentru a ne bucura de pacea şi de bunăvoinţa Ta. Ai milă de cei împotrivitori la orice mustrare şi nu-i lăsa în duhul acesta, ca să nu piară dintr-o dată, ci să fie mântuiţi.
Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
