Sunt mulţi care sunt de părere că, dacă nu umblă pe calea desfrâului lumesc, atunci nu au păcate şi deci nu au ce să mărturisească la duhovnic.
Prăpastie adâncă este aceasta pentru bietul suflet, căci se defaimă cea mai trebuincioasă taină pentru mântuire
- Taina Pocăinţei, care împreună cu Sfântul Botez deschide uşa raiului la toată lumea.
Căci cine socoteşte că nu e păcătos, acela nu are nici pocăinţă, şi mântuirea stă departe de el.
Sfinţi Părinţi ne învaţă că orice abatere de la bine este socotită păcat, căci şi pruncul are mânie şi pizmă…
Sf. Proroc David se plânge că: ,,întru păcate m-am născut” (Ps. 50), iar noi, care am îmbătrânit întru rele, zicem că nu facem păcate?!
Oare numai desfrânarea este păcat?!
Dar în Tablele Legii câte porunci ne-a dat Dumnezeu până la porunca a şaptea (Să nu faci desfrânare)?
Iar la cele nouă Fericiri din Sfânta Evanghelie, oare fericeşte Domnul numai pe cei curaţi cu trupul? Dar nici nu aminteşte de aceasta, căci dacă nu ai inima curată, nici trupul nu este curat şi nici sufletul.
Dar oare numai cel care tuşeşte este bolnav?!
Câţi nu sunt atacaţi de oftică sau alte boli, şi dacă nu tuşesc, oare ei nu sunt bolnavi?
Hrană duhovnicească -Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul
