BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Preot Ioan
Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere,
de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate
acestea, bătrânul era hotărât să se retragă pentru a duce o viaţă mai
liniştită alături de familie. Renunţa la un salariu bunicel dar prefera
liniştea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa de priceput,
patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul
acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea. Chema ajutoare
nepricepute şi folosea scânduri nepotrivite. Şi lui îi era ruşine de cum
arăta ultima lucrare. Când în cele din urma o isprăvi, patronul veni să
o vadă. Îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
„Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!“ Tâmplarul rămase uimit. Ce mare ruşine! Dacă ar fi ştiut că îşi zideşte propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel. Aşa e şi cu noi.
Ne construim vieţile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu eşti tâmplarul. În fiecare zi baţi un cui, aşezi o scândură sau ridici un perete. Viaţa e întocmai cum ţi-o clădeşti. Alegerea pe care o faci azi zideşte casa în care vei locui mâine.
Iubite credincios,
Ştiind că scopul vieţii tale creştineşti este mântuirea, casa în care locuieşti zi şi noapte este bună,
dar casa sufletului ţi-ai zidit-o?
Privind
schiţa din dreapta, vezi idealul, iar
dedesubt, pe următoarele trei pagini,
priveşte schiţa de „construcţie
spirituală“ şi analizează în ce stadiu te
afli cu ea???
1.
Să se ştie, că acei creştini care nu s-au cununat în Biserică,
chiar dacă s-au cununat la Starea Civilă, trăiesc în nelegiuire, în
desfrânare, sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi deci, fără cea de-a
treia Sfântă Taină, respectiv cununia religioasă, nu se pot mântui.
2.
La cei care nu se roagă, nu postesc, nu merg la Biserică
Duminica, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc (cel puţin de patru
ori pe an sau ori de câte ori ne-o cere conştiinţa), casa sufletului nu există, nu are decât temelia şi deci ei nu se pot mântui.
3.
Aşa arată începutul casei sufletului la cei care doar se roagă, însă fără post, nu merg la Biserică Duminica, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc; deci nici ei nu se pot mântui în starea aceasta.
4.
Există o categorie de credincioşi care se roagă şi postesc cu
osârdie, însă nu merg la Biserică, nu se spovedesc şi nu se
împărtăşesc şi, neavând acoperiş la casa sufletului, respectiv
spovedania şi împărtăşania, nu se pot mântui nici ei.
5.
Întâlnim foarte des oameni care au credinţă, fapte bune, se roagă, postesc, vin Duminica la Biserică, însă le lipseşte tocmai
esenţialul: spovedania şi împărtăşania. Deci, nici ei nu au acoperiş
la casa sufletului şi în starea aceasta nu se pot mântui.
6.
Aşa arată aproape terminată casa sufletului la credincioşii creştin ortodocşi care s-au şi spovedit, dar fiind în canon, încă nu
s-au împărtăşit.
7.
|
Aşa arată casa sufletului la credincioşii creştin ortodocşi care
|
îşi cunosc sensul vieţii lor:
|
MÂNTUIREA SUFLETULUI
|
|
Iubiţi credincioşi,
Intrând în casă la Zaheu-vameşul, Mântuitorul Hristos ne-a
descoperit un lucru pe care cei mai mulţi oameni din zilele noastre
nu-l cunosc, acela că „SENSUL VIEŢII NOASTRE
CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA !“
- „Am venit să caut şi să mântuiesc pe cel
pierdut“ (Luca 19:10), ba chiar ne-a îndemnat
„Cu frică şi cu cutremur să lucraţi la
mântuirea voastră“ (Filipeni 2:12). Ştiind însă
că, aici pe pământ „Suntem călători şi pribegi
ca toţi părinţii noştri“ (1 Cronici 29:15) şi deci,
„Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe
aceea ce va să fie“ (Evrei 13:14), să vă zidiţi
„Casa Sufletului“, dar, „Lucraţi cât este ziuă
(cât suntem în viaţă) căci vine noaptea (adică moartea) când nimeni
nu mai poate să lucreze“ (Ioan 9:4) şi să ne silim să o terminăm,
pentru că „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar
sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru
sufletul său?“ (Matei 16:26). În vârful „Casei Sufletului“ se vede
cum străjuieşte „Crucea Necazurilor“
- „În lume necazuri veţi avea;
dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). Asta înseamnă că
suntem iubiţi de Dumnezeu, doar când le primim cu bucurie pe toate:
cele bune şi cele rele, pe cele ştiute şi neştiute „Toate să le faceţi
fără de cârtire şi fără de-ndoială“ (Filipeni 2:14): „Mulţumind,
întotdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus
Hristos, lui Dumnezeu“ (Efeseni 5:20).
Să începem fiecare zi a vieţii noastre cu Dumnezeu (prin
rugăciunile dimineţii, după ce am luat mai întâi anafură şi apă
sfinţită) şi să o încheiem tot cu Dumnezeu (prin rugăciunile de seară).
Să nu lipsim nici o Duminică de la Sfânta Liturghie.
Să postim cel puţin Miercurea şi Vinerea (căci Miercuri L-au
vândut şi Vineri L-au răstignit pe Iisus Hristos cărturarii şi fariseii).
Să nu fie casă de creştin fără o candelă şi fără o icoană în fiecare
cameră.
Să spunem mai întâi Tatăl Nostru, de câte ori ne aşezăm la masă.
Să facem măcar o dată pe an Sfeştania casei.
Să să nu lipsească Biblia de la căpătâiul nostru şi minunat ar fi
dacă am citi în fiecare zi din Psaltire, un acatist, un paraclis şi câteva
versete biblice.
CEL MAI IMPORTANT ŞI ESENŢIALUL ESTE CA
SPOVEDANIA SĂ O FACEM CU CONSECVENŢĂ CEL
PUŢIN ÎN CELE PATRU POSTURI MARI ALE ANULUI
(SFINTELE PAŞTI, SFINŢII. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL,
SFÂNTA MARIA ŞI CRĂCIUN).
Să nu mai spunem niciodată: „ÎNCĂ NU M-AM SPOVEDIT
PĂRINTE, SUNT PREA TÂNĂR (Ă)“, căci clipa morţii ne-a fost
ascunsă de Dumnezeu şi moartea când vine nu ne întreabă ce vârstă
avem. Ne ia, şi gata! Mergem la JUDECATĂ, mergem în veşnicie:
ori în Veşnicia Raiului, ori în Veşnicia Iadului. Ar trebui să ne
sperie cuvântul veşnicie.
Omul este o „biserică îndumnezeită“, creată de Dumnezeu cu trup
şi suflet (Sfântul Ignatie Brianceaninov). „Că voi sunteţi biserica lui
Dumnezeu Celui viu“ (2 Corinteni 16:16). Şi într-adevăr privind mai
sus, imaginea nr. 7 de la pagina 4, „casa sufletului“ seamănă grozav
de mult cu o Bisericuţă. Deci, să ne ostenim a ne zidi „Casa
Sufletului“ prin CREDINŢĂ, HAR ŞI FAPTE BUNE căci zice
Domnul:
„NU TE TEME DE CELE CE AI SĂ PĂTIMEŞTI. FII
CREDINCIOS ( CREŞTIN ORTODOX) PÂNĂ LA MOARTE ŞI Î|I VOI DA CUNUNA VIEŢII“ (Apocalipsa 2:10). AMIN!