Bucuria mea, un frate, care a venit intr-o manastire pentru a se calugarii, a slabit in nevoința sa si cadea in fiecare zi, dar indata se ridica si isi facea canonul sau. Insa, diavolul care-l imbrancea la pacat si-a pierdut rabdarea, vazand curajul si nadejdea cea buna a fratelui. Atunci s-a aratat inaintea fratelui si a spus: “Nu te temi de Dumnezeu, tu cel ce esti intinat?
Daca mereu pacatuiesti, cum de mai indraznesti sa te mai rogi Lui?
Nu te temi ca te va arde Dumnezeu?
" Atunci fratele, avand barbatie in suflet, i-a spus diavolului:
"Chilia aceasta este ca o fierarie; una dai si una primesti. In numele lui Iisus Hristos, care a venit sa mantuiasca lumea, nu voi inceta sa ma rog si sa ma spovedesc, daca am cazut nu voi inceta sa ma ridic pana la ultima mea suflare si sa vedem tu vei birui sau Hristos?
" Aceste auzindu-le, diavolul i-a spus: “Nu te voi mai lupta ca sa nu-ti pricinuiesc cununi". De atunci, fratele s-a izbavit de razboi si statea in chilia sa, plangandu-si pacatele.
Asemenea fratelui din Manastire, sa ai si tu barbatie sufleteasca, sa nu-ti duci crucea taras, ca pe un necaz de care nu poti scapa, ci, s-o duci cu demnitate, sus, pe umeri, fiindca, doar aceasta cruce poate fi mantuitoare! Amin si Aliluia!
Preot Ioan
.
Preot Ioan
.
