BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Viața omului, copilul meu, este durere, pentru că trăiește în exil. Nu cere să ai odihnă desăvârșită. Hristos a ridicat crucea, iar noi vom ridica toate durerile; dacă le răbdăm, aflăm har de la Dumnezeu. De aceea Domnul îngăduie să fim ispitiți, ca să ne încerce râvna și dragostea pe care o avem pentru El. De aceea este nevoie de răbdare. Fără răbdare, omul nu devine lucrător, nu învață cele duhovnicești, nu ajunge la măsura virtuții și a desăvârșirii.
Iubește-L pe Iisus și spune neîncetat rugăciunea și aceasta te va lumina pe calea ta.
Ia aminte să nu judeci. Pentru că din [pricina] aceasta, Dumnezeu îngăduie să plece harul și Domnul te lasă să cazi, să te smerești, să-ți vezi propriile greșeli. Dar când se retrage harul pentru ca omul să fie încercat, atunci toate devin trupești, iar omul cade. Dar tu atunci, să nu-ți pierzi dispoziția cea bună, ci rostește neîncetat rugăciunea cu sila, cu forța, cu multă durere . „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă!”. Și iarăși, și de multe ori, să faci asta neîncetat. Și fiind cu mintea ațintită la Hristos să Îi spui: „Slavă Ție, slavă Ție, Dumnezeul meu!”.
***
Ai grijă! Părăsește acest gând și arată răbdare, ca văzându-ți Dumnezeu bunăvoința, să ridice sarcina ostenelii tale. Primește încercarea și nu căuta pricină la unul sau la altul. Deoarece, când nu rabzi o încercare sau alta și îi învinovățești pe ceilalți – Domnul nostru fiind Cel Care le dă – atunci ne va mustra El Însuși, ceea ce este cu mult mai cumplit și greu de îndurat, întrucât nimeni dintre oameni nu poate să mustre, așa cum mustră Cel Atotputernic. De asta, copilul meu, „luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul tuturor”. Iubiți voia Lui și purtați cele ce vor veni așa cum sunt, ca nu cumva să ne predea micimii sufletești și hulei.
Fă-te stârv, ca toți să te calce în picioare. Fă-te pământ, lovește-te, urăște-ți sinele ca pe un dușman neîmpăcat. „Cu ură desăvârșită să-l urăști”. Pentru că, dacă nu îl supui, te va înrobi el patimilor necinstei. Îmbărbătează-te și să nu te împuținezi cu sufletul. Îți amintesc cuvintele Părinților noștri, care spun „Dă sânge și ia Duh!”
Sursa: Gheron Iosif Isihastul – învățături, selecții din cartea: Mărturii din viața monahală, Ed. Sf. Măn. Filotheou, Sfântul Munte
Viața omului, copilul meu, este durere, pentru că trăiește în exil. Nu cere să ai odihnă desăvârșită. Hristos a ridicat crucea, iar noi vom ridica toate durerile; dacă le răbdăm, aflăm har de la Dumnezeu. De aceea Domnul îngăduie să fim ispitiți, ca să ne încerce râvna și dragostea pe care o avem pentru El. De aceea este nevoie de răbdare. Fără răbdare, omul nu devine lucrător, nu învață cele duhovnicești, nu ajunge la măsura virtuții și a desăvârșirii.
Iubește-L pe Iisus și spune neîncetat rugăciunea și aceasta te va lumina pe calea ta.
Ia aminte să nu judeci. Pentru că din [pricina] aceasta, Dumnezeu îngăduie să plece harul și Domnul te lasă să cazi, să te smerești, să-ți vezi propriile greșeli. Dar când se retrage harul pentru ca omul să fie încercat, atunci toate devin trupești, iar omul cade. Dar tu atunci, să nu-ți pierzi dispoziția cea bună, ci rostește neîncetat rugăciunea cu sila, cu forța, cu multă durere . „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă!”. Și iarăși, și de multe ori, să faci asta neîncetat. Și fiind cu mintea ațintită la Hristos să Îi spui: „Slavă Ție, slavă Ție, Dumnezeul meu!”.
***
Ai grijă! Părăsește acest gând și arată răbdare, ca văzându-ți Dumnezeu bunăvoința, să ridice sarcina ostenelii tale. Primește încercarea și nu căuta pricină la unul sau la altul. Deoarece, când nu rabzi o încercare sau alta și îi învinovățești pe ceilalți – Domnul nostru fiind Cel Care le dă – atunci ne va mustra El Însuși, ceea ce este cu mult mai cumplit și greu de îndurat, întrucât nimeni dintre oameni nu poate să mustre, așa cum mustră Cel Atotputernic. De asta, copilul meu, „luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul tuturor”. Iubiți voia Lui și purtați cele ce vor veni așa cum sunt, ca nu cumva să ne predea micimii sufletești și hulei.
Fă-te stârv, ca toți să te calce în picioare. Fă-te pământ, lovește-te, urăște-ți sinele ca pe un dușman neîmpăcat. „Cu ură desăvârșită să-l urăști”. Pentru că, dacă nu îl supui, te va înrobi el patimilor necinstei. Îmbărbătează-te și să nu te împuținezi cu sufletul. Îți amintesc cuvintele Părinților noștri, care spun „Dă sânge și ia Duh!”
Sursa: Gheron Iosif Isihastul – învățături, selecții din cartea: Mărturii din viața monahală, Ed. Sf. Măn. Filotheou, Sfântul Munte
