de Preot Sorin Croitoru
În ieslea săracă din grajdul de vite
Aflat pe pășunea de lângă oraș,
În jocul luminii făcliei smerite
Maria își naște al său Copilaș.
Născându-L, Fecioara rămâne fecioară,
Iar Pruncul rămâne în veci Dumnezeu,
Venit ca să poarte a Crucii povară,
Spălând murdăria din sufletul meu.
Fecioara cunoaște iubirea maternă,
Iar Pruncul învață să fie ca noi;
În Noaptea aceea Iubirea eternă
Începe să plângă în ieslea de boi..
Atunci înțelege oștirea cerească
Ce slavă primește planeta Pământ,
De vreme ce-n fire curat omenească
Se-mbracă nu înger, ci Domnul Cel Sfânt!
În ieslea săracă din staulul rece
Scâncește al lumii întregi Creator.
Minunea cea mare acum se petrece:
Venind printre oameni, devine de-al lor
